Anulare act

Cod ECLI

Dosar nr. xx/222/2018 anulare act

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DOROHOI  JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA CIVILĂ NR. xx

Şedinţa publică din data de xx 2018

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte:  xx

Grefier:  xx

La ordine judecarea acţiunii civile pentru anulare act, formulată de reclamanţii xx, CNP: x xx, CNP: x, xx, CNP: x, şi xx, CNP: x, toţi  cu domiciliul procesual ales la xx - Cabinete de avocat asociate, în xx, în contradictoriu cu pârâţii xx, CNP: x, şi xx, CNP: x, ambii cu domiciliul în xx

Dezbaterile în şedinţă publică au avut loc la termenul din xx 2018, când instanţa, acordând părţilor posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea în data de xx 2018. Încheierea de şedinţă în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA,

Asupra cererii de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr. xx/222/2018 în data de x.2018, reclamanţii xxx, în contradictoriu cu pârâţii xx, au solicitat instanţei să constate nulitatea absolută parţială a contractului de întreţinere încheiat în data de xx şi autentificat de Notariatul de Stat Dorohoi sub nr. xx/20.04.1994, între pârâţi şi numiţii xx, cu privire la suprafaţa de 300 mp teren intravilan şi o cameră, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanţii au arătat în susţinerea cererii lor, în esenţă, că xx soţul primei reclamante, respectiv tatăl celorlalţi reclamanţi, în prezent decedat, şi pârâta xx au fost copii lui xx. La data căsătoriei lui xx, părinţii i-au propus să îşi construiască o casă în curtea lor, urmând să-i facă acte pe casa existentă şi pe terenul intravilan. La decesul lui xx, soţii xx au aflat că în primăvara acelui an părinţii înstrăinaseră casa lor şi parte din teren. Ulterior, după decesul lui xx, pârâţii au folosit contractul de întreţinere pentru a-şi intabula dreptul de proprietate, iar cu ocazia succesiunii s-a constatat că autorii xx vânduseră şi 800 mp din cei 1000 mp pe care îi avea înscrişi în titlul de proprietate. Mai mult, la baza contractului prin care s-au înstrăinat aceste bunuri a stat un certificat de înstrăinare emis de primărie, care fusese modificat, motiv pentru care a fost formulată o plângere penală pentru fals şi uz de fals, cauza fiind însă clasată din cauza intervenirii prescripţiei.

În dovedirea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri şi a solicitat proba testimonială.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâţii xx au depus întâmpinare la dosar (fila 42) arătând că nu sunt de acord cu solicitarea reclamantei. În motivare au arătat că autorii părţilor au dat în anul 1974 lui xx în folosinţă o cameră, o camară şi un hol, celelalte camere şi o verandă rămânând în folosinţa autorilor  până la momentul înstrăinării în anul 1994. În acel an, părinţii au vândut pârâţilor această parte din casă (2 camere şi o verandă), precum şi 800 mp teren. Contractul a fost încheiat cu consimţământul vânzătorilor, iar preţul vânzării constând în întreţinerea, înmormântarea şi celelalte cheltuieli a fost respectat întocmai de către pârâţi.

În dovedire, au depus înscrisuri la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că reclamanta xx este soţia defunctului xx, iar ceilalţi reclamanţi copiii lor. Pârâta xxx este sora defunctului soţ al reclamantei, iar xx soţul său.

Fraţii xx şi xx sunt copiii soţilor xx.

Autorii xx au construit în timpul căsniciei lor o casă compusă din două camere, hol şi verandă pe un teren proprietatea autorului xx.

La un timp, neprecizat de părţi, autorii au propus defunctului fiu xx să se mute cu ei şi le-au permis să extindă locuinţa, promiţându-le că vor rămâne ei pe acel loc, fără însă a preciza în ce mod vor intra în dreptul de proprietate.

Familia reclamanţilor au extins locuinţa bătrânească, însă, după o perioadă de timp, autorii au încheiat un contract de întreţinere cu familia fiicei lor xx, prin care au înstrăinat doar două camere, împreună cu suprafaţa de 800 mp teren aferent şi dimprejurul celor două camere. La baza emiterii acestui contract de întreţinere i s-a solicitat autorului părţilor, respectiv lui xx, un certificat de înstrăinare, prin care să facă dovada dreptului pe care urma să-l înstrăineze. Urmare a demersului acestui autor, Consiliul Local Broscăuţi emite certificatul de înstrăinare nr. xx/09.04.1994, în care se inserează că acest autor ar avea în proprietate ½ casă de locuit şi ½ din suprafaţa de 1000 mp teren aferent şi dimprejurul construcţiilor.

Pentru a se emite acest certificat, autorul xx a formulat o cerere în care a specificat că doreşte să înstrăineze fiicei sale, xx, iar certificatul trebuie să cuprindă specificaţia: o doime din casă, compusă din două camere şi verandă, precum şi suprafaţa aferentă… (nespecificat în cerere).

Deşi formulat ambiguu, certificatul a fost eliberat iniţial cu specificaţia: o doime casă locuit şi o doime din 0,10 ha teren aferent construcţiilor.

Autorul care a formulat cererea a revenit la funcţionarul public din cadrul Consiliului Local Broscăuţi şi a invocat că de fapt suprafaţa din intravilan nu ar fi de 0,10 ha, ci de 0,16 ha. Urmare a acestui demers, funcţionarul în cauză a modificat cifra 0,10 cu cifra 0,16 prin punerea codiţei la cifra finală 0.

Pe această modificare, reclamanţii au făcut sesizare penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 320 alin. 1 şi 323 Cod penal, însă în această cauză penală s-a dispus clasarea întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Instanţa mai reţine că autorului xx i s-a eliberat titlul de proprietate nr. xx/26.04.1996, iar în intravilan, acolo unde se află locuinţa în discuţie, i s-a reconstituit 1000 mp (0,10 ha).

Reclamanţii invocă faptul că, dată fiind existenţa falsului în discuţie, se impune a se constatata nulitatea absolută parţială a contractului de întreţinere nr. xx/20.04.1994, motivat de faptul că înstrăinarea s-a făcut împotriva voinţei vânzătorilor, cu eludarea legii şi prin lezarea intereselor lor, deoarece s-a obţinut în mod ilegal o diminuare a masei succesorale, cu suprafaţa de 300 mp şi o cameră.

Faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţă şi în raport cu susţinerile reclamanţilor, instanţa constată că se impune analizarea condiţiilor esenţiale impuse de lege la întocmirea contractului de v-c cu clauza de întreţinere nr. xx/20.04.1994.

Referitor la legea aplicabilă în cauză, este de observat că potrivit art. 102 din Legea 71/2011, contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data întocmirii acestuia.

Având în vedere că noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar contractul în discuţia a fost încheiat în 1994, rezultă că acestei cauze îi sunt aplicabile prevederile vechiului cod civil.

Din prev. art. 948 VCC rezultă condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii: capacitatea de a contracta; consimţământul valabil al părţii care se obligă; un obiect determinat; o cauză licită.

Faţă de susţinerile reclamanţilor, respectiv actul de înstrăinare s-a făcut împotriva voinţei vânzătorului, cu un scop contrar legii şi intereselor comoştenitorilor, deoarece a condus la diminuarea masei succesorale, instanţa constată că de fapt se invocă încălcarea aliniatelor 2,3,4 din art. 948 VCC: consimţământul valabil, un obiect determinat şi o cauză licită.

Cu privire la aceste trei aspecte, este de observat că nu toate situaţiile de fapt atrag nulitatea absolută.

În vechiul cod civil nu a existat o reglementare compactă a nulităţii actului juridic. Normele care alcătuiesc această instituţie se găsesc răspândite în tot codul civil: art. 1157 şi urm.; art. 1308-1309; art. 1311; art. 1339 şi altele.

Din aceste prevederi rezultă că atrag nulitatea absolută a actului juridic următoarele cauze: încălcarea unor reguli privind capacitatea civilă; lipsa totală a consimţământului; nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; lipseşte cauza sau aceasta este ilicită sau imorală; nerespectarea formei ad validitatem; lipsa sau nevalabilitatea autorizaţiei administrative; încălcarea ordinii publice; frauda la lege.

Analizând cauzele de nulitate absolută prin prisma susţinerilor reclamanţilor, instanţa constată că se vizează următoarele cauze: lipsa totală a consimţământului; nevalabilitatea obiectului actului juridic; lisa cauzei, ori aceasta este ilicită sau imorală şi frauda la lege.

În ce priveşte prima cauză, instanţa reţine că, potrivit art. 948 VCC, consimţământul este unul din elementele esenţiale ale actului juridic şi exprimă voinţa persoanei la încheierea actului. Doar lipsa cu desăvârşire a consimţământului face ca actul încheiat să fie lovit de nulitate absolută. Lipsa discernerii vânzătorului asupra întinderii dreptului transmis de către acesta, datorită falsului invocat, nu echivalează cu existenţa consimţământului, ci ar putea reprezenta un simplu viciu de consimţământ, deoarece, în acest caz, consimţământul există. Ne putem, afla cel mult, în faţa unui dol, ca viciu de consimţământ, care nu atrage decât nulitatea relativă a actului, aspect nesolicitat în cauză şi oricum suspus prescripţiei extinctive.

Cu privire la nevalabilitatea obiectului actului atacat de reclamanţi, care constă în conduita stabilită de părţi prin contract (acţiuni, inacţiuni), trebuie avute în vedere disp. art. 948 punct 3, art. 963, art. 964 şi art. 965 VCC, din care rezultă că, pentru a fi valabil obiectul actului, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie licit şi moral.

Faţă de petitul acţiunii, se deduce că doar două din aceste condiţii trebuie analizate, deoarece celelalte sunt îndeplinite: obiectul să fie determinat ori determinabil şi să fie licit şi moral.

Cu privire la primul aspect, trebuie făcută raportarea la obiectul derivat, respectiv la imobilele transmise. În acest sens este de observat că vânzătorii au înstrăinat doar două camere şi suprafaţa de 800 mp asupra cărora au avut în mod indiscutabil un drept de proprietate comun.

În ce priveşte al doilea aspect, obiectul să fie licit şi moral, actul este nul doar atunci când obiectul actului juridic vine în contradicţie cu legea ori morala.

Reclamanţii invocă că prin falsificarea certificatului de înstrăinare, prin mijloacele dolosive ale pârâţilor, s-ar fi eludat legea, dar şi morala, prin aceea că a condus vânzătorilor o eroare asupra întinderii dreptului pentru care puteau să dispună şi în mod indirect la diminuarea masei succesorale rămase după aceştia.

Reclamanţii nu au arătat în ce mod s-a eludat legea şi morala şi nici nu au dovedit acest aspect, însă este de observat că vânzătorii au înstrăinat doar imobile aflate în proprietatea lor, nefiind opriţi de lege sau morală să încheie acel contract care a vizat, la urma urmei, întreţinerea lor în caz de nevoie, aşa cum s-a şi întâmplat.

Este de observat că nici acest aspect nu poate fi reţinut de instanţă ca fiind o cauză de nulitate absolută a înstrăinării, deoarece vânzătorii puteau să vândă în mod cert întreaga construcţie ridicată de ei, respectiv două camere, hol şi verandă, dar şi întregul teren intravilan de 1000 mp, atâta timp cât acest teren era în proprietatea lor, iar reclamanţii nu aveau nici un titlu în acest sens pentru a putea fi consideraţi co-indivizari, fiind doar presupuşi beneficiari ai unei promisiuni de înzestrare, neconcretizată până în prezent, şi, ca atare, sunt doar în situaţia unor constructori de bună-credinţă pe terenul altcuiva.

În ce priveşte a treia cauză de nulitate absolută ce se impune a fi analizată, respectiv cauza actului juridic, este de observat că, din prev. art. 948 alin. 4, 966-968 VCC, aceasta, pentru a fi validă, trebuia să îndeplinească următoarele condiţii: să existe, să fie reală şi să fie licită şi morală. Împreună cu consimţământul, cauza formează voinţa juridică şi constă în obiectivul urmărit de părţi: pentru vânzător-întreţinerea şi pentru cumpărător-bunurile imobile transmise.

Primele două condiţii (să existe, să fie reală) sunt îndeplinite fiindcă rezultă în mod indubitabil din actul atacat.

În ce priveşte a treia condiţie (cauza să fie licită şi morală), este de observat că aceasta este prev. în mod expres de art. 966 VCC şi precizată în conţinut de art. 968 VCC: cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.

În esenţă, cauza este un mijloc de exprimare juridică a interesului părţilor.

Reclamanţii susţin că pârâţii au urmărit să obţină mai mult decât voiau vânzătorii să vândă şi astfel, prin falsificarea acelui certificat de înstrăinare, au diminuat în mod direct masa succesorală.

Revenind la certificatul de înstrăinare, instanţa constată că într-adevăr, acesta nu putea produce efecte decât pentru 1000 mp teren. Or, cum vânzătorii au dispus doar de 800 mp, nu se poate reţine că actul juridic ar avea o cauză ilicită sau imorală.

Mai este de remarcat că acest act are natura juridică a unui act preparatoriu, care face doar dovada existenţei bunului în patrimoniul vânzătorului şi nu poate avea alte consecinţe juridice decât în acest sens. Faptul că vânzătorul şi-a exprimat în mod vag, prin cererea de eliberare a certificatului în discuţie, intenţia de a vinde, fără a preciza vreo cotă, nu conduce automat la ideea că voinţa sa a fost să vândă doar o doime din proprietatea sa. De altminteri, reclamanţii nu au dovedit acest aspect.

Cu privire la a patra cauză de nulitate absolută (fraudarea legii), se reţine că aceasta constă în operaţiunea de folosire a anumitor dispoziţii legale la încheierea unui act juridic, în scopul de a încălca alte dispoziţii legale imperative.

Cum în situaţia dedusă judecăţii nu se constată încălcări de normă imperativă, iar în rest considerentele anterioare sunt aplicabile, nici această cauză de nulitate absolută nu operează.

Faţă de aceste considerente, acţiunea urmează a fi respinsă, deoarece nu există nici un caz de nulitate absolută a contractului de înstrăinare atacat de reclamanţi.

Văzând că acţiunea a fost legal timbrată,

 Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii xx, CNP: x, xx, CNP: x, xx, CNP: x, şi xx, CNP: x, toţi  cu domiciliul procesual ales la xx - Cabinete de avocat asociate, în xx, în contradictoriu cu pârâţii xx, CNP: x, şi xx, CNP: x, ambii cu domiciliul în xx, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanţii a plăti pârâţilor 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx 2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare