Acţiune în revendicare imobiliară şi grăniţuire. Soluţionarea apelului declarat în cel de-al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr.

1/ZZ.ZZ.2017 pronunţată de Judecătoria ... în dosar nr. 2/2011* a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A, B, C, D, E, cu privire la capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar şi în consecinţă a fost respins acest capăt de cerere ca formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A, B, C, D, E,  cu privire la capătul de cerere privind revendicarea imobiliară.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele F, domiciliată în ... şi G, domiciliată în ... în contradictoriu cu pârâţii A şi B, domiciliaţi în ..., H, cu domiciliul procedural ales ..., C şi D, domiciliaţi în şi E, domiciliat în ... .

S-a luat act de renunţarea pârâtului H la cererea reconvenţională formulată.

A fost menţinută linia de hotar dintre reclamante şi pârâtul H pe aliniamentul actual, conform completării la raportul de expertiza întocmit de expertul I şi aflat la fila 207 din dosar fond, completare la raportul de expertiza care face parte integranta din hotărâre.

Reclamantele au fost obligate să plătească, în solidar, pârâtului H suma de 3750 lei reprezentând onorariu avocat în primul stadiu procesual.

A fost respinsă cererea pârâtului H de obligare a reclamantelor la plata onorariului avocaţial în rejudecare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prezenta cauză se află în rejudecare; prin sentinţa civilă nr. ZZ.LL.2014, pronunţată de Judecătoria ... în primul ciclu procesual s-a respins acţiunea formulată de către reclamantă. Prin decizia civilă nr. nr. 3/ZZ.LL.2015, Curtea de Apel a admis recursurile formulate în cauză şi a desfiinţat sentinţa civilă nr. 4 din ZZ.LL.2014 pronunţată de Judecătoria ..., cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă, respectiv Judecătoria ....

In motivarea deciziei sus-menţionate, s-a reţinut faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra acţiunii cu care a fost învestită, respectiv asupra stabilirii mejdei. Potrivit instanţei de control, acţiunea în grăniţuire nu se confundă cu acţiunea în revendicare şi instanţa avea obligaţia să stabilească linia despărţitoare dintre cele două fonduri vecine, neexistând o altă hotărâre judecătorească de grăniţuire între părţi. Potrivit instanţei de recurs, motivarea priveşte doar proprietatea propriu-zisă, respectiv acţiunea în revendicare, nicidecum acţiunea în grăniţuire cu care a fost învestită.

În rejudecarea fondului, a fost încuviinţată proba cu expertiza tehnică judiciară.

În fapt, instanţa de fond a reţinut că potrivit extrasului CF 8 (provenit din conversia pe hârtie a CF 9) reclamantele F şi G sunt coproprietarele imobilului înscris sub nr. top 10, în natură teren intravilan în suprafaţă de 726 mp situat în localitatea ... .

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că la data de ZZ.LL.2006, între reclamantele I, F, G şi pârâtul H s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect „terenul cu o lungime de 10 m la front şi o lungime de 52,6 m în adâncime” (filele 45-46 vol. I dosar, primul ciclu procesual).

Instanţa de fond a mai reţinut că între părţile menţionate mai sus s-a încheiat actul de dezmembrare şi contractul de vânzare-cumpărare prin care, reclamantele, în calitate de proprietare ale imobilului situat în ..., nr. cadastral al parcelei 10 compus din loc de casă cu casă, în suprafaţă de 1252 mp, înscris în CF nr. 9 au înţeles să dezmembreze imobilul în parcele care să primească numere topografice noi conform planului de situaţie vizat de ANCPI - OCPI Satu Mare, sub nr. 5/ZZ.LL.2006, respectiv parcela situată în ..., cu nr. cadastral nou 10/A, după dezmembrare, compusă din loc de casă, în suprafaţă de 526 mp şi parcela situată în cu nr. cadastral nou 10/B, după dezmembrare, compusă din loc de casă cu casă, în suprafaţă de 726 mp.

Instanţa de fond a reţinut faptul că înscrisurile autentice translative de proprietate menţionate anterior conţin elementele necesare identificării imobilului înstrăinat de reclamante pârâtului H, respectiv lungimea frontului şi lungimea în adâncime, aceste două elemente fiind necesare identificării unui imobil. Prin indicarea celor două elemente în cuprinsul actelor încheiate între părţi, respectiv a lungimii frontului şi a lungimii în adâncime, părţile şi-au stabilit pe cale convenţională linia de hotar.

Potrivit art. 584 Cod civil din 1864, „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa”. Instanţa de fond a reţinut că în cazul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti având ca obiect grăniţuire, aceasta are efect declarativ de drepturi.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că linia de hotar se poate stabili pe cale judecătorească sau pe cale convenţională atunci când există acordul părţilor. Pe de altă parte, aşa cum nu este posibil ca printr-o hotărâre judecătorească ulterioară să se stabilească o altă linie de hotar decât cea statornicită prin hotărârea judecătorească definitivă/ irevocabilă, instanţa de fond a reţinut că atâta vreme cât părţile au stabilit pe cale convenţională linia de hotar (cum de altfel este cazul în prezenta cauză), nu se poate modifica acordul de voinţă al părţilor printr-o hotărâre judecătorească ulterioară, chiar dacă între părţi au intervenit neînţelegeri. Evident, pe calea unui litigiu judiciar, se poate verifica dacă în operaţiunile de împrejmuire s-a respectat linia de hotar stabilită de părţi pe cale convenţională, insă prin soluţionarea acelui litigiu nu se va putea stabili o altă linie de hotar, ci doar dispune mutarea gardului în concordanţă cu linia de hotar stabilită de părţi.

Instanţa de fond a subliniat faptul că nu trebuie făcută confuzie între linia de hotar stabilită de părţi prin înscris autentic şi amplasarea efectivă a ţăruşilor. Reclamantele au arătat că pârâtul H nu a respectat măsurătorile efectuate de expertul K cu ocazia dezmembrării imobilului, însă aceste aspecte nu sunt dovedite prin probele administrate în cauză.

Instanţa de fond a reţinut aşadar că se impune menţinerea liniei de hotar dintre reclamante şi pârâtul H pe aliniamentul actual, conform completării la raportul de expertiză întocmit de expertul I şi aflat la fila 207 din dosar fond, completare la raportul de expertiză care face parte integrantă din hotărâre. De altfel, instanţa de fond a reţinut faptul că potrivit amplasamentului actual, distanţa la front a proprietăţii pârâtului H este mai mică decât cea stabilită de părţi prin convenţie, insă pârâtul a renunţat la pretenţiile formulate pe cale reconvenţională.

Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, în ceea ce priveşte cererea privind revendicarea, faptul că potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de către I, proba încuviinţată şi administrată în rejudecarea cauzei, „situaţia actuală nu se suprapune cu limitele preluate de pe planurile cadastrale scară 1:2880 şi de pe schiţele de parcelare efectuate de-a lungul timpului, actualmente părţile deţinând suprafeţe mai mici decât cele înscrise în CF şi anume partea reclamantă deţine o suprafaţă de 669 mp în loc de 726 mp, pârâtul H deţine o suprafaţa de 511 mp (în loc de 526 mp, pârâţii A şi B deţin efectiv o suprafaţă de 597 mp în loc de 611 mp, iar pârâţii C şi D deţin o suprafaţă de 302 mp în loc de 306 mp, iar pârâţii E, N şi O deţin în mod efectiv o suprafaţă de 303 mp în loc de 306 mp” (filele 143-144 dosar fond). În opinia expertului numit în cauză, „aceste diferenţe în minus se datorează în primul rând faptului că în timp au fost aduse anumite modificări în structura parcelelor în sensul că strada  .. a fost lăţită în zona parcelelor 10 şi 11, în detrimentul acestora din urmă, fără ca aceste modificări să fie operate în CF şi în al doilea rând datorită faptului că poziţia limitei dintre parcelele cadastrale cu nr. top 10 şi 11 a fost de asemenea modificată în timp (probabil pe bază de înţelegere dintre proprietarii iniţiali) din poziţia B-E în poziţia 3-4-5-6, fără să fie făcută o corelare sau compensare de suprafeţe între ele prin înscriere în CF” (fila 144 dosar fond).

Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte pe pârâţii A, B, C, D, E, cu privire la capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar şi în consecinţă a respins acest capăt de cerere ca formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, ultimele consideraţii ale expertului (redate mai sus) neavând relevanţă cu privire la această soluţie. Prin chiar textul de lege supra citat, respectiv art. 584 Cod civil din 1864, se menţionează expres limitele în care urmează a se soluţiona o asemenea cerere în ceea ce priveşte cadrul procesual, respectiv între vecinii cu proprietăţi alăturate.

În ceea ce cererea în revendicare imobiliară, în prezenta acţiune, aceasta prezintă un caracter accesoriu, dublând acţiunea în grăniţuire, care în lipsa unei acţiuni în revendicare, ar fi inadmisibilă. Având în vedere concluziile expertului judiciar numit în cauză referitoare la suprafaţa de teren deţinută în proprietate de către fiecare parte, instanţa de fond a reţinut că se impune şi respingerea acestui capăt de cerere.

Instanţa de fond a reţinut că în primul ciclu procesual s-a încuviinţat şi administrat proba cu interogatoriul părţilor şi proba testimonială. Relevant din punctul de vedere al soluţiei pronunţate în cauză este interogatoriul administrat reclamantei F, care a declarat faptul că până în anul 2006 a avut mejda comuna cu pârâţii C şi D, iar aceasta nu a fost modificată. Potrivit aceleiaşi reclamante, în ultimii 30-40 de ani, liniile de hotar ce separă proprietăţile tuturor celor ce locuiesc pe strada ... şi ... nu au fost modificate.

În temeiul art. 274 C.proc.civ. din 1865, instanţa de fond a obligat reclamantele să plătească, în solidar, pârâtului H suma de 3750 lei reprezentând onorariu avocat în primul stadiu procesual. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în rejudecare, instanţa de fond a reţinut că dovada acestora s-a depus după închiderea dezbaterilor, odată cu concluziile scrise, motiv pentru care instanţa de fond a respins această cerere.

1. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta F solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive doar în ceea ce-i priveşte pe pârâţii C, D şi E. Solicită stabilirea liniei de hotar conform convenţiei părţilor, a documentaţiei cadastrale de la OCPI şi a realităţii măsurate în teren.

În susţinerea apelului arată că este fără nici o îndoială obiectivă şi datorită faptului că a nesocotit toate observaţiile depuse de către reclamanţi referitor la obiecţiunile la expertiză şi la propunerile expertului I referitoare la stabilirea liniei de hotar între cele două părţi - propuneri însuşite de către instanţă, încălcând astfel atât dreptul de proprietate al reclamantelor, dreptul de proprietate al pârâtului H asupra suprafeţei cumpărate, cât şi încălcând prevederile antecontractului şi contractului de vânzare cumpărare dintre părţi. Astfel la strada ..., pârâtul conform contractului nu are 10 ml, acelaşi aspect se poate constata şi în partea din spate, iar spre partea de mijloc a terenului deţinut, se poate constata conform măsurătorilor expertului că pârâtul a intrat pe proprietatea reclamantelor astfel lăţimea în loc de 10 ml este 10,40 ml. Este adevărat că reclamanta F a declarat în declaraţia de martor că terenurile aflate în litigiu nu au suferit modificări în ceea ce priveşte trasarea liniilor de hotar dintre acestea şi gardurile despărţitoare nu au fost modificate, cu două excepţii: 1. gardul dintre pârâtul H şi A a fost dezmembrat şi construit unul nou, operaţiune executată între anii 2006-2016 - fără să se cunoască corectitudinea amplasării acestuia şi dacă s-au respectat distanţele prevăzute în extrasul şi schiţa CF la scara 1:2880 - fără această determinare nu se poate stabili dacă pârâtul H a modificat linia de hotar şi cu ce valoare sau nu s-a modificat nici o linie de hotar faţă de înscrierile din CF. Ori din măsurătorile expertizei rezultă fără îndoiala că acest gard nu s-a construit la distanţa corespunzătoare extrasului CF - lucru care a fost demonstrat prin obiecţiunile depuse de către reclamante la expertiză şi la concluziile respective „concluzii nesocotite de către instanţă”, încălcând astfel dreptul de folosire a proprietăţii atât a reclamantelor, cât şi a pârâtului H, nesocotindu-se astfel şi prevederile contractului de vânzare cumpărare dintre aceste doua părţi. Ori în luarea unei decizii juste nu se impune administrarea nici unei probe din care să rezulte valoarea cu care a mutat pârâtul H ţăruşii înspre proprietatea reclamantelor, este suficient ca să se respecte elementele de front şi adâncime a suprafeţei de teren care a făcut obiectul dezmembrării, rezultate din documentele CF şi făcând măsurătorile în concordanţă cu prevederile contractului - având în vedere că între pârâtul H şi vecinul său A s-a demolat vechiul gard cu ocazia ajutorului dat pârâtului H de către A cu ocazia construirii casei - apoi s-a construit un nou gard între aceştia - operaţiuni care s-au desfăşurat probabil între anii 2006-2016. Astfel din măsurătorile suprafeţelor de teren făcute de către expert, rezultă că la operaţiunile de împrejmuire nu s-au respectat liniile de hotar stabilite între părţi pe cale convenţională aşa cum rezultă din obiecţiunile reclamantelor la expertiză, deşi din măsurătorile făcute de către expert rezultă cu certitudine că dimensiunile în ceea ce priveşte frontul şi adâncimea suprafeţei de teren supuse dezmembrării sunt în concordanţă deplină cu schiţa şi extrasul CF la scara 1:2880 şi măsurătorile reale executate în teren, în ceea ce priveşte frontul fiind o diferenţa de 6 cm în minus, valoare care se înscrie în limitele de toleranţă admise de instrucţiuni.

Pentru acest motiv apelantele reclamante solicită admiterea apelului aşa cum s-a formulat şi să se dispună mutarea gardului dintre suprafaţa de teren deţinută de către cele două părţi, astfel că acest gard să fie în concordanţă cu linia de hotar stabilită de către părţi, în concordanţă cu documentele CF şi cu măsurătorile reale executate de către expertiză şi să se  respingă propunerile făcute de către expert în cadrul expertizei, propuneri evident nelegale şi netemeinice.

În ceea ce priveşte construcţia gardului despărţitor dintre pârâtul H şi vecinul sau A, de asemenea apelantele reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să fie readministrate toate documentele expertizei făcute de către expertul I, toate obiecţiunile la această expertiză depuse de către reclamanţi, admiterea oricărei alte probe necesare pentru dezlegarea pricinii şi să se dispună împrejmuirea suprafeţelor de teren deţinute de către părţi cu respectarea liniei de hotar stabilită de către părţi pe cale convenţională.

În drept, invocă art. 304, art. 305 şi urm. C.proc.civ.; art. 11, art. 16 alin. 2, 4, art. 21 alin. 1, 2, 3, art. 44 alin. 1, 2 din Constituţia României; Convenţia CEDO, art. 6, art. 41; Protocol CEDO - Paris 1952 – art. l; Protocol 12 CEDO - Roma art. 1

2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel şi reclamanta G solicitând admiterea acestuia, în sensul:

- respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A, B, C, D, E cu privire la capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar;

- admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, cu consecinţa stabilirii liniei de hotar pe un alt amplasament decât aliniamentul actual al gardului despărţitor, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâtul H să fie obligat să demoleze gardul despărţitor ridicat pe proprietatea apelantei G şi a reclamantei F;

- înlăturării obligaţiei la plata către pârâtul H, a cheltuielilor de judecată în primul stadiu procesual;

Solicită obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la fond, cât şi în apel.

În motivare, apelanta susţine că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, mai mult, sentinţa a fost dată cu nerespectarea considerentelor deciziei civile nr. 3/ZZ.LL.2017 în baza căreia Curtea de Apel Oradea a dispus desfiinţarea deciziei pronunţată în apel, în primul stadiu procesual, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă,

O prima critică pe care o aduce sentinţei civile apelate, este faptul că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A, B, C, D, E cu privire la capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar, raportat la următoarele aspecte:

Apelanta solicită a se observa că prin precizarea de acţiune formulată în cauză, a învederat că are îndoieli şi în ceea ce priveşte întinderea proprietăţilor limitrofe, având în vedere faptul că, la momentul întocmirii documentaţiei de dezmembrare şi a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâtul H, inginerul topograf care a efectuat măsurătorile şi care a marcat cu ţăruşi linia de hotar dintre proprietatea reclamantelor şi cea a pârâtului H (pe care acesta din urma a modificat-o în mod unilateral cu ocazia edificării gardului) a învederat părţilor prezente că o parte din terenul proprietatea reclamantelor ce a fost dezmembrat şi vândut către părutul H, s-ar regăsi la vecinii A, B, C, D, E, fapt ce a generat ulterior neînţelegeri grave între părţi urmate de promovarea prezentului demers;

În aceste condiţii pentru a se stabilii dacă terenul lipsă din proprietatea reclamantelor, se regăseşte în folosinţa pârâţilor A, B, C, D, E şi în baza obligaţiilor ce le revin reclamantelor în calitate de vânzător faţă de pârâtul H, s-a impus introducerea în cauză a vecinilor A, B, C, D, E, în calitate de pârâţi;

De altfel, apelanta reclamantă apreciază că din schiţele întocmite în cauză de expertul I Francisc, rezultă în mod indubitabil faptul că parte din terenul ce a fost dezmembrat şi vândut pârâtului H, se săseşte la pârâţii A, B, C, D, E (conform anexa nr. 1 din prima completare la raportul de expertiză depusă la termenul din data de ZZ.LL.2016).

D, E cu privire la capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar.

O alta critică pe care apelanta reclamantă o aduce sentinţei civile atacate, este faptul că instanţa de fond deşi respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect grăniţuire, ca neîntemeiată, totuşi menţine linia de hotar pe aliniamentul actual al gardului despărţitor.

Apelanta apreciază că dispoziţiile mai sus-menţionate, sunt contradictorii, mai mult, prin respingerea cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a nesocotit obligaţiile stabilite de către instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Oradea, prin decizia civila nr. 3/ZZ.LL.2015, prin care s-a apreciat că instanţa are obligaţia să stabilească linia despărţitoare dintre cele două fonduri vecine neexistând o altă hotărâre judecătoreasca de grăniţuire dintre părţi.

Chiar şi în măsura în care s-ar putea primi o astfel de ipoteză, linia de hotar materializată în teren, prin acel gard despărţitor, nu este cea convenită de părţi la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiind contestată de către apelanta reclamantă şi de către apelanta reclamantă intimată F pe calea prezentului demers.

Tot la capitolul erori, apelanta arată că se încadrează şi modul cum au fost analizate şi abordate obiecţiunile la completarea la raportul de expertiză, obiecţiuni depuse la termenul din ZZ.LL.2017.

 Nu s-a răspuns la obiectivul 2, respectiv expertul nu a precizat în unităţi de măsură (metri, centimetri) suprapunerile dintre suprafeţele din teren realizate conform planului cadastral 1:2880, respectiv suprafeţele de teren astfel cum rezultă din CF actuală, precum şi cele aflate efectiv în posesia părţilor. Expertul a omis a răspunde la obiectivat 4, respectiv care este suprafaţa de teren dintre limitele CF actuale, respectiv limita de CF pe plan cadastral 1:2880 existente între pârâtul H şi pârâţii A, C şi E.

Se impunea clarificarea acestui aspect, raportat la faptul ca în Anexa nr. 2 la completarea la raportul de expertiză, depus la termenul din ZZ.LL.2016, expertul a evidenţiat cu contur portocaliu, limita de CF intabulată pentru pârâtul H, în mod surprinzător această limită fiind în afara limitelor CF conform planului cadastral, existând un excedent de suprafaţă între limita intabulată în anul 2008 de către pârâtul H (aşadar, ulterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare, când între părţi exista un conflict cu privire la gardul despărţitor) şi cea intabulată de pârâţii A, C şi E.

Apelanta apreciază că este inadmisibil şi lipsit de orice temei legal, ca printr-o documentaţie făcută pentru înscrierea casei de locuit, în condiţiile în care proprietate era delimitată cu un gard despărţitor a cărui amplasare era contestată de părţile din litigiu, să se modifice în mod unilateral limitele proprietăţii, intrând şi mai mult pe terenul proprietatea reclamantelor apelante (propunerea făcută de expert), fără acordul acestora, lăsând un excedent de suprafaţă între limita suprafeţe/ intabulate şi suprafaţa vecinilor, excedent care este practic lipsa de suprafaţă din terenul reclamantelor apelante şi care a generat prezentul litigiu.

Expertul nu a depus la dosarul cauzei, documentaţiile pe baza cărora s-au făcut intabulările şi dezmembrările pentru toate părţile în litigiu. Dimpotrivă, acesta şi-a permis să facă aprecierea că solicitarea instanţei este „anacronică", atât timp cât părţile interesate trebuie să-şi dovedească, să-şi argumenteze solicitările făcute în instanţă.

Ori, tocmai pentru o justă soluţionare a prezentei cauza, pentru dovedirea susţinerilor şi pentru întocmirea unei expertize tehnice de specialitate care să ţină cont de toate înscrierile de carte funciară, nu doar de acele înscrieri agreate în mod unilateral de expert, se impunea depunerea la dosarul cauzei a documentaţiile pe baza căreia s-au făcut intabulările şi dezmembrările pentru toate părţile din litigiu.

Apelanta solicită a se observa faptul că parte din documentaţiile care au stat la baza intabulărilor parcelelor din litigiu, se regăsesc la dosarul cauzei dar, dând dovadă de subiectivism, la propunerea liniei de hotar expertul a ignorat aceste documentaţii cadastrale şi s-a raportat exclusiv la documentaţia cadastrală întocmită de pârâtul H pentru înscrierea casei de locuit, dată la care între parţi exista deja un conflict cu privire la amplasamentul gardului despărţitor, documentaţie prin care apelanta reclamantă reiterează faptul că intimatul pârât H, fără temei legal şi fără acordul apelantelor reclamante. intrând şi mai mult pe terenul acestora, şi-a modificat limita proprietăţii stabilită prin documentaţia de dezmembrare întocmită cu ocazia contractului de vânzare-cumpărare perfectat între părţi.

4. În ceea ce priveşte linia de hotar propusă, apelanta învederează faptul că nu poate fi de acord cu această propunere având în vedere aspectele învederate la pct. 2-3 din prezentele obiecţiuni, întrucât, în esenţa expertul la stabilirea acesteia, a ţinut cont doar de documentaţia cadastrala făcută de pârâtul H pentru notarea casei de locuit în CF, neluând în considerare celelalte înscrieri din carte funciară care ar fi putut duce la o cu totul altă variantă de stabilire a liniei de hotar.

Apelanta apreciază că pentru justa soluţionare o prezentei cauzei, astfel cum de altfel a dispus şi instanţa de control judiciar, se impunea ca expertul să răspunde la toate obiectivele stabilite de instanţa de judecată, în mod imparţial, urmând ca la stabilirea liniei de hotar să facă o propunere ţinând cont de toate înscrierile de carte funciară, inclusiv de schiţa de dezmembrare care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare perfectat între părţi, nu dor de documentaţia cadastrală care profită exclusiv pârâţilor şi care a fost făcută după ivirea conflictului între părţi.

Instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal a respins cererea de completare a raportului de expertiză şi a procedat la soluţionarea în fond a cauzei.

Pe fondul cauzei, se învederează faptul că apelantele reclamante sunt proprietarele tabulare a imobilului situat în ... , cuprins în CF 8 (CF vechi 9) , cu număr cadastral 10/B , căruia în natură îi corespunde casa cu teren în suprafaţă de 726 mp.

Iniţial imobilul era înscris în CF 9, nr. top 10 în natură 1252 mp. La data de ZZ.LL.2006, apelantele reclamante au dezmembrat imobilul şi au vândut pârâtului H terenul înscris sub nr. cadastral 10/A în suprafaţa de 526 mp.

Cu ocazia măsurătorilor topografice, efectuate în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, părţilor prezente la măsurători, le-a fost învederat faptul că va trebui modificat gardul despărţitor dintre proprietatea pârâtului H şi cea a pârâţilor A, B, C, D şi E, întrucât nu respectă limita de delimitare a celor două proprietăţi.

Ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare, pârâtul H, la ridicarea gardului despărţitor, a încălcat semnele exterioare de delimitare a proprietăţilor părţilor efectuate cu ocazia măsurătorilor topografice, intrând pe terenul proprietatea apelantelor reclamante.

Acest aspect este susţinut pe de o parte de expertiza întocmită de ing. I, cât şi de declaraţia martorului L (fila 208 din dosar fond).

Relevante în acest sens sunt şi răspunsurile pârâtului H, pe care acesta le-a dat la interogatoriul administrat în cauză. Astfel, la întrebarea 4 acesta nu ştie la ce distanţă era amplasată calea de acces la anexa din gradină, motivat de faptul că aceasta a fost demolată, pentru ca ulterior la întrebarea 5 acesta să răspundă că ştie că reclamantele au mai avut această cale de acces în gradină şi după edificarea gardului.

În ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a liniei de hotar, apelanta apreciază relevantă completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul I, depusă la termenul din data de ZZ.LL.2016.

Astfel în anexa nr. 1 la completarea la raportul de expertiză întocmit în data de ZZ.LL.2016, reprezintă situaţia CF actualizată a tuturor părţilor din litigiu.

Potrivit acestei anexe, limita proprietăţilor pârâţilor A, B, C, D şi E, este indicată prin punctele 13-5-4-3, care în opinia apelantei este linia de hotar corectă între proprietatea acestor pârâţi şi proprietatea pârâtului H (coordonatele acestor puncte fiind menţionate în anexa nr. 4 din completare).

Prin raportare la această linie de hotar, apelanta apreciază că poate fi stabilită linia de hotar şi între proprietatea apelantelor reclamante şi cea a pârâtului H, ţinându-se cont de frontul convenit prin contractul de vânzare cumpărare perfectat între părţi de 10 m şi de adâncimea de 52,60 m (în fapt potrivit anexei la raportul de expertiză depusa la termenul din ZZ.LL.2017, parcela folosita de pârâtul H, are în adâncime 52,72 m, iar potrivit documentaţiei de notare a casei are o adâncime de 52,61 m)

Apelanta consideră că instanţa de fond avea obligaţia de a înlătura propunerea expertului de stabilire a liniei de hotar conform completării la raportul de expertiză, depusă la termenul din data de ZZ.LL.2016, având în vedere faptul că expertul, dând dovada de subiectivism, la propunerea liniei de hotar a ignorat documentaţii cadastrale care au stat la baza intabulărilor parcelelor din litigiu (o parte regăsindu-se la dosarul cauzei) şi s-a raportat exclusiv la documentaţia cadastrală întocmită de pârâtul H pentru înscrierea casei de locuit, dată la care între părţi exista deja un conflict cu privire la amplasamentul gardului despărţitor, documentaţie prin care apelanta reiterează faptul că pârâtul H, cu încălcarea dispoziţiilor Ordinului 634/2006, fără acordul reclamantelor apelante (nefiindu-le astfel opozabilă), intrând şi mai mult pe terenul acestora, şi-a modificat limita proprietăţii stabilită prin documentaţia de dezmembrare întocmită cu ocazia contractului de vânzare-campare perfectat între părţi.

În drept, invocă dispoziţiile art. 282 şi urm., art. 84 şi art. 129 alin. 4 şi alin. 5 C.proc. civ., art. 584 Cod civil.

Prin întâmpinare, intimaţii A şi B solicită respingerea apelului.

În motivare arată că, din anul 1972 şi până în anul 2006, cât timp au fost vecini, nu a existat nicio problemă cu mejda. Din anul 2006, de când apelantele au vândut o parte din teren intimatului H , nu mai sunt vecini cu acestea. În anul 2011 au fost chemaţi în judecată toţi foştii vecini, apelantele susţinând că le lipseşte o parte din teren. Până în prezent s-au efectuat 4 măsurători şi contraexpertize, în urma cărora s-a constatat că, în ce-i priveşte au mai puţin cu 14 mp. Aşa fiind, nu deţin nici un centimetru din terenul apelantelor, nu mai sunt vecini cu acestea şi nu înţeleg de ce mai sunt în proces.

În drept, nu invocă nicio dispoziţie legală.

Prin întâmpinare şi intimaţii C şi D solicită respingerea apelului.

În motivare arată că, în urma expertizelor efectuate în cauză de la declanşarea litigiului în anul 2011, în proprietatea lor nu s-a găsit mai mult teren decât cel înscris în cartea funciară. Mai arată că nu mai sunt vecini cu apelantele şi solicită scoaterea lor din cauză.

În drept nu motivează cererea

Prin întâmpinare, intimatul E solicită respingerea apelului.

În motivare arată că, din multitudinea de expertize efectuate în cauză rezultă că, în ce-l priveşte, are la rândul său, teren în minus faţă de cartea funciară. De asemenea, nu este vecin cu apelantele, ci doar cu intimatul H  cu care sunt în relaţii bune.

Prin întâmpinare, intimatul H solicită respingerea apelului. Solicită cheltuieli de judecată.

În motivare arată că hotărârea instanţei de fond în rejudecare, este temeinică şi legală.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţiile invocate, respectiv lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor C şi D, E, A şi B, în mod corect instanţa de fond a dezlegat pricina, raportându-se la cele două capete de cerere în mod distinct:

- in ceea ce priveşte cererea de stabilire a liniei de hotar, aceşti pârâţi intimaţi nu pot avea calitate procesuală pasivă, nefiind vecini comejdaşi cu reclamantele apelante, drept urmare soluţia corectă este de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pe care a invocate-o;

- în ceea ce priveşte cererea de revendicare, de asemenea, instanţa de fond a dezlegat în mod corect pricina, pârâţii intimaţi putând avea calitate procesuala pasivă, urmând ca apelantele reclamante să dovedească dreptul lor de proprietate asupra vreunei suprafeţe din terenul acestor pârâţi.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, intimatul pârât consideră că următoarele aspecte sunt relevante şi răspund şi motivelor invocate în apel de către reclamantele apelante:

1. Sentinţa civilă 1/2017 (atacată) pronunţată în rejudecare de către Judecătoria ..., respectă îndrumarul Curţii de Apel Oradea. Astfel, Curtea de Apel, în Decizia 3/2015 arată: „instanţa avea obligaţia să stabilească linia despărţitoare dintre cele două fonduri vecine, neexistând o altă hotărâre judecătorească de grăniţuire între părţi”. În rejudecare, instanţa de fond stabileşte că linia de hotar este cea de pe aliniamentul actual şi potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert I . Aşadar, există suficiente elemente de identificare a liniei de hotar stabilite de către instanţă ca fiind cea de pe aliniamentul actual, toate elementele de identificare fiind cuprinse, aşa cum este firesc şi legal, în raportul de expertiza aflat la fila 207 din dosar fond, cu completările ce fac parte integrantă din hotărâre. Faptul că instanţa de fond respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele apelante, după ce face referire la excepţiile invocate, indica doar că instanţa a considerat că reclamantele au introdus o cerere neîntemeiată, deoarece linia de hotar este cea actuală. Însă instanţa  de fond în următorul aliniat, stabileşte linia de hotar, menţinând-o pe acelaşi aliniament actual, care este în conformitate cu concluziile raportului de expertiză.

2. În ceea ce priveşte punctul 1 din motivele de apel invocate de către apelanta G, intimatul pârât consideră criticile aduse de către aceasta, că sunt neîntemeiate. Motivarea pe care încearcă să o facă apelanta reclamată face trimitere la calitatea procesuală pasivă în ceea ce priveşte cererea de revendicare, cerere cu privire la care instanţa de fond a stabilit că ceilalţi pârâţi au calitate procesuală pasivă. Nu există nici un text de lege care să permită grăniţuirea între părţi care nu sunt comejdaşe, între care nu există limită de proprietate, ba mai mult, sunt vecini la 2/3 case distanţă, motiv pentru care intimatul pârât solicită înlăturarea acestei critici.

3. În ceea ce priveşte punctul 2 din criticile aduse sentinţei civile de către aceeaşi apelantă, aşa cum a arătat mai sus, intimatul pârât menţionează că instanţa de fond a urmat, potrivit raţiunii proprii, îndrumarul Curţii de Apel Oradea şi a stabilit linia de hotar dintre părţi, constatând că aceasta se află pe aliniamentul actual, exprimarea: „menţine linia de hotar dintre reclamante şi pârâtul H  pe aliniamentul actual, conform completării la Raportul de expertiza întocmit de către ing. I a aflat la fila 207 din dosar, completare ce face parte integranta din hotărâre" nu lasă posibilitatea de interpretări cu privire la linia de hotar stabilită ca fiind cea corectă de către instanţă.

De altfel, acest aspect a fost stabilit şi în primul ciclu procesual, la acea dată hotărârea „păcătuind" doar prin acea că nu a reluat şi în dispozitiv cele din considerente, la fel instanţa considerând că linia de hotar corectă este cea actuală.

4. În ceea ce priveşte punctul 3 din criticile apelantei G, aceasta include la capitolul „erori" modul în care au fost analizate obiecţiunile la expertiză. Aceleaşi critici nefondate le aduce şi apelanta F, prin mandatar.

Intimatul pârât arată faptul că, ceea ce ambele apelante indică în motivele de apel ca fiind erori, sunt aspecte ce au fost puse în discuţia părţilor, a fost convocat personal expertul ing. I în instanţă pentru a da lămuriri, lămuriri ce s-au dat pe parcursul a mai bine de 2 ore de audieri a acestuia De asemenea, a fost prezent în instanţa pentru a da lămuriri expertul parte ing. M, care şi acesta a fost audiat preţ de aproximativ o oră. Faptul că răspunsurile tuturor experţilor, precum şi concluziile a unui număr impresionant de experţi, atât din judeţ, cât şi din alt judeţe, numiţi de către instanţă, nu coincide cu părerea reclamantelor apelante, nu poate fi imputat instanţelor de judecată.

Intimatul pârât consideră că apelantele reclamante aveau posibilitatea solicitării unei contraexpertize în rejudecarea pe fond, motivele pe care acum le invocă nefiind întemeiate şi nefăcând parte din categoria motivelor de admisibilitate a apelului.

Solicită înlăturarea criticilor apelantelor în ceea ce priveşte expertiza realizată în cauză, expertul a răspuns tuturor obiecţiunilor care în mod corect au fost aduse, însă în mod constanta a fost şicanat de către apelante, în special prin mandatarul apelantei F, care profitând de oarecare cunoştinţe în domeniul prelucrării datelor, se considera mai expert decât oricare din cei 6 (cel puţin) experţi tehnici judiciari numiţi de instanţă.

5. Intimatul pârât solicită înlăturarea criticilor apelantei de la pct. 4 referitor la fondul cauzei, arătând că acesta şi familia sa sunt tracasaţi cu procese încă din anul 2008, când după primele concluzii ale expertului, reclamantele apelante au renunţat la judecată. Au reluat judecata în 2011, susţinând că linia de hotar este stabilită potrivit planului de situaţie pe care intimatul pârât l-a depus la OCPI pentru notarea casei sale, pe care a ridicat-o cu autorizaţie de construcţie şi toate avizele în regulă, pe terenul cumpărat de la apelantele reclamante, care au înţeles să-i garanteze proprietatea vândută contra evicţiunii tocmai pornind litigii împotriva acestuia. Deci, reclamantele cunoşteau întinderea exactă a celor două parcele de teren, respectiv 726 mp şi 526 mp.

În continuarea aceluiaşi act autentic, vânzătoarele reclamante vând către intimatul pârât parcela cu nr. cad. 10/A, în suprafaţa de 526 mp (alin. 1 din contract), iar în aliniatul 6 din acelaşi contract autentic declară că „terenul pe care îl vindem cumpărătorului are o lungime de 10 m la front şi 52,60 m în adâncime" .

Apelantele vin în apel cu susţineri noi, care vizează faptul că intimatul pârât H ar fi modificat linia de hotar dintre acesta şi vecinii A, fapt ce ar fi afectat situaţia mejdei dintre intimatul pârât şi apelantele reclamante, intimatul pârât nu vede în ce mod, însă se încearcă orice modalitate de a fi discreditat în faţa instanţei. Nu există nici o probă vizavi de aceste susţineri cum nu există nici o probă vizavi de faptul că ar fi modificat linia de hotar dintre intimatul pârât şi apelantele reclamante la ridicarea gardului despărţitor dintre părţi.

Intimatul pârât consideră că apelurile formulate în cauza sunt neîntemeiate şi că instanţa de apel are puterea şi căderea de a soluţiona cauza într-un mod care să nu mai permită apelantelor reclamante abuzul de drept împotriva sa.

În drept, invocă art. 201 C.proc.civ.

În probaţiune, probele de la dosar.

Apelurile nu sunt fondate.

1. Soluţia de admitere, de către prima instanţă, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A, B, C, D şi E, cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilirea liniei de hotar, este corectă.

Potrivit dispoziţiilor art. 584 din vechiul Cod civil, aplicabil raporturilor juridice dintre părţi, „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii vecine cu a sa (…)”. Potrivit acestor dispoziţii legale, grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare, prin semne exterioare, a două proprietăţi vecine, ce aparţin unor titulari diferiţi. În acelaşi sens, într-o formulare mai clară, noul Cod civil, prin art. 560, dispune că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare. Se poate observa, fără echivoc, că acţiunea în grăniţuire poate avea ca finalitate delimitarea unor proprietăţi exclusiv limitrofe. Ori, în litigiul de faţă, apelantele nu au proprietatea limitrofă cu cea a initmaţilor-pârâţi faţă de care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

2. Pe fondul situaţiei litigioase dintre părţi, tribunalul reţine că ambele apelante critică respingerea de către prima instanţă a unora dintre obiecţiunile la expertiza efectuată de către expertul I şi a uneia dintre cererile de completare a acestei lucrări apreciind că, în cauză, probatoriul administrat nu este suficient pentru lămurirea situaţiei ce face obiectul litigiului. Instanţa de apel apreciază, însă, că în cauză a fost administrat un probatoriu vast, constând în înscrisuri, declaraţii de martori, interogatoriul părţilor precum şi a patru expertize tehnice judiciare, dintre care una a fost efectuată de către un colectiv de trei experţi. Depunerea la dosarul cauzei a lucrărilor cadastrale aflate în arhiva ANCPI nu ar fi avut nicio utilitate câtă vreme cele patru expertize au avut în vedere toate aceste documente precum şi probele de la dosarul cauzei. Mai mult, expertul I a fost convocat de către prima instanţă pentru a da lămuriri, acesta fiind audiat în şedinţa publică, răspunzând la întrebările formulate atât de către părţi cât şi de către instanţă.

În ceea ce priveşte criticile vizând linia de hotar stabilită de către prima instanţă între proprietatea apelantelor şi cea a intimatului H, instanţa de apel le apreciază ca nefiind fondate, din acest punct de vedere considerentele judecătoriei fiind temeinice şi legale.

Reclamantele au dobândit parcela iniţială de teren, înscrisă în c.f. nr. 9, nr. top. 10, suprafaţa înscrisă fiind de 1252 mp, prin uzucapiune, dobândirea în acest mod fiind constatată prin sentinţa civilă nr. 6/1997 a Judecătoriei ..., pronunţată în dosar nr. 7/1997. Această sentinţă nu a avut la bază o lucrare cadastrală care să stabilească întinderea reală a terenului, fiind preluată cea din cartea funciară. Ulterior, prin contract autentic ce a avut la bază un plan de situaţie şi schiţă de dezmembrare avizate de către ANCPI, apelantele au vândut intimatului H o parcelă din acest teren, specificându-se expres că are suprafaţa de 526 mp, cu o lăţime la front de 10 ml şi o lungime de 52,60 ml. Deci, atât întinderea cât şi aliniamentul au fost stabilite de către părţi, înscrierea dreptului intimatului făcându-se în baza acestui contract şi a schiţei tehnice, acte însuşite de către apelante, acestea semnîndu-le fără nicio obiecţie la data respectivă.

Astfel, linia de hotar dintre părţi a fost stabilită pe cale convenţională, de către acestea, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Ceea ce trebuie instanţa de judecată să stabilească este dacă semnele exterioare ale acestei linii sunt corect amplasate în teren şi, în măsura în care aceste semne nu corespund înscrierilor, să se dispună modificările necesare prin stabilirea traseului real.

Din acest punct de vedere trebuie reţinut că apelantele au recunoscut că dezmembrarea parcelei vândute intimatului H s-a făcut la iniţiativa lor iar apelanta F a recunoscut că gardul despărţitor s-a amenajat ulterior, pe aliniamentul stabilit prin această schiţă de dezmembrare. De asemenea, martora L a declarat că gardul despărţitor dintre proprietăţi nu a suferit nicio modificare în timp. Aceiaşi situaţie de fapt rezultă şi din răspunsul dat de către intimaţi la interogator. Nici gardul dintre intimatul H şi intimaţii A nu a suferit modificări în ceea ce priveşte aliniamentul, acesta fiind doar „întărit” în sensul că s-a turnat fundaţia şi s-a înlocuit plasa de sârmă cu tablă zincată, dar pe acelaşi aliniament, folosindu-se stâlpii vechi, astfel cum au fost poziţionaţi în teren. Ca atare, nu se poate afirma că terenul în minus al intimatului H s-ar afla la ceilalţi vecini.

Instanţa de apel mai reţine că toate expertizele efectuate în cauză au atestat că, în realitate, intimatul deţine mai puţin teren decât cel cumpărat (respectiv 511 mp în loc de 526 mp, conform ultimei expertize, efectuată de expertul I) şi că lăţimea frontului proprietăţii sale este mai mică decât cea avută în vedere la data cumpărării şi inserată în contract, fiind sub 10 ml.

Nu se poate reţine că limitele proprietăţilor ar fi fost modificate ca urmare a notării construcţiei-casă de locuit, de către intimatul H, acesta neputîndu-şi nota casa pe o altă parcelă de teren decât cea înscrisă în cartea funciară ca fiind proprietatea sa şi care rezulta din actul de vânzare-cumpărare, planul de situaţie şi schiţa întocmite cu acel prilej şi avizate de către ANCPI.

Toţi cei cinci experţi topografi care şi-au spus părerea în cauză cu privire la linia de hotar au apreciat că această linie trebuie să rămână pe aliniamentul actual, în acest sens fiind şi concluziile formulate de către expertul I în completarea la expertiză şi care face parte integrantă din sentinţa apelată.

În ceea ce priveşte revendicarea, potrivit expertizei mai sus menţionate fiecare parte deţine teren mai puţin decât cel înscris în cartea funciară. În concluziile tuturor expertizelor efectuate se reţine că diferenţele apar ca urmare a erorilor de măsurare şi înscriere în cartea funciară, efectuate în timp, cu privire atât la parcelele părţilor în litigiu cât şi ale celorlalţi proprietari din zonă. Expertul I mai arată că proprietăţile părţilor trebuie limitate şi la gardurile la stradă existente, întrucât străzile ... şi ... sunt înscrise ca domeniu public în cartea funciară, cu limitele şi întinderea actuală. În consecinţă, din concluziile acestei din urmă expertize, efectuată în rejudecare şi care este cea mai completă, nu se poate reţine că intimaţii ar deţine vreo suprafaţă de teren ce ar constitui proprietatea apelantelor.

În consecinţă, câtă vreme nu s-a probat că intimaţii deţin vreo suprafaţă de teren ce ar constitui proprietatea apelantelor şi liniile de hotar propuse de către toţi experţii sunt cele existente în teren, cererea în revendicare a apelantelor este neîntemeiată, fiind corect respinsă de prima instanţă, soluţia fiind temeinic argumentată.

Din toate aceste considerente, alături de cele ale primei instanţe, criticile aduse sentinţei apar ca fiind neîntemeiate, cu consecinţa respingerii apelului.

Reţinând culpa procesuală a apelantelor, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C.proc.civ. vechi, acestea vor fi obligate să plătească intimatului H 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în apel, probat cu chitanţa depusă la dosar.

Domenii speta

Spete similare