Dreptul muncii

UAT nu poate elibera o adeverinţă care să ateste vechimea pentru perioada lucrată în CAP pentru situaţia în care nu are documente justificative în arhivă.

Doar declaraţia martorului, care nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, nu poate dovedi perioada de 19 ani lucrată de reclamant în CAP şi numărul de norme conform art. 121 HG 257/2011.

Decizia civilă nr. 266/01.04.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... Tribunalul Brăila a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâta  UAT ...

A obligat pârâta UAT ..., prin primar, să emită reclamantului ... o adeverinţă în care să ateste că aceasta a realizat norme de muncă în cadrul fostului CAP ..., după cum urmează:

- în anul 1983 a realizat 264 de norme, iar numărul de norme planificate era de 200;

- în anul  1985 a realizat 94 de norme, iar numărul de norme planificate era de 200.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 10.02.2020 sub nr. ..., reclamantul ... a chemat în judecată pe pârâta UAT ..., solicitând instanţei ca pe cale de hotărâre judecătorească să se constate că a avut o perioadă de 19 ani vechime neîntreruptă în muncă desfăşurată în cadrul fostului CAP ... şi în cadrul fostului CAP ..., în perioada anilor 1976-1995, în condiţii normale de muncă.

În motivare, reclamantul a arătat că a avut calitatea de membru cooperator, muncind în cei 19 ani neîntrerupt în cadrul celor două foste CAP-uri indicate, şi a învederat că a avut colegi de muncă care între timp s-au pensionat şi cunosc acest lucru.

Reclamantul a arătat că la nenumăratele sale solicitări, pârâta a recunoscut că a lucrat ca membru cooperator în cadrul celor două unităţi, însă dat fiind faptul că nu a regăsit în documente toţi anii specificaţi de reclamant, l-a îndrumat să se adreseze instanţei.

Reclamantul a indicat că a reiterat pretenţiile sale pentru eliberarea unei adeverinţe care să ateste perioada lucrată în cadrul celor două unităţi, însă pârâta a refuzat să îi certifice desfăşurarea activităţii în toată perioada indicată de acesta, eliberându-i o adresă şi o adeverinţă care îi atestă doar parţial vechimea, denaturându-i situaţia reală, cu motivaţia că lipsesc documentele justificative.

Totodată, reclamantul a apreciat că pârâta nu se poate prevala de faptul că nu deţine documente justificative, fiind singura abilitată în sensul eliberării unor astfel de adeverinţe complete şi a menţionat că şi alţi foşti angajaţi, respectiv ..., au avut aceleaşi probleme cu recunoaşterea vechimii în muncă.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 35 şi urm. din Codul de Procedură Civilă coroborate cu dispoziţiile Codului muncii.

În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei şi proba testimonială.

Pârâta UAT ... a formulat întâmpinare prin care a arătat că în perioada existenţei CAP-urilor, în urmă cu aproximativ 35 de ani, se apela la forţa de muncă sezonieră calificată a unor lucrători din zona ..., însă fondul arhivistic deţinut nu atestă prestarea muncii de către reclamant, documentele care să facă dovada nominalizării individuale a lucrătorilor în cauză nefiind în atenţia conservării pentru viitoarele constituiri arhivistice.

Totodată, pârâta a apreciat că reclamantul nu poate solicita reconstituirea vechimii pentru perioada 1991-1995, motivat de faptul că din anul 1991 nu se poate recunoaşte prestarea de norme atât timp cât fostele CAP-uri s-au desfiinţat şi lichidat şi nici forţa de muncă menţionată nu a mai fost solicitată.

Pârâta a menţionat că lasă la aprecierea instanţei, dacă în urma administrării probei testimoniale va considera necesar să consacre dreptul reclamantului, respectiv vechimea în muncă la fostele CAP-uri ...

Prin sentinţa civilă nr. ... de Tribunalul Brăila s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea – Secţia de Litigii de muncă, avându-se în vedere prevederile art. 269 al. 2 din Codul muncii şi faptul că reclamantul are domiciliul în comuna ...

Astfel, dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr pe rolul prezentei instanţe la data de 25.03.2020.

La data de 23.06.2020, s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris transmis prin e-mail prin care reclamantul a solicitat încuviinţarea probatoriului constând în înscrisuri şi proba testimonială privind audierea a doi martori, precum şi judecarea cauzei în lipsă.

Pentru justa soluţionare a cauzei, Tribunalul a solicitat relaţii de la pârâta UAT ... cu privire la fostele CAP-uri ... şi la activitatea reclamantului, conform adreselor din dosarul nou format, la care pârâta a răspuns prin înscrisurile care se regăsesc la dosar.

În cauză s-au încuviinţat şi s-au administrat proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile care au fost depuse la dosar şi proba testimonială, la termenul din 27.10.2020 fiind audiat martorul ... propus de către reclamant.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin prezenta acţiune, reclamantul ... a solicitat instanţei să se stabilească în sarcina pârâtei UAT ... care deţine arhiva fostelor CAP-uri ... o obligaţie de a face, respectiv de a elibera o adeverinţă în care să se ateste că a prestat norme de muncă specifice în perioada anilor 1976-1995, când a lucrat în fiecare an în calitate de membru cooperator, în cadrul celor două CAP-uri indicate.

Din conţinutul cererii de chemare în judecată, Tribunalul a constatat că finalitatea dorită de reclamant prin promovarea acţiunii constă în obţinerea unui act în care să se ateste realizarea de norme în perioada 1976-1995 în cadrul unor foste cooperative agricole de producţie de pe raza judeţului ..., act care să fie apt a fi valorificat la instituţia cu competenţe în stabilirea drepturilor de pensie.

Actul care atestă o astfel de situaţie de fapt îl reprezintă o adeverinţă emisă de deţinătoarea arhivei fostelor CAP-uri, în speţă pârâta UAT ..., acesteia revenindu-i competenţa de a elibera astfel de adeverinţe ce se valorifică în faţa casei de pensii.

Raportat la obiectul şi motivele de fapt invocate, Tribunalul a reţinut că voinţa reală exprimată de reclamant este de reconstituire a numărului de norme realizate în cadrul celor două CAP-uri în perioada 1976-1995, rezultând aşadar că în speţă, deşi în cuprinsul cererii de chemare în judecată se face referire la vechimea în muncă, de fapt, reclamantul se referă la stabilirea timpului util la pensie realizat.

Reclamantul a arătat în cadrul cererii de chemare în judecată că pârâta i-a eliberat o adeverinţă care atestă parţial prestarea de norme specifice în cadrul fostelor CAP-uri ..., însă la dosarul cauzei nu s-a regăsit un astfel de înscris şi nici reclamantul nu a înţeles să precizeze despre ce perioadă ar fi vorba sau să aducă lămuriri în acest sens. Totodată, se reţine că reclamantul nu s-a prezentat în faţa instanţei să ofere lămuriri cu privire la obiectul acţiunii sale, astfel cum s-a dispus în cadrul şedinţei din 23.06.2020 şi cum a fost citat.

Situaţia de fapt care se doreşte dovedită rezultă din cuprinsul informaţiilor transmise de către pârâta UAT ... şi din declaraţia martorului ... audiat în cauză.

Răspunzând solicitării instanţei de a comunica informaţii, pârâta UAT ... a adus la cunoştinţă instanţei că nu deţine arhiva fostelor CAP-uri ..., însă a studiat documentele parţiale recuperate de la CAP ..., respectiv borderouri privind normele de venit realizate pe ani, iar în cuprinsul acestora nu a identificat date din care să rezulte normele planificate pe care trebuia să le realizeze persoanele implicate în activităţile agricole.

Cu privire la activitatea desfăşurată de reclamant, în urma verificării documentelor rămase de la fostul CAP ..., care a funcţionat pe raza comunei ..., prin adresa nr. 376/20.07.2020 pârâta a arătat că reclamantul ... a fost consemnat în Borderoul de lichidare a CAP-ului ... cu 264 norme fizice în anul 1983 şi 94 norme fizice în anul 1984. Pârâta a menţionat din eroare anul 1984, în Borderoul la care a făcut referire şi pe care l-a ataşat de la adresa sus-menţionată, de la filele din dosar, ... figurând cu 94 norme fizice în coloana corespunzătoare anului 1985.

Din analiza Borderoului de lichidare a membrilor cooperatori, Tribunalul a constatat că pentru anul 1983 şi 1985 se regăseşte numitul ..., putând reţine că în fapt este vorba despre reclamantul din cauză, deşi nu suntem în prezenţa unei identităţi totale de prenume: ... (în borderourile deţinute de pârâtă) faţă de ... (prenumele reclamantului din înscrisuri oficiale). Totodată, din analiza înscrisului de la fila din dosar a reieşit că reclamantul nu a fost înregistrat cu norme efectuate anterior anului 1983, în dreptul său neexistând niciun fel de menţiune pentru anul 1982, deşi în cererea sa, reclamantul a indicat că a desfăşurat activitate timp de 19 ani neîntrerupt în cadrul fostelor CAP-uri.

Instanţa a mai constatat că în dreptul numelui ... din borderoul din dosar lipseşte semnătura sa (deşi majoritatea membrilor cooperatori au semnat înscrisul).

Pe de altă parte, din înscrisurile de la dosar a rezultat că reclamantul a lucrat la CAP ..., la sectorul „cărămidari”, nicidecum „lucrări agricole” (la vie sau porumb, astfel cum a indicat în cadrul cererii sale şi cum a relatat fratele său care a fost audiat drept martor). Nici reclamantul şi nici ceilalţi membri cooperatori nu primeau un salariu fix, ci erau retribuiţi după numărul de norme fizice efectuate.

Membrul cooperator nu era obligat să presteze muncă zilnică sau cu continuitatea specifică a unui angajat cu contract de muncă, realizarea numărului  de norme obligatorii făcându-se prin munci prestate de-a lungul anumitor luni din an, în funcţie de necesităţile specifice.

După cum s-a observat în înscrisul ataşat adresei pârâtei, numărul de norme este unul diferenţiat pentru fiecare persoană în parte, ceea ce înseamnă că evidenţa era ţinută în raport cu perioada efectivă de timp în care se presta muncă.

În raport de informaţiile furnizate de pârâtă, Tribunalul a reţinut că reclamantul a prestat în anii 1983 şi 1985 numărul de norme menţionat în cuprinsul înscrisurilor generate de fostul CAP ..., respectiv 264 norme fizice pe anul 1983 şi 94 norme fizice în anul 1985, considerând întemeiate pretenţiile sale pentru această perioadă.

Totodată, Tribunalul a avut în vedere faptul că pârâta nu are informaţii decât cu privire la CAP ..., lipsind orice informaţii/documente cu privire la CAP ... Însă, raportat la declaraţia martorului de la verso filei 35, reclamantul nu ar fi desfăşurat activitate decât un singur an în cadrul CAP ..., efectuând doar norme la CAP ... din 1976 în 1990.

În ceea ce priveşte perioada anilor 1976 –1982 Tribunalul a constatat că prin probatoriul administrat în cauză nu s-a demonstrat că reclamantul ar fi prestat norme de muncă în cadrul fostelor cooperative, neexistând nici un indiciu concludent în acest sens.

Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a avut în vedere atât lipsa oricăror documente din partea pârâtei, cât şi situaţia de fapt prezentată de martorul propus în dovedirea cererii, ..., care a fost audiat la termenul din 27.10.2020 şi a cărui declaraţie se regăseşte la fila 35 (reţinând că reclamantul l-a propus şi pe martorul ..., care nu a mai fost audiat pentru considerentele reţinute prin încheierea din 27.10.2020, când instanţa a constatat că ambii martori propuşi spre audiere sunt în fapt fraţii reclamantului).

Cu privire la situaţia de fapt, martorul ... a declarat că împreună cu reclamantul au muncit la vie şi la porumb, reţinând astfel că au prestat munci agricole, de primăvara până toamna, într-o echipă unde erau în jur de 70-80 persoane, al cărei şef de echipă era chiar tatăl lor, ... A relatat martorul că erau plătiţi la norme, însă nu îşi aminteşte numărul de norme planificate anual, şi că au primit şi teren în folosinţă.

Martorul a arătat că i-a fost recunoscută prin hotărâre judecătorească prestarea de norme în cadrul fostelor CAP-uri, pentru o perioadă de 9 ani, fără însă a şti să precizeze despre ce perioadă este vorba.

Raportat la limitele investirii, cu privire la perioada 1976-1982, 1984 şi 1986-1995 (reţinând că pentru anii 1983 şi 1985 s-a stabilit că reclamantul a efectuat norme fizice în cadrul fostului CAP ...), Tribunalul reţine că martorul nu ar putea oferi informaţii, în sensul de a dovedi că reclamantul a efectuat norme în cadrul fostelor cooperative agricole decât cel mult perioada în care s-a atestat că a desfăşurat el însuşi activitate, respectiv în perioada 1979-1989, astfel cum a rezultat din cadrul sentinţei civile nr. 838 pronunţată în dosarul nr. ... de către Tribunalul Vrancea (care a  rămas definitivă prin neapelare).

Prin înscrisul sus-menţionat, care se regăseşte la dosar, instanţa a dispus ca pârâta să-i emită martorului ... o adeverinţă în care să ateste că acesta a realizat pe fiecare dintre anii 1981, 1987, 1988 şi 1989 numărul de norme planificate la nivelul fostelor cooperative agricole ..., iar pentru anii 1984 şi 1985 să ateste că a realizat 249 norme şi respectiv 253 norme (deci s-a atestat că a efectuat norme pentru o perioadă totală de 6 ani).

Totodată, Tribunalul a avut în vedere că martorul ... avea deja eliberată adeverinţă care atesta că a efectuat norme de muncă în cadrul fostului CAP ... în anii 1979, 1982, 1983 şi 1986 (conform borderourilor de lichidare deţinute de pârâtă), astfel cum reiese din cadrul sentinţei sus-menţionate.

Sub un alt aspect, instanţa a constatat că martorul nu a putut relata informaţii cu caracter cert, prezentând informaţii vagi, fără a putea indica anii sau perioada ori informaţii referitoare la frecvenţa prestării muncii reclamantului, şi nici a sa, şi că din înscrisuri rezultă cert că nu au prestat aceleaşi norme de muncă şi nici măcar aceleaşi perioade.

Faţă de această împrejurare, Tribunalul a reţinut că declaraţia martorului ... nu este verosimilă şi, mai mult decât atât, nu conferă indicii concrete suficiente, existând mai multe contradicţii atât raportat la informaţiile furnizate de reclamant în cadrul cererii sale de chemare în judecată, precum şi raportat la informaţiile furnizate de pârâtă şi la sentinţa civilă prin care martorului i s-a recunoscut.

Atât timp cât există aceste borderouri la pârâtă care atestă realizarea de norme, iar în cuprinsul lor s-au regăsit informaţii referitoare la reclamant doar pentru anii 1983 şi 1985, în timp ce martorul audiat a fost identificat şi în alţi ani (1979, 1982 şi 1986), Tribunalul a reţinut că singura explicaţie pertinentă este aceea că reclamantul nu a prestat norme de muncă în aceşti ani, iar nu alt fapt (reţinând că doar pentru anul 1983 cei doi se regăsesc în acelaşi document). Totodată, dacă martorul audiat a fost găsit cu un număr de 382 de norme în anul 1983, iar reclamantul cu doar 264 rezultă, în mod logic, că reclamantul nu a prestat muncă aceeaşi perioadă de timp cu martorul, ci o perioadă mai scurtă, fapt ce demonstrează că sunt nereale susţinerile martorului în sensul că ambii veneau la muncă primăvara şi se întorceau toamna.

În ceea ce priveşte prestarea de norme din perioada 1986-1990, raportat la probatoriul administrat la dosar, Tribunalul a constatat că situaţia de fapt nu a fost dovedită, neexistând nicio dovadă concretă în acest sens, ori, simpla afirmaţie rămasă neprobată prin niciun mijloc în cadrul procesului civil nu poate fi primită de către instanţă, fiind datoria reclamantului să indice în concret ce pretenţii are cu motivarea aferentă în fapt şi în drept şi să-şi probeze pretenţiile.

Cu privire la perioada 1991-1995, Tribunalul a reţinut susţinerile pârâtei din întâmpinare prin care a învederat că din anul 1991 nu se poate recunoaşte reclamantului prestarea de norme fizice agricole, atât timp cât fostele CAP-uri s-au desfiinţat juridic. Susţinerile pârâtei sunt adevărate, fiind de notorietate că fostele CAP-uri s-au desfiinţat după Revoluţie. Pe cale de consecinţă, raportat la probele administrate şi la obiectul dedus judecăţii, reclamantul nu avea posibilitatea să efectueze norme de muncă în perioada 1991-1995, pretenţiile sale pentru această perioadă fiind vădit neîntemeiate.

Nu în ultimul rând, lipsa de credibilitate a susţinerilor reclamantului în ceea ce priveşte prestarea muncii în ani indicaţi este fundamentată şi pe conduita acestuia procesuală, dat fiind că a refuzat să se prezinte în instanţă pentru a prezenta lămuriri în mod personal.

În considerarea celor arătate mai sus, s-a constatat că probele administrate în cauză nu confirmă susţinerile reclamantului şi nu furnizează elemente de fapt suficiente în raport de care să se poată stabili volumul total de muncă pretins realizat de acesta, Tribunalul reţinând că cererea reclamantului este întemeiată în parte şi fiind admisă doar pentru anii 1983 cu un număr de 264 norme fizice şi 1985 cu un număr de 94 norme fizice efectuate în cadrul CAP ..., acestea fiind în fapt singurele dovezi concrete administrate în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamatul ..., criticând soluția pronunțată de Tribunalul Vrancea ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului declarat, reclamantul a arătat că a lucrat în calitate de membru cooperator în cadrul CAP ... și fostului CAP ... lungi perioade de timp, în condiții normale de muncă. În aceeași perioadă a avut colegi de muncă care între timp sau pensionat și care știu că el a muncit 19 ani neîntrerupt, în cadrul acestor unități.

Intimata UAT ..., la nenumăratele solicitări ale sale, a recunoscut în final că a lucrat ca membru cooperator în cadrul celor două unități. Însă, pe de o parte, afirmă  că a lucrat în aceste unități, dar, pe de altă parte, învederează că nu s-au găsit toți anii specificați de apelant și, de asemenea, că multe persoane nu se găsesc în evidențe. A fost îndrumat să se adreseze instanței de judecată. A solicitat eliberarea unei adeverințe pentru cei 19 ani de vechime în muncă, având în vedere că a lucrat în cadrul acestor două unități și arătând faptul că și alți angajați, de exemplu ... și ... a avut aceleași probleme cu recunoașterea vechimii în muncă.

Prin emiterea adresei și adeverințelor, intimata nu a înțeles să respecte obligația legală de a elibera documente, refuzând să certifice desfășurarea activității în toată perioada indicată, motivând că lipsesc documente justificative. Consideră că intimata nu se poate prevala de faptul că nu deține documente justificative, în condițiile în care singura  abilitată pentru a elibera astfel de adeverințe.

Apreciază apelantul că probatoriul administrat în fața instanței de fond a fost mai mult decât relevant în ceea ce privește legitimitatea demersului juridic demarat. Instanța de fond se erijează în apărătorul intimatei și face considerații lipsite de substanță, dovedind mai curând rea-credință decât o motivare temeinică și legală.

Față de aceste argumente, în baza art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii formulate de ..., așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare UAT ... a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

A arătat că persoanele care au prestat activități agricole sezoniere în cadrul fostelor CAP ... și ... nu au avut calitatea de membru cooperator și nu au avut contract de muncă în calitate de angajat, fapt pentru care în arhivă nu există documente care să le ateste aceste calități. Această precizare rezultă și din declarația martorilor. Nu este reală afirmația din cererea de apel că a refuzat să confirme activitățile desfășurate în perioada indicată.

Apelantul susține că a desfășurat activități în perioada 1991-1995, or este de notorietate că din 1991 CAP-urile au fost desființate, ca atare nu poate cere documente de la instituțiile care de fapt și de drept nu mai erau în ființă.

A mai precizat intimata că reclamantul-apelant a fost citat în două rânduri să se prezinte în instanță pentru a oferi lămuriri cu privire la obiectul acțiunii și nu a dat curs citațiilor. Chiar martorul propus de apelant ..., audiat în instanță, a confirmat faptul că acesta a lucrat sporadic.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul pretinde că a lucrat 19 ani vechime neîntreruptă în muncă la CAP ... și CAP ..., în perioada 1976-1995. Nu poate dovedi această perioadă întrucât pârâta UAT nu poate elibera o adeverință care să confirme această perioadă întrucât  în arhiva nu există documente justificative în acest sens.

La solicitarea instanței de fond comuna ... a comunicat că din documentele rămase de la CAP ..., care a funcționat pe raza comunei ..., a rezultat că reclamantul ... a fost consemnat în borderoul de lichidare a CAP cu 264 norme fizice în anul 1983 și 94 norme fizice în anul 1984.

De asemenea, tot la solicitarea instanței, pârâta a mai comunicat că nu deține arhiva fostelor CAP ... și ... În arhiva acestei unități administrativ teritoriale se regăsesc doar documentele recuperate fără proces verbal de predare-primire referitoare la borderoul privind normele de venit realizate pe ani, iar acestea sunt parțiale. S-a mai precizat că din relatări, iar nu din documente, rezultă că persoanele lucrau doar ca sezonieri.

Este corectă susținerea pârâtei UAT care refuză să emită o adeverință pentru a confirma un număr de ani lucrați în cadrul celor două CAP-uri  pentru situația în care nu are documente justificative în arhivă, care să confirme ceea ce se solicită prin adeverință. Intimata nu poate emite o adeverință în sensul celor solicitate de reclamant, odată ce nu deține actele care să confirme situația expusă de către reclamant.

Din probele aflate la dosar, nu rezultă că reclamantul a lucrat 19 ani neîntrerupți în cadrul celor două CAP-uri. Din actul de la fila 15 rezultă că reclamantul apare pentru anul 1983 și 1985 în evidențele pe care le deține intimata. De asemenea, din borderoul de lichidare a membrilor cooperatori 1983, actul de la fila 16, rezultă că reclamantul lucra în cadrul CAP ... la sectorul cărămidari și nu la lucrări agricole.

Din declarația martorului, propus de reclamant, rezultă că reclamantul a lucrat la CAP ... și ... în perioada 1976-1989 și după revoluție un an sau doi. Această afirmație nu se coroborează însă cu niciun alt act aflat la dosar și, de asemenea, nu se poate stabili, în baza declarației acestui martor, cât a lucrat reclamantul la CAP  și dacă activitatea a fost neîntreruptă. Din declarația acestui martor nu se poate stabili numărul de norme realizate în cadrul celor două CAP-uri de reclamant în perioada 1976-1995, pentru a se stabili timpul util la pensie realizat de reclamant.

În concluzie, față de probele administrate la dosar, Curtea apreciază că reclamantul nu a reușit să facă dovada celor solicitate, respectiv că pe o perioadă de 19 ani a avut vechime neîntreruptă în muncă desfășurată în cadrul fostului CAP ... și fostul CAP ...

Potrivit art.17 alin.3 din Legea nr. 263/2010 cu modificări ulterioare „constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.”

Potrivit art.121 alin.1 din HG nr.257/2011 „prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înţelege perioada în care foştii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unităţi agricole, potrivit prevederilor Legii nr.4/1977 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producţie, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare.”

Prin Decizia nr. 223/2002 a Curţii Constituţionale au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 „în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă, în condiţiile reglementate prin acest decret”, în considerentele căreia „Curtea reţine de asemenea, şi încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie prin îngrădirea liberului acces la justiţie, deoarece condiţionarea strictă de textul de lege examinat a posibilităţii cetăţenilor de a cere reconstituirea activităţii depuse pe bază de contract de muncă îngrădeşte exerciţiul unor categorii de cetăţeni de a solicita şi de a obţine realizarea unor interese legitime prin intermediul justiţiei”.

De asemenea, reclamantul trebuia să facă dovada celor arătate în dispozițiile art. 17. Prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înţelege perioada în care foştii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unităţi agricole, potrivit prevederilor Legii nr.4/1977 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producţie, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare.

Raportat la motivele de apel, Curtea nu poate reține cele invocate de către reclamant. Astfel, în niciun caz nu se poate reține că instanța a dat dovadă de rea-credință și a susținut doar punctul de vedere al intimatei.

Dimpotrivă, hotărârea este motivată și explicată temeinic, iar raționamentul instanței este arătat într-o formă accesibilă și ușor de înțeles. Cu siguranță reclamantul nu este de acord cu raționamentul instanței, dar soluția pronunțată de prima instanță este pe larg motivată, în baza actelor aflate la dosar.

De asemenea, apelantul a susținut că intimata nu se poate prevala de faptul că nu deține documente justificative. Curtea precizează că în niciun caz nu poate fi eliberată o adeverință dacă în arhivă nu există documente justificative. Astfel că, intimata a procedat în mod corect refuzând eliberarea unei adeverințe.

Față de aceste considerente, Curtea constată că apelul declarat de reclamantul ... este nefondat, iar în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, urmează a-l respinge în acest mod.

Domenii speta

Spete similare