Evaziune fiscala - art. 9 alin 1 lit. c din Legea nr. 241/2005

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii analizate, se retine că la infracţiunea  prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c  din Legea nr. 241/2005, legiuitorul nu arată cine ar trebui să fie autorul faptei. Subiect activ al infracţiunii poate fi aşadar orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare subiect activ poate fi administratorul de drept al societătii precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societătii -director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor si impozitelor datorate. 

 Pentru ca o operațiune să poată fi calificată ca fictivă sau nereală, este necesar să se constate o discrepanță sau o inexactitate cu caracter esențial între situația reală și modul în care aceasta a fost consemnată în documentul financiar-contabil corespunzător. Presupune  lipsa de veridicitate a unui element esențial care caracterizează orice operațiune economică, respectiv furnizorul sau prestatorul, cumpărătorul sau beneficiarul, bunurile sau serviciile tranzacționate și prețul sau contraprestația.

O operațiune economică are recunoscut caracterul real numai dacă toate aceste  elementele esentiale ale tranzactiei economice - furnizorul sau prestatorul, cumpărătorul sau beneficiarul, bunurile sau serviciile tranzacționate și prețul sau contraprestația - sunt  reale deopotrivă în mod simultan, având în vedere caracterul unitar al oricarei opertiuni economice,  în caz contrar situația faptică nu va mai corespunde cu modul în care aceasta este consemnată în evidențele financiar-contabile și fiscale. În consecinţă, o operațiune consemnată într-o factură va fi calificată ca fictivă dacă datele cu privire la identitatea furnizorului sau prestatorului sunt nereale, chiar dacă marfa a fost în fapt achiziţionată dar de la alt furnizor; deopotrivă, o operațiune consemnată într-o factură va putea fi calificată ca fictivă dacă informațiile cu privire la bunurile sau serviciile tranzacționate sunt nereale.

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2020:003.001582

Dosar nr…

 R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 1582

Şedinţa publică de la data de 11 decembrie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE -

Judecător –

Grefier –

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost reprezentat de procuror .... 

Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpații …şi …și de partea civilă Agenţia Natională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. .... - A.J.F.P. .... împotriva sentinţei penale nr. 112 din data de 11 iulie 2019  pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr…..

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2020, care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunţa, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 Codul de procedură penală a dispus ca deliberarea şi pronunţarea să aibă loc la data de 27 noiembrie 2020, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 2 Codul de procedură penală a amânat pronunţarea la data de 11 decembrie 2020, când a hotărât următoarele:

 C U R T E A,

Asupra cauzei penale de față;

Reține că, prin sentinţa penală nr. 112  din data de 11 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr…., în baza art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. de la 1969 şi art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul …la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată; s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ – în condiţiile 71 C.p din 1969; în temeiul art. 65 C.p  din 1969 cu aplic. art.5 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c  - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ pe  timp de 2 ani pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 66 C.p. din 1969 C.p., respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; în temeiul art. 86 ind. 5 C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.p., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 N.C.p. prin sentinţa penală nr. 436/07.10.2014 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 530/31.03.2016 a Curţii de Apel Craiova; s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 436/07.10.2014 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 530/31.03.2016 a Curţii de Apel Craiova; în temeiul art. 36 alin. 2 din C.p. de la 1969 rap. la art. 33-34 alin. 1 lit. b C.p. din 1969 cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. c şi alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p din C.p. din 1969 şi art. 5 C.p. – dedusă judecăţii -,  cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 N.C.p. prin sentinţa penală nr. 436/07.10.2014 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 530/31.03.2016 a Curţii de Apel Craiova şi s-a dispus ca inculpatul …să execute pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare; în temeiul art. 35 alin. 2 C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.p. s-a aplicat  inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă, principală pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ pe timp de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 66 C.p. din 1969 C.p.

În baza art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. de la 1969 şi art. 74 alin. 1 lit. a – art. 76 alin. 1 lit. b  C.p. din 1969 şi art. 5 C.p. a fost condamnată inculpata …la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată; în baza art. 71 alin. 1 din C.p. din 1969 şi art. 5 din C.p. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ – în condiţiile 71 C.p din 1969; în temeiul art. 65 C.p  din 1969 cu aplic. art. 5 C.p. s-a aplicat  inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c  - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ pe  timp de 2 ani pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 66 C.p. din 1969 C.p., respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; în temeiul art. 86 ind. 1 C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.p. s-a dispus  suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86 ind. 2 alin. 1 C.p. din 1969, termen ce se calculează potrivit art. 86 ind. 2 alin. 2 rap. la art. 82 alin. 3 C.p. din 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri; în temeiul art. 86 ind. 3 din C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.p., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpata ..trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 86 ind. 4 rap. la art. 84 C.p. din 1969 s-a atras atenţia inculpatei…, asupra dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare; în temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969 rap. la art. 5 C.p. s-a dispus că, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii aplicate.

În temeiul art. 397 alin. 1 C.p. rap. la art. 19, art. 25 alin. 1 C.p.p. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF prin reprezentant Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ....- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ....; au fost obligați inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC …să plătească părţii civile suma de 525.217,3 lei, reprezentând obligaţia fiscală principală (TVA şi impozit pe profit), precum şi sumele reprezentând obligaţiile fiscale accesorii aferente, calculate în condiţiile Codului de procedură fiscală.

În baza art.12 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, inculpaţii nu vor mai putea fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi  legali ai societăților comerciale, iar dacă au fost aleşi, vor fi decăzuţi din drepturi.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea prezentei sentinţe la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la data rămânerii definitive.

În baza art. 11 din Legea 241/2005, rap. la art. 249 şi art. 404 alin.4 lit. c C.p.p. s-a dispus menţinerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa nr. 162/P/2015  din 27.09.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi asupra bunurilor imobile aparţinând inc…..

În baza art. 404 alin. 4 lit. i C.p.p., rap. la art. 25 alin. 3 C.p.p. s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv facturile fiscale individualizate în anexele 1-21 ale raportului de expertiză fiscal contabilă întocmit de expert …(filele 120-144 Vol. III d.i.)

În temeiul art. 274 alin. 1 şi 3 C.p.p. a fost obligată inculpata …în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.000 lei reprezintă cheltuieli în faza urmăririi penale şi 1.000 lei cheltuieli judiciare în faza judecăţii; a fost obligat inculpatul …în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.000 lei reprezintă cheltuieli în faza urmăririi penale şi 1.000 lei cheltuieli judiciare în faza judecăţii; în temeiul art. 274 alin. 1 teza a II-a C.p.p., sumele de câte 180 lei reprezentând 50% din onorariul avocaților desemnaţi din oficiu, av…., potrivit delegaţiei nr. ../24.11.2017 şi av. …, potrivit delegaţiei nr. …/24.11.2017, au rămas în sarcina statului şi s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 19.07.2017 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr…., rechizitoriul nr. …din 14.07.2017 al Parchetul de pe lângă Tribunalul  Mehedinţi prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor …pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art.35 alin.1 din C.pen şi …pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 din C.pen.

În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

În fapt, la data de 22.04.2014, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... a sesizat organele de urmărire penală despre săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/ 2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1  C.p., constând în aceea că în perioada  decembrie 2012 - aprilie 2013 reprezentanţii S.C. …au înregistrat în contabilitatea societăţii achiziţii fictive în valoare de  898.285 lei  de la mai multe societăţi din ţară, prejudiciind bugetul statului cu suma de aproximativ 39.172 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA, (filele nr.21-23 vol.I.).

Prin ordonanța nr. .... din 16.03.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus declinarea cauzei având ca obiect evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Din actele de urmărire penală administrate în cauză au rezultat următoarele:

La data de 20.06.2012 …şi …au constituit S.C. …SRL, înregistrat la ONRC sub nr. …/2012, CUI:… cu sediul în mun…., str…., nr…., bloc …ap…., judeţul …având ca principal obiect de activitate comerţ cu ridicata  al deşeurilor şi resturilor (126-137 vol.III.).

Prin procura notarială nr. .../04.08.2012, …a împuternicit pe …să reprezinte societatea în relaţiile cu terţii, cu unităţile bancare şi cu autorităţile, filele nr. 148 vol. III.

Din declaraţiile martorilor …şi …a rezultat că  inculpatul …a închiriat spaţiul necesar pentru constituirea societăţii de la …şi a împuternicit-o pe aceasta să înfiinţeze societatea, iar ulterior acesta a cesionat  părţile sociale către inculpatul…, acesta din urmă fiind şi cel care a închiriat în luna august 2012 o hală industrială de la martorul …,  filele nr.50-57 vol.I.

În urma cercetărilor s-a stabilit că …şi…, în calitate de reprezentanţi sau administratori ai S.C…., în perioada 2012-2013 au înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri în valoare totală de 3.378.387  lei  de la S.C. …- 25 facturi în valoare de 93.575 lei, S.C. … - 14 facturi în valoare de 27.946 lei,  S.C. …- 7 facturi în valoare de 17.276 lei, S.C. …- 22 facturi în valoare de 104.793 lei, S.C. …- 161 facturi în valoare de 691.115 lei,  S.C. …- 5 facturi în valoare de 9.163 lei, S.C. …- 26 facturi în valoare de 126.707 lei, S.C. …- facturi în valoare de 93.911 lei, S.C. …- 12 facturi în valoare de 8.073 lei, S.C. …- 77 facturi în valoare de 342.274 lei,  S.C…,  S.C. …- 47 facturi în valoare de 225.947 lei, S.C. … - 51 facturi în valoare de 245.544 lei, S.C. …- 19 facturi în valoare de 84.208 lei, S.C. … - 14 facturi în valoare de 49.202 lei, S.C. … - 47 facturi în valoare de 201.327 lei, S.C. … - 21 facturi în valoare de 36.625 lei, S.C. ….- 66 facturi în valoare de 277.937 lei, S.C. …. - 7 facturi în valoare de 7.525 lei, S.C. ….- facturi în valoare de 237.711 lei, S.C…..– 7 facturi în valoare de 26.039  lei, operaţiuni nerecunoscute de aceşti furnizori, cu excepţia celui din urmă. Prin aceste operaţiuni au mărit artificial cheltuielile societăţii şi a fost prejudiciat bugetul statului cu suma de aproximativ 261.561 lei, reprezentând TVA, impozit  pe profit, majorări şi penalităţi.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de procesul verbal din data de 05.06.2015,  încheiat de Administraţia Finanţelor Publice ..., cu ocazia efectuării unui control la  S.C….., filele nr.210-216 vol.I.

Din verificările încrucişate efectuate la furnizorii de mărfuri ai S.C. …, reprezentată de inculpații …şi…, a rezultat că documentele de aprovizionare sunt fictive, unii dintre  administratorii acestor societăţi declarând că nu au derulat relaţii comerciale cu societatea reprezentată de inculpați.

 Astfel:

- S.C. …nu a declarat şi nu a derulat relaţii comerciale cu …, aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …, filele nr.63-66 vol.I.

- S.C. ….nu a declarat şi nu a  derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …, filele nr.67-69 vol.I.

- S.C. ….nu a declarat şi nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …, filele nr. 71-72 vol.I.

- S.C. …nu a declarat şi nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …., filele nr.73-675 vol.I.

- S.C. …nu a declarat şi nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …, filele nr.58-62 vol.I.

- S.C. …nu a declarat şi nu a  derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …, filele nr.77-78 vol.I.

- S.C. ….nu a declarat şi nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. …., aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …., filele nr.80-81 vol.I.

- S.C. …nu a declarat şi nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. …., aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …., filele nr.83-86 vol.I.

- S.C. …nu a declarat şi nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …, filele nr.87-88 vol.I.

- S.C. ….nu a declarat şi nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …., filele nr.90-93 vol.I.

- S.C. …nu a declarat şi nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor, …şi…, filele nr.94-95 vol.I.

- S.C. …uiesc nu a declarat şi nu a  derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor, …şi …, reprezentanţii societăţii, filele nr.98-101 vol.I.

- S.C. …nu a declarat şi nu a  derulat relaţii comerciale cu S.C. …, aşa cum rezultă şi din declaraţia administratorului societăţii, …, filele nr.102-104 vol.I.

- Martorul…”, reprezentantul S.C… a declarat că i-a înmânat suspectului …reprezentantul S.C….,  mai multe facturi necompletate, ci doar ştampilate şi semnate la rubrica “furnizor”, filele nr.96-97 vol.I.

- Martorul…, reprezentantul S.C…., a declarat că în perioada 2012-2013 a derulat operaţiuni comerciale cu S.C….., reprezentată de inculpate…, de la care a cumpărat deşeuri de fier, plumb şi alamă, filele nr.105-106 vol.I.

Pe niciuna dintre facturile de aprovizionare sau de livrare mărfuri nu apare numele inculpatului…, ci pe unele din aceste documente apar doar numele inculpaţilor … sau…, iar din declaraţia martorului…, reprezentantul S.C…., clientă a S.C. …, a rezultat că mărfurile i-au fost livrate de inc…., filele nr.109-111 vol.I.

Inculpatul …a declarat că el nu s-a ocupat de activitatea S.C. …., ci l-a împuternicit pe socrul său, inc…., prin procura notarială nr. …/04.08.2012 să se ocupe de activitatea societăţii şi nu ştie ce activităţi a derulat acesta, filele nr.47-49 vol.I.

Inculpatul …şi-a păstrat dreptul la tăcere, iar inculpata …nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, filele nr.37-39, 42-44 vol.I.

Prin ordonanţa nr…. din 15.04.2016, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice contabile contabile de către inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, care au stabilit că … a prejudiciat bugetul statului cu suma de 460.165 lei, filele nr.2, 37-45 vol.II.

Pentru stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, din care a rezultat că S.C. … a prejudiciat bugetul statului cu suma de 496.213 lei, aspecte întărite şi de expertul…, cu ocazia audierii, filele nr.111 vol.I şi filele nr.113-185 vol.II.

În cauză au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor imobile cu valoare de impozitare de 600.859,4 lei, aparţinând inc…., conform procesului verbal întocmit cu această ocazie, fila nr.27 vol.III.

Prin adresa nr…din 26.05.2017, Administraţia Judeţenă a Finanţelor Publice ... a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 531.698 lei, filele nr.95-112 vol.II.

S-au indicat următoarele mijloace de probă:

- Sesizarea nr. …/22.04.2014  a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice ..., filele nr.21-23 vol.I.

- Adresa nr. ../06.08.2014  a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice ..., filele nr.26 vol.I.

- Adresa nr. …/21.04.2015  a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice ..., filele nr.29-30 vol.I.

- Adresa nr. …/08.06.2015  a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice ..., filele nr.33-34 vol.I.

- declaraţiile  suspect/inculpat  …, filele nr.37-39 vol.I.

- declaraţiile  suspect/inculpat  …, filele nr.42-44 vol.I.

- declaraţiile  suspect/inculpat  …, filele nr.47-49 vol.I.

- declaraţii martori: …şi…, filele nr.50-57 vol.I.

- declaraţie martor…, reprezentant al  S.C…., filele nr.63-65 vol.I.

- declaraţie martor…, reprezentant al  S.C. …, filele nr.67-68 vol.I.

- declaraţie martor…,  reprezentant al  S.C. …, filele nr.71-72 vol.I.

- declaraţie martor…,  reprezentant al  S.C….., filele nr.73-75 vol.I.

- declaraţie martor…,  reprezentant al  S.C. …, filele nr.58-62 vol.I.

- declaraţie martor…,  reprezentant al  S.C…., filele nr.76-77 vol.I.

- declaraţie martor…, reprezentant al S.C…., filele nr.80-81 vol.I.

- declaraţie martor…, reprezentant al S.C….., filele nr.83-86 vol.I.

- declaraţie martor…, reprezentant al S.C…., filele nr.87-88 vol.I.

- declaraţie martor….,  reprezentant al  S.C…., filele nr.90-93 vol.I.

- declaraţii martori …şi…, reprezentanţi ai S.C. …, filele nr.94-95 vol.I.

- declaraţii martori …şi…,  reprezentanţi ai  S.C. …, filele nr.98-101 vol.I.

- declaraţie martor…,  reprezentant al  S.C…., filele nr.102-104 vol.I.

- declaraţie martor….”, reprezentant al  S.C…., filele nr.96-97 vol.I.

- declaraţie martor…, reprezentant al S.C…., filele nr.105-106 vol.I.

- declaraţie martor…, reprezentant al S.C…., filele nr.109-111 vol.I.

- procesul verbal nr…. din data de 05.06.2015, încheiat de Administraţia Finanţelor Publice ... la  S.C…., filele nr.210-216 vol.I.

- rapoarte de constatare, filele nr.7-35; 37-45 vol.II.

- raport de expertiză contabilă, filele nr.113-185 vol.II.

- adresa nr…. din 26.05.2017 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., filele nr.95-112 vol.II.

- p.v. aplicare sechestru,  fila nr.27 vol.III.

- contract de vânzare cumpărare nr…/01.11.2012, documente  evidenţă primară, extrase de cont şi facturi fiscale de cumpărare mărfuri aparţinând S.C. …, filele nr.28-121 vol.III.

- extrase Oficiul Naţional al Registrului Comerţului nr…. /15.02.2013 şi nr…. /13.06.2014,  filele nr.126-137 vol.III.

- cerere nr…. din 19.06.2012 de înregistrare în registrul comerţului, procură autentică nr…. /12.06.2012 şi documente anexe, filele nr.139-144 vol.III.

- cerere nr…din 30.08.2012 de înregistrare în registrul comerţului, procură autentică nr…. /04.08.2012 şi documente anexe, filele nr.145-148 vol.III.

- dosare evidenţă contabilă perioada octombrie 2012-aprilie 2013, aparţinând …, vol.IV-XII

În drept s-a reținut că fapta inculpaţilor  …şi…, care, în calitate de  administratori sau reprezentanţi ai S.C…., în perioada 2012-2013 au înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli nereale, în baza cărora a dedus ilegal TVA şi diminuat impozitul pe profit, sustrăgându-se de la plata impozitelor şi taxelor, prejudiciind bugetul statului cu suma de 496.213 lei, realizează conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală prev. şi ped. de  art. 9 alin. 1 lit. c şi alin.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 din C.pen., prejudiciul fiind peste echivalentul a 100.000 euro.

De asemenea, deşi fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin.2 din Legea nr. 241/2005 a fost realizată de inculpaţi prin  mai multe acte materiale, respectiv înregistrarea unui număr de 621 facturi nereale de la 20 furnizori, într-o perioadă mare de timp, acesta a avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională, îndreptată în acelaşi scop, respectiv sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, fapt ce uneşte actele executate într-o infracţiune continuată.

În temeiul art.16 alin.1 lit.c din C.proc.pen. şi art. 315 alin. 1 lit. b din C. proc. pen., faţă de inculpatul …s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală,  prev. şi ped. de  art. 9 alin.1 lit. b şi alin.2 din Legea nr. 241/2005,  cu aplic.art.35 alin.1 din C.pen., deoarece fapta nu a fost săvârşită de acesta, ci de inculpatul .....

Inculpaţii se caracterizează prin aceea că nu au recunoscut faptele comise, au avut o atitudine nesinceră pe timpul cercetărilor, iar în cauză prejudiciul nu a fost recuperat, fiind  instituite măsuri  asigurătorii.

Prin ordonanţa  nr. …din 03.05.2014  emisă de I.P.J. ... s-a dispus  începerea urmăririi penale  cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C.p., fila nr.19 vol.I.

Prin ordonanţa nr. …din 16.03.2016 emisă de Parchetul  de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus declinarea cauzei în favoarea  Parchetului  de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, filele nr. 6-11 vol.I.

Prin ordonanţa nr. …din 04.04.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi s-a dispus efectuarea în continuare a  urmăririi penale faţă de suspecţii:…, …şi …,pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de  art. 9 alin.1 lit. c  şi alin.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35  alin. 1 din C.p.

Prin ordonanţa nr. …din 20.04.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor…, …şi …, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin.1 lit. c şi alin.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35  alin.1 din C.p., constând în acea că: 

În calitate de reprezentanţi sau administratori ai S.C. …, în perioada 2012-2013 au înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri în valoare totală de 3.143.314  lei  de la mai multe societăţi din ţară, operaţiuni nerecunoscute de aceşti furnizori. Prin aceste operaţiuni a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 460.165 lei,  filele nr.6-11 vol.III.

Inculpaţilor le-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prev. de art.108 din noul C.p.p şi art. 309 alin. 2 din noul C.p.p. (referitoare la suspect/inculpat)  întocmindu-se procese verbale  în datele de:  08.04.2016, 11.04.2016, 09.06.2016, 22.09.2016 şi  26.09.2016,  filele nr.35-36, 40-41, 45-46 vol.I.

Prin ordonanţa nr…. din 04.10.2016 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, fila nr.49 vol.II.

Prin ordonanţa nr… din 27.09.2016 s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului…, fila nr.12 vol.III.

Pe timpul urmăririi penale, inculpaţii au fost asistaţi  de apărătorii  aleşi, avocaţii  …şi…, ambii din Baroul Mehedinţi, filele nr.149-151 vol.III.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat de inculpaţii …şi…, prin săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor, a fost în sumă de 496.213 lei reprezentând TVA suplimentar de plată şi impozit pe profit stabilit suplimentar, ce urmează a fi recuperat de la inculpaţi de către Administraţia Judeţeană  a Finanţelor Publice ....

În cauză au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor imobile: imobil curți-construcții cu suprafața de 861 mp, compus din clădiri de locuit, cu suprafața. de 300,58 mp, cu valoare de impozitare de 600.859,4 lei, construcții anexe, cu suprafața de 158,29 mp, cu val. de impunere de 55.373,8 lei, construcții-anexe cu suprafața de 106,10 mp, cu val. de impunere de 37.116 lei și construcții-anexe cu suprafața de 18,90 mp,cu val. de impunere de 6.600 lei, nr. cadastral…, str…., jud. …aparţinând inculpatului…, conform procesului verbal de sechestru întocmit cu această ocazie, fila nr.27 vol.III

Prin adresa nr. …din 26.05.2017, Administraţia Judeţenă a Finanţelor Publice ... a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 484.034 lei, filele nr.95-112 vol.II.

În cursul urmăririi penale, inculpaților le-a fost respectat dreptul la apărare, fiind asistați de apărători aleși, avocați …și….

Primind spre soluţionare cauza, Tribunalul Mehedinţi a înregistrat-o sub numărul …la data de 19.07.2017.

După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Mehedinţi, raportat la procedura din Camera preliminară, Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul instanței de fond a constatat că părţile nu au avut de invocat cereri sau excepţii.

De asemenea, Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul instanței de fond a apreciat că nu se impune invocarea din oficiu a unor cereri sau excepţii şi, constatând că faptele care au făcut obiectul cercetărilor în dosarul de urmărire penală nr. …al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor …şi…, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală, este infracţiune care în primă instanţă revine spre competentă soluţionare tribunalului, că Tribunalul Mehedinţi este instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza de faţă, că rechizitoriul respectă condiţiile de legalitate, a fost verificat de către procurorul ierarhic superior, cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi la cheltuielile judiciare, prin încheierea nr. 50 din data de 27.10.2017 a dispus începerea cercetării judecătoreşti în cauza ce-i priveşte pe inculpaţi, în legătură cu faptele pentru care au fost trimişi în  judecată, încheiere ce a rămas definitivă prin necontestare.

În cursul cercetării judecătoreşti, le-a  fost asigurat inculpaţilor dreptul la apărare de către apărătorul ales, respectiv avocat .....

La prima zi de înfăţişare, din data de 15.12.2017, s-a luat act că, în termen legal, conform adresei nr. …din 29.11.2017, A.N.A.F. – D.G.R.F.P. ... – A.J.F.P. ...  s-a constituit parte civilă cu  suma  de  531.698 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit,  cu penalităţile şi dobânzile ce se vor calcula până la data plăţii efective, Tot la solicitarea părţii civile a fost introdusă în cauză şi …ca parte responsabilă civilmente.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii …şi …au precizat că îşi rezervă dreptul la tăcere, declaraţiile lor fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar (f. 62-63 Vol. I d.i.).

În dovedirea acuzaţiilor, apărătorul ales al inculpaţilor a solicitat readministrarea probatoriului indicat în rechizitoriu şi proba cu expertiza fiscal contabilă.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea martorilor …(fila nr. 81 vol. I d.i.), …(fila nr. 122 vol. I d.i.), …(fila nr. 123 vol. I d.i.), …(fila nr. 184 vol. I d.i.), …(fila nr. 185 Vol. I d.i.), …(fila nr. 39 vol. II d.i.), …(fila nr. 40 vol. II d.i.), …(fila nr. 41 vol. II d.i.), …(fostă …) … (fila nr. 79 vol. II d.i.), …(fila nr. 80 vol. II d.i.), … (fila nr. 81 vol. II d.i.), …(fila nr. 158 vol. II d.i.), …(fila nr. 159 vol. II d.i.), …(fila nr. 160 vol. II d.i.), …(fila nr. 17 vol. III d.i.), …(fila nr. 18 vol. III d.i.), …(fila nr. 85 vol. III d.i.).

La termenul din data de 13.04.2018 s-a constatat imposibilitatea audierii martorului…, iar la termenul de judecată din data de 02.11.2018 s-a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite a martorilor…, …,….

La termenul de judecată din data de 11.05.2018 s-a luat act de faptul că, la dosar, consilierul juridic a depus delegaţia de reprezentant al ANAF nr. …/19.04.2018.

La termenul de judecată din data de 17.12.2018, instanţa de fond a admis cererea formulată de apărătorul inculpaţilor constând în efectuarea unei expertize fiscal contabile cu următoarele obiective:

- să se stabilească influenţele asupra bugetului de stat (TVA şi impozit pe profit) în ipoteza în care toate tranzacţiile încheiate între S.C. … în calitate de cumpărător (indicate la fila 2 verso din rechizitoriu) şi fac obiectul cauzei au fost fictive,

- în ipoteza în care mărfurile şi serviciile înscrise în facturi provin de la alţi furnizori decât cei specificaţi în facturi, (societăţile indicate la fila nr. 2 verso din rechizitoriu) să se calculeze care au fost influenţele asupra bugetului de stat referitor la societatea …..,

- să se stabilească care sunt influenţele relaţiilor comerciale asupra bugetului de stat în ceea ce priveşte TVA şi impozit pe profit, având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, în măsura în care facturile de achiziție ale SC …. sunt fictive şi vânzările/livrările corelative de marfuri sunt fictive;

- să se stabilească care sunt influenţele relaţiilor comerciale asupra bugetului de stat (TVA şi impozit pe profit) ținând cont de cheltuiala făcută efectiv de către ….cu achiziția acestora, în ipoteza în care facturile de achiziție ale … sunt fictive dar s-a dovedit existenţa efectivă a mărfurilor, s-a verificat trasabilitatea acestora, adică au fost vândute către alţi clienţi, experţii contabili constatând că au fost înregistrate în contabilitate şi declarate organelor fiscale, atât achiziţiile, cât şi livrările;

- să se stabilească obligaţiile fiscale suplimentare datorate bugetului de stat constând în TVA si impozit pe profit, având în vedere răspunsurile la obiectivele anterioare.

- dacă cheltuielile recunoscute ca nereale îndeplinesc condiţia de deductibilitate potrivit Codului de procedură fiscală.

La data de 11.03.2019 a fost depus la dosar raportul de expertiză fiscal contabilă întocmit de către consultantul fiscal desemnat …şi consultantul fiscal …, expert parte propus de inculpaţi –f. 113-145 Vol. III d.i.

A.N.A.F.- D.G.R.F.P. ... – A.J.F.P. ... a înaintat la dosar, prin e-mail şi, ulterior, prin poştă, cu adresa nr. …/04.04.2019, un punct de vedere cu privire la raportul de expertiză întocmit anterior, iar la data de 10.04.2019 A.N.A.F.- D.G.R.F.P. ... – A.J.F.P. ...a înaintat la dosar, cu adresa nr. …/09.04.2019, obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză.

Pentru termenul de judecată din data de 10.05.2019, consultantul fiscal desemnat ... şi consultantul fiscal…, expert parte propus de inculpaţi, au înaintat la dosar răspuns la obiecţiunile formulate de A.N.A.F.- D.G.R.F.P. ... – A.J.F.P. ... la raportul de expertiză întocmit – f. 169-174 Vol. III d.i.

De asemenea, în vederea unei juste soluţionări a cauzei, instanţa de fond a dispus ataşarea cazierelor judiciare actualizate ale inculpaţilor …şi…., acestea regăsindu-se la fila nr. 190, 192 vol. III d.i.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată de Tribunalul Mehedinţi la data de 10 mai 2019 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii astfel:

- pentru inculpatul ….din infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 din C.pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. de la 1968,

- pentru inculpata …din infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 din C.pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. de la 1968.

La schimbarea încadrării juridice, instanţa de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este Codul penal anterior.

La data de 11.07.2019, inculpaţii …şi…, prin avocat, au depus la dosar concluzii scrise şi au solicitat în principal achitarea inculpaţilor, arătând că aceştia au înregistrat achiziţii fictive de mărfuri în contabilitate pentru a justifica vânzări fictive ulterioare iar în subsidiar condamnarea inculpaţilor la pedepse orientate spre minimul legal cu suspendarea sub supraveghere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat şi reţinut următoarele:

În fapt, la data de 20.06.2012 …şi ….au constituit S.C. …., înregistrată la ONRC sub nr. /2012, CUI:…, cu sediul în mun…., str…., nr…., bloc…, ap.., judeţul…, având ca principal obiect de activitate comerţ cu ridicata  al deşeurilor şi resturilor (126-137 vol.III dos. u.p.).

Prin procura notarială nr. …/04.08.2012, ….l-a împuternicit pe …să reprezinte societatea în relaţiile cu terţii, cu unităţile bancare şi cu autorităţile,să întreprindă orice activităţi necesare desfăşurării activităţii firmei,  în baza procurii inculpatul devenind în fapt administratorul societăţii.

În calitate de reprezentanţi sau administratori ai S.C. …., inculpaţii, în perioada  octombrie 2012- aprilie 2013 au înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi de aprovizionare cu mărfuri în valoare totală de 3.378.387  lei astfel:  de la S.C. …. - 25 facturi în valoare de 93.575 lei, S.C. …- 14 facturi în valoare de 27.946 lei,  S.C. …  - 7 facturi în valoare de 17.276 lei, S.C. …- 22 facturi în valoare de 104.793 lei, S.C. … - 161 facturi în valoare de 691.115 lei,  S.C. ….- 5 facturi în valoare de 9.163 lei, S.C. ….- 26 facturi în valoare de 126.707 lei, S.C. …- facturi în valoare de 93.911 lei, S.C. …- 12 facturi în valoare de 8.073 lei, S.C. …- 77 facturi în valoare de 342.274 lei,  S.C….,  S.C. … - 47 facturi în valoare de 225.947 lei, S.C. …- 51 facturi în valoare de 245.544 lei, S.C… - 19 facturi în valoare de 84.208 lei, S.C. …- 14 facturi în valoare de 49.202 lei, S.C. …- 47 facturi în valoare de 201.327 lei, S.C. … - 21 facturi în valoare de 36.625 lei, S.C. …- 66 facturi în valoare de 277.937 lei, S.C. …- 7 facturi în valoare de 7.525 lei, S.C. …- facturi în valoare de 237.711 lei, S.C….– 7 facturi în valoare de 26.039  lei, operaţiuni nerecunoscute de aceşti furnizori, cu excepţia celui din urmă.

Aceste operaţiuni comerciale nu s-au derulat în realitate, inculpaţii urmărind doar sustragerea de la plata TVA-ului și diminuarea profitului impozabil, în dauna bugetului de stat, prin înregistrarea fictivă de cheltuieli cu achiziția de mărfuri/servicii de la furnizorii  indicaţi mai sus.

Astfel, din raportul de expertiză fiscal-contabilă întocmit în cauză la cererea inculpaţilor a rezultat că S.C. …în perioada octombrie 2012-aprilie 2013 a înregistrat facturi fiscale de achiziţii mărfuri de la S.C…., S.C. …,  S.C. …, S.C. … ,  S.C. … ,  S.C…., S.C…., S.C….,S.C…., S.C….,  S.C….,  S.C. …, S.C. …, S.C. …, S.C. … -, S.C. …-, S.C…., S.C…., S.C. …S.C…., S.C. …în valoare de 3119276,83 lei ce au generat TVA dedus ilegal în cuantum de 31109,30 lei şi un impozit pe profit în cuantum de 494 108 lei, sume cu care a fost prejudiciat bugetul de stat.

Fictivitatea tranzacţiilor a reieșit din declaraţiile martorilor audiaţi în faza cercetării judecătoreşti şi urmăririi penale - …(fila nr. 81 vol. I d.i.), …(fila nr. 122 vol. I d.i.), …(fila nr. 184 vol. I d.i.), …(fila nr. 185 Vol. I d.i.), …(fila nr. 40 vol. II d.i.), ... (fila nr. 41 vol. II d.i.), …fostă …) …fila nr. 79 vol. II d.i.), …(fila nr. 80 vol. II d.i.), …(fila nr. 81 vol. II d.i.), …(fila nr. 158 vol. II d.i.), …(fila nr. 159 vol. II d.i.), … (fila nr. 160 vol. II d.i.), …nr. 17 vol. III d.i.), …(fila nr. 18 vol. III d.i.), martori ce au susţinut că societăţile furnizoare pe care le-au reprezentat nu au vândut către SC … bunurile indicate în facturi.

De asemenea, martora…– agent imobiliar – a susţinut că a încheiat un contract de comodat cu SC … reprezentată iniţial de ..., pentru un spaţiu în care această societate şi-a stabilit sediul.

Această firmă nu a funcţionat însă niciodată la sediul declarat, iar ulterior, …, în calitate de administrator al SC …prin intermediul martorei, a închiriat o hală industrială de la…, unde intenţiona să deschidă un depozit pentru materiale din hârtie şi să-şi schimbe sediul, (aspect confirmat şi de către martorul …- fila nr. 123 Vol. I d.i.), însă în acel spaţiu nu s-au derulat niciodată activităţi lucrative. (fila nr. 85 Vol. III d.i.)

Mai mult, reprezentantul SC …a susţinut că nu a vândut niciodată mărfuri către SC…, dimpotrivă, el a cumpărat marfă de la  societatea reprezentată de inculpata …căreia i-a şi plătit la un moment dat mărfurile vândute de aceasta, pe bază de chitanţe (fila nr. 17 Vol. III d.i.).

Aceleaşi aspecte le-au învederat martorii audiaţi în cursul urmăririi penale (filele nr. 50 – 111 vol I d.u.p.)

Referitor la activităţile infracţionale de care au fost acuzaţi, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul …şi-a rezervat dreptul la tăcere fila nr. 62 vol. I d.i., iar inculpata …şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală fila nr. 63 Vol. I d.i..

S-a reținut că,în cursul urmăririi penale, inculpaţii au susţinut că operațiunile comerciale s-au derulat în realitate, că mărfurile au fost achiziţionate de la furnizori şi au solicitat efectuarea unei expertize contabile cu precizarea că în situaţia în care se va stabili că au prejudiciat bugetul statului, sunt de acord să achite prejudiciul (fila nr. 38 verso şi fila nr. 43 verso Vol. I d.u.p.).

Ori, probele administrate în cauză, respectiv declarații de martori, lipsa mijloacelor de transport a persoanelor care să manipuleze bunurile înscrise în facturi a spaţiilor pentru depozitarea mărfurilor, au relevat că, în realitate, aceste operaţiuni comerciale nu s-au derulat.

S-a constatat că inculpaţii au avut interes în înregistrarea facturilor ce atestau operaţiuni nereale pentru a diminua obligaţiile către bugetul de stat, iar nu pentru a justifica livrări fictive ulterioare cum au încercat să susţină cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei.

De altfel, pe parcursul întregului proces penal, inculpaţii s-au apărat de maniera că bunurile au fost achiziţionate şi ulterior au fost vândute către alte societăţi.

Ca atare, faptele inculpaţilor …şi …care, în calitate de administratori în drept şi în fapt la  …, în perioada  Octombrie 2012 – Aprilie 2013, au înregistrat în evidenţa contabilă a SC …facturi reprezentând cheltuieli nereale în valoare totală de de 3.119.276,83 lei, respectiv achiziţii fictive de mărfuri de la …., S.C. …S.C. …reşti, S.C….,  S.C….,  S.C…., S.C…., S.C….,S.C…., S.C. …,  S.C. …,  S.C…., S.C…., S.C…, S.C. …-, S.C. ……., S.C…., S.C. …S.C. …, S.C. … prejudiciind bugetul de stat cu suma de 525.217,3 lei din care TVA în cuantum de 31.109,30 lei şi un impozit pe profit în cuantum de 494.108,00 lei, s-a reținut că întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată prev. şi ped. de art. 9 al.1 lit. c şi alin. 2 din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1968 şi art. 5 C.p.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, din conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005, elementul material a fost realizat prin înregistrarea, folosind mijloace frauduloase, de cheltuieli nereale cu aprovizionarea de mărfuri, în perioada Octombrie 2012 –Aprilie 2013, când au înregistrate în evidenţa contabilă cheltuieli nereale, în valoare totală de 3.119.276,83 lei, iar urmarea imediată a elementului material a fost producerea unui prejudiciu bugetului de stat, în cuantum total de 525.217,3 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit, legătura de cauzalitate fiind evidentă.

Cu privire la latura subiectivă, instanţa e fond a reținut intenţia directă, inculpaţii urmărind prin activitatea infracţională să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale.

De asemenea, deşi fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 a fost realizată de inculpaţi într-o perioadă mare de timp, aceştia au avut la bază aceiaşi rezoluţie infracţională, îndreptată în acelaşi scop, respectiv sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, fapt ce uneşte actele executate într-o infracţiune continuată.

Întrucât prejudiciul stabilit în cauză depăşea echivalentul sumei de 100.000 de mii de Euro, instanţa de fond a reținut în sarcina inculpaţilor infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 (varianta agravată).

S-a observat că, prin încheierea din data de 10 Mai 2019, apreciindu-se că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este vechiul Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii astfel:

- pentru inculpatul …din infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 din C.pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. de la 1968,

- pentru inculpata …din infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 din C.pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. de la 1968.

Faptele fiind săvârşite cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, instanța de fond a constatat că inculpaţii urmează să răspundă penal.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului…, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă ridicate (de la 2 ani la 8 ani, limite ce se majorează cu 5 ani potrivit art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 în vigoare începând cu data de 22.03.2013), modul şi împrejurările în care fapta a fost comisă - într-o perioadă scurtă de timp octombrie 2012 – 11.04.2013, în realizarea aceluiaşi scop - respectiv prejudicierea bugetului de stat  cu sume mari - 525.217,3 lei, dar şi de persoana inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal şi nu se află la prima abatere de la normele penale.

Faţă de aceste criterii, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare, interzindu-i-se drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ – în condiţiile 71 C.p din 1968, ca pedeapsă accesorie, iar în temeiul art. 65 C.p  din 1968 cu aplic. art. 5 C.p. i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.alin.1 lit.a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c -dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ pe  timp de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile art.66 C.p. din 1968 C.p., respectiv după executarea  sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Verificând fişa de cazier a inculpatului s-a constatat că acesta a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 din C.p. în vigoare prin s.p. nr.436/07.10.2014 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 530/31.03.2016 a Curţii de Apel Craiova și, faţă de această situaţie, instanţa de fond, în temeiul art. 86 ind. 5 C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.p., a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 N.C.p. prin sentinţa penală nr. 436/07.10.2014 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 530/31.03.2016 a Curţii de Apel Craiova şi a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 436/07.10.2014 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 530/31.03.2016 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca, în temeiul art. 36 alin. 2 din C.p. de la 1969 rap. la art. 33-34 alin. 1 lit. b C.p. din 1969 cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012, să se contopească pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. c şi alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p din C.p. din 1969 şi art. 5 C.p. – dedusă judecăţii, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 N.C.p. prin sentinţa penală nr. 436/07.10.2014 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 530/31.03.2016 a Curţii de Apel Craiova, dispunându-se ca inculpatul …să execute pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare.

Totodată, în temeiul art. 35 alin. 2 C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.p., instanța de fond a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă principală, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ pe  timp de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 66 C.p. din 1969 C.p.

Referitor la inculpata…, la individualizarea pedepsei aplicată acesteia, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă ridicate, modul şi împrejurările în care fapta a fost comisă - într-o perioadă scurtă de timp, în realizarea aceluiaşi scop - respectiv prejudicierea bugetului de stat  cu sume mari - 525.217,3 lei, dar şi persoana inculpatei, care este tânără, se află la primul impact cu legea penală, iar de activitatea firmei s-a ocupat cu preponderenţă tatăl acesteia ..., aspecte ce i s-au reținut drept circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C.p. din 1969, cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă potrivit art. 76 alin. 1 lit. b din C.p. de la 1969.

Faţă de aceste criterii, instanța de fond a condamnat inculpata …la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 şi i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ – în condiţiile art. 71 C.p din 1969, ca pedeapsă accesorie, de asemenea, în temeiul art. 65 C.p  din 1969 cu aplic. art. 5 C.p. i s-a aplicat inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.alin.1 lit.a teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit.c dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ pe  timp de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile art. 66 C.p. din 1969 C.p., respectiv după executarea  sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 86 ind. 1 C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.p., dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86 ind. 2 alin. 1 C.p. din 1969, termen ce se calculează potrivit art. 86 ind. 2 alin. 2 rap. la art. 82 alin. 3 C.p. din 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

De asemenea, în temeiul art. 86 ind. 3 din C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.p., instanța de fond a dispus că, pe durata termenului de încercare, inculpata ... trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Totodată, în temeiul art. 86 ind. 4 rap. la art. 84 C.p. din 1969, i s-a atras atenţia inculpatei ..., asupra dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969 rap. la art. 5 C.p., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, instanța de fond a suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate.

În termen legal, persoana vătămată ANAF prin reprezentant Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ...- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice .... s-a constituit parte civilă în numele Statului Român cu suma de 531.698 lei, reprezentând prejudiciul creat bugetului de stat.

Instanţa de fond, văzând raportul de constatare întocmit de inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, expertiza contabilă întocmită în faza de urmărire penală şi expertiza fiscal contabilă din faza cercetării judecătoreşti, a dat prevalenţă opiniei exprimate de experţii fiscal contabili, a căror opinie nu este cu mult diferită de cea a consultantului fiscal antifraudă sau a expertului contabil.

Prin urmare, în conformitate cu art. art. 397 alin. 1 C.p. rap. la art. 19, art. 25 alin. 1 C.p.p s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF prin reprezentant Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ...- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... şi au fost obligați inculpaţii, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC…, să plătească părţii civile suma de 525.217,3 lei reprezentând obligaţia fiscală principală (TVA şi impozit pe profit), precum şi sumele reprezentând obligaţiile fiscale accesorii aferente, calculate în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Totodată, în baza art.12 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, s-a dispus că inculpaţii nu vor mai putea fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi  legali ai societăților comerciale, iar dacă au fost aleşi, vor fi decăzuţi din drepturi.

Corespunzător, în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, instanța de fond a dispus comunicarea prezentei sentinţe la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la data rămânerii definitive.

Întrucât, în speţă, pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător prin ordonanţa nr. …din 27.09.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi asupra bunurilor imobile aparţinând inc…., iar prejudiciul nu a fost achitat până la acest moment, în baza art. 11 din Legea 241/2005, rap. la art. 249 şi art. 404 alin.4 lit. c C.p.p., instanța de fond a menținut această măsură asigurătorie.

Totodată, în baza art. 404 alin. 4 lit. i C.p.p., rap. la art. 25 alin. 3 C.p.p. au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv facturile fiscale individualizate în anexele 1-21 ale raportului de expertiză fiscal contabilă întocmit de expert ... (filele 120-144 Vol. III d.i.)

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât partea civilă Agenţia Natională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. ... - A.J.F.P. ..., cât și inculpații …şi …de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. ... - A.J.F.P. ..., în motivele dezvoltate în scris, depuse la dosar la fila 3, a solicitat modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul obligării inculpaţilor la plata în integralitate a prejudiciului conform constituirii de parte civila, respectiv si a diferenţei de prejudiciu până la valoarea de 531698 lei, împreună cu dobanzile (majorarile) si penalităţile de întîrziere aferente diferenţei neachitate, conform constituirii de parte civilă, calculate de la data scadentei până la achitarea efectivă a prejudiciului, potrivit art. 119 coroborat cu art. 120 si art. 1201 din OG nr. 92/2003privind Codul de procedura fiscala  republicata, cu modificările si completările ulterioare (art. 173-183 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală), conform cărora dobanzile denumite anterior majorări penalităţile de întârziere, se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

S-a considerat că, între prejudiciul creat bugetului de stat şi fapta inculpatilor, există raport de cauzalitate şi, în consecinţă, aceștia trebuie obligați la plata întregului prejudiciu, conform constituirii de parte civilă de la dosarul cauzei.

In virtutea rolului său activ, instanţa de judecată este chemată să stabilească adevărul obiectiv, are îndreptăţirea şi totodată îndatorirea ca, fără a ştirbi dreptul părţilor de a-şi face probele şi susţinerile lor, să ordone din proprie iniţiativă administrarea oricăror probe, să întreprindă orice demers procesual susceptibil a duce ia descoperirea adevărului.

Asa cum remarca literatura de specialitate, aspectele principale la care se referă activ se cantonează mai ales în domeniul aflării adevărului şi, implicit, în materia probaţiunii.

In baza principiului rolului activ consacrat de Codul de procedură penală, instanţa de fond avea misiunea de a afla adevărul şi sarcina probaţiunii tuturor faptelor şi împrejurărilor cauzei. Mai mult, când în procesul penal acţiunea civila se exercita din oficiu, particularităţile procedurii penale se extind şi mai mult asupra laturii civile a cauzei.

În consecinţă, apelanta parte civilă a apreciat că acţiunea civilă este pe deplin dovedită.

Inculpații …şi…, în motivele scrise depuse la dosar la data de 08 ianuarie 2020 (filele 42 – 52), au susținut următoarele:

Instanţa de fond s-a pus în eroare gravă de fapt, cu consecinţa condamnării inculpaţilor, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii obiectului probatiunii  privind existenta elementului material si scopului infracţiunilor reţinute in sarcina acestora, mai exact a faptelor şi împrejurărilor de fapt în care se pretinde ca acestea au fost săvârşite.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscala, fapta prev.si ped.de art.9 alin.l lit.c) si alin.2 din legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969, s-a solicitat să se constate:

a) Lipsa situaţiei premisa a existentei datoriilor către bugetul de stat anterior săvârşirii faptei penale ce face obiectul cercetării

Din analiza conţinutului constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 din legea 241/2005, se susţine că legiuitorul penal a înţeles să incrimineze două comportamente diferite ale contribuabililor, care s-ar putea produce în practică şi care ar putea prejudicia efectiv bugetul de stat.

Astfel, constituie evaziune fiscală:

- fie acţiunea contribuabilului de a evidenţia în actele contabile sau în alte documente legale cheltuielile care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive (lit. c);

- fie inacţiunea acestuia constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (lit. b).

In primul caz, contribuabilul urmăreşte ca, prin evidenţierea unor operaţiuni nereale, să îşi diminueze obligaţiile fiscale care au rezultat în urma derulării unor raporturi comerciale reale, efective, anterioare, care i-au adus profit, prejudiciind astfel statul.

In cel de al doilea caz, contribuabilul care a desfăşurat operaţiuni comerciale reale, efective, în urma cărora a obţinut profit, care constituie bază a impunerii, şi care în cazul unei evidenţieri în actele contabile ar genera obligaţii fiscale, urmăreşte să evite impunerea şi astfel omite să evidenţieze aceste operaţiuni în declaraţiile fiscale.

Aceste două situaţii, de altfel, sunt şi singurele care pot fi imaginate şi incriminate de legiuitor, pentru că prin întreprinderea lor se poate cauza efectiv un prejudiciu bugetului de stat.

De principiu, pentru a ne afla în prezenţa unei infracţiuni de evaziune fiscală, în oricare din modalităţile prevăzute la lit. a) - g) ale art. 9 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, trebuie îndeplinită o condiţie esenţială şi anume ca prin această faptă să se realizeze o sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Aceasta presupune ca, la data săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, contribuabilul respectiv să datoreze statului impozite, taxe sau alte asemenea contribuţii pe care urmăreşte să le diminueze sau să le eludeze, prejudiciind în acest mod bugetul general al statului ori bugetele locale.

Or, preexistenta acestor contribuţii datorate de contribuabil se constituie într-o veritabilă situaţie premisă, indispensabilă existenţei infracţiunii de evaziune fiscală, situaţie premisă care nu se regăseşte în speţă, deoarece, aşa cum rezultă din probele aflate la dosar, nu existau obligaţii fiscale de plata la nivelul anului 2012 pentru  S.C…., anterior săvârşirii pretinsei infracţiuni,  aspect ce nu a fost avut în vedere de instanţa de fond.

Necesitatea unei asemenea situaţii premisă se poate deduce şi din urmarea imediată a infracţiunii constând în neachitarea către stat a obligaţiilor fiscale prevăzute de lege sau plata unor obligaţii fiscale diminuate în raport cu cele prevăzute de lege.

Analizând conţinutul constitutiv legal al infracţiunii rezultă că, sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăţie necesară pentru săvârşirea acestei infracţiuni este intenţia directă calificată prin scop, fapta săvârşindu-se în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Astfel, se poate lesne observa că presupusul scop ilicit urmărit de inculpaţi şi reţinut de parchet în rechizitoriu (anume, crearea unei aparenţe de legalitate), nu se circumscrie scopului special avut în vedere de legiuitor la incriminarea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzuta de art. 9 alin (1) lit c) din legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (anume, sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale).

Tot în sensul lipsei scopului special prevăzut de legiuitor pentru existenţa infracţiunii de evaziune fiscală, inculpații au adus şi următoarele argumente:

Scopul ca element al conţinutului constitutiv al infracţiunii face parte din latura obiectivă a acesteia. Adică, scopul este propriu persoanei făptuitorului şi este prefigurat de acesta înainte de luarea rezoluţiei infracţionale, deoarece el presupune reprezentarea clară a rezultatului acelei activităţi. Dar, ca şi rezoluţia infracţională, și scopul infracţiunii, la momentul prefigurării sale, se regăseşte numai în conştiinţa persoanei.

Astfel, ca şi în cazul rezoluţiei infracţionale, dacă scopul nu se exteriorizează, nu se poate proba existenţa acestuia. In acest sens, pentru a susţine că o persoană a umărit un anumit scop, prin desfăşurarea unei anumite activităţi, respectiva persoană trebuie să fi urmărit realizarea acestui scop şi totodată acesta să se materializeze prin săvârşirea unor acte obiective în realitatea faptică.

Adică, pentru existenţa scopului infracţiunii este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv ca acesta să fie prefigurat, urmărit de făptuitor şi făptuitorul să acţioneze în vederea realizării scopului.

Deci, pentru a proba existenţa scopului special cerut de legiuitor, este necesar ca din faptele săvârşite în realitatea obiectivă să rezulte cu puterea certitudinii că actele materiale au fost săvârşite pentru realizarea acestui scop.

Or, în speţă, ce demersuri au întreprins inculpaţii în vederea încasării nejustificată a TVA-ului sau sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale în sensul diminuării obligaţiilor fiscale ale SC…, prin micşorarea venitului net, sau cum ar fi putut să fie posibilă prefigurarea unui asemenea scop, câtă vreme la data de 01.10.2012, societatea nu înregistra TVA de plata, iar in perioada 2012/2013 nu a solicitat si nu a beneficiat de rambursări de TVA.

Sub acest aspect, prin raportul de expertiza intocmit in faza urmăririi penale de catre expert .... s-a stabilit ca „in perioada expertizata SC …nu a solicitat si nu a obţinut efectiv sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat prin eventuale cereri formulate de reprezentanţii societăţilor,, (răspuns obiectiv 4 fila 41 raport), precum si faptul ca „SC …SRL a aprovizionat mărfuri pe care le-a înregistrat in contabilitate de la diverse societăţi comerciale pe care le menţionează, aprovizionări de mărfuri în scopul revânzării” (răspuns obiectiv 2 fila 12 raport). 

Drept urmare, in mod greşit instanţa de fond a apreciat ca suntem in prezenta infractiunii de evaziune fiscala prin înregistrarea de cheltuieli nereale, in condiţiile in care probele cauzei dovedesc inexistenta situaţiei premisa a necesitaţii „sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale,, (fila 11 paragraf 3 sentinţa), de indata ce nu exista TVA de plata si impozit pe profit anterior înregistrării in contabilitate a facturilor de achiziţie de la furnizorii SC…, sc…, sc…, SC…, SC…, SC…, SC ……, …, …, SC …, SC …, SC…, SC…, SC…, SC …SC …SC…, iar societatea, prin administratorii sai nu a formulat cereri de rambursare sau restituire a unor sume de bani de la bugetul consolidate al statului.

b) Instanta de fond a ignorat probele din care rezulta vânzarea mărfii menționate în facturile de achiziţie emise de furnizorii SC…, SC …, SC…, , SC …, SC …, SC…, sc…, SC…, SC…, SC …, sc…, SC…, SC…, SC…, SC …, SC …, SC …., SC…, SC…, SC …, SC…, către clienţii SC…, prin valorificarea trunchiata a raportului de expertiza fiscala doar în ceea ce priveşte cheltuiala cu achiziţia de mărfuri, ignorându-se veniturile înregistrate din vânzarea acestor mărfuri.

Astfel, în ceea ce priveşte activitatea de evaziune fiscala desfăşurată de inculpați, instanţa de fond retine că „în perioada octombrie 2012 - aprilie 2013 au înregistrat  în evidenta contabila a SC …facturi reprezentând cheltuieli nereale (...) respectiv achiziţii fictive de mărfuri de la SC…, SC…, SC…, SC…, SC …, SC…, SC …., SC …, SC …SC…, SC…, SC…, SC…, SC …, SC…, SC …, SC …" (fila 10 ultimul paragraf sentință) având „interes în înregistrarea facturilor ce atestau operaţiuni nereale pentru diminuarea obligaţiilor către bugetul de stat și nu pentru a justifica livrări fictive ulterioare,, (fila 10 paragraf 9 sentinţă).

Practic, instanţa de fond a apreciat ca fiind reale livrările de mărfuri către clienții SC …, ceea ce semnifica existenta mărfii, însă rezumându-se la fictivitatea achiziţiilor realizate de la furnizorii menţionaţi, fictivitate care ar consta in falsificarea sursei acestor achiziţii, respectiv a documentului (facturii fiscale) si nu a operaţiunii în sine de procurare a materialelor vândute ulterior către clienți, s-a pus în eroare grava de fapt cu privire la existenta si întinderea prejudiciului.

Susţinerea acestei concluzii se bazează pe realitatea că mărfurile indicate ca sursă de achiziţie de la  furnizorii: SC…, SC …SC …, SC …, SC  …. SC …,  SC …, SC …, SC…, SC …, SC …, SC…, SC…, SC …, SC …, SC …, SC …, SC …, SC …, au fost vândute către clientii:SC…, SC …, SC …, SC …, SC …, SC …, SC …, SC …, SC…, SC…, SC …SC …încasând și înregistrând un profit impozabil în condiţiile în care veniturile înregistrate depăşesc valoarea cheltuielilor.

Rezultă aşadar că instanţa de fond a ignorat situaţia de fapt reală care reiese din probele existente la dosarul cauzei.

Din punct de vedere al mijloacelor de probă, s-a solicitat a se observa că, în volumele 59-63 u.p. există depuse la dosarul cauzei actele de evidență contabilă din care rezultă valorificarea mărfurilor aprovizionate (respectiv facturile de livrare), cât și încasarea contravalorii acestora (chitanţe si extrase bancare).

Cu titlu de exemplu, s-a menționat achitarea facturii de  vânzare nr. …12.11.2012 (63.300 lei) si nr. …/26.11.2012 (25.787,96 lei) emise de SC … către SC …la datele de 13.11.2012 și respectiv 26.11.2012, aspect care rezultă din extrasul de cont al societăţii emis de banca …pentru luna noiembrie 2012 (fila 5 dosar u.p).

Tot astfel, din extrasul de cont de la Banca…, emis pentru perioada august 2012-decembrie 2012, rezultă că SC …a încasat de la …suma de 25.983,55 lei aferentă facturii de livrare nr. …/19.11.2012 (fila 2 dosar u.p).

Efectuarea plății în sumă de 35.763,578 lei de către furnizorul SC …pentru factura nr. …/20.10.2012 și suma de 26.000 lei de către furnizorul SC …pentru factura nr. …/30.11.2012, în contul SC…, rezultă din extrasul de cont emis de Banca …. (fila 163 vol. ..... u.p).

Aceeaşi împrejurare a încasării contravalorii mărfurilor livrate către furnizorul SC…, rezultă din acelaşi document bancar care certifică plata sumei de 49.959 lei aferentă facturii …/28.12.2012 ăn contul SC …(fila 164 vol ....u.p)

Din extrasul de cont emis de Banca …. pentru luna decembrie 2012 (fila 165 vol... up) rezultă încasarea de către SC ,,,a contravalorii facturii nr. ,,,/22.11.2012 în suma de 24.400 lei, a facturii nr. ,,,/26.11.2012 în suma de 21.476 lei si a facturii nr. ,,,/04.12.2012 in suma de 14.406 lei de la furnizorul SC ,,,precum si a contravalorii facturii nr. ,,,/03.11.2012 in suma de 21.500 lei si a facturii nr. ,,,/14.11.2012 in suma de 23.000 lei, de la furnizorul SC,,,. Acelaşi înscris dovedeşte încasarea veniturilor din valorificarea mărfurilor I furnizate către SC ,,,in suma de 22.325 lei aferente facturii nr. ,,,/07.12.2012 si facturii nr. ,,,/03.12.2012, precum si plata contravalorii mărfii înscrise în factura nr. .., …,…/03.10.2012 de către furnizorul SC …în sumă de 15.000 lei.

Totodată, în luna decembrie 2012, potrivit extrasului emis de ….., SC …a încasat de la furnizorul SC …suma de 18.936 lei aferentă facturii din 03.12.2012, suma de 29.456,12 lei aferentă facturii nr. …/15.12.2012, precum si suma de 13.293,25 lei aferentă facturi nr. …/19.12.2012.

Așa se justifică faptul că, spre exemplu în luna decembrie 2012, la un nivel al achiziţiilor în suma de 756.147,42 lei (situaţia contului 401 furnizori), veniturile înregistrate sunt în suma de 778.400.73 lei (situaţie cont 411), iar la nivelul lunii noiembrie 2012 la un nivel al cheltuielilor de 2.371.419,98 lei (situaţie cont 401) veniturile sunt în suma de 2.106.802,21 lei (situaţie cont 411).

Aşadar, de îndată ce mărfurile menţionate în facturile de achiziţie, chiar daca nu atestă sursa de provenienţă, au existat în realitate si au fost livrate către clienţi si au generat venituri, este necesară estimarea cheltuielilor efectuate cu achiziţionarea mărfurilor, deoarece orice venit este generat de o cheltuială, situaţie în care prejudiciul ce constă în impozit de profit trebuie recalculat.

Practic, dacă în ceea ce priveşte TVA dedus in suma de 31.109,30 lei, aferent facturilor de achiziţie considerate fictive, rămâne ca obligaţie de plata către bugetul de stat, chiar și în varianta in care marfa există și a fost livrată, în ceea ce priveşte impozitul pe profit, de îndată ce marfa exista si a fost livrată, această obligaţie fiscală trebuie stabilită în funcţie de baza de impozitare estimată, prin stabilirea valorii efectuate cu cheltuiala mărfurilor aprovizionate din alte surse.

Astfel, din punct de vedere contabil si fiscal o livrare de mărfuri si înregistrarea de venituri din vânzarea lor nu poate avea loc în lipsa unei descărcări valorice și cantitative prin formula contabilă: „ cheltuieli privind mărfurile,, cont 607 la „mărfuri,, 371, deoarece nu exista venit fără cheltuială.

Altfel spus, eliminarea în totalitate a cheltuielii cu achiziţionarea mărfurilor în condiţiile în care mărfurile au existat, indiferent de sursa lor, nu are suport contabil de fiscal, atâta timp cât a fost generat venit, fiind evidentă efectuarea unei cheltuieli cu aprovizionarea mărfurilor revândute la clienţi.

În cazul de față, existenta mărfii si livrarea acesteia către diverşi beneficiari, urmată de încasarea preţului vânzării si înregistrarea veniturilor, chiar si in situaţia in care documentele de achiziţie sunt apreciate ca fiind fictive, impune estimarea bazei de impunere prin raportare la preţul de piaţă al tranzacţiei sau al bunului impozabil si stabiliarea impozitului pe profit datorat.

În realitate, de îndată ce livrările SC …sunt considerate reale, în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de fond că, valoarea cheltuielilor cu aprovizionarea este nereală (fila 11 paragraful 2 sentinţa), în condiţiile în care nu cheltuiala este nereală, ci doar documentele justificative nu atestă provenienţa lor.

Practic, problema fiscală care trebuia verificată de instanţa de judecată, în realizarea obiectului probatiunii - existenta infracţiunii de evaziune fiscală si întinderea prejudiciului -, trebuia să o reprezinte stabilirea destinaţiei materialelor aprovizionate si evidenţiate în actele contabile si dacă se justifică efectuarea cheltuielilor şi utilizarea materialelor având în vedere obiectul de activitate al societăţii.

Or, sub acest aspect, s-a solicitat a se observa că instanţa de fond nu numai că nu a făcut o analiză a acestor condiţii, ci, dimpotrivă, desi a exclus varianta livrărilor fictive, nu s-a raportat la veniturile înregistrate prin livrarea acestor mărfuri.

Practic, cercetarea judecătorească nu a avut un caracter efectiv, în sensul că nu a încercat să stabilescă în vreun fel fictivitatea sau realitatea tranzacţiilor prin raportare la actele înregistrate in contabilitatea SC … în calitate de vânzător sau prin identificarea și audierea în calitate de martor a persoanelor care ar putea să dea relaţii despre desfăşurarea tranzacţiilor respective (administratorii firmelor beneficiare etc.)

Argumentele soluţiei de condamnare relevă modul simplist în care judecătorul fondului a tratat prezumţia de nevinovăţie, principiul aflării adevărului si standardul de proba dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Practic, motivarea soluţiei de condamnare se axează pe acelaşi raţionament ca și cel al parchetului, reluând textual pasaje din actul de inculpare, în lipsa evaluării documentelor de evidenta contabilă si a administrării de probe din care să rezulte realitatea sau fictivitatea unor tranzacţii comerciale.

Or, vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu echivalează cu stabiliarea vinovăţiei. Situaţie în care sarcina probei revine organelor judiciare, deoarece concluziile unui organ judiciar nu sunt obligatorii și definitive în desfăşurarea procesului penal, fiind necesar a fi administrate probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.

Se mai apreciază că sentinta instanţei de fond este netemeinică cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, prin care a fost stabilită în mod greşit întinderea pretinsului prejudiciu.

Prin hotărârea de condamnare apelată s-a reţinut în sarcina inculpatelor … și ….infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 (forma agravată), apreciindu-se că, prin fapta celor doi inculpaţi …si …s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 525.217,3 lei, din care 31.109,30 TVA si 494.108, 00 lei impozit pe profit, ce depăşeşte echivalentul sumei de 100.000 euro.

Or, probele sunt insuficiente pentru realizarea obiectului probei administrate -scopul pentru care au fost înregistrate în contabilitate facturile fiscale de achiziţie - respectiv dacă la momentul înregistrării in contabilitate a facturilor de achiziţie de mărfuri de la furnizorii SC…, SC…, SC…, , SC …, SC …, SC …, SC …, SC …, SC …, SC…, SC…, SC …, SC…, SC …SC…, SC …, SC …, SC …, SC …, SC …, SC … SC …avea obligații fiscale către stat (TVA de plata sau impozit de profit, pe care ar fi intenţionat să le diminueze) sau dacă a rambursat sume de bani de la stat, urmare înregistrării documentelor contabile emise de aceşti furnizori, pentru a fi verificată aprecierea instanţei că „au avut interes în înregistrarea facturilor ce atestau operaţiuni nereale pentru a diminua obligațiile către bugetul de stat,, (fila 10 paragraf 8 sentinţă).

Tot astfel, probele administrate de instanţa de fond sunt insuficiente pentru realizarea obiectului probei administrate - întinderea prejudiciului - chiar si in varianta in care s-ar aprecia ca bunurile si serviciile ce fac obiectul tranzacţiilor comerciale cercetate in prezenta cauză nu ar fi fost livrate de furnizorii: SC…, SC …, SC …,  SC … SC …oara, SC …SC…, SC…, SC…. SC…, sSC …, SC …, SC …, SC …, SC …, SC…., SC …SC.., SC …SC…, SC…, deoarece:

a) în măsura în care se face dovada că bunurile si serviciile ce fac obiectul cercetării (menţionate in facturile fiscale de achiziţie înregistrate in contabilitatea societăţii SC …ce fac obiectul cercetării) există în fapt, însă nu provin de la furnizorii menţionaţi în facturile de achiziţie, devine incidentă decizia nr. 4011/2013 a ICCJ, situaţie în care instanţa de judecată trebuia sa administreze probe si din perspectiva stabilirii valorii reale, de piaţă (preţul de achiziţie) a mărfurilor achiziţionate (costul real al achiziţiei, cheltuiala reală de aprovizionare), pentru a se stabili eventualul prejudiciu real creat bugetului de stat, care ar consta în diferenţa dintre preţul real al achiziţiei și preţul înscris in facturile fiscale înregistrate in contabilitate;

b) în măsura in care se face dovada că bunurile ce fac obiectul cercetării (menţionate în facturile fiscale de achiziţie înregistrate in contabilitatea societăţii SC…) nu există în fapt, este necesar să fie administrata proba cu expertiza fiscal-judiciară, pentru a se stabili care a fost modalitatea de valorificare în contabilitatea a SC … a bunurilor menţionate in facturile de achiziţie de la firmele furnizoare, respectiv dacă achiziţiile au fost pentru consum propriu (bunuri de consum - SC … consumator final, situaţie în care se poate identifica un eventual prejudiciu) sau bunuri pentru crearea de venituri (bunuri generatoare de venituri - SC …nu este consumator final, situaţie in care nu putem discuta de existenta unui prejudiciu).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. Proc. Pen. rap. la art. 423 alin. 1 C. proc. pen. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinţei penale nr. 112 din 11.07.2019 pronunţată de către Tribunalul Mehedinţi, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, urmând ca, prin decizia ce se va pronunţa să se dispună în temeiul art. 396 alin. 1 şi 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 lit. c C.proc.pen. achitarea inculpaţilor …și …. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala prev. si ped .de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. de la 1968, art. 5 C. pen.

În şedinţa publică din data de 29 mai 2020, instanţa de control judiciar a procedat la audierea inculpatului …în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 378 C.p.p., declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosar la fila 96.

În şedinţa publică din data de 07 octombrie 2020, instanţa de control judiciar a procedat la audierea inculpatei …în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 378 C.p.p., declaraţia acesteia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosar la fila 165.

De asemenea, s-a respins ca nefondată solicitarea de schimbare a încadrării juridice cu privire la cei doi inculpaţi din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c şi  alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35  alin. 1  C.p. în infracţiunea prev. de  art. 9 alin. 1 lit. a  din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35  alin. 1  C.p.

La data de 04 noiembrie 2020, partea civilă ANAF – D.G.R.F.P. ... – A.J.F.P. ... a înaintat instanței de control judiciar adresa transmisă de A.J.F.P. Mehedinți privind pe inculpații …şi …., în care s-a comunicat faptul că sumele de bani la care se face referire în cuprinsul adresei au fost achitate de inculpatul … în contul de prejudicii pentru dosarul nr. …(fila 175); de asemenea, s-a depus la dosar adresa nr. …02.11.2020 emisă de ANAF - A.J.F.P. ...-Colectare - Serviciul Evidență Plătitori Persoane Juridice emisă către A.J.F.P. ...-Serviciul Juridic (fila 176).

La data de 10 noiembrie 2020, apelanții – inculpați …şi …, prin apărător, au depus la dosar raportul de expertiză fiscală extrajudiciară întocmit de expert fiscal … pentru ipoteza în care mărfurile indicate ca sursă de achiziție de la cele 21 societăți comerciale menționate în rechizitoriul nr. …din 14.07.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți ar fi fost achiziționate de la persoane fizice.

Curtea, examinând căile de atac declarate prin prisma motivelor de apel dar şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 C.p.p., constată că apelul declarat de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ... – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice .. este nefondat, iar apelul declarat de inculpaţi este fondat doar sub aspectul laturii civile, urmând a fi soluţionate ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 99 alin.1 C.p.p., în acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar în acţiunea civilă, părţii civile ori, după caz, procurorului care exercită acţiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă.

Prin sarcina probaţiunii (onus proban¬di) se înţelege obligaţia procesuală ce revine unui participant la procesul penal de a dovedi împrejurările care formează obiectul probaţiunii.

O regulă generală în materie de probaţiune cere ca proba să fie efectuată de cel care afirmă existenţa unei fapte sau împrejurări de fapt (onus probandi incumbit ei qui dicit sau actori incumbit probatio). Dacă împrejurarea de fapt a fost dovedită, persoana care invocă o altă împrejurare de fapt (de negaţie sau explicativă) este obliga¬tă, la rândul său, să o dovedească (reus în excipiendo fit actor). Sarcina probaţiunii poate reveni celui care a făcut prima afirmaţie, dacă acesta invocă o altă împrejurare ce trebuie dovedită. Aplicând această schemă în procesul penal, învinuirea trebuie să fie dovedită de cel care o formu¬lează – procurorul, iar împrejurările în apărare de către cel care le invocă – inculpatul. Conform disp. art. 100 alin.1 şi 2 C.p.p. în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. În cursul judecăţii, instanţa administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor şi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale.

În ce priveşte alegerea mijloacelor de probă pentru dovedirea unei fapte sau împrejurări de fapt, noul nostru sistem probator se înte¬meiază pe libertatea probelor, în sensul că organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are obligaţia să folosească un anume mijloc de probă pentru dovedirea unei anumite fapte, având facultatea de a alege, dintre toate mijloacele de probă prevăzute de lege, în condiţiile în care proba a fost administrată în cursul procesului penal, pe cel mai potrivit pentru împrejurarea pe care o are de dovedit. La art. 103 C.p.p. cu denumirea marginală „aprecierea probelor” se arată că, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi.

Prin aprecierea probelor, ca operaţie finală a activităţii de probaţiune, organele de urmărire şi instanţa de judecată determină măsura în care probele le formează încrederea că sunt în concordanţă cu adevărul, în sensul că faptele şi împrejurările de fapt la care se referă au avut sau nu loc în realitatea obiectivă. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, se formează concluzia organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, concluzie care trebuie să reflecte adevărul.

Prin sintagma prevăzută de disp. art. 103 alin. 1 C.p.p. „probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege” a fost consacrat principiul liberei aprecieri a probelor.

Tot art. 103 alin. 1 C.p.p. indică modul cum se pot avea în vedere probele, respectiv că sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, totodată, arătând şi în ce măsură poate fi încadrată această liberă apreciere, în concret, prin evaluarea tuturor probelor administrate în cauză.

Din cele arătate, se poate ajunge uşor la concluzia că mijlocul de apreciere constă în „examinarea tuturor probelor administrate”, atât cele din faza de urmărire penală, cât şi cele in faţa instanţei de judecată (probele neavând o valoare mai mare sau mai mica sau mai mare, în funcţie de faza procesuală unde au fost administrate legal), instanţa alegând motivat pe care acele probe le reţine pentru stabilirea situaţiei de fapt, arătând de ce le înlătură pe celelalte, această operaţiune desfăşurându-se în urma evaluării probelor, respectiv, în măsura în care se coroborează (sunt susţinute şi de alte probe) între ele (în definiţia legii- prin evaluarea tuturor probelor administrate în cauză).

Astfel, analizând coroborat toate mijloacele de probă, se constată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Astfel, sub aspectul situaţiei de fapt, în urma propriului examen asupra materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, Curtea, la fel ca instanţa de prim grad, reţine că în cauză s-a făcut în mod cert dovada că:

La data de 20.06.2012 …şi … au constituit S.C. …SRL, înregistrată la ONRC sub nr. …/2012, CUI:… cu sediul în mun. …str…., nr…. bloc…, ap…, judeţul …având ca principal obiect de activitate comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor, iar prin procura notarială nr. ../04.08.2012, …l-a împuternicit pe …să reprezinte societatea în relaţiile cu terţii, cu unităţile bancare şi cu autorităţile, să întreprindă orice activităţi necesare desfăşurării activităţii firmei, în baza procurii inculpatul devenind în fapt administratorul societăţii.

Cei doi inculpaţi, în calitate de reprezentanţi sau administratori ai S.C. …, în perioada  octombrie 2012- aprilie 2013 au înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi de aprovizionare cu mărfuri în valoare totală de 3.378.387  lei astfel:  de la S.C. …- 25 facturi în valoare de 93.575 lei, S.C. …- 14 facturi în valoare de 27.946 lei,  S.C. …reşti - 7 facturi în valoare de 17.276 lei, S.C. …- 22 facturi în valoare de 104.793 lei, S.C. …- 161 facturi în valoare de 691.115 lei,  S.C. …- 5 facturi în valoare de 9.163 lei, S.C. …- 26 facturi în valoare de 126.707 lei, S.C. …- facturi în valoare de 93.911 lei, S.C. ….- 12 facturi în valoare de 8.073 lei, S.C. …- 77 facturi în valoare de 342.274 lei,  S.C….,  S.C. …. - 47 facturi în valoare de 225.947 lei, S.C. … - 51 facturi în valoare de 245.544 lei, S.C. …. - 19 facturi în valoare de 84.208 lei, S.C. … - 14 facturi în valoare de 49.202 lei, S.C. ….- 47 facturi în valoare de 201.327 lei, S.C. … - 21 facturi în valoare de 36.625 lei, S.C. ….- 66 facturi în valoare de 277.937 lei, S.C. … - 7 facturi în valoare de 7.525 lei, S.C. ….- facturi în valoare de 237.711 lei, S.C. … – 7 facturi în valoare de 26.039 lei, operaţiuni nerecunoscute de aceşti furnizori, cu excepţia celui din urmă. Însă, aceste operaţiuni comerciale nu s-au derulat în realitate, inculpaţii urmărind doar sustragerea de la plata TVA-ului și diminuarea profitului impozabil, în dauna bugetului de stat, prin înregistrarea fictivă de cheltuieli cu achiziția de mărfuri/servicii de la furnizorii indicaţi mai sus.

Fictivitatea tranzacţiilor reiese din declaraţiile martorilor audiaţi în faza cercetării judecătoreşti şi urmăririi penale (filele nr. 50 – 111 vol I d.u.p.), respectiv …(fila nr. 81 vol. I d.i.), …. (fila nr. 122 vol. I d.i.), …(fila nr. 184 vol. I d.i.), …(fila nr. 185 Vol. I d.i… (fila nr. 40 vol. II d.i.), …(fila nr. 41 vol. II d.i.), …(fostă…) …(fila nr. 79 vol. II d.i.), …(fila nr. 80 vol. II d.i.), …(fila nr. 81 vol. II d.i.), …(fila nr. 158 vol. II d.i.), …(fila nr. 159 vol. II d.i.), …(fila nr. 160 vol. II d.i.), …(fila nr. 17 vol. III d.i.), …(fila nr. 18 vol. III d.i.), martori ce au susţinut că societăţile furnizoare pe care le-au reprezentat nu au vândut către SC …Aceste declaraţii se coroborează cu depoziţia martorei…, agent imobiliar, care a susţinut că a încheiat un contract de comodat cu SC…, reprezentată iniţial de…, pentru un spaţiu în care această societate şi-a stabilit sediul, însă această firmă nu a funcţionat niciodată la sediul declarat, iar ulterior, …, în calitate de administrator al SC…, prin intermediul martorei, a închiriat o hală industrială de la…, unde intenţiona să deschidă un depozit pentru materiale din hârtie şi să-şi schimbe sediul (aspect confirmat şi de către martorul …- fila nr. 123 Vol. I d.i.), însă în acel spaţiu nu s-au derulat niciodată activităţi lucrative (fila nr. 85 Vol. III d.i.), dar şi cu cea a reprezentantului SC …care a susţinut că nu a vândut niciodată mărfuri către SC…, dimpotrivă, el a cumpărat marfă de la societatea reprezentată de inculpata …căreia i-a şi plătit mărfurile vândute de aceasta, fie prin bancă fie numerar pe bază de chitanţă (fila nr. 17 Vol. III d.i.).

Totodată, în mod corect prima instanţă a reţinut că din raportul de expertiză fiscală întocmit în cauză la cererea inculpaţilor a rezultat că S.C. … în perioada octombrie 2012-aprilie 2013 a înregistrat facturi fiscale de achiziţii mărfuri de la S.C. …., S.C….,  S.C. …, S.C…..,  S.C. ….,  S.C. …., S.C. …, S.C. …,S.C. …., S.C. …,  S.C. …,  S.C…., S.C…., S.C…., S.C. …-, S.C. …-, S.C…., S.C. …S.C. …, S.C. …, S.C. …  în valoare de 3119276,83 lei ce au generat TVA dedus ilegal în cuantum de 31109,30 lei şi un impozit pe profit în cuantum de 494108 lei, sume cu care a fost prejudiciat bugetul de stat.

Cu referire la activitatea infracţională de care au fost acuzaţi, în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul …şi-a rezervat dreptul la tăcere (fila 62 vol. I d.i.), iar inculpata …şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală (fila 63 Vol. I d.i.), după care în cursul judecăţii în apel, inculpaţii au arătat că nu mai menţin declaraţiile date anterior în cauză, susţinând în esenţă că, în perioada de referinţă, inculpatul …era împuternicit doar pentru a scoate bani de la bancă şi pentru a vinde marfă, de activitatea firmei ocupându-se coinculpata …care a achiziţionat personal marfa care îi era livrată de către furnizori sau era ridicată chiar de inculpată dacă preţul oferit era unul bun, plata efectuându-se în numerar, furnizorii înmânându-i factura şi chitanţa (filele 96 şi 165).

În mod just instanţa de fond nu a reţinut apărarea inculpaţilor, iar Curtea o apreciază ca fiind nedovedită şi în totală contradicţie cu probele administrate în cauză, astfel declarațiile de martori, lipsa mijloacelor de transport, a persoanelor care să manipuleze bunurile înscrise în facturi, a spaţiilor pentru depozitarea mărfurilor, au relevat că în realitate aceste operaţiuni comerciale nu s-au derulat.

Coroborând cu raportul de expertiză fiscală întocmit în cauză s-a constatat în mod corect că inculpaţii au avut interes în înregistrarea facturilor ce atestau operaţiuni nereale pentru a diminua obligaţiile către bugetul de stat.

Drept urmare, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. de la 1969 a fost realizat prin înregistrarea în evidenţa contabilă a SC…, folosind mijloace frauduloase, de cheltuieli nereale cu aprovizionarea de mărfuri (respectiv achiziţii fictive de mărfuri de la .SC. ….,  S.C. …, S.C. …,  S.C. ….,  S.C. …S.C…., S.C. …S.C…., S.C….,  S.C. …S.C. …, S.C. …, S.C. …., S.C. …… -, S.C. …-, S.C…., S.C. ….., S.C. … S.C. ……., S.C…….), în perioada octombrie 2012 – aprilie 2013, în valoare totală de 3.119.276,83 lei, iar urmarea imediată a fost producerea unui prejudiciu bugetului de stat, în cuantum total de 525.217,3 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit, legătura de cauzalitate fiind evidentă.

Cu privire la latura subiectivă, instanţa de fond a reținut corect intenţia directă, inculpaţii urmărind prin activitatea infracţională să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale.

Pentru existenţa infractiunii continuate se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiţii:

-  săvârşirea mai multor acţiuni sau inacţiuni la diferite intervale de timp care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni; este necesara o pluralitatea de acţiuni sau inacţiuni, în sensul realizării mai multor activităţi materiale, fiecare cu un rezultat propriu, fiind indiferent dacă unele activităţi s-au consumat, iar altele au rămas în fază de tentativă pedepsibilă

 Acţiunea  materiala – componenta a elementului material  trebuie să se săvârşească prin acte realizate la diferite intervale de timp, intervale pe care legea nu le precizează ca durată, revenind instanţei de judecată sarcina ca, din modalitatea de desfăşurare a  activităţilor, să stabilească dacă acţiunile distanţate, mai mult sau mai puţin în timp constituie sau nu o infracţiune unică continuată.

 – acţiunile sau inacţiunile să întrunească, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, adică să existe unitate de calificare juridică

Nu este necesar ca toate acţiunile să se încadreze în acelaşi tip (forma)de infracţiune (de bază sau calificată), iar în cazul infracţiunilor cu conţinut alternativ, acţiunile comise în baza aceleiaşi rezoluţii, chiar dacă sunt diferite, nu afectează caracterul continuat al infracţiunii . 

– acţiunile sau inacţiunile să fie săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, rezoluţia infracţională unică fiind factorul care uneşte pluralitatea de activităţi într-o singură infracţiune

Rezolutia infractionala  trebuie sa fie anterioara  savarsirii infractiunii,  sa se mentina in linii generale  pe parcursul executarii  actelor  ce compun  acea activitate , trebuie sa fie suficient de  determinata  in sensul ca  infractorul are  imaginea de ansamblu a intregii sale activitati infractionale pe care o va executa, iar cu fiecare  executare, hotararea se concretizeaza.

Criteriile pe baza cărora se poate constata unitatea de rezoluţie pot fi date de: unitatea obiectului material, unitatea locului, a persoanei vătămate , unitatea modalităţii de acţiune, unitatea de împrejurări de loc si de timp.

– acţiunile sau inacţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană

Această condiţie este subînțeleasă, fiind esenţială pentru existenţa unităţii de infracţiune, unitatea de infracţiune cerând în mod necesar unitatea de subiect activ.

Momentul consumării infracţiunii continuate coincide cu momentul în care sunt indeplinite toate condiţiile cerute în cazul acestui tip de infracțiune – odată cu săvârșirea  celei de a doua acţiuni sau inacţiuni din componenţa infracţiunii continuate. Săvârşirea  unei infracţiuni cu  prelungire în timp  are în vedere momentul epuizării, adică al ultimului act infracţional, care atrage încadrarea juridică a faptei în întregul ei şi implicit răspunderea penală. 

Raportând consideraţiile de ordin teoretic în ceea ce priveşte noţiunea şi condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate prev.de art. 35 NCP, instanţa de control judiciar constată că încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate în cursul procesului penal în speţa de faţă este în dispozitiile art 41 alin. 2 CP de la 1969, întrucât activitatea infracţională s-a derulat pe o perioadă mare de timp, inculpaţii având la bază aceeaşi rezoluţie infracţională, îndreptată în acelaşi scop, respectiv sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, actele executate întrunind aşadar elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală comisă în formă continuată.

Întrucât prejudiciul stabilit în cauză a depăşit echivalentul sumei de 100.000 de euro, în mod corect instanţa de fond a reținut în sarcina inculpaţilor infracţiunea în varianta agravată prevăzută de alin. 2.

În cadrul procesului penal, probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune necesitatea ca ele să fie credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului. Referitor la aprecierea probelor se impune a se reţine că aceasta este o operațiune finală a activităţii de probaţiune care permite instanţei  să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin urmare, prin aprecierea tuturor probelor administrate în ansamblul lor, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa îşi formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia acuzaţiei.

Prin urmare, toate mijloacele de probă enumerate şi analizate în prezenta cauză sunt concludente, sigure şi decisive, coroborându-se una cu cealaltă, dovedind săvârşirea faptelor de către cei doi inculpaţi.

Exercitarea de către inculpatul …a funcției de administrator în drept/în fapt rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate, conform art. 103 C.p.p., astfel: 

Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii, în forma în vigoare la data faptelor, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. 1 - 4 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.

Raportat la aceste dispozitii legale nu poate fi admisă apărarea inculpatului ... conform căreia nu ar răspunde de operaţiunile privind achiziţia bunurilor deoarece în perioada de referinţă era împuternicit doar pentru a scoate bani de la bancă şi pentru a vinde marfă, întrucât nu poate să invoce propria sa culpă constând în presupusa abandonare a atribuțiilor prevăzute de lege şi indicate anterior.

Există probe constând în înscrisuri dar și declarațiile martorilor care atestă că inculpatul a exercitat în mod concret atribuții în cadrul societății, o parte dintre acestea fiind recunoscute chiar de către inculpat.

Astfel, prin procura notarială nr. …/04.08.2012, …l-a împuternicit pe …. să reprezinte societatea în relaţiile cu terţii, cu unităţile bancare şi cu autorităţile, să întreprindă orice activităţi necesare desfăşurării activităţii firmei, în baza procurii inculpatul devenind în fapt administratorul societăţii.

 Inculpatul ... a declarat că el nu s-a ocupat de activitatea S.C….., ci l-a împuternicit pe socrul său, inculpatul………, prin procura notarială nr. …/04.08.2012, să se ocupe de activitatea societăţii şi nu ştie ce activităţi a derulat acesta.

Pe niciuna dintre facturile de aprovizionare sau de livrare mărfuri nu apare numele inculpatului…, ci pe unele din aceste documente apar doar numele inculpaţilor …sau …iar din declaraţia martorului…, reprezentantul …, a rezultat că din partea S.C. …contractul a fost semnat de inculpat iar mărfurile i-au fost livrate de acesta.

De asemenea, din declaraţiile martorilor …….şi ………..a rezultat că inculpatul …………a închiriat spaţiul necesar pentru constituirea societăţii de la ………. iar ulterior acesta a cesionat părţile sociale către inculpatul……., acesta din urmă fiind şi cel care a închiriat în luna august 2012 o hală industrială de la martorul………..

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii analizate, se retine că la infracţiunea  prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c  din Legea nr. 241/2005, legiuitorul nu arată cine ar trebui să fie autorul faptei. Subiect activ al infracţiunii poate fi aşadar orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare subiect activ poate fi administratorul de drept al societătii precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societătii -director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor si impozitelor datorate. 

Legea nu condiţionează această infractiune de existenta unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuţii de organizare şi ţinere a evidentei contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligaţie legală ori contractuală de gestionare a activitătii societătii, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activităţii contabile a societăţii.

Şi în practica judiciară s-a concluzionat asupra acestui aspect în decizia nr. 438/RC/2017 a Inaltei Curti de Casaţie si Justitie, Sectia Penală, decizia nr. 272 din 28 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală,  decizia nr. 71/RC din 4 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală evidentierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligatiilor fiscale.

Elementul material al laturii obiective constă în evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a unor operaţiuni fictive.

În art. 2 lit. f din aceeaşi lege, este dată şi definiţia operaţiunii fictive ca fiind disimularea realitătii prin crearea aparentei existentei unei operaţiuni care în fapt nu există. A evidenţia operaţiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operaţiuni care nu au existat în realitatea obiectivă, în documentele legale. Înregistrarea operaţiunilor fictive se poate realiza fie prin întocmirea de documente justificative privind o operaţiune fictivă, urmată de înscrierea în documentele legale contabile a documentului justificativ întocmit care cuprinde o operaţiune fictivă, fie prin înscrierea în documentele legale a unei operaţiuni fictive pentru care nu există document justificativ.

Documentul justificativ reprezintă înscrisul în care se consemnează orice operatiune patrimonială în momentul efectuării ei şi care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

Conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz. Înregistrarea în contabilitate reprezintă un  act individual, autonom, priveste fiecare operatiune  comercială în parte, astfel că la momentul înregistrării sunt întrunite elementele constitutive ale  infractiunii prev. de art. 9 alin 1 lit. c din Legea nr. 241/2005. Pluralitatea  actelor materiale de înregistrare în contabilitate a unor operatiuni fictive antrenează forma unitatii legale a infractiunii continuate.

Astfel, operațiunile fictive sau nereale sunt consemnări sau mențiuni scriptice, realizate în cuprinsul unor evidențe financiar-contabile și fiscale prevăzute de lege, ale unor tranzacții care nu au corespondent în realitatea faptică.

Pentru ca o operațiune să poată fi calificată ca fictivă sau nereală, este necesar să se constate o discrepanță sau o inexactitate cu caracter esențial între situația reală și modul în care aceasta a fost consemnată în documentul financiar-contabil corespunzător. Presupune  lipsa de veridicitate a unui element esențial care caracterizează orice operațiune economică, respectiv furnizorul sau prestatorul, cumpărătorul sau beneficiarul, bunurile sau serviciile tranzacționate și prețul sau contraprestația.

O operațiune economică are recunoscut caracterul real numai dacă toate aceste  elementele esentiale ale tranzactiei economice - furnizorul sau prestatorul, cumpărătorul sau beneficiarul, bunurile sau serviciile tranzacționate și prețul sau contraprestația - sunt  reale deopotrivă în mod simultan, având în vedere caracterul unitar al oricarei opertiuni economice,  în caz contrar situația faptică nu va mai corespunde cu modul în care aceasta este consemnată în evidențele financiar-contabile și fiscale. În consecinţă, o operațiune consemnată într-o factură va fi calificată ca fictivă dacă datele cu privire la identitatea furnizorului sau prestatorului sunt nereale, chiar dacă marfa a fost în fapt achiziţionată dar de la alt furnizor; deopotrivă, o operațiune consemnată într-o factură va putea fi calificată ca fictivă dacă informațiile cu privire la bunurile sau serviciile tranzacționate sunt nereale.

Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene raportat la prezenta cauză penală:

1. Prin Hotărârea Curții din 22 octombrie 2015, privind o trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată – A șasea directivă – Drept de deducere – Refuz – Vânzare efectuată de o entitate considerată drept inexistentă, in cauza C 277/14, s-a decis că dispozițiile celei de A șasea directive 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/38/CE a Consiliului din 7 mai 2002, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, prin care nu i se recunoaște unei persoane impozabile dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate pentru bunuri care i au fost livrate pentru motivele că factura a fost emisă de un operator care trebuie considerat, având în vedere criteriile prevăzute de această reglementare, drept un operator inexistent și că este imposibil să se stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunurilor, cu excepția cazului în care se stabilește, în raport cu elemente obiective și fără a se solicita din partea persoanei impozabile verificări a căror sarcină nu îi revine, că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că livrarea menționată era implicată într o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Ansamblul probelor administrate în prezenta cauză penală astfel cum a fost analizat mai sus dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii aveau reprezentarea fraudei fiscale la care au contribuit prin introducerea în sistemul contabil al societatii pe care o administrau a unor cheltuieli nereale. Curtea de Justitiei  a UE  a precizat că esential  este ca instanţa de judecată să stabilească existenţa unei fraude fiscale, chiar şi în situatia în care sunt îndeplinite conditiile de fond şi de formă pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, probe care au fost administrate si în prezenta cauză penală, fără o contributie sau sarcină disproportionată impusă inculpatului, în conditiile în care au fost audiati administratorii societăţilor furnizoare şi nu exista dovezi privind transportul efectiv  al bunurilor menţionate în facturile fictive, locul de depozitare şi destinaţia ulterioară a bunurilor.

Astfel,  prin Hotărârea CJUE în cauza C 277/14 s-au arătat următoarele:

’’Potrivit unei jurisprudențe consacrate, dreptul de deducere prevăzut la articolul 17 și următoarele din A șasea directivă este un principiu fundamental al sistemului comun al TVA ului, care, în principiu, nu poate fi limitat și care se exercită imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor efectuate în amonte (a se vedea în acest sens Hotărârea Mahagében și Dávid, C 80/11 și C 142/11, EU:C:2012:373, punctele 37 și 38, precum și jurisprudența citată, Hotărârea Bonik, C 285/11, EU:C:2012:774, punctele 25 și 26, precum și Hotărârea Petroma Transports și alții, C 271/12, EU:C:2013:297, punctul 22).

Regimul deducerilor urmărește să degreveze în întregime întreprinzătorul de sarcina TVA ului datorat sau achitat în cadrul tuturor activităților sale economice. Sistemul comun al TVA ului garantează, prin urmare, neutralitatea în ceea ce privește sarcina fiscală corespunzătoare tuturor activităților economice, indiferent de finalitatea sau de rezultatele acestora, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele însele supuse TVA ului (a se vedea Hotărârea Dankowski, C 438/09, EU:C:2010:818, punctul 24, Hotărârea Tóth, C 324/11, EU:C:2012:549, punctul 25, precum și Ordonanța Forvards V, C 563/11, EU:C:2013:125, punctul 27, și Ordonanța Jagiełło, C 33/13, EU:C:2014:184, punctul 25).

În ceea ce privește condițiile de fond necesare pentru nașterea dreptului de deducere, reiese din textul articolului 17 alineatul (2) litera (a) din A șasea directivă că, pentru a putea beneficia de acest drept, trebuie, pe de o parte, ca persoana interesată să fie o persoană impozabilă în sensul respectivei directive și, pe de altă parte, ca bunurile sau serviciile invocate pentru a justifica dreptul menționat să fie utilizate în aval de către persoana impozabilă în scopul operațiunilor taxabile ale acesteia și ca, în amonte, aceste bunuri să fie livrate sau aceste servicii să fie prestate de o altă persoană impozabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea Centralan Property, C 63/04, EU:C:2005:773, punctul 52, Hotărârea Tóth, C 324/11, EU:C:2012:549, punctul 26, și Hotărârea Bonik, C 285/11, EU:C:2012:774, punctul 29, precum și Ordonanța Jagiełło, C 33/13, EU:C:2014:184, punctul 27).

În ceea ce privește condițiile de formă ale dreptului de deducere, articolul 18 alineatul 1 litera (a) din A șasea directivă dispune că persoana impozabilă trebuie să dețină o factură întocmită în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) din această directivă. În temeiul respectivului articol 22 alineatul (3) litera (b), factura trebuie să menționeze în mod distinct printre altele numărul de identificare în scopuri de TVA pe baza căruia persoana impozabilă a livrat bunurile, numele și adresa completă ale acesteia, precum și cantitatea și natura bunurilor livrate.

(...)

Lupta împotriva fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat prin a șasea directivă. În consecință, este de competența autorităților și a instanțelor naționale să refuze avantajul dreptului de deducere dacă, având în vedere elemente obiective, s a stabilit că acest drept a fost invocat în mod fraudulos sau abuziv (a se vedea Hotărârea Bonik, C 285/11, EU:C:2012:774, punctele 35 și 37, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea Maks Pen, C 18/13, EU:C:2014:69, punctul 26).

 Această situație, care se regăsește atunci când o fraudă fiscală este săvârșită chiar de persoana impozabilă, există și atunci când o persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziția sa, participa la o operațiune implicată într o fraudă privind TVA ul. În astfel de împrejurări, în scopul celei de A șasea directive, persoana impozabilă în cauză trebuie să fie considerată participant la o asemenea fraudă, indiferent dacă obține sau nu obține un avantaj din revânzarea bunurilor sau din utilizarea serviciilor în cadrul operațiunilor taxabile pe care le efectuează în aval (a se vedea Hotărârea Bonik, C 285/11, EU:C:2012:774, punctele 38 și 39, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea Maks Pen, C 18/13, EU:C:2014:69, punctul 27)’’.

2. Prin Hotărârea Curtii  de Justitie a Uniunii Europene din 21 iunie 2012, în cauzele conexate C 80/11 și C 142/11, s-a statuat că ’’ Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a), articolul 220 punctul 1 și articolul 226 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză unei persoane impozabile dreptul de a deduce din valoarea taxei pe valoarea adăugată pe care o datorează valoarea taxei datorate sau achitate pentru serviciile care i au fost furnizate pentru motivul că emitentul facturii aferente acestor servicii sau unul dintre prestatorii săi a săvârșit nereguli, fără ca această autoritate să dovedească, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă respectivă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într o fraudă săvârșită de emitentul menționat sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de prestații.

Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoarea adăugată sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plus față de factura menționată, de alte documente de natură să demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă prevăzute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea dreptului de deducere sunt îndeplinite, iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului menționat’’.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a  arătat următoarele:

’’Trebuie amintit că combaterea fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat prin Directiva 2006/112 (a se vedea printre altele Hotărârea Halifax și alții, citată anterior, punctul 71, Hotărârea din 7 decembrie 2010, R., C 285/09, Rep., p. I 12605, punctul 36, precum și Hotărârea din 27 octombrie 2011, Tanoarch, C 504/10, Rep., p. I 10853, punctul 50). În această privință, Curtea a statuat deja că justițiabilii nu pot să se prevaleze în mod fraudulos sau abuziv de normele de drept al Uniunii (a se vedea în special Hotărârea din 3 martie 2005, Fini H, C 32/03, Rec., p. I 1599, punctul 32, precum și Hotărârile citate anterior Halifax și alții, punctul 68, și Kittel și Recolta Recycling, punctul 54).

 În consecință, este de competența autorităților și a instanțelor naționale să refuze avantajul dreptului de deducere dacă, având în vedere elemente obiective, s a stabilit că acest drept a fost invocat în mod fraudulos sau abuziv (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Fini H, punctele 33 și 34, și Kittel și Recolta Recycling, punctul 55, precum și Hotărârea din 29 martie 2012, Véleclair, C 414/10, punctul 32).

Beneficiul dreptului de deducere nu poate fi refuzat unei persoane impozabile decât în temeiul jurisprudenței care rezultă de la punctele 56 61 din Hotărârea Kittel și Recolta Recycling, citată anterior, potrivit căreia trebuie să se stabilească, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă, căreia i au fost furnizate bunurile sau serviciile care îi servesc de bază pentru a justifica dreptul de deducere, știa sau ar fi trebuit să știe că această operațiune era implicată într o fraudă săvârșită de furnizor sau de un alt operator în amonte.

Astfel, o persoană impozabilă care știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziția sa, participa la o operațiune implicată într o fraudă privind TVA ul trebuie, în scopul Directivei 2006/112, să fie considerată ca participând la această fraudă, independent de aspectul dacă obține sau nu obține un avantaj din revânzarea bunurilor sau din utilizarea serviciilor în cadrul operațiunilor taxate efectuate de aceasta în aval (a se vedea Hotărârea Kittel și Recolta Recycling, citată anterior, punctul 56).

 Dat fiind că refuzarea dreptului de deducere conform punctului 45 din prezenta hotărâre este o excepție de la aplicarea principiului fundamental pe care îl constituie dreptul menționat, revine autorității fiscale să stabilească corespunzător cerințelor legale elementele obiective care permit să se concluzioneze că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într o fraudă săvârșită de furnizor sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de livrare.

Potrivit jurisprudenței Curții, operatorii care iau toate măsurile care pot fi pretinse în mod rezonabil de la un operator pentru a se asigura că operațiunile lor nu sunt implicate într o fraudă, indiferent dacă este vorba de o fraudă privind TVA ul sau de alte fraude, trebuie să se poată baza pe legalitatea acestor operațiuni fără a risca să piardă dreptul de deducere a TVA ului achitat în amonte (a se vedea Hotărârea Kittel și Recolta Recycling, citată anterior, punctul 51).

În plus, conform articolului 273 primul paragraf din Directiva 2006/112, statele membre pot impune alte obligații decât cele prevăzute în această directivă pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA ului și pentru a preveni evaziunea.

Cu toate acestea, chiar dacă această dispoziție conferă o marjă de apreciere statelor membre (a se vedea Hotărârea din 26 ianuarie 2012, Kraft Foods Polska, C 588/10, punctul 23), această posibilitate nu poate fi utilizată, potrivit celui de al doilea paragraf al articolului menționat, pentru a impune obligații de facturare suplimentare celor stabilite în capitolul 3, intitulat „Facturare”, din titlul XI, intitulat „Obligațiile persoanelor impozabile și ale anumitor persoane neimpozabile”, din directiva menționată și, în special, în articolul 226 din aceasta.

Rezultă din jurisprudența amintită la punctele 53 și 54 din prezenta hotărâre că stabilirea de măsuri care, într o anumită situație, pot fi pretinse în mod rezonabil de la o persoană impozabilă care dorește să exercite dreptul de deducere a TVA ului pentru a se asigura că operațiunile sale nu sunt implicate într o fraudă săvârșită de un operator în amonte depinde în mod esențial de situația respectivă.

Desigur, atunci când există indicii care permit să se presupună existența unor nereguli sau a unei fraude, un operator avizat ar putea, potrivit împrejurărilor situației, să se vadă obligat să obțină informații cu privire la un alt operator de la care intenționează să achiziționeze bunuri sau servicii pentru a se asigura de fiabilitatea acestuia’’.

Rezultă astfel că un operator, astfel cum este şi situatia inculpaţilor în calitate de administratori de drept şi de fapt ai unei societaţi comerciale, nu poate să invoce propria pasivitate în legatură cu fiabilitatea furnizorilor de bunuri pentru a obtine protectia dreptului de deducere TVA, în conditiile în care ansamblul situatiei de fapt pe care se grefează fiecare operatiune comercială, dovedită ulterior fictivă, cuprinde în mod evident elemente de fraudă, pe care inculpaţii în calitate de comercianţi în aval nu le-au explicat în mod rezonabil şi obiectiv.

În această situaţie, se depăşeste sfera dreptului fiscal, situatia de fapt dobândeste conotatii penale, astfel încât  este justificat refuzul dreptului de deducere TVA. Chiar CJUE  în hotarârea precitată a arătat că ’’în schimb, nu este contrar dreptului Uniunii să se pretindă ca un operator să ia orice măsură care i s ar putea solicita în mod rezonabil pentru a se asigura că operațiunea pe care o efectuează nu determină participarea acestuia la o fraudă fiscală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2007, Teleos și alții, C 409/04, Rep., p. I 7797, punctele 65 și 68, Hotărârea Netto Supermarkt, citată anterior, punctul 24, precum și Hotărârea din 21 decembrie 2011, Vlaamse Oliemaatschappij, C 499/10, Rep., p. I 14191, punctul 25) -  paragraful 54.

Potrivit art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003 nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune după caz, potrivit normelor.

Deducerea din baza impozabilă, determinată de înregistrarea în contabilitate a unor documente ce atestă operaţiuni contabile fictive, inexistente în realitate, a cheltuielilor pretins efectuate cu achiziţionarea unor produse de aceeaşi natură, este contrară dispoziţiilor art. 21 alin.4 lit. f din Legea 571/2003, dispoziţii care interzic deducerea cheltuielilor aferente operaţiunilor înscrise în contabilitate, dar care au un conţinut fictiv.

Impozitul pe profit nu ar putea fi diminuat nici ca urmare a estimării cheltuielilor efectuate pentru obţinerea de venituri.

Potrivit art. 1 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală nr. 3389/2011 stabilirea prin estimare a bazei de impunere pentru impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat al statului se efectuează de organele de inspecţie fiscală în situaţii cum ar fi:

- documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei fiscale sunt incorecte sau incomplete;

-  documentele şi informaţiile solicitate nu există sau nu sunt puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală.

Cazurile în care stabilirea bazei de impozitare se poate realiza prin estimare trebuie însă raportate la dispoziţiile art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003, care interzice deducerea cheltuielilor aferente operaţiunilor fictive, o concluzie în sens contrar conducând la eludarea acestor prevederi imperative.

Înregistrarea în contabilitate a unor documente contabile care nu au suport în realitatea faptică comercială atrage incidenţa art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003 cu consecinţa inaplicabilităţii dispoziţiilor Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală nr. 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere.

Cât priveşte dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 241/2005 conform cărora în cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală, instanţa de apel apreciază că dispoziţiile acestui articol sunt aplicabile doar în cazurile în care lipseşte evidenţa contabilă, într-o astfel de situaţie prejudiciul neputând fi stabilit decât prin estimare.

Conform dispoziţiilor art. 64 din OG nr. 92/2003 documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. Art. 67 din acelaşi act normativ stabileşte situaţiile în care, prin derogarea de la dispoziţiile art. 64, baza de impunere se stabileşte prin estimare: cazul prev. de art. 83 alin. 4 Cod procedură fiscală - nedepunerea declaraţiei fiscale – şi cazurile în care organele de inspecţie fiscală constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei fiscale sunt incorecte, incomplete, precum şi în situaţia în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală. Cât priveşte situaţiile în care evidenţele, documentele sau informaţiile sunt incorecte sau incomplete, prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. 4 lit. f din Legea 571/2003 şi art.19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, Curtea apreciază că acestea au în vedere doar acele situaţii în care contribuabilii au fost de bună credinţă, nu şi cazurile de fraudă fiscală. O interpretare contrară ar fi de natură să încurajeze acest fenomen de fraudă fiscală, dar şi să conducă la situaţii de vădită inechitate, conferind legalitate unor acte prin care nu este exclus să fi fost încălcate şi alte dispoziţii legale inclusiv dispoziţii penale atâta timp cât, datorită comportamentului fraudulos, se ajunge la situaţia de a nu se putea stabili cu certitudine nu numai preţul dar nici provenienţa bunurilor ce au format obiectul relaţiilor comerciale din care s-au obţinut venituri. Această opinie este exprimată şi de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene care potrivit unei jurisprudenţe constante, în cazurile de fraudă admite refuzul dreptului de deducere a TVA-ului datorat sau achitat pentru bunurile achiziţionate şi serviciile primite în amonte dacă acest refuz este determinat de „lipsa datelor necesare pentru a se stabili că cerinţele de fond sunt întrunite” – Hotărârea din 11.12.2014, Idexx Laboratories Italia, C-590/13.

În aceste condiţii, solicitarea inculpaţilor privind soluţiile de achitare şi de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii apare ca fiind nefondată.

Cu privire la criticile inculpaţilor şi părţii civile privind netemeinicia sentinţei apelate sub aspectul cuantumului daunelor materiale, Curtea reţine că trebuie avut în vedere că, deşi ne aflăm în cadrul unui proces penal, în soluţionarea acţiunii civile trebuie urmărite, mutatis mutandis şi în măsura în care legea procesual penală nu conţine dispoziţii contrare, regulile care guvernează sarcina probei în procesul civil, respectiv dispoziţiile art. 249 N.C.P.Civ. care reglementează că “cel ce face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.

Pe de o parte, Curtea reţine că în mod corect instanţa de fond a reţinut aplicarea în cauză a prevederilor art. 19 C.p.p. potrivit cărora actiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, precum şi a dispoziţiilor art. 1357 C.civ. potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

De asemenea, art. 1381 C.civ. prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, iar dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Rezultă, astfel, că prejudiciul nu poate fi privit decât în raport cu fapta penală cercetată, aceasta din urmă fiind generatoarea atingerii, diminuării, patrimoniului părţii civile.

Sub acest aspect, Curtea în concordanţă cu instanţa de fond apreciază cererea de constituire de parte civilă ca fiind întemeiată doar în parte, suma dovedită fiind în cuantum total de 525.217,3 lei reprezentând TVA şi impozit pe profit, astfel cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit în cursul judecăţii în fond şi aflat la filele 113-45 şi 169-174 vol. III dosar instanţă.

Pe de altă parte, Curtea reţine că inculpatul ……a achitat în contul de prejudicii pentru dosarul penal ……….suma de 31109,30 lei cu chitanţa seria ……nr. ……..şi suma de 94578,30 lei cu chitanţa seria …….nr. …………

Cu privire la dispoziţia primei instanţe privind obligarea inculpaţilor … şi ……….în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC …….la plata sumelor de bani reprezentând daune materiale, Curtea constată că societatea anterior menţionată a fost radiată potrivit înscrisurilor înaintate de ORC de pe lângă Tribunelul Sălaj (filele 111-127 dosar apel), însă nu poate corecta eroarea instanţei de fond în calea de atac a inculpaţilor şi a părţii civile având în vedere principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac conform art. 418 C.p.p.

În acelaşi timp, Curtea nu a identificat alte elemente de nelegalitate ale sentinţei penale atacate, motiv pentru care în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge , ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ... – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., iar în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul formulat de inculpaţii …….şi ….. împotriva sentinţei penale nr. 112  din data de 11 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ………În consecinţă, va desfiinţa în parte, doar sub aspectul laturii civile, s.p. nr. …/11.07.2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. …şi rejudecând:

- va constata că inculpatul …a achitat în contul de prejudicii pentru dosarul penal …suma de 31109,30 lei cu chitanţa seria …nr. ….şi suma de 94578,30 lei cu chitanţa seria …nr. …- în baza art. 397 C.p.p. va admite în parte acţiunea civilă alăturată în proces celei penale formulată de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ... – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice .. şi: va obliga în solidar pe inculpaţii …şi SC…, la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate potrivit Codului de procedură fiscală începând cu data producerii prejudiciului şi până la data achitării sumei de 125687,60 lei (31109,30 lei + 94578,30 lei), respectiv până la data de 6.10.2020; va obliga în solidar pe inculpaţii …şi…, şi pe aceştia în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC ..., la plata sumei de 399529,70 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate potrivit Codului de procedură fiscală începând cu data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a sumei datorate, reprezentând daune materiale. 

Va menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare din apel ocazionate de apelul inculpaţilor vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga pe apelanta - parte civilă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii - inculpaţi, în sumă de 400 lei fiecare, va rămâne în sarcina statului şi se va vira către Baroul Dolj din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 Respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ... – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... (cu sediul în loc. ....) împotriva sentinţei penale nr. 112  din data de 11 iulie 2019  pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. …

Admite apelul formulat de inculpaţii …….(fiul lui …şi…, născut la data de … în mun. …, judeţul…., domiciliat în oraşul ………, str. …… nr. …….., judeţul …., CNP…) şi …(fiica lui …şi …., născută la data de ……. în oraşul ……., judeţul ………, domiciliată în municipiul…, str. ……. nr…….., judeţul ………., CNP…) împotriva sentinţei penale nr. 112  din data de 11 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. …

Desfiinţează în parte, doar sub aspectul laturii civile, s.p. nr. /11.07.2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. …şi rejudecând:

Constată că inculpatul …a achitat în contul de prejudicii pentru dosarul penal …suma de 31109,30 lei cu chitanţa seria …nr….. şi suma de 94578,30 lei cu chitanţa seria …nr. ….

În baza art. 397 C.p.p. admite în parte acţiunea civilă alăturată în proces celei penale formulată de partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ... – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... şi:

- obligă în solidar pe inculpaţii …şi ………, şi pe aceştia în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC………., la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate potrivit Codului de procedură fiscală începând cu data producerii prejudiciului şi până la data achitării sumei de 125687,60 lei (31109,30 lei + 94578,30 lei), respectiv până la data de 6.10.2020;

- obligă în solidar pe inculpaţii …..şi ………, şi pe aceştia în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC………., la plata sumei de 399529,70 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate potrivit Codului de procedură fiscală începând cu data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a sumei datorate;

reprezentând daune materiale. 

Menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare din apel ocazionate de apelul inculpaţilor rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe apelanta - parte civilă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii - inculpaţi, în sumă de 400 lei fiecare, rămâne în sarcina statului şi se va vira către Baroul Dolj din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.12.2020.

Preşedinte, Judecător,

.................. .................

Grefier,

.................

Red. jud.:

Jud. fond: 

Tehnored.: 

Data redactării: 28.01.2021

Domenii speta

Spete similare