Recurs. Acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligaţie a face – sancţionarea refuzului autorităţii publice de a comunica un certificat de urbanism. Inaplicabilitatea Legii nr. 544/2001 privind informaţiile de interes public. Legalitate refu

Recurs. Acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligaţie a face – sancţionarea refuzului autorităţii publice de a comunica un certificat de urbanism. Inaplicabilitatea Legii nr. 544/2001 privind informaţiile de interes public. Legalitate refuz.

- Legea nr. 50/1991, art. 7 alin. (21), (22) şi (23)

- Ordinul nr. 839/2009, art. 41 şi 55 

Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 544/2001 au caracter de normă generală în raport cu prevederile Legii nr. 50/1991 şi ale Ordinului nr. 839/2009, care reprezintă norme speciale privind comunicarea documentelor de urbanism emise de autorităţile publice în exercitarea acestor atribuţii. Prin urmare, solicitarea reclamantei trebuia soluţionată prin raportare la dispoziţiile normei speciale, în acord cu principiul de drept „speciallia generalibus derogant” (norma specială derogă de la norma generală), care stabileşte că asigurarea caracterului public al certificatelor de urbanism se face prin afişarea lunară, la sediu, a unei liste cuprinzând toate certificatele, în ordinea eliberării lor, cu indicarea numărului actului, precum şi a datelor de identificare ale imobilului vizat şi a scopului pentru care a fost emis. Legiuitorul a stabilit explicit faptul că actele care au stat la baza emiterii acestor certificate pot fi consultate exclusiv ”la cererea solicitanţilor certificatelor de urbanism”, pe baza unei reglementări proprii. 

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 1346/CA/19.12.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii UAT B. şi Primarul Municipiului B. şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să comunice reclamantei certificatul de urbanism nr. xxxx/9.06.2019 emis de către solicitantul C. S.R.L., având ca obiect demolarea parţială a imobilului reclamantei D. din E.. Totodată, a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâţii UAT Municipiul B. şi Primarul Municipiului B. a declarat recurs, în termenul legal, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii.

În motivare, au arătat că, în fapt, prin cererea formulată de către Societatea A. S.A. şi înregistrată sub nr. xxxxx/25.06.2019 s-a solicitat eliberarea unei copii a certificatului de urbanism nr. xxxx/9.06.2019 emis de către solicitantul C. S.R.L., în legătură cu demolarea parţială a imobilului D. din E.. Prin adresa nr. [...], Primăria B. a arătat intimatei reclamante că publicitatea documentelor solicitate (planuri urbanistice zonale, hotărâri de consiliu local, autorizaţii de construire, certificate de urbanism) se asigură conform prevederilor art. 7 alin. (21), (22) şi (23) din Legea nr. 50/1991 şi art. 41 şi 55 din Ordinul nr. 839/2009, respectiv prin publicarea pe pagina de internet a instituţiei sau prin afişare la sediul său. Restul informaţiilor (avize, acorduri, documentaţii tehnice, documente regularizare autorizaţii de construire, adrese de corespondenţă etc.) intră sub incidenţa legislaţiei privind secretul comercial şi industrial, proprietate intelectuală şi nu pot fi puse la dispoziţia solicitantului.

Recurenţii au menţionat că, în opinia lor, au fost puse la dispoziţia reclamantei informaţiile de interes public referitoare la certificatul de urbanism solicitat, pe pagina proprie de internet a Primăriei Municipiului B., în acord cu art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991.

Recurenţii au criticat sentinţa primei instanţe, motivat de faptul că informaţiile publice solicitate de către intimata reclamantă se referă la un document reglementat special, respectiv certificatul de urbanism, accesul la acest document făcându-se în acord cu norma specială, iar nu cu norma generală, Legea nr. 544/2001. Astfel, conform art. 41 din Ordinul nr. 839/2009, lista certificatelor de urbanism este publică, iar nu certificatul de urbanism, în sine, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

În plus, recurenţii au arătat că, prin HCL nr. 409/2018, a fost aprobată lista documentelor de interes public gestionate de Primăria Municipiului B. conform Legii nr. 544/2001.

În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, iar, în probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. (1) lit. l) din OUG nr. 80/2013 raportat la art. 22 din Legea nr. 554/2001.

Intimata reclamantă Societatea A. S.A., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (3) Cod de procedură civilă (filele 14-15), a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că certificatul de urbanism solicitat nu se găseşte pe site-ul instituţiei într-o formă care să permită analiza legalităţii acestuia, nefiind publicat conţinutul lui, ci numai solicitantul, scopul solicitării, adresa lucrării, valabilitatea şi data şi numărul lui. Or, aceste elemente nu pot echivala cu aducerea lui la cunoştinţa publicului şi, implicit, nici cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 3 din Legea nr. 544/2001.

Cu privire la secretul comercial şi industrial invocat, intimata a arătat că acesta nu poate fi invocat în cauză deoarece demolarea vizează demolarea imobilului său, fiind afectată de acest act.

Intimata a menţionat că, în opinia sa, în mod corect, prima instanţă a reţinut că actul în discuţie se încadrează în categoria informaţiilor de interes public, iar pârâta, prin răspunsul comunicat, nu a contestat încadrarea acestui document în această categorie.

În drept, a fost invocată aplicarea Legii nr. 544/2001 şi a Legii nr. 50/1991.

Recurenţii pârâţi au formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (4) Cod de procedură civilă (filele 22-23), prin care au reiterat argumentele din cererea de recurs.

În plus, au invocat dispoziţiile art. 12 lit. c) şi d) din Legea nr. 544/2001 raportat la art. 7 alin. (22) din Legea nr. 50/1991 şi Legea nr. 677/2001, apreciind că orice comunicare a certificatelor de urbanism, în altă modalitate decât cea prevăzută de norma specială, poate aduce atingere intereselor comerciale ale operatorilor economici implicaţi în procedură. În opinia acestora, intimata reclamantă nu face distincţie între informaţiile cu un vădit caracter public şi informaţiile cu un vădit caracter tehnic, comercial şi de protecţie a unor date şi informaţii ce fac obiectul proprietăţii intelectuale, anexele la certificatul de urbanism cuprinzând date ce intră sub protecţia normelor de proprietate intelectuală şi a secretului comercial.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând recursul declarat de pârâţii UAT Municipiul B. şi Primarul Municipiului B., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Recurenţii pârâţi invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, respectiv a normei generale, respectiv Legea nr. 544/2001, iar nu a prevederilor art. 7 alin. (21), (22) şi (23) din Legea nr. 50/1991 şi art. 41 şi 55 din Ordinul nr. 839/2009, ca norme speciale, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă şi care este fondat.

În fapt, Curtea reţine că, prin cererea formulată de către intimata Societatea A. S.A. şi înregistrată sub nr. xxxxx/25.06.2019, aceasta a solicitat eliberarea unei copii a certificatului de urbanism nr. xxxx/9.06.2019 emis de către solicitantul C. S.R.L., în legătură cu demolarea parţială a imobilului D. din E. (fila 4 dosar tribunal), iar prin adresa nr. [...], Primăria B. a arătat intimatei reclamante că publicitatea documentelor solicitate (planuri urbanistice zonale, hotărâri de consiliu local, autorizaţii de construire, certificate de urbanism) se asigură conform prevederilor art. 7 alin. (21), (22) şi (23) din Legea nr. 50/1991 şi art. 41 şi 55 din Ordinul nr. 839/2009, respectiv prin publicarea pe pagina de internet a instituţiei şi prin afişare la sediul său. Restul informaţiilor (avize, acorduri, documentaţii tehnice, documente regularizare autorizaţii de construire, adrese de corespondenţă etc.) intră sub incidenţa legislaţiei privind secretul comercial şi industrial, proprietate intelectuală şi nu pot fi puse la dispoziţia solicitantului.

Intimata reclamantă a contestat în faţa primei instanţe acest refuz, invocând dispoziţiile art. 7, 22 şi 49 din Legea nr. 544/2001.

Prima instanţă a admis cererea intimatei reclamante, reţinând, în esenţă, că, în acord cu prevederile art. 3-5 din Legea nr. 544/2001, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a asigura accesul la informaţiile de interes public, din oficiu sau la cerere, fie prin afişare la sediu, publicare în Monitorul Oficial sau în mijloacele de informare în masă sau pe pagina proprie de internet, fie prin consultare la sediul său, în spaţii special destinate.

În plus, prima instanţă a reţinut că art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991 nu derogă de la aceste norme, în condiţiile în care prevede explicit că autorizaţia de construire şi anexele acesteia au caracter public, precum şi că certificatul de urbanism solicitat se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001.

Curtea constată însă, contrar opiniei primei instanţe, că dispoziţiile Legii nr. 544/2001 au caracter de normă generală în raport cu prevederile Legii nr. 50/1991 şi ale Ordinului nr. 839/2009, care reprezintă norme speciale privind comunicarea documentelor de urbanism emise de autorităţile publice în exercitarea acestor atribuţii. Prin urmare, solicitarea reclamantei trebuia soluţionată prin raportare la dispoziţiile normei speciale, în acord cu principiul de drept „speciallia generalibus derogant” (norma specială derogă de la norma generală).

Astfel, în drept, art. 7 alin. (21), (22) şi (23) din Legea nr. 50/1991 prevede explicit că „autorizaţia de construire şi anexele acesteia au caracter public şi se pun la dispoziţia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau prin afişare la sediul acesteia, după caz”, că „în aplicarea prevederilor alin. (21), autorităţile prevăzute la art. 4 au obligaţia de a respecta restricţiile impuse de legislaţia în vigoare în legătură cu secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public şi privat, precum şi fără a se aduce atingere garantării şi protejării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, potrivit legii” şi că „autorităţile prevăzute la art. 4 fac publică emiterea autorizaţiei de construire sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi pun la dispoziţia publicului următoarele informaţii: a) conţinutul autorizaţiei de construire şi al anexelor aferente, care includ toate condiţiile necesare a fi îndeplinite de solicitanţi, sau, după caz, conţinutul actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

b) principalele motive şi considerente pe care se bazează emiterea autorizaţiei de construire sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, ca urmare a examinării comentariilor şi opiniilor exprimate de public, inclusiv informaţii cu privire la desfăşurarea procesului de consultare a publicului;

c) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea şi, dacă este posibil, compensarea efectelor negative majore, conform actului administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului”.

Prin urmare, din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că autorizaţia de construire şi anexele acesteia au caracter public, legiuitorul stabilind expres că aceste documente au caracter public.

Spre deosebire de autorizaţia de construire, Curtea constată că art. 41 din Ordinul nr. 839/2009, în forma în vigoare la data manifestării refuzului de comunicare (11.07.2019), ce reprezintă normă specială în raport cu dispoziţiile Legii nr. 544/2001, reglementează modalitatea de asigurare a caracterului public al certificatului de urbanism astfel: „(1) Lista certificatelor de urbanism este publică. (2) Lista se afişează lunar la sediul emitentului şi cuprinde enumerarea certificatelor de urbanism emise în luna precedentă (în ordinea eliberării), făcându-se evidenţierea fiecărui imobil prin menţionarea: adresei, a numărului cadastral şi de carte funciară, a numelui şi prenumelui solicitantului, precum şi a scopului pentru care a fost eliberat actul. (3) Documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, precum şi celelalte reglementări care au stat la baza emiterii certificatului de urbanism vor putea fi consultate la cererea solicitanţilor certificatelor de urbanism, în conformitate cu un regulament aprobat prin hotărâre a consiliului judeţean/local, după caz”.

Or, din interpretarea gramaticală, logică şi sistematică a acestor norme rezultă că asigurarea caracterului public al certificatelor de urbanism se face în condiţiile legii speciale, prin afişarea lunară, la sediu, a unei liste cuprinzând toate certificatele, în ordinea eliberării lor, cu indicarea numărului actului, precum şi a datelor de identificare ale imobilului vizat şi a scopului pentru care a fost emis. Legiuitorul a stabilit explicit faptul că actele care au stat la baza emiterii acestor certificate pot fi consultate exclusiv ”la cererea solicitanţilor certificatelor de urbanism”, pe baza unei reglementări proprii. 

Prin urmare, faţă de aceste norme speciale, refuzul exprimat de recurenţii pârâţi privind eliberarea unei copii a certificatului de urbanism nr. xxxx/9.06.2019 emis către solicitantul C. S.R.L. este unul justificat de dispoziţiile cu caracter special indicate în adresa de răspuns nr. [...],  respectiv art. 7 alin. (21), (22) şi (23) din Legea nr. 50/1991 şi art. 41 şi 55 din Ordinul nr. 839/2009, norme ce se aplică prioritar Legii nr. 544/2001, normă generală invocată de către intimata reclamantă ca temei juridic al acţiunii, impunându-se reformarea sentinţei primei instanţe.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea va  admite recursul formulat de pârâţii UAT Municipiul B. şi Primarul Municipiului B. împotriva sentinţei civile nr. 1346/CA/19.12.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa în totalitate şi, în rejudecare, va respinge cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii UAT B. şi Primarul Municipiului B..

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată în recurs,

Domenii speta

Spete similare