Act administrativ asimilat – refuz de emitere a autorizaţiei de mediu pentru desfășurarea activității caen 2399-Fabricarea altor produse din minerale nemetalice. Legalitate.

art. 3 lit. b), art. 15 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din OUG nr. 195/2005

art. 8 alin. (3), anexa 2 pct. 3 din OMM nr. 1798/2007

Documentaţia de urbanism PUZ aprobată reglementează că zonele adiacente au prevăzute la utilizări interzise „activităţi poluante, stații întreţinere auto, depozitarea pentru vânzarea a unor cantităţi mari de inflamabile sau toxice”, funcţiunea admisă cuprinzând locuinţe, dotări complementare etc., astfel că activitatea recurentei reclamante (preparare a mixturilor asfaltice, depozitare carburanți) contravine prevederilor urbanistice aprobate în zonă.

art. 3 lit. b), art. 15 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din OUG nr. 195/2005

art. 8 alin. (3), anexa 2 pct. 3 din OMM nr. 1798/2007

Documentaţia de urbanism PUZ aprobată reglementează că zonele adiacente au prevăzute la utilizări interzise „activităţi poluante, stații întreţinere auto, depozitarea pentru vânzarea a unor cantităţi mari de inflamabile sau toxice”, funcţiunea admisă cuprinzând locuinţe, dotări complementare etc., astfel că activitatea recurentei reclamante (preparare a mixturilor asfaltice, depozitare carburanți) contravine prevederilor urbanistice aprobate în zonă.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 995/CA/04.12.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Protecția Mediului B. și UAT Municipiul B., ca nefondată.

De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenienții C. și D., în nume propriu și ca reprezentanți ai salariaților Societății A. S.A.. Totodată, a fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de intervenienții E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O..

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Societatea A. S.A. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi admiterea acţiunii, așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că, în cadrul dispoziţiei de refuz pentru emiterea autorizaţiei de mediu se evocă un singur motiv, respectiv acela al lipsei avizului favorabil al Primăriei Municipiului B., nefiind invocate mai multe motive.

Recurenta a mai arătat că aspectele legate de modul de încadrare a obiectivului în cerinţele planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului, având în vedere funcţiunile permise/interzise pentru zona în care se află punctul de lucru, sunt legate direct de lipsa avizului Municipiului B., care priveşte strict doar acest aspect, municipiul susţinând în cadrul procesului că în zonă nu sunt permise „funcţiunile” străine locuinţelor aflate în proximitate. De asemenea, apărările formulate de societate au fost doar expuse în hotărâre, dar, în realitate, nu au fost abordate şi nici soluţionate, elemente esenţiale ale cauzei rămânând în afara preocupărilor instanţei de fond.

Recurenta a mai susținut că motivele formulate împotriva sa de intimatele pârâte și de către intervenienții în favoarea acestora sunt valabile și folosite numai împotriva sa, alte societăți exercitând aceleași „funcțiuni” fiind tratate legal, dar diferit, în cazul lor aceleași activități fiind permise/avizate, situație, în mod evident, subiectivă și discriminatorie.

Recurenta a menționat că activitatea desfăşurată, obiect al cererii de emitere a unei noi autorizaţii, este realizată pe același amplasament din anul 1968, fiind derulată anterior de antecesorii săi, nepunându-se problema unei activităţi noi. Având în vedere expirarea autorizaţiei de mediu în temeiul căreia a desfăşurat activitatea în B., str. P. nr. x, recurenta a arătat că a solicitat eliberarea unei noi autorizaţii de mediu, depunând documentaţia necesară la pârâta pârâtele Agenția pentru Protecția Mediului B., procedura de emitere a autorizaţiei de mediu fiind reglementată prin Ordinul Ministrului mediului nr. 1798/2007, act normativ valabil și la data emiterii autorizaţiei de mediu care a expirat.

Recurenta a precizat că, potrivit prevederilor art. 8 din Ordinul nr. 1798/2007, cu minimum 45 de zile înainte de expirarea unei autorizaţi de mediu existente, titularul activităţii este obligat să depună la ACPM un dosar cuprinzând (1) cererea, (2) fișa de prezentare și declaraţie potrivit anexei nr. 2, (3) dovada publicităţii solicitării potrivit anexei nr. 3, (4) planul de situaţie și planul încadrării în zonă a obiectivului și (5) procesul verbal de constatare a respectării tuturor condiţiilor impuse prin acordul de mediu. Însă, solicitarea sa a fost respinsă cu motivarea nedepunerii avizului favorabil din partea Municipiului (Primăriei) B., referitoare la încadrarea obiectivului în cerințele planului de urbanism și amenajare a teritoriului, având în vedere funcţiile permise/interzise pentru zona în care se află punctul de lucru, deși această cerință, acest aviz, nu face parte din actele necesare emiterii autorizației de mediu, fiind excesivă și nelegală, aspect neanalizat de instanța de fond.

Recurenta a susținut că refuzul eliberării autorizaţiei de mediu și refuzul avizării (nepretinsă de lege dar, cu bună credinţă, încercând obţinerea ei) referitoare la încadrarea obiectivului în cerinţele planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului, având în vedere funcţiile permise/interzise pentru zona în care se află punctul de lucru, este nelegal.

Recurenta a remarcat faptul că pârâta UAT Municipiul B. a menționat expres că cele două adrese de răspuns nu reprezintă avize favorabile sau nefavorabile de mediu, ci cuprind informații privind reglementările urbanistice actuale, aprobate pentru zona din care face parte imobilul situat în B., str. P. nr. x, contestând astfel afirmația pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului B. privind avizul negativ din partea UAT Municipiul B. și inducând concluzia culpei agenției pentru situația creată, de vreme ce situația reglementării urbanistice este aceeași ca în 2010, respectiv în zonă sunt permise obiective industriale și de locuințe, PUZ fiind unul mixt, contrar celor reținute de tribunal, respectiv doar locuințe și activități complementare acestora.

Referitor la blocurile de locuit, recurenta a menționat că acestea au fost edificate după 40 de ani de la construirea obiectivelor industriale existente anterior și că nimeni nu a măsurat distanța care trebuie să existe între locuințe și obiectivele industriale, culpa aparținând autorității locale și investitorilor/constructorilor blocurilor.

Recurenta a invocat împrejurări de ordin obiectiv care nu au fost avute în vedere nici la emiterea deciziei de respingere a solicitării sale de avizare, nici de instanța de judecată: autorizația solicitată este posterioară autorizației de mediu nr. xxx/09.08.2010 și aceleași cerințe există și în prezent; societatea a respectat cu stricteţe prevederile autorizaţiei emisă în anul 2010 şi toate prevederile legale incidente în raport cu obiectul activităţii sale, proba solicitată sub acest aspect fiind însă respinsă ca neutilă; controalele/acţiunile de verificare a conformităţii activităţii sale şi a consecinţelor ei asupra mediului au avut rezultate favorabile, neconstatându-se neconformităţi care să determine retragerea/modificarea autorizaţiei de mediu.

Recurenta a mai susținut că evocarea faptului că potrivit „documentaţiei Reactualizare PUZ str. Q., B., aprobat prin HCL nr. 71/2009, republicată conform HCL nr. 603/2009, HCL nr. 71/2014 şi conform HCL nr. 803/2018, zonele adiacente amplasamentului din str. P. nr. x, respectiv ZM1 şi ZD au prevăzute la utilizări interzise „activităţi poluante, staţii întreţinere auto, depozitarea pentru vânzare a unor cantităţi mari de inflamabile sau toxice”, funcţiunea admisă cuprinzând locuinţe, dotări complementare” are caracter nefondat, deoarece, la emiterea Autorizaţiei de mediu nr. xxx/2010, cu valabilitate de 10 ani, aceste împrejurări erau contemporane acestei decizii, neschimbându-se până în prezent, astfel că, existența aceloraşi reglementări trebuia să determine aceeaşi hotărâre cu privire la emiterea avizului de mediu, iar nu o hotărâre de respingere.

Recurenta a accentuat faptul că planul urbanistic zonal este unul mixt, referindu-se la locuinţe şi activităţi industriale, fără modificări de la data autorizaţiei de mediu anterioare. Reţinerea doar a funcțiunilor de locuinţe şi activităţi complementare acestora este eronată, nefondată, străină realităţii reglementării zonei.

Referitor la dispoziţia privind interzicerea activităţilor poluante, reclamanta a arătat că aceasta trebuie interpretată, în raport cu cerinţele de mediu privind desfăşurarea oricărei activităţi reglementate, în sensul activităţilor poluante într-o măsură superioară activităţii concrete analizate căci, în caz contrar, ar fi interzise necondiţionat, subiectiv, nejustificat orice activităţi poluante, inclusiv a circulaţiei oricărui mijloc de transport, inclusiv personal, a centralelor de apartament ori ale blocurilor de locuinţe şi orice activitate poluantă, inclusiv fumatul şi altele de acest fel. Sensul reglementării nu este acesta, căci altfel s-ar ajunge la a fi considerate fondate afirmaţii absurde.

Recurenta a menționat că edificarea construcţiilor de locuinţe, evocate pentru motivarea refuzurilor, s-a realizat în condiţiile existenţei activităţii sale şi a amplasamentului punctului de lucru în zonă, locuințele fiind mult posterioare desfăşurării activităţii sale, cunoscută/acceptată. În plus, activitatea sa nu a fost niciodată limitată ori interzisă, fiind conformă cu legea în sens general, dar şi cu prevederile legale aplicabile strict activităţilor desfăşurate, iar împiedecarea activităţii sale, în viitor, ar determina prejudicii majore, având un impact grav şi asupra personalului angajat, într-un număr considerabil, efectele de ordin social urmând a fi imputate celor vinovaţi de situaţia creată.

Recurenta a susținut că intervenţia accesorie realizată în interesul său este în mod evident edificatoare, având caracter temeinic, urmând a fi admisă.

Recurenta a mai precizat că, înţelegând interesul pentru desfăşurarea activităţii în viitor,a început desfăşurarea unei proceduri de relocare a staţiei/amplasamentului, fapt cunoscut de autorităţile publice locale, dar omis la soluţionarea cererii.

Ultimul argument invocat pentru susținerea refuzului emiterii autorizaţiei se referă la faptul că acesta are caracter subiectiv, fiind indus de împrejurări străine legii, motivele invocate având caracter formal, conduita autorităţii locale şi a agenţiei satisfăcând interesele electorale, dar aducând un prejudiciu intereselor sale legitime și ale salariaţilor săi. În acest sens, a invocat că, ulterior refuzului manifestat faţă de societate, activităţi similare/identice desfăşurate în aceeaşi zonă de altă societate comercială au fost avizate favorabil, în acord cu dispozițiile legii, această conduită fiind lipsită de justificare legală, tratamentul diferit al unor situaţii similare/identice vădind subiectivismul autorității și discriminarea practicată.

În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, iar, în probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi.

Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei, conform art. 24 alin. (1) din OUG nr. 80/2013.

Împotriva aceleiași hotărâri, intervenienții C. și D., în nume propriu și ca reprezentanți ai salariaților Societății A. S.A., au declarat recurs, în termenul legal, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei, admiterea acţiunii și a cererii de intervenție formulate.

În motivare, au arătat că susţin demersul judiciar al societății reclamante, acesta fiind legal şi fondat, respectiv recursul formulat de aceasta sub toate aspectele, considerentele fiind fondate.

Recurenții au susținut că planul urbanistic zonal este unul mixt, care permite activităţi industriale, inclusiv aceea desfăşurată de societatea reclamantă şi existenţa de locuinţe, mențiunile contrare ale instanţei de fond fiind eronate.

În plus, au precizat că, în urmă cu mai mulţi ani, în zonă se desfăşurau numai activităţi industriale, locuinţele fiind edificate mult mai târziu, cunoscându-se şi acceptându-se existenţa societăţilor care desfăşurau activităţi industriale. Și activitatea staţiei de asfalt se desfăşoară pe acelaşi amplasament din anul 1968, reclamanta fiind succesoarea întreprinderii şi, apoi, a societăţii care a desfăşurat aceeaşi activitate.

Recurenții au menționat că a existat preocupare pentru desfăşurarea activităţii cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale aplicabile, s-a efectuat monitorizarea activităţii în permanenţă, iar controalele realizate, cel puţin anual, au atestat conformarea la cerinţele de mediu, conform înscrisurilor privind rezultatele acestor verificări, probe omise, făcându-se aprecieri strict teoretice cu privire la cauză.

Recurenții au arătat că toate condiţiile care au determinat emiterea autorizaţiei de mediu anterioare subzistă şi în momentul de faţă, refuzul reautorizării fiind consecinţa intervenţiei subiective a unor influenţe determinate de dorinţa suprimării unui concurent de pe piaţa producţiei de asfalt, din interese electorale şi de interese subiective.

Astfel, recurenții au menționat că societăţi care funcţionează cu staţii de betoane şi de asfalt în aceeaşi zonă, la cca. 100 metri distanță de punctul de lucru al reclamantei, nu sunt supuse aceluiaşi tratament din partea autorităţilor, respectiv după refuzul manifestat faţă de societatea reclamantă s-a acordat aviz şi autorizaţie de mediu altei societăţi, situație care este discriminatorie și de neacceptat.

În drept a fost invocată aplicarea art. 8 și art. 15 din Ordinul nr. 1798/2007, art. 4, 9, 12, 70 și 90 din OUG nr. 195/2005 și art. 20 din Carta drepturilor fundamentale ale UE.

Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei, conform art. 24 alin. (2) din OUG nr. 80/2013.

Intimata Agenția pentru Protecția Mediului B., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (3) Cod de procedură civilă (filele 128-130 vol. I), a solicitat respingerea cererilor de recurs formulate de către reclamantă și intervenienții în interesul acesteia.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că, în opinia sa, decizia de respingere a solicitării de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/10.06.2020 este temeinică şi legală, iar pretinsele argumente de aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente în speţă sunt contrazise de situaţia de fapt, prin probele administrate pe fondul cauzei.

Astfel, a solicitat să fie avut în vedere faptul că Societatea A. S.A. (continuatoarea Societății R. S.R.L.), cu sediul în jud. B., Municipiul B., str. P., nr. x, a depus solicitarea înregistrată la APM B. cu nr. 7696/12.05.2020, în vederea obţinerii autorizaţiei de mediu, pentru activitatea desfăşurată conform cod CAEN 2399-Fabricarea altor produse din minerale nemetalice, n.c.a., la punctul de lucru de la adresa respectivă și a efectuat verificarea amplasamentului, în data de 27.05.2020, împreună cu reprezentanţii Gărzii Naţionale de Mediu Comisariatul Judeţean B. şi Direcţiei de Sănătate Publică B., încheindu-se procesul verbal nr. 8277/27.05.2020.

Intimata a menționat că, în conformitatea cu art. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2005 și OMM nr. 1798/2007, a solicitat titularului, prin adresa nr. 7696/29.05.2020, în vederea continuării procedurii de obţinere a autorizaţiei de mediu, să depună, până la data de 09.06.2020 următoarele: informații referitoare la modul de încadrare a obiectivului în cerinţele planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, având în vedere funcţiunile premise/interzise pentru zona în care se află punctul de lucru, conform cerinţelor din pct. 3 din anexa 2 la OMM nr. 1798/2007 și punctul de vedere emis de Primăria Municipiului B. privind posibilitatea desfășurării tuturor activităţilor la acest punct de lucru, în raport cu funcțiunile permise/interzise de prevederile planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate pentru zona în care se află punctul de lucru, având în vedere că, în proximitatea amplasamentului, se află imobile de locuinţe. Totodată, titularul a fost informat despre faptul că au fost depuse contestaţii ale publicului interesat, semnate de un număr mare de persoane, care au transmis inclusiv propunerea de relocare a activităţii. Intimata a precizat că, prin adresa nr. 2315/05.06.2020 înregistrată la APM B. cu nr. 8729/05.06.2020, titularul nu a răspuns solicitărilor sale, a revenit cu adresa nr. 7696/05.06.2020, solicitând aceleaşi informaţii şi documente şi acordând un nou termen, la data de 09.06.2020.

Intimata a arătat că, nefiind respectat termenul indicat, întrucât titularul activităţii nu a depus completările solicitate, au aplicabilitate dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din OUG nr. 195/2005, decizia de respingere a solicitării de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/10.06.2020 intrând sub incidența acestor dispoziții.

Intimata a mai invocat art. 43 și art. 47 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului şi a arătat că, întrucât la sediul său au fost depuse contestaţii ale publicului interesat, semnate de un număr mare de persoane, care au transmis inclusiv propunerea de relocare a activităţii, în baza rolului său pro-activ, a solicitat administraţiei publice locale să exprime punctul său de vedere referitor la documentaţia în speţă, întrucât activitatea trebuie să fie în concordanţă cu prevederile planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului, respectiv prin adresele nr. 7608/28.05.2020 şi nr. 7696/05.06.2020. Or, prin adresa nr. AR/51240/29.05.2020/VI.D, Primăria Municipiului B. precizează că „activităţile menţionate de dumneavoastră în adresă, respectiv fabricare de mixturi asfaltice, precum şi alte activităţi care ar afecta calitatea aerului sunt incompatibile cu funcţiunea de locuire dezvoltate preponderent în zona limitrofă acestui amplasament”, respectiv prin adresa nr. AR/54013/09.06.2020/VI.D că potrivit „documentaţiei Reactualizare PUZ str. Q., B., aprobat prin HCL nr. 71/2009, republicată conform HCL nr. 603/2009, HCL nr. 71/2014 şi conform HCL nr. 803/2018 zonele adiacente amplasamentului din str. P. nr. x, respectiv ZM 1 şi ZD au prevăzute la utilizări interzise „activităţi poluante, staţii întreţinere auto, depozitarea pentru vânzare a unor cantităţi mari de inflamabile sau toxic” funcţiunea admisă cuprinzând locuinţe, dotări complementare etc. Mai mult pe amplasament a fost aprobat PUD prin HCL nr. 200/2000 care prevede construire ateliere (activităţi de reparaţii auto, atelier de sticlărie, geamgerie), în acel moment prevederile urbanistice în zonă fiind de natură industrială, aspect ce nu mai este valabil în documentaţiile nou aprobate. În consecinţă activitatea de preparare a mixturilor asfaltice, depozitare de carburanți contravine prevederilor urbanistice aprobate în zonă”.

Intimata a arătat că menţinerea sau schimbarea destinaţiei unor zone este atribuţia Primăriei şi a Consiliului Local şi se realizează prin întocmirea şi aprobarea documentaţiilor de urbanism, iar autoritatea competentă pentru protecţia mediului în cadrul procedurilor de eliberare a actelor de reglementare trebuie să respecte prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate.

În plus, intimata a menționat că poate solicita completări/informații față de documentaţia depusă de beneficiar, conform art. 8 alin. (3) din Ordinul nr. 1798/2007, respectiv poate solicita informaţii altor autorităţi publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice, conform art. 78 din OUG nr. 105/2008 privind protecţia mediului.

 Întrucât activitatea urmează a se desfăşura în imediata vecinătate a zonei de locuit, conform adreselor evocate anterior, în raport de prevederile OUG nr. 196/2008 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, şi considerând factorul uman ca principal factor de protecţie al mediului, intimata a susţinut că încadrarea respingerii solicitării sub incidenţa art. 70 lit. c) şi g) din ordonanţa mai sus menționată este corectă.

Intimata a apreciat ca fiind netemeinice şi nelegale motivele invocate de recurenţi în cererea de recurs pentru că, la momentul solicitării unei noi autorizaţii de mediu, analizează şi decide în baza informaţiilor şi documentelor valabile la data solicitării, existența unei autorizaţii de mediu nefiind o cauză de exonerare a titularului de la respectarea prevederilor legislative actuale, în vigoare. În plus, legislaţia de mediu în vigoare, respectiv OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului nu permite eliberarea autorizaţiei de mediu pe o perioadă de timp negociată cu titularul acesteia, iar desfăşurarea activităţii pe un alt amplasament, face obiectul unei/unor alte solicitări de acte de reglementare, în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Intimata a conchis în sensul că scopul emiterii actelor tehnico-juridice de reglementare în domeniul protecţiei mediului este tocmai încadrarea în limitele actelor normative şi a standardelor privind protecţia mediului, obiectivul fiind acela de apărare a drepturilor şi intereselor colective în domeniu.

În drept a invocat aplicarea Codului de procedură civilă, a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, a OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, a Ordinului nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu.

Intimata UAT Municipiul B., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (3) Cod de procedură civilă (filele 136-139 vol. I), a solicitat respingerea recursului.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că potrivit Deciziei nr. 1/10.06.2020 şi plângerii prealabile nr. 9424/15.07.2020, intimata pârâtă APM B. a respins solicitarea formulată de către recurenta reclamantă Societatea A. S.A. cu nr. 7696/12.05.2020 privind obţinerea autorizaţiei de mediu, pentru următoarele motive: neîndeplinirea obligației de a completa până la data de 09.06.2020 documentația depusă conform solicitărilor, obligație prevăzută de anexa 2 pct. 3 din Ordinul nr. 1798/2007; desfăşurarea activităţii la punctul de lucru din B., str. P. nr. x nu este permisă în raport cu funcţiunile prevăzute de prevederile planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate; în proximitatea amplasamentului se află imobile de locuinţe; la APM B. au fost depuse contestaţii/reclamaţii ale publicului interesat, semnate de un număr mare de persoane care au transmis inclusiv propunerea de relocare a activităţii societății A. S.A..

Intimata a mai arătat că, în lipsa completării documentației de către solicitant, APM B. i-a adresat solicitarea, în raport de calitatea sa de autoritate publică locală, de a comunica informaţii privind reglementările urbanistice privind funcţiunile permise/interzise pentru zona în care se află punctul de lucru pentru care a fost solicitată autorizaţia de mediu, care au fost soluţionate prin adresele răspuns nr. 51240/29.05.2020 VI.D şi nr. 54013/09.06.2020 VI.D, adrese care cuprind informaţii privind reglementările urbanistice actuale, aprobate pentru zona din care face parte imobilul situat în B. str. P. nr. x, jud. B., potrivit sferei de competenţă materială a Municipiului B., stabilită potrivit art. 6 din Legea nr. 350/2001.

Intimata a accentuat faptul că documentaţiile de urbanism aprobate sunt opozabile în justiţie, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Intimata a solicitat să se aibă în vedere că APM B.  are obligaţia imperativă de a analiza şi de a decide în baza informaţiilor, documentelor valabile şi a documentaţiilor de urbanism aprobate, în forma existentă la data solicitării petentului, dacă sunt îndeplinite de către solicitant toate condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare aplicabilă, iar existenţa unei autorizaţii de mediu anterioare, cu un termen de valabilitate de 10 ani, calculat până la data de 09.08.2020, nu exonerează pe beneficiarul acesteia de la respectarea prevederilor legale în vigoare precum şi a prevederilor documentaţiilor urbanistice aprobate, din momentul solicitării, respectiv utilizarea eficientă a terenurilor în acord cu funcţiunile urbanistice aprobate, solicitarea şi obţinerea autorizaţiei de mediu fiind obligatorii atât pentru desfăşurarea activităţilor existente cât şi pentru începerea activităţilor noi, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1797/2007.

Intimata a menționat că, de la data emiterii Autorizaţiei de mediu iniţiale nr. xxx/09.08.2010, până la data formulării solicitării cu nr. 7696/12.05.2020, au intervenit modificări.

Mai întâi, prin HCL nr. 603/2009 a fost aprobată completarea Hotărârii Consiliului Local nr. 71/2009, cu un nou articol: „Reglementările aferente PUZ prevalează asupra reglementărilor prevăzute în P.U.D.-urile aprobate”. Astfel, prevederile PUD aprobat prin HCL nr. 200/2000 privind reglementări urbanistice de natură industrială nu se mai aplică solicitărilor noi privind obiectivele economice, care, prin natura activităţii, pot polua atmosfera şi care nu se mai încadrează în funcţiunea permisă. Funcţiunea admisă cuprinde atât locuinţe, dotări complementare, cât şi de sănătate etc., nemaifiind zonă industrială.

Apoi, prin HCL nr. 71/2014, la art. 2 se menţionează că „Reglementările aferente PUZ prevalează asupra reglementărilor prevăzute în P.U.D.-urile aprobate. Această reglementare va fi precizată în planşa de reglementări urbanistice - U 02”, iar, prin HCL nr. 803/2018 a fost aprobată îndreptarea erorii materiale din documentaţia de urbanism „Reactualizare P.U.Z. - str. Q. B.”, aprobată cu H.C.L. nr. 71/27.02.2009, republicată, la iniţiativa elaboratorului proiectului, conform planşei U-02 „Reglementări urbanistice”, parte integrantă din hotărâre.

Intimata a conchis că HCL nr. 71/2009 a fost republicată, astfel încât documentaţia de urbanism „Reactualizare PUZ - str. Q. B.” aprobată, reglementează că zonele adiacente amplasamentului din str. P. nr. x, respectiv ZM1 şi ZD au prevăzute la utilizări interzise „activităţi poluante, stații întreţinere auto, depozitarea pentru vânzarea a unor cantităţi mari de inflamabile sau toxice”, funcţiunea admisă cuprinzând locuinţe, dotări complementare etc. De asemenea, orice activitate care contravine setului de măsuri cuprins în Planul integrat de calitate a aerului al Municipiului B., aprobat prin HCL nr. 628/31.010.2018, nu este oportună. Ca urmare, activitatea de preparare a mixturilor asfaltice, depozitare de carburanţi contravine prevederilor urbanistice aprobate în zonă.

Intimata a susținut că instanţa de judecată nu poate obliga intimatul pârât Municipiului B. la emiterea unui punct de vedere diferit, aşa cum solicită recurenta, deoarece s-ar încălca documentaţia de urbanism „Reactualizare PUZ - str. Q. B.”, aprobată prin HCL nr. 71/2009, republicată conform HCL nr. 603/2009, HCL nr. 71/2014 şi HCL nr. 803/2018, acte administrative cu valoare normativă care nu au fost contestate în cauză şi nici pe cale separată.

Intimata a mai menționat că, la verificarea amplasamentului, intimata Agenţia pentru Protecţia Mediului, alături de reprezentanţii Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean B. şi Direcţiei de Sănătate Publică B., a reţinut în procesul verbal nr. 8277/27.05.2020, că, la sud de amplasamentul staţiei recurentei, se află o stradă şi locuinţe, iar DSP B. a apreciat că este necesar a se efectua studiu de impact asupra stării de sănătate a populaţiei în procedura de obţinere a autorizaţiei de mediu şi că societatea a achiziţionat un teren unde intenţionează să construiască o nouă staţie de mixturi asfaltice în vederea relocării activităţii desfăşurate la amplasamentul verificat, iar durata estimată pentru relocare este de 2 ani (filele 70-72 vol. 1).

Intimata a susținut că, din administrarea probei cu înscrisuri, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că la Agenţia pentru Protecţia Mediului B. au fost depuse contestaţii/reclamaţii ale publicului interesat, semnate de un număr mare de persoane, care au transmis inclusiv propunerea de relocare a activităţii (filele 77-88 vol. II dosar tribunal), în acest sens fiind şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O.. În plus, la emiterea autorizaţiei de mediu, intimata pârâtă Agenţia pentru Protecţia Mediului B. nu avea cum să nu aibă în vedere actuala funcţiune a zonei în care se află obiectivul recurentei, chiar dacă blocurile de locuinţe au fost construite ulterior obţinerii vechii autorizaţii nr. xxx/09.08.2010, deoarece funcţiunile urbanistice admise de „locuinţe şi dotări complementare” sunt în creştere, iar mutarea zonei industriale în afara zonei de locuinţe este una firească, pentru asigurarea dreptului la viaţă şi la un mediu sănătos al locuitorilor Municipiului B..

În drept, a fost invocată aplicarea Codului de procedură civilă, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul cu modificările şi completările ulterioare, OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului,cu modificările şi completările ulterioare, Ordinul nr. 1798/2007 al Ministrului Mediului privind aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu modificările şi completările ulterioare

Intimații intervenienţi E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (3) Cod de procedură civilă (filele 164-173), au invocat excepția nulității cererilor de recurs formulate în cauză, întrucât criticile de recurs formulate nu se circumscriu prevederilor art. 488 Cod de procedură civilă, iar, pe fond, au solicitat respingerea acestora.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimații au arătat că atât hotărârea primei instanţe, cât şi decizia emisă de intimata APM B. sunt corecte şi fundamentate pe normele legale incidente cauzei, iar, prin exercitarea căii de atac declarate în cauză, recurenta reclamantă nu face altceva decât să reia elementele de temeinicie pe care le-a invocat în faţa instanţei de fond, fără a aduce în discuţie încălcarea sau aplicarea ori interpretarea de către prima instanţă a unor norme de drept material și, în orice caz, criticile formulate sunt total nefondate.

Intimații au arătat că, potrivit art. 2 pct. 9 și 13 din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, autorizaţia de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile și/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune, iar avizul de mediu reprezintă actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării. În plus, conform art. 28 alin. (1) din OUG nr. 195/2005, desfăşurarea activităţilor existente, precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţie/autorizaţiei integrate de mediu.

Intimații au mai evocat prevederile art. 8 și Anexa nr. 2 pct. 3 şi Anexa nr. 3 din Ordinul MMDD nr. 1798/2007 privind Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu și au susținut că, în speţă, societatea reclamantă nu și-a îndeplinit obligaţia legală de a completa documentaţia depusă cu informaţii și dovezi referitoare la modul de încadrare a obiectivului în cerinţele planurilor de urbanism și amenajarea teritoriului, că a făcut publică solicitarea sa de eliberare a unei noi autorizaţii de mediu, că a depus și respectat planul de situaţie și planul de încadrare în zonă a obiectivului. Prin urmare, în mod judicios, în opinia sa, prima instanţă a aplicat corespunzător dispoziţiile legale și a constatat neîndeplinirea de către recurenta reclamantă a tuturor condiţiilor impuse pentru emiterea autorizaţiei de mediu.

În plus, intimații au arătat că Anexa nr. 2 din Ordinul MMDD nr. 1798/2007 impune, în mod expres, îndeplinirea condiţiilor referitoare la indicarea surselor de poluanţi şi protecţia factorilor de mediu (a se vedea pct. 3). Astfel, contrar recurentei, una dintre cerinţele de autorizare prevăzute de normele procedurale o reprezintă şi modul de încadrare a obiectivului în cerinţele planurilor de urbanism si amenajare a teritoriului și, prin urmare, în respectarea atribuţiilor care îi revin, Agenţia pentru Protecţia Mediului B. a procedat la verificarea amplasamentului menţionat în cererea recurentei reclamante.

Ulterior, constatând împrejurarea că staţia de preparare a mixturilor asfaltice se află în imediata apropiere a zonei de locuinţe a cartierului S., luând act de nenumăratele sesizări depuse la nivelul său de persoanele interesate, dar şi faţă de faptul că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a completa documentaţia depusă cu informaţii referitoare la modul de încadrare a obiectivului în cerinţele planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, această autoritate publică a solicitat Primăriei Municipiului B. să îi comunice dacă funcţiunile din zona respectivului amplasament (B., str. P., nr. x) permit desfăşurarea unor astfel de activităţi. În răspunsul său, Primăria Municipiului B. menţionează, pe de o parte că, în vecinătatea amplasamentului este prevăzută funcţie de învăţământ, iar în planurile de urbanism aprobate din vecinătatea amplasamentului sunt prevăzute atât funcţiuni de locuire și complementare acesteia, cât și de sănătate. Totodată, se mai arată că orice activitate care contravine setului de măsuri cuprinse în Planul integrat de calitatea aerului în municipiul B., corelat cu proiectele cuprinse în Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană B. a Polului de creştere B., Planul de Mobilitate Urbană durabilă pentru Polul de creştere B., Planul de acţiune pentru energie durabilă B. 2010- 2020 şi lista de proiecte prioritare ale municipiului B. pentru perioada 2019/2023, aprobate prin Hotărâri de Consiliului Local B.  nu este oportună. Ulterior, în completarea răspunsului dat, Primăria Municipiului B. a precizat cu claritate că activitatea de preparare a mixturi asfaltice și depozitare de carburanţi contravine prevederilor urbanistice aprobate în zona amplasamentului din str. P. nr. x, funcţiunea admisă prin reglementările urbanistice cuprinzând locuinţe, dotări completare.

 Intimații au susținut că existenţa unui plan urbanistic zonal cu caracter mixt nu determină obligativitatea emiterii autorizaţiei de mediu în favoarea recurentei, în măsura în care aceasta nu întruneşte la data solicitării, condiţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea respectivei activităţi în zonă, invocând dispozițiile art. 10, art.12-13 și art. 49 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Referitor la afirmația recurentei că autorizaţia solicitată de aceasta este posterioară unei alte autorizaţii de mediu eliberată în urmă cu 10 ani, nu are niciun fel de relevanţă în cauză, deoarece autorizaţia de mediu nu poate fi eliberată decât în urma constatării întrunirii de către solicitant a condiţiilor legale existente la data formulării cererii (anul 2020), nu pe temeiul ipoteticei întruniri anterioare (în urmă cu mai bine de 10 ani) a unor asemenea cerinţe, aspect ce rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 8 și art. 12 alin. (1) din Ordinul nr. 1798/2007.

Referitor la argumentul că societatea recurentă a respectat cu stricteţe prevederile vechii autorizaţii de mediu, intimații au arătat că acesta nu are nicio susţinere, iar respectarea unei autorizaţii de mediu anterioare, care în prezent nu mai produce niciun efect juridic, nu are semnificaţia întrunirii şi la momentul de faţă a condiţiilor legale pentru eliberarea acesteia. În plus, a solicitat să se constate că recurenta nu a realizat şi nici depus la autorităţile competente un studiu prealabil de specialitate privind impactul activităţii desfăşurate asupra sănătăţii populaţiei, obligaţie legală fixată de art. 20 din Ordinul MS nr. 119/2014.

De asemenea, în opinia intimaților, nici argumentul invocat de recurentă în sensul că acţiunile şi controalele de verificare a activităţii acesteia în privinţa consecinţelor asupra mediului ar fi avut rezultate favorabile, autorizaţia de mediu nefiind niciodată retrasă sau modificată, nu are relevanţă în cauză.

Intimații au considerat neîntemeiat şi argumentul invocat de recurentă privind faptul că împrejurările avute în vedere la emiterea autorizaţiei de mediu nr. xxx/2010 nu s-ar fi schimbat. Contrar acestei susțineri, intimații au arătat că împrejurările avut în vedere în anul 2010 la eliberarea vechii autorizaţii de mediu sunt total schimbate în prezent. Astfel, cartierul S. a fost sistematic extins prin construirea în condiţii de legalitate a unei multitudini de imobile de locuit, crescând în mod proporţional şi numărul locuitorilor acestuia, iar, în prezent acesta este populat cu un număr covârşitor mai mare de locuitori, față de cel existent la nivelul anului 2010 - familii cu copii care locuiesc în zonă şi care au de suferit permanent de pe urma activităţii desfăşurate de recurentă la staţia de mixturi asfaltice. Cartierul s-a dezvoltat într-o asemenea măsură, încât a devenit o zonă rezidenţială importantă a oraşului, dotată cu locuri de agrement şi de joacă pentru copii, cu instituţii de învăţământ (şcoli şi creşe), etc. Totodată, cartierul este prevăzut cu o mulţime de zone verzi îngrijite în mod corespunzător (locuitorii achitând lunar taxe administrare şi întreţinere), cu supermarketuri, restaurante, farmacii, magazine, creșă, grădiniţă, locuri de joacă pentru copii, etc. Toate aceste investiţii făcute de şi în beneficiul locuitorilor acestui cartier sunt umbrite de activitatea desfăşurată de recurentă cu încălcarea legii, în imediata apropiere a acestuia.

Intimații au mai menţionat că utilajele folosite de către recurentă în activitatea de producere a mixturilor asfaltice sunt învechite, având peste 50 de ani, motiv pentru care acestea nu au cum să corespundă cerinţelor actuale în domeniul protecţiei mediului.

Nici susținerea recurentei că realizarea construcţiilor de locuinţe posterior începerii desfăşurării activităţii recurentei este un argument care nu poate fi avut în vedere de către instanţa de judecată, deoarece respectivele imobile au fost edificate cu respectarea cerinţelor legale, inclusiv a celor de urbanism şi amenajarea teritoriului, necontestate în vreun fel de recurentă, edificarea imobilelor şi extinderea graduală a cartierului S. fiind cunoscută şi acceptată de aceasta încă de la momentul începerii lucrărilor.

Referitor la invocarea presupuselor prejudicii asupra propriilor angajaţi, intimații au menționat că aceasta nu ține cont de sănătatea şi disconfortul locuitorilor cartierului  S., care sunt în număr mult mai mare decât cel al propriilor salariaţi și că, în realitate, printr-un asemenea argument, recurenta încearcă să aducă în discuţie de fapt imposibilitatea de a mai obţine profit de pe urma desfăşurării unei astfel de activităţi ilegale la respectiva locaţie.

Intimații au mai arătat că argumentul recurentei că se află în desfăşurarea unei proceduri de relocare a staţiei de asfalt nu poate avea altă semnificaţie decât aceea că societatea recunoaşte și acceptă faptul că nu îndeplineşte cerinţele pentru desfăşurarea unei activităţi legale la respectivul amplasament, această relocarea fiind solicitată în numărate rânduri şi de către locuitorii cartierului S. prin reclamaţiile adresate Agenţiei pentru Mediu B..

Intimații au evocat, în final, că în acord cu Ordinul nr. 1798/2007, solicitarea de obligare a autorităţii publice competente la emiterea autorizaţiei de mediu trebuie să se raporteze şi la criterii precum: riscul pentru viaţa populaţiei din zonă, posibilitatea de a fi afectată starea de sănătate a populaţiei, încadrarea în concentraţiile maxime admise de poluanţi evacuaţii un mediu, îmbunătățirea calităţii facturilor de mediu, asigurarea condiţiilor de funcţionare în siguranţă, rezolvarea unor probleme de ordin social, utilitate publică, valorificarea raţională şi eficientă a resurselor şi a deşeurilor în contextul unei dezvoltări durabile. În plus, în opinia lor, recurenta nu întruneşte cerinţa impusă de prevederile art. 11 alin. (1) pct. 42 din Ordinul MS nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, potrivit căruia distanța minimă de protecţie sanitară între teritoriile protejate și perimetrul unităţilor care produc disconfort și riscuri asupra sănătăţii populaţiei, în cazul staților de preparare mixturi asfaltice, betoaneeste de 500 m.

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (4) Cod de procedură civilă (filele 1-3 vol. II), prin care a reiterat argumentele esențiale ale cererii de recurs.

În ședința publică din data de 12.10.2021, instanța a respins excepția nulității cererilor de recurs, invocată de către intimații intervenienți, prin întâmpinare, pentru considerentele redate în cuprinsul respectivei încheieri.

Instanţa de recurs a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri noi, în condiţiile art. 492 Cod procedură civilă.

Analizând cererile de recurs declarate de reclamanta Societatea A. S.A. și intervenienții C. și D., în nume propriu și ca reprezentanți ai salariaților Societății A. S.A., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Recurenta reclamantă și recurenții intervenienți în interesul reclamantei invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, dar care nu este fondat.

Prin Decizia nr. x/10.06.2020 emisă de intimata pârâtă APM B. a fost respinsă solicitarea formulată de către recurenta reclamantă Societatea A. S.A., înregistrată sub nr. 7696/12.05.2020, privind obţinerea autorizaţiei de mediu pentru desfășurarea activității CAEN 2399-Fabricarea altor produse din minerale nemetalice, în Municipiul B., str. P., nr. x, pentru următoarele motive: neîndeplinirea obligației de a completa până la data de 09.06.2020 documentația depusă conform solicitărilor, obligație prevăzută de anexa 2 pct. 3 din Ordinul nr. 1798/2007; desfăşurarea activităţii la punctul de lucru din B., str. P. nr. x nu este permisă în raport cu funcţiunile prevăzute de prevederile planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate, întrucât în proximitatea amplasamentului se află imobile de locuinţe, aspect reținut în raport de adresele emise de Primăria Municipiului B., la solicitarea autorității de mediu.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea în anularea acestui refuz exprimat de APM B. și de către UAT Municipiul B., în condițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, iar prima instanță a respins cererea de chemare în judecată. În considerente, în esență, prima instanță a reținut că refuzul de autorizare emis de pârâta APM B. și constatările efectuate de UAT Municipiul B. cu privire la funcționalitățile permise în zona imobilului în discuție au caracter legal.

Recurenții au criticat soluția primei instanțe, apreciind că aceasta este rezultatul aplicării greșite a normelor de drept material, dar aceste critici nu pot fi validate.

Primul argument invocat de recurenta reclamantă se referă la faptul că în cuprinsul dispoziției contestate se evocă un singur motiv de refuz al autorizării, respectiv lipsa avizului favorabil al Primăriei Municipiului B., apărările sale contrare, pe acest aspect, nefiind analizate de instanța de fond. Acest argument nu este întemeiat.

Astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. x/10.06.2020 (fila 9 vol. I dosar tribunal), primul argument reținut de intimata pârâtă APM B. pentru respingerea cererii reclamantei îl reprezintă nerespectarea de către societate a obligației de a completa până la data de 09.06.2020 documentația depusă conform solicitărilor adresate explicit de autoritatea de mediu prin adresele nr. 7696/29.05.2020 și nr. 7696/05.06.2020, obligație prevăzută de anexa 2 pct. 3 din Ordinul nr. 1798/2007. Prin aceste adrese s-a solicitat societății reclamante să comunice, în scris, dacă funcțiunile permise în zona amplasamentului din Municipiul B., str. P., nr. x, permit desfășurarea activității, având în vedere locuințele edificate în apropiere.

Curtea constată că, referitor la acest motiv de refuz exprimat de intimata pârâtă APM B., recurenta reclamantă nu a formulat critici prin acțiune. În plus, în mod corect, a fost reținută de către intimata pârâtă APM B. aplicarea art. 15 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din OUG nr. 195/2005, potrivit cărora nerespectarea termenelor fixate de autoritatea de mediu în derularea procedurii de emitere a actelor de reglementare atrage respingerea solicitării.

Curtea mai constată că instituția pârâtă, chiar în lipsa depunerii de către solicitant a acestor relații, întrucât referitor la activitatea societății recurente au fost formulate contestații de către locuitorii din zonă, a avut un rol activ și a solicitat, din oficiu, aceste relații, de la intimata pârâtă UAT Municipiul B., răspunsul autorității responsabile în domeniul respectării regimului documentaţiilor de urbanism aprobate, potrivit art. 6 şi art. 27¹ din Legea nr. 350/2001, fiind consemnat în adresele nr. 51240/29.05.2020 VI.D şi nr. 54013/09.06.2020 VI.D.

În mod corect, prima instanță a reținut că punctul de vedere al UAT Municipiului B. a fost acela că, potrivit HCL nr. 71/2009, republicată, documentaţia de urbanism „Reactualizare PUZ - str. Q. B.” aprobată, reglementează că zonele adiacente amplasamentului din str. P. nr. x, respectiv ZM1 şi ZD, au prevăzute la utilizări interzise „activităţi poluante, stații întreţinere auto, depozitarea pentru vânzarea a unor cantităţi mari de inflamabile sau toxice”, funcţiunea admisă cuprinzând locuinţe, dotări complementare etc., astfel că activitatea recurentei reclamante (preparare a mixturilor asfaltice, depozitare carburanți) contravine prevederilor urbanistice aprobate în zonă. De asemenea, orice activitate care contravine setului de măsuri cuprins în Planul integrat de calitate a aerului al Municipiului B., aprobat prin HCL nr. 628/31.010.2018, nu este oportună (filele 50-51 vol. I dosar tribunal).

În plus, în mod corect, prima instanță a reținut că acest răspuns corespunde reglementărilor urbanistice în vigoare. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune în recurs, prin HCL nr. 71/27.02.2009, care a aprobat documentația de urbanism „Reactualizare PUZ - str. Q. B.”, în cuprinsul memoriului justificativ PUZ – str. Q. - Reactualizare, la pct. 4 Zona Mixtă – ZM, articolul 3 – utilizări interzise sunt indicate expres „activităţi poluante, cu risc tehnologic sau incomode pentru traficul generat, prin utilizarea incintei pentru depozitare și producție, prin deșeurile produse ori prin programul de activitate”, iar la pct. 5 – Zona de dotări complementare – ZD, articolul 3 – utilizări interzise, sunt excluse „activităţi poluante, cu risc tehnologic sau incomode pentru traficul generat”.

Contrar criticilor recurentei, care a considerat că ar fi fost necesară administrarea probei cu expertiza, este evident că activitatea desfășurată de către societatea reclamantă este poluantă pentru mediu, justificative în acest sens fiind chiar înscrisurile care au stat la baza transferului autorizației de mediu nr. xx/T/03.07.2019 (filele 102-114 vol. I dosar tribunal), în care este descris, pe etape, procesul tehnologic și efectele acestuia asupra mediului, în principal emisii de gaze în atmosferă.

Nu pot fi validate susținerile recurentei referitoare la modalitatea în care ar trebui interpretată noțiunea de „activitate poluantă”, respectiv în sens restrictiv, deoarece interpretarea largă ar reprezenta aplicarea normei la transportul personal, la centralele de apartament sau chiar la fumat, aceasta fiind, în mod evident o afirmație subiectivă.

Sub acest aspect, Curtea are în vedere că noțiunea utilizată de legiuitor în HCL nr. 71/27.02.2009, în lipsa unei definiții proprii în cuprinsul acestui act, nu poate fi raportată decât la normele juridice generale, respectiv art. 2 pct. 50 și 51 din OUG nr. 195/2005, care definește noțiunea de „poluant - orice substanță, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale”, respectiv de „poluare - introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătății umane și/sau calității mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime”.

În raport de aceste norme, concluzia anterioară a instanței de recurs, în sensul că activitatea desfășurată de către societatea reclamantă ce generează emisii de gaze rezultate din procesul tehnologic în atmosferă este poluantă, este pe deplin justificată.

Argumentul recurentei în sensul că situația juridică a amplasamentului unde își derulează activitatea, din punct de vedere urbanistic, nu s-a modificat de la data obținerii autorizației de mediu anterioară (09.08.2010), în raport cu momentul solicitării prelungirii acesteia anterior expirării termenului pentru care a fost acordată (12.05.2020), nu are nicio relevanță în cauză.

Astfel, actul administrativ invocat (autorizația de mediu nr. xxx/09.08.2010) se bucură de prezumția de legalitate, ca orice act administrativ, dar, în cauză, această prezumție este răsturnată de chiar cuprinsul hotărârilor consiliului local care reglementează regimul juridic al zonei, din punct de vedere urbanistic (HCL nr. 71/2009, republicată conform HCL nr. 603/2009, HCL nr. 71/2014 şi conform HCL nr. 803/2018). În plus, chiar dacă PUD aprobat pentru amplasament prin HCL nr. 200/2000 prevedea construire ateliere, la acel moment zona fiind industrială, în prezent, primează reglementările PUZ din HCL nr. 71/2009, republicată și, implicit, interdicțiile enunțate anterior, așa cum prevede expres art. 1 din HCL nr. 603/31.08.2009.

Nu poate fi avut în vedere argumentul recurentei că lipsa avizului favorabil al Primăriei Municipiului B. nu reprezintă o condiție legală pentru emiterea autorizației de mediu solicitată, nefiind reglementată expres de art. 8 din Ordinul MM nr. 1798/2007, deoarece acesta este incorect. 

În primul rând, chiar dacă terminologia utilizată de către intimata APM B. are în vedere noţiunea de aviz, în realitate, este vorba de solicitarea punctului de vedere al autorităţii publice locale care îndeplineşte, în mod exclusiv, atribuţiile de verificare a respectării regimului documentaţiilor de urbanism aprobate, potrivit art. 6 şi art. 27¹ din Legea nr. 350/2001.

În al doilea rând, în mod evident, art. 8 alin. (3) al acestui act normativ instituie dreptul autorității de a verifica amplasamentul, de a analiza documentația obligatorie reglementată de alin. (1) și de a stabili dacă sunt necesare documente suplimentare. Or, în cază, în raport de numărul mare de sesizări primite din partea persoanelor fizice care locuiesc în zonă (filee 82-93 vol. I dosar tribunal), în mod legal, intimata pârâtă a solicitat efectuarea de verificări sub aspectul respectării normelor de urbanism, respectiv dacă reglementarea zonei prin documentaţiile de urbanism deja aprobate permite desfășurarea activității pentru care societatea a solicitat emiterea autorizației de mediu.

Curtea constată că nu are relevanță nici argumentul recurenţilor că antecesorii societății reclamante derulează această activitate din anul 1968 și că ansamblurile de locuințe sunt ulterioare începerii activității sale. Acest argument nu ține cont de faptul că dezvoltarea imobiliară în zona în care societatea și-a derulat activitatea s-a realizat în baza unor acte administrative care reglementează PUZ, PUD, cunoscute și necontestate de persoanele interesate.

Nu poate fi validat nici argumentul recurenților că alte societăți cu aceeași activitate sunt tratate de intimatele pârâte diferit, fiind, în mod legal, avizată derularea activității lor. Pe de o parte, această susținere nu este probată în niciun mod. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi justificată în plan probator, Curtea constată că un act administrativ emis în favoarea unui alt beneficiar se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, în justiție, fără ca această prezumție să poată fi invocată de un alt beneficiar, chiar aflat într-o situație similară, fiind necesar ca fiecare act administrativ să respecte principiul legalității, adică să fie eliberat cu respectarea actelor normative în aplicarea cărora este emis.

Nici susținerea recurenților privind desfășurarea activității anterioare în deplină legalitate nu are nicio relevanță, de vreme ce acest aspect nu face obiectul dosarului, instanța fiind învestită să analizeze dacă refuzul de autorizare din punct de vedere al legislației de mediu, ulterior expirării autorizației deținute anterior, este sau nu justificat.

Referitor la susţinerea că refuzul emiterii autorizaţiei de mediu afectează nu doar interesele societăţii, ci şi pe salariaţii acesteia, intervenienţi în interesul reclamantei în cauză, Curtea constată că nici acesta nu poate fi avut în vedere. Este adevărat că imposibilitatea derulării activităţii societăţii la punctul de lucru existent afectează, implicit, pe intervenienţi, fiindu-le, eventual, îngreunate condiţiile de muncă, sub aspectul măririi distanţei pe care vor trebui să o parcurg la noua locaţie a societăţii, dar aceste aspecte nu pot fi rezolvate prin încălcarea normelor legale în vigoare. În plus, este de remarcat că refuzul emiterii avizului de mediu profită unei categorii mai mari de persoane – locuitorii cartierului S., această măsură, legală, protejând o valoare inestimabilă, sănătatea lor.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge cererile de recurs formulate de reclamanta Societatea A. S.A. și intervenienții C. și D., în nume propriu și ca reprezentanți ai salariaților Societății A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 995/CA/04.12.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată în recurs,

Domenii speta

Spete similare