Plângere

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2022:........

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA PENALĂ

 DOSAR NR. ....

ÎNCHEIEREA NR.10/CP

Şedinţa camerei de consiliu din data  de 28.12.2022

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: ....

GREFIER: ....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror ........., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra plângerii formulate de către petenta Administraţia  Naţională de  Administrare  Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor  Publice  Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna împotriva ordonanţei procurorului din data de  19.04.2022, menţinută prin  ordonanţa nr.20/II/2/2022 din data de 24.05.2022 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, în  dosarul de  urmărire penală nr.......

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa camerei de consiliu din data de 16.11.2022, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar judecătorul de cameră preliminară  din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 07.12.2022, 14.12.2022, 21.12.2022 şi 28.12.2022.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

I.

În data de 09.06.2022, pe rolul Tribunalului Covasna, s-a înregistrat dosarul nr. .... având ca obiect plângerea formulată de ANAF - DGRFP Brașov prin AJFP Covasna, reprezentată prin A.A., prin care s-a solicitat judecătorului ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să infirme soluţia de clasare dispusă de procurorul de caz prin ordonanţa din data de 19.04.2022 emisă în dosarul nr. .......  al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Instanţa reţine că în motivarea acestei soluţii de clasare s-a reţinut că la data de 30.07.2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a fost sesizat prin plângerea penală formulată de către A.J.F.P. Covasna, prin care solicită efectuarea de cercetări cu privire la faptul că, S.C. .... S.R.L. Târgu Secuiesc, prin intermediul reprezentantului legal, K.P., în perioada martie-iulie 2012, a recrutat și trimis la muncă în străinătate mai multe persoane, fără forme legale de angajare, nu a calculat, înregistrat și nu a achitat obligațiile salariale datorate pentru aceste persoane. Totodată, în lunile mai-iunie 2012, societatea a evidențiat în actele contabile cheltuieli, cu titlu indemnizație de delegare, peste nivelul indemnizațiilor efectiv plătite salariaților, neavând la bază operațiuni reale, în paralel cu sustragerea sumelor din societate, în scop personal, diminuând baza impozabilă a obligațiilor fiscale.

Potrivit parchetului, în baza probelor administrate în cauză, a rezultat următoarea situaţie de fapt : în perioada 25-30.06.2015, inspectori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - A.J.F.P. Covasna au efectuat o inspecție fiscală la S.C. .... S.R.L. Târgu Secuiesc, care a avut ca scop verificarea modului de constituire, raportare și înregistrare în evidența financiar-contabilă și în evidența fiscală a obligațiilor datorate bugetului general consolidat de stat, pentru impozitul pe venit din salarii și contribuțiile obligatorii aferente salariilor. Cu ocazia verificărilor efectuate, s-a stabilit că societatea comercială, în calitate de agent de muncă temporară, în perioada martie-iulie 2012, a angajat 18 persoane, dintre care, 16 persoane în calitate de muncitori necalificați, o secretară cu contract individual de muncă pe perioada determinata de 3 luni, o persoană în funcția de director economic cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată. Muncitorii necalificați au fost trimiși la muncă temporară în Germania, în mai multe serii (lunile martie, aprilie și mai), plasaţi la unitățile comerciale cu care societatea a încheiat contracte de punere la dispoziție a salariaților. Începând cu luna iulie, S.C. .... S.R.L. nu a mai recrutat și detașat personal în misiuni de muncă temporară, ultimele contracte de muncă încetându-și valabilitatea la data de 29.08.2012. Ultimele state de plată, conținând obligațiile fiscale salariale, sunt cele aferente lunii august 2012, iar în perioada septembrie-decembrie 2012, statele de plata și declarațiile fiscale privind salariile au fost întocmite cu sumele zero. Pentru salariații trimiși în misiune de muncă temporară în străinătate, au fost întocmite acte adiționale cuprinzând doar obligațiile agentului de muncă privind informarea salariaților despre munca în străinătate, fără a specifica, în mod concret, elemente despre munca temporară în străinătate, şi anume, locul de muncă fix sau posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri, durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate, cuantumul și moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum și modalitățile de plată în lei/euro, identitatea și sediul utilizatorului. Conform documentelor identificate, respectiv facturi fiscale, tariful încasat de agentul de muncă pentru munca prestată de salariații temporari variază între 10-12 euro/ora, respectiv 0,0075 euro/bucata. Drepturile salariale în lei prevăzute în contractul de muncă pentru salariații trimiși la muncă în străinătate au fost stabilite la nivelul salariului minim brut pe țară, respectiv 700 lei. În timpul inspecției, s-a constatat că societatea figurează cu salarii neplătite în sumă totala de 9.443 lei. În lunile mai și iunie 2012, S.C. .... S.R.L. a calculat și înregistrat, pe cheltuieli, indemnizație de delegare în sumă totală de 62.651 lei pentru misiunile din străinătate pentru lunile martie-mai 2012, calculate cu o valoare medie de 75 euro/zi, la fiecare persoană aflată la muncă temporară în străinătate. Aceste indemnizații nu sunt calculate pe toată durata misiunii, ci doar pentru primele 1-2 luni. Aceste cheltuieli cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru misiunile de muncă temporară în străinătate nu sunt justificate prin documente (foaie colectivă de prezență de la locurile de munca din străinătate, etc.), nu există documente privind plata acestora, respectiv primirea sub semnătura de către salariați, cu excepția a patru plăți efectuate din cont bancar către trei salariați, în suma totala de 9.770 lei (T. K. 1.340 lei, T.S. 1.340 lei si T.L. 7.090 lei). Restul diurnelor calculate și contabilizate de societate, în sumă de 52.881 lei, au fost decontate din avansurile de trezorerie ridicate de administrator din contul bancar al societății. Majoritatea operațiunilor de retragere de numerar în euro din contul bancar deschis în lei, înregistrate în contul 542-Avansuri de trezorerie, au fost efectuate pe teritoriul Germaniei și al Slovaciei. De asemenea, administratorul K.P. a retras numerar din conturile bancare în lei și euro ale societății (exemplu : la data de 10.07.2012 suma de 5.000 Euro, la data de 09.08.2012 suma de 8.000 Euro), a achitat o serie de achiziții de bunuri și servicii-chirie, combustibili, bilete de avion, cazare hotelieră - în corespondența cu debitul contului 461-Debitori diverși, fără a justifica prin documente necesitatea lor în interesul activității economice. Din documentele contabile puse la dispoziţie, s-a constatat că, la data 24.04.2012, S.C. .... S.R.L. a plătit, prin cont bancar, către .... Asigurare Reasigurare S.A., contravaloarea mai multor polițe de călătorie în străinătate pentru M.G., pe o durată de 3 luni, în perioada 02.04.2012-07.07.2012, pentru B.S. și pentru D.I., având perioade de valabilitate de câte 3 luni, între 29.06.2012-27.09.2012. Societatea a fost dată în judecată de numiții K.Z. și J.A.L. pentru neplata drepturilor salariale restante. Astfel, societatea a avut raporturi de muncă cu persoanele mai sus menționate, însă fără a încheia contracte de muncă individuale în condițiile legii, aceste 5 persoane prestând muncă în străinătate, prin intermediul societății comerciale în discuţie, fără forme legale de angajare, în perioada martie-iulie 2012, societatea încălcând prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fapt pentru care, în timpul inspecției, s-a calculat salariu brut în sumă totală de 11.460 lei, avându-se în vedere prevederile H.G. nr. 1.225/2011 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe țară garantat în plată. Deși societatea a calculat și înregistrat în contabilitate cheltuieli cu indemnizația de delegare, în sumă totală de 62.651 lei, pentru muncitorii trimiși la muncă în străinătate, aceste indemnizații nu au fost plătite integral către salariați, existând documente privind plata acestora efectuate din cont bancar către 3 salariați, în sumă de 9.770 lei, şi anume, T.K. 1.340 lei, T.S. 1.340 lei și T.L. 7.090 lei. Potrivit notelor explicative furnizate în timpul inspecției, T.Z. a primit pentru muncă în străinătate un avans de 50 de euro (echivalent a 223 lei la un curs de 4,466 lei/euro), iar K.Z. a primit în total 225 euro (echivalent a sumei de 993 lei). Ca urmare, salariații temporari au încasat diurna în suma totala de 10.987 lei, restul angajaților nu au primit remunerațiile convenite pentru munca prestată în străinătate, diferența de diurna calculată și contabilizată de societate în sumă de 51.664 lei, a fost ridicata de administrator în scop personal. În urma asimilării la veniturile salariale a diurnelor plătite angajaților, în sumă de 10.987 lei, respectiv, calculării salariului în cazul celor 5 persoane depistate fără forme legale de angajare, în sumă totală de 11.460 lei, rezultă baza de calcul venit brut din salarii, în sumă totală de 27.315 lei, după cum urmează : baza impozabilă impozit pe venit din salarii, în sumă de 19.105 lei, pentru care s-a calculat impozit pe venit din salarii suplimentar în sumă de 3.057 lei, dobânzi de întârziere în sumă de 897 lei și penalități în sumă de 459 lei; baza impozabilă contribuții sociale datorate de angajator, în sumă de 27.315 lei, pentru care s-au calculat contribuții sociale datorate de angajator suplimentar, în sumă de 7.585 lei, dobânzi de întârziere în sumă de 2.197 lei și penalități în suma de 1.138 lei;  baza impozabilă contribuții sociale cu regim de reținere de la angajați, în sumă de 27.315 lei, pentru care s-au calculat contribuții sociale cu regim de reținere de la angajați suplimentar, în sumă de 4.507 lei, dobânzi de întârziere în suma de 1.306 lei și penalități în sumă de 676 lei. Plata diferenței de diurnă calculată și contabilizată de societate în sumă de 51.664 lei, în corespondența cu contul 542-Avansuri de trezorerie, nu este justificată prin documente (foaie colectivă de prezență de la locurile de muncă din străinătate, etc.), nu există documente privind plata acestora şi primirea sub semnătură de către salariați, în consecință, ridicarea sumei de 51.664 lei de către administrator, din conturile bancare ale societății, deschise în lei și euro, s-a efectuat în scop personal. Totodată, administratorul K.P. a efectuat diferite plăți privind achiziții de bunuri în suma de 159.194 lei prin contul 542-Avansuri de trezorerie, fără decontarea și justificarea lor în scopul activității. Societatea a plătit din contul bancar achiziții de bunuri și servicii, în sumă de 60.341 lei, combustibil, bilete de avion, cazare hotelieră, în corespondența cu debitul contului 461-Debitori diverși, fără a justifica prin documente necesitatea lor în interesul activității economice. La data de 31.12.2013, s-a constatat o lipsă în gestiune de disponibilități bănești, în sumă totală de 153.985 lei, cu referire la soldul de casă în lei 28.608 lei și în valută 125.377 lei, ce se considera în favoarea asociatului societății, ca distribuire de dividende. Astfel, avansurile ridicate de asociați fără decontare, se consideră distribuire de numerar în favoarea asociaților societății, ca distribuire de dividende. Astfel, valoarea avansului ridicat de administratorul K.P., lipsă în gestiune, respectiv utilizarea fondurilor bănești ale societății sub forma de avansuri de trezorerie, nedecontate și efectuate în scop personal, în sumă totală de 425.184 lei, se consideră distribuire de numerar în favoarea asociatului societății, ca distribuire de dividende.

Astfel, organele fiscale a reţinut că, prin recrutarea și trimiterea la muncă în străinătate a numiților M.G., B.S., D.I., K.Z. și J.A.L., fără forme legale de angajare, în perioada martie-iulie 2012, societatea nu a calculat, nu a înregistrat, nu a declarat și nu a achitat obligațiile salariale datorate pentru aceste persoane, astfel, s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile, fapt ce constituie infracțiune conform art. 9 alin. l lit. a din Legea nr. 241/2005. Totodată, organele fiscale au reţinut că, prin evidențierea în actele contabile ale societății, în lunile mai-iunie 2012, a cheltuielilor cu indemnizația de delegare sau deplasare, peste nivelul indemnizațiilor efectiv plătite salariaților, neavând la bază operațiuni reale, concomitent cu sustragerea sumelor din societate în scop personal de către administratorul K.P., realizată în perioada mai 2012-decembrie 2013, societatea a diminuat baza impozabilă a obligațiilor fiscale, fapt ce constituie infracțiune conform art. 9 alin. l lit. c din Legea nr. 241/2005.

În cursul urmăririi penale, specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna au întocmit raportul de constatare financiar-contabilă, din data de 05.08.2019, inclusiv punctul de vedere cu privire la obiecţiunile formulate, din data de 17.09.2019, conform cărora, inculpatul K.P., în calitate de reprezentant legal al S.C. .... S.R.L., s-a sustras de la obligaţia înregistrării, declarării şi plăţii obligaţiilor, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în valoare de 28.326 lei,  constituit din : contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator în sumă de 3.616 lei; contribuţia individuală de asigurări sociale reţinute de la asiguraţi în sumă de 1.826 lei; contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorate de angajator în sumă de 36 lei; contribuţia de asigurări pentru şomaj datorată de angajator în sumă de 87 lei; contribuţii individuale de asigurări pentru şomaj reţinute de la asiguraţi în sumă de 87 lei; contribuţia angajatorilor pentru fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale în sumă de 44 lei; contribuţia pentru asigurări de sănătate datorate de angajator în sumă de 905 lei; contribuţii pentru asigurări de sănătate reţinute de la asiguraţi în sumă de 957 lei; contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sumă de 148 lei; impozit pe veniturile salariale în sumă de 2.325 lei; impozitului pe dividende în sumă de 9.889 lei; impozit pe profit în sumă de 8.306, încălcând prevederile art. 9 alin. 1 lit a şi lit. c din Legea nr. 241/2005.

Referitor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi art. 5 Cod penal, de către inculpatul P. F. (fost K.), organul de cercetare penală a reţinut următoarea stare de fapt :

Din documentele contabile întocmite și identificate la nivelul S.C. .... S.R.L. s-a constatat că societatea a încheiat și achitat către .... Asigurare Reasigurare S.A., contravaloarea mai multor polițe de călătorie în străinătate, astfel : polița de călătorie nr. 1000008424469 din data 01.04.2012 pentru numitul M.G., pentru perioada 02.04.2012-07.07.2012; polița de călătorie nr. 1000009014634 din data 28.06.2012 pentru numitul B.S., pentru perioada 29.06.2012-27.09.2012; polița de călătorie nr. 1000009014386 din data 28.06.2012 pentru numitul M.G., perioada 29.06.2012-27.09.2012. Conform documentelor vizând angajații societății, cele trei persoane nu au fost angajați cu forme legale (contracte individuale de muncă) ai societăţii. Numiții K.Z. și J.L., persoane care, conform susținerilor, au prestat activități lucrative în interesul S.C. .... S.R.L., fără a fi încheiat contracte de muncă, în cadrul dosarului nr. ..., înregistrat la Tribunalul Covasna au chemat în judecată societatea, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale restante. Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 1556/09.05.2013 a respins acțiunea, sentință ce a fost menținută prin decizia civilă nr.1254/M a Curții de Apel Brașov.

În administrarea materialului probator, s-a reținut că, S.C. .... S.R.L., pentru perioada martie-iunie 2012, a întocmit și înregistrat în evidențele contabile facturi fiscale cu privire la prestări de servicii efectuate intracomunitar, către 9 parteneri germani, care au fost utilizatori sau beneficiar ai misiunii de punere la dispoziție a forței de muncă. Contravaloarea acestor facturi a fost încasată de S.C. .... S.R.L., prin contul curent, deschis la ...... Târgu Secuiesc și a fost evidențiată în contul 411.2-clienți externi.

Potrivit parchetului, analizând conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală în forma  ascunderii bunului ori a sursei impozabile, se constată că, în cauză, nu se poate reține comiterea infracțiunii de către administratorul societății din următoarele considerente : elementul material al infracțiunii este reprezentat de ascunderea bunului ori a sursei impozabile/taxabile. Astfel, se apreciază că, nedeclararea stabilită imperativ de legiuitor a veniturilor sau bunurilor supuse impozitării reprezintă o formă a evaziunii fiscale, în aceeași situație ne aflăm și în ipoteza în care contribuabilul avea obligația de a consemna/înregistra în documentele contabile operațiunile economice, iar el procedează în mod contrar, neîntocmind documente, ori neevidențiind operațiunile economice. În speță, S.C. .... S.R.L., pentru perioada martie-iunie 2012, a întocmit și înregistrat în evidențele contabile facturi fiscale cu privire la prestări de servicii efectuate intracomunitar, către 9 parteneri germani, care au fost utilizatori sau beneficiar ai misiunii de punere la dispoziție a forței de muncă. Contravaloarea acestor facturi - bunul ori sursa impozabilă, a fost încasată de S.C. .... S.R.L, prin contul curent, deschis la ... Târgu Secuiesc și a fost evidențiată în contul 411.2-clienți externi. Cu toate că ar exista indicii/probe referitoare la prestarea de către cinci persoane de activități lucrative în interesul societății și pentru partenerii săi germani, fără ca acestea să fi fost angajați ai societăţii, acestea nu pot proba eventuale venituri suplimentare, altele decât cele declarate și evidențiate în contabilitate de societate, neputându-se concluziona o eventuală ascundere a sursei/bunului impozabil.

Referitor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (modificată) pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi art. 5 Cod penal, de către inculpatul P.F. (fost K.), organul de cercetare penală a reţinut, în cuprinsul referatului, următoarea stare de fapt:

S.C. .... S.R.L., în perioada mai-iunie 2012, a înregistrat în evidențele contabile, în Registrul jurnal, plăți în sumă totală de 59.974 lei, efectuate din casieria societății către angajați, cheltuieli ce au fost evidențiate în contul 625-cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări.

Deși societatea a calculat și înregistrat în contabilitate cheltuieli cu indemnizația de delegare, în sumă totală de 59.974,16 lei, pentru muncitorii trimiși la muncă în străinătate, aceste indemnizații nu au fost plătite integral către salariați, existând documente privind plata acestora, efectuată din cont bancar, către 3 salariați, în sumă de 9.870 lei, astfel : pentru T.K., 1.340 lei; pentru T.S., 1.340 lei; pentru T.L., 7.190 lei. Constatarea mai sus menționată, se întemeiază pe lipsa documentelor justificative ce ar putea certifica plata efectivă a sumei de 50.104 lei, evidențiată ca și cheltuieli cu deplasarea, detașări și transferări, corespondentă rulajului creditor-avansuri de trezorerie, sumă de bani ce a fost retrasă de inculpatul F.P. (fost K.) din contul societății, aspecte coroborate cu declarațiile martorilor identificați cu ocazia administrării materialului probator.

S.C. .... S.R.L., prin administratorul F.P. (fost K.), a înregistrat cheltuieli în evidența contabilă, Registrul jurnal aferent lunilor mai și iunie 2012, în mod artificial, în baza unor documente nereale, fără o evidență probatorie a cheltuielilor cu deplasările, detașările, transferările personalului, cu scopul de a crea avantaje fiscale contribuabilului, sub formă de cheltuială deductibilă, în sumă totală de 50.104 lei. Documentele denumite plăți diurne sunt fictive, ele nu au la bază operațiuni reale, plățile indicate în respectivele documente nu au fost efectuate către angajații societăţii. S-a concluzionat că, între activitatea inculpatului F.P. (fost K.) de a retrage suma de 59.974,16 din contul societății, pentru care nu există documente justificative decât pentru suma de 9.870 lei, diferența de 50.104 lei fiind însușită de către administrator, apoi evidențierea sumei totale în contabilitate, ca și cheltuieli cu personalul, fără documente justificative și urmarea imediată, reprezentată de starea de pericol cu privire la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale la bugetul de stat și, ulterior, producerea prejudiciului de 17.561 lei, există o legătură de cauzalitate directă.

Față de cele expuse, procurorul de caz a constatat următoarele :

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 (modificată) pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi art. 5 Cod penal de către inculpatul P.F. (fost K.), situaţia de fapt reclamată şi cu privire la care s-au efectuat cercetări este aceea că, prin recrutarea și trimiterea la muncă în străinătate a numiților M.G., B.S., D.I., K.Z. și J.A.L., fără forme legale de angajare, în perioada martie-iulie 2012, societatea administrată de inculpat nu a calculat, nu a înregistrat, nu a declarat și nu a achitat obligațiile salariale datorate pentru aceste persoane, astfel că s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile. În acest context, procurorul de caz a considerat că este incidentă cauza de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, impunându-se soluţia de clasare, pentru următoarele considerente :

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 (modificată) pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, constituie infracţiunea de evaziune fiscală,  ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, însă fapta poate fi reţinută doar dacă, pentru venitul realizat, există numai obligaţia declarării acestuia, deci, prevederile sunt aplicabile unui contribuabil care are doar obligaţia declarării. În speţă, fiind vorba despre o societate comercială, contribuabilul are şi obligaţia de a conduce evidenţa contabilă, în temeiul dispoziţiilor art. 76 alin. 1 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data comiterii faptelor (art. 108 alin. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală).

În speţă, sursa impozabilă este reprezentată de munca sezonieră, iar sursa de plată a impozitului o reprezentă salariul. În materia impozitării salariilor, în cazul contribuţiilor sociale obligatorii, subiect al impunerii este salariatul, dar se aplică metoda stopajului la sursă, potrivit dispoziţiilor Codului fiscal. Însă, nici cu privire la aceste contribuţii, nu poate fi atrasă răspunderea penală a angajatorului, întrucât salariile plătite angajaţilor nu reprezintă venituri pentru angajator, ci, dimpotrivă, cheltuieli.

Potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la momentul comiterii faptelor (art. 80 alin. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în vigoare), plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Analizând documentele contabile ataşate la dosar, referitor la recrutarea și trimiterea la muncă în străinătate a numiților M.G., B.S., D.I., K.Z. și J.A.L., fără forme legale de angajare, în perioada martie-iulie 2012, se constată că societatea administrată de inculpat, deşi nu a calculat şi reţinut impozitul aferent fiecărei luni din perioada de referinţă pentru obligațiile salariale datorate acestor persoane, raportat la suma de 700 lei, salariul minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2012, totuşi nu se poate reţine în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea alternativă a ascunderii bunului sau sursei impozabile sau taxabile, pentru următoarele considerente :

Referitor la recrutarea şi trimiterea la muncă în străinătate a numiţilor K.Z. (CNP ...) şi J.A.L. (CNP .......), fără să îşi încaseze drepturile salariale aferente perioadei de referinţă, se arată că prin sentinţa civilă nr. 1556 pronunţată la data de 09.05.2013 de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. ..., s-a dispus respingerea acţiunii formulate de reclamanţii K.Z. şi J.A.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. .... S.R.L., având ca obiect acordare drepturi băneşti – drepturi salariale restante în sumă de 2.174 Euro şi 2.100 lei pentru K.Z. şi în sumă de 2.024 Euro şi 2.100 lei pentru J.A.L., fiecare pentru perioada mai-iulie 2012, ca neîntemeiată. Astfel, nu se pot reţine în sarcina S.C. .... S.R.L. obligaţii de plată şi declarative cu privire la salarii restante către aceste din urmă două persoane fizice, întrucât nu au dovedit că au avut raporturi juridice cu societatea administrată de inculpat, neexistând contracte individuale de muncă, nu pot fi pretinse nici drepturi salariale aferente.

Referitor la recrutarea şi trimiterea la muncă în străinătate a numiţilor M.G. (CNP ...........), B.S. (CNP ...........) şi D.I. (CNP .........), se arată că aceştia sunt beneficiari direcţi ai poliţelor de călătorie în străinătate încheiate de către S.C. ......... Asigurare Reasigurare S.A., în calitate de asigurator şi S.C. .... S.R.L., în calitate de contractant, şi anume, poliţa nr. 1000008424459/01.04.2012 în favoarea numitului M.G., perioada asigurată 02.04.2012-07.07.2012; poliţa nr. 1000009014634/28.06.2012 în favoarea numitului B.S., perioada asigurată 29.06.2012-27.09.2012; poliţa nr. 1000009014386/28.06.2012 în favoarea numitei D.I., perioada asigurată 29.06.2012-27.09.2012. Contravaloarea celor 3 poliţe de asigurare în sumă de 1.470 lei (490 lei/poliţă) a fost achitată de către S.C. .... S.R.L., în calitate de contractant, din contul IBAN .............. deschis la ................. - Sucursala Târgu Secuiesc.

Potrivit concluziilor raportului de constatare întocmit în cauză, administratorul S.C. .... S.R.L., inculpatul F.P. (fost K.), în calitate de agent de muncă temporară, care deţine autorizaţia seria A nr. 0000029/05.04.2012 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, este răspunzător faţă de ofertele de angajare cu privire la cele 3 persoane anterior amintite, concluzia fiind că naşterea obligaţiilor de plată are loc la data cazării acestora în Germania, adică prima zi de valabilitate a poliţelor de călătorie amintite, şi anume, 02.04.2012, respectiv, 29.06.2012, prin utilizarea acestora, pentru perioada asigurată prin poliţa de călătorie, pentru prestarea de muncă fizică în favoarea beneficiarilor intracomunitari din Germania, care au achitat contrapartida orelor prestate de către cei 3 muncitori.

În acest context, agentul de muncă temporară, S.C. .... S.R.L., în perioada 27.03.2012-01.06.2012, întocmeşte, emite şi înregistrează în evidenţele contabile, facturi cu privire la prestările de servicii efectuate intracomunitar, în Germania, către următorii utilizatori/beneficiari ai misiunii de punere la dispoziţie de forţă de muncă temporară : ........ DE166489443, ............ DE253355707, ............ DE213889320, ............. DE172279911, ........... DE00380101372, ............ DE113056386, .......... DE170981801, .......... DE113529598, ............ DE811899359. Contravaloarea prestărilor de servicii intracomunitare a fost încasată de către agentul de muncă temporară, S.C. .... S.R.L., prin contul curent Euro cu cod IBAN ................., deschis la ..... ..... - Sucursala Târgu Secuiesc.

Livrările de servicii intracomunitare au fost înregistrate pe seama contului 411.2 ,,clienţi externi UE,, cu rulaj final în anul 2012 cu suma de 603.200,82 lei.

Drept urmare, obligaţiile a căror încălcare este incriminată de dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 (modificată) pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale se regăsesc în Legea nr. 82/1991 (republicată) privind Legea contabilităţii, care prevede că orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează, în momentul efectuării, într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 (republicată) privind Legea contabilităţii. Din analiza reglementărilor cuprinse în Legea nr. 82/1991, rezultă că norma de incriminare din Legea nr. 241/2005 are în vedere obligaţiile privind consemnarea operaţiunilor economico-financiare în documente justificative şi evidenţierea acestora în contabilitate. Prin urmare, atunci când ascunderea bunului sau a sursei impozabile ori taxabile, prin nedeclararea unor venituri, se săvârşeşte în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, suntem în prezenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005. Documentele legale în care trebuie evidenţiate operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate sunt cele prevăzute la art. 2 lit. c din Legea nr. 241/2005, şi anume, documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora. În concret, în textul în discuţie, prin ascundere se înţelege a nu evidenţia în documentele legale operaţiunile efectuate sau veniturile realizate, iar ascunderea poate consta în : neîntocmirea documentelor justificative pentru operaţiunea efectuată sau venitul realizat, neînscrierea în registrele contabile obligatorii a operaţiunilor sau a veniturilor, conform documentelor justificative întocmite sau, altfel spus, necontabilizarea documentelor justificative încheiate; neîntocmirea situaţiilor financiar-contabile recapitulative, conform prevederilor legale; necompletarea declaraţiilor fiscale în termenele legale. În contextul existenţei unei astfel de obligaţii, se pune problema în ce măsură neîndeplinirea acestei obligaţii ar putea avea caracter infracţional, întrucât legea penală nu sancţionează neînregistrarea în scopul impozitării, ci sancţionează ascunderea sursei impozabile, în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Există cea mai mare probabilitate ca motivul pentru care persoana care realizează venituri, în speţă, S.C. .... S.R.L., prin administrator, să nu se înregistreze la organul fiscal, să fie ascunderea faptului că realizează venituri pentru care nu doreşte să plătească impozite, dar între cele două conduite există o legătură cauză - efect, or, legiuitorul a înţeles să incrimineze prin dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 numai efectul, adică ascunderea, nu şi cauza, adică neînregistrarea. Între înregistrarea unei activităţi, cum este şi cea de prestări servicii, şi declararea unui venit există o diferenţă substanţială, deoarece înregistrarea este, în esenţă, procedura prin care un viitor contribuabil aduce la cunoştinţă organelor fiscale faptul că va desfăşura activităţi care, printre altele, pot da naştere la obligaţii fiscale, în timp ce declararea veniturilor are ca premisă concretizarea activităţii desfăşurate, aducerea la cunoştinţă organelor fiscale a faptului că s-au realizat venituri, cuantumul acestora, cu consecinţa stabilirii în concret a obligaţiilor de plată. Această a doua etapă devine relevantă în activitatea de colectare a taxelor, impozitelor şi contribuţiilor sociale.

Un alt argument în sensul că neînregistrarea activităţii nu conduce per se la reţinerea infracţiunii de evaziune fiscală porneşte de la necesitatea aplicării dreptului penal ca ultima ratio în acele situaţii în care mecanismele alternative de drept extrapenal nu sunt suficiente pentru protejarea valorii sociale avute în vedere. Or, în cazul neînregistrării unei activităţi, nu doar că un astfel de mecanism extrapenal ar fi posibil de aplicat şi chiar suficient, dar a şi fost reglementat în legislaţia fiscală, potrivit art. 72 alin. 8 din O. G. nr. 92/2003 (republicată) privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data comiterii faptelor (art. 82 alin. 7 din Legea nr. 207/2015, modificată, privind Codul de procedură fiscală, în vigoare), în scopul administrării creanţelor fiscale, organul fiscal central poate să înregistreze, din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, un subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală, potrivit legii. Deci, cerinţele ascunderii nu sunt întrunite atunci când organele fiscale pot lua la cunoştinţă despre deţinerea sursei impozabile. Or, în speţă, livrările de servicii intracomunitare au fost înregistrate pe seama contului 411.2 ,,clienţi externi UE,, cu rulaj final în anul 2012 cu suma de 603.200,82 lei, potrivit balanţei aferente lunii decembrie 2012.

Pe cale de consecinţă, fapta nu există, sens în care urmează a se reconsidera prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, prin eliminarea din alcătuirea acestuia a impozitului pe veniturile salariale, în sumă de 10.131 lei, dispunându-se restrângerea măsurii asiguratorii cu această sumă.

În ordonanţa atacată se mai arată că, analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, au fost identificate şi următoarele aspecte care nu au făcut obiectul cercetărilor, şi anume :

 A fost identificată o factură fiscală emisă la data de 20.06.2012 de S.C. .... S.R.L. către ..............., având ca obiect autoturism marca .............., cu o valoare de 8.699,99 euro (fila 120 din volumul VI). Această factură nu este evidenţiată ca şi recepţie în patrimoniul societăţii, în contul contabil 213 - imobilizări corporale - mijloace auto şi instalaţii tehnice, iar plata achiziţiei nu figurează în Registrul casă în euro (fila 98, 101 din volumul VI), în condiţiile în care recepţia trebuia efectuată la data achiziţiei, respectiv 20.06.2012. De asemenea, în evidenţa contabilă, nu se regăseşte o factură de vânzare a autoturismului. Raportat la acest aspect, se impune a se efectua cercetări, inclusiv prin audierea contabilului societăţii administrate de inculpat.

 În cuprinsul balanţei din luna decembrie 2013 pentru activitatea desfăşurată de S.C. .... S.R.L., figurează : o imobilizare corporală în curs de execuţie la valoarea de 32.628,64 lei fără TVA, evidenţiată în contul contabil 231 (fila 0 din volumul XIII); sold scriptic în casierie, lei şi euro, în sumă totală de 153.984,91 lei, evidenţiată în contul contabil 531 casă (fila 11 din volumul XIII); sold scriptic în sumă de 196.993,01 lei, evidenţiat în contul contabil 461 debitori diverşi (fila 11 din volumul XIII). Raportat la acest aspect, se impune a se efectua cercetări, inclusiv prin audierea contabilului societăţii administrate de inculpat, pentru a se stabili unde există fizic imobilizarea corporală în curs de execuţie şi situaţia sumelor de bani, analiticul acestor sume pentru a se stabili de unde provin acestea.

Pentru efectuarea acestor activităţi, se va dispune disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor, în sensul celor anterior menţionate.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (modificată) pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi art. 5 Cod penal de către inculpatul P.F. (fost K.), situaţia de fapt reclamată şi cu privire la care s-au efectuat cercetări este aceea că, prin evidențierea în actele contabile ale societății, în lunile mai-iunie 2012, a cheltuielilor cu indemnizația de delegare sau deplasare, peste nivelul indemnizațiilor efectiv plătite salariaților, neavând la bază operațiuni reale, concomitent cu sustragerea sumelor din societate în scop personal de către administratorul S.C. .... S.R.L., inculpatul F.P. (fost K.), societatea a diminuat baza impozabilă a obligațiilor fiscale. În acest context, procurorul de caz a apreciat că propunerea organului de cercetare penală de întocmire a rechizitoriului şi trimitere în judecată a inculpatului este nelegală, întrucât urmărirea penală nu este completă, impunându-se a fi completată, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. 1 Cod procedură penală, pentru următoarele considerente :

 Nu s-a stabilit, dincolo de orice dubiu, că operaţiunea economică este una fictivă, în sensul că persoanele fizice, cu excepţia celor trei (T.L., T.K., T.S.) nu au prestat efectiv munca în beneficiul utilizatorului, motiv pentru care, se impune suplimentarea probatoriului în acest sens, prin audierea tuturor persoanelor în discuţie.

 Având în vedere că au fost reţinute în sarcina inculpatului şi prevederile art. 41 alin 2 Cod penal 1969 (forma continuată), se constată că nu s-a stabilit, cu exactitate, numărul de acte materiale cu privire la care s-au efectuat cercetări. Totodată, se constată că nu s-a stabilit dacă starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului se raportează la situaţia în care înregistrarea fiecărei cheltuieli sau operaţiuni s-a făcut la intervale de timp sau, în aceeaşi împrejurare, au fost înregistrate mai multe operaţiuni sau cheltuieli, situaţie în care se impune a se analiza existenţa unei singure infracţiuni de evaziune fiscală în forma unităţii naturale colective.

 Referitor la impozitul pe dividende, în sumă de 9.889 lei, acesta reprezintă o obligaţie fiscală prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - Capitolul VI – şi reprezintă o atribuţie a prestatorului autorizat de servicii financiar-contabile şi fiscale în relaţie cu contribuabilul, astfel că nu are relevanţă din punct de vedere al elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, ci reprezintă doar o obligaţie fiscală datorată. În acest sens, urmează a se reconsidera prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, prin eliminarea din alcătuirea acestuia a impozitului pe dividende, în sumă de 9.889 lei, dispunându-se restrângerea măsurii asiguratorii cu această sumă.

Referitor la diurne, cele 3 registre obligatorii de contabilitate, Registrul jurnal, Registrul de evidenţă fiscală, Registrul Cartea mare, prevăzute de Legea nr. 82/1991, preiau rulajele totale ale exerciţiului fiscal încheiat, adică anul 2012 cu referire la lunile mai şi iunie, ce au implicare în rezultatul fiscal impozabil/pierdere. Valorile rulajelor totale astfel determinate sunt preluate prin înscrierea acestora în declaraţiile privind stabilirea impozitului pe profite, şi anume, Formularul 100 – trimestrial şi Formularul 101 – anual, precum şi în situaţia financiară anuală, şi anume, bilanţul anual 2012, certificând astfel poziţia financiară şi fiscală a contribuabilului. Or, probele administrate nu clarifică aceste aspecte, la dosar neregăsindu-se Formularele în discuţie şi nici bilanţul anual 2012, motiv pentru care nu se poate contura, în mod clar, situaţia de fapt reţinută, impunându-se a completa urmărirea penală în acest sens.

Referitor la activitatea contabilă desfăşurată de S.C. .... S.R.L., se impune a se efectua verificări pentru a se stabili cine avea obligaţia asumată de a depune formularele declarative şi de plată la organul fiscal teritorial, prin verificarea Fişei persoanelor ce deţin certificat calificat de semnătură digitală pentru raportare în spaţiul privat virtual găzduit de către AN.A.F., urmărirea penală urmând a fi completată în acest sens.

Pentru efectuarea acestor activităţi, procurorul de caz a  stabilit că se va dispune disjungerea cauzei în vederea completării urmăririi penale, în sensul celor anterior menţionate.

Pentru aceste considerente,

În temeiul dispoziţiilor art. 314 alin. 1 lit. a Cod procedură penală cu referire la art. 315 alin. 1 lit. b şi alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală;

În temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 2502 Cod procedură penală,

În temeiul dispozițiilor art. 63 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 46 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 56 alin. 6 Cod procedură penală,

În temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 2 lit. f Cod procedură penală raportat la art. 275 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, procurorul de caz a dispus următoarele măsuri:

- clasarea cauzei faţă de inculpatul P.F. (fost K.P.), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 (modificată) pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 şi art. 5 Cod penal, întrucât fapta nu există.

-disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar căruia i se va acorda număr unic la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna cu privire la comiterea de către inculpatul P.F. (fost K.P.) a infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (modificată) pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal 1969 şi art. 5 Cod penal, în vederea continuării cercetărilor, cu referire la aspectele menţionate în considerentele ordonanţei la pagina 18 (aspecte care nu au făcut obiectul cercetărilor relativ la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 pretins a fi comisă de numitul P.F. (fost K.P.) şi la paginile 22-23 (aspecte care nu au fost stabilite cu certitudine cercetărilor relativ la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 pretins a fi comisă de inculpatul P.F. (fost K.P.).

Împotriva ordonanţei de clasare din data de 19.04.2022 s-a formulat de către ANAF plângere care a fost respinsă de către prim – procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna prin Ordonanţa nr. 20/II/2/2022 din 24 mai 2022. În motivarea acestei ordonanţe s-a arătat că soluţia este legală şi temeinică, în condiţiile în care relativ la numiţii K.Z. şi J.A.L. prin sentinţa civilă nr. 1556 pronunţată la data de 09.05.2013 de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. ..., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1254 pronunţată la data de 17.06.2013 de Curtea de Apel Braşov, s-a dispus respingerea acţiunii formulate de aceştia în contradictoriu cu pârâta S.C. .... S.R.L., având ca obiect acordare drepturi băneşti – drepturi salariale restante, ca neîntemeiată, întrucât nu au dovedit că au avut raporturi juridice cu societatea administrată de inculpat, astfel neexistând contracte individuale de muncă nu pot fi pretinse nici drepturi salariale aferente, iar referitor la numiţii M.G., B.S. şi D.I., beneficiari direcţi ai poliţelor de călătorie în străinătate încheiate de către S.C. ....... Asigurare Reasigurare S.A., în calitate de asigurator şi S.C. .... S.R.L., în calitate de contractant, ce au fost înregistrate în contabilitate, cerinţele ascunderii sursei impozabile nu sunt întrunite întrucât organele fiscale pot lua la cunoştinţă despre deţinerea acesteia, ceea ce în speţă s-a realizat prin faptul că livrările de servicii intracomunitare au fost înregistrate pe seama contului 411.2 ,,clienţi externi UE,, cu rulaj final în anul 2012 cu suma de 603.200,82 lei, potrivit balanţei aferente lunii decembrie 2012.

II. Împotriva soluţiei de clasare mai sus menţionată, astfel cum a fost menţinută prin ordonanţa prim – procurorului, petenta ANAF a formulat plângere prin care a solicitat următoarele:

-anularea în parte a ordonanţei de clasare sub aspectul clasării cauzei referitor la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, respectiv sub aspectul reţinerii faptului că prejudiciul reprezentând impozitul pe dividende reprezintă o obligaţie fiscală prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - Capitolul VI, astfel că nu are relevanţă din punct de vedere al elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, ci reprezintă doar o obligaţie fiscală datorată.

-anularea ordonanţei nr. 20/II/2/2022 din 24 mai 2022 emisă de prim – procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna,, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmării penale şi trimiterii în judecată a inculpatului, în scopul sancţionării acestuia pentru faptele săvârşite şi a reparării prejudiciului propus.

În motivare petenta a arătat că în mod greşit s-a constatat că nu există fapta prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, deoarece inculpatul, în calitatea sa de reprezentant legal al SC ..... SRL,  a trimis la muncă în străinătate 5 persoane fără forme legale de angajare, în perioada martie - iulie 2012, pentru care nu a calculat, nu a înregistrat, nu a declarat şi nu a achitat obligaţiile salariale datorate pentru aceste persoane, astfel că cu bună ştiinţă a ascuns sursa impozabilă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. În opinia petentei, faţă de cele arătate, se pune întrebarea firească care ar fi fost, din punctul de vedere al parchetului, documentul doveditor al raportului juridic existent între cele 5 persoane şi SC ..... SRL, Or, din moment ce sesizarea penală a avut drept scop clarificarea stării de fapt sesizate, petenta consideră că prin soluţia pronunţată se pune în legalitate fenomenul de „muncă la negru”. Petenta menţionează că în prezenta cauza a fost ascunsă sursa impozabilă care este reprezentată de munca sezonieră, iar sursa de plată a impozitului o reprezintă salariul sau veniturile asimilate salariilor pe care le-au primit cele 5 persoane şi în urma cărora societatea avea obligaţia de a reţine impozitul aferent fiecărei luni la data plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat. Contrar celor stabilite prin soluţia de clasare, petenta consideră că organul fiscal are posibilitatea de a stabili din oficiu obligaţii în sarcina unui contribuabil doar în cazul în care are cunoştinţă despre sursa impozabilă, or, în prezenta cauză, prin trimiterea la muncă în străinătate a numiţilor M.G., B.S., D.I., K.Z. şi J. A., fără forme legale de angajare, în perioada martie – iulie 2012 a fost ascunsă însăşi sursa impozabilă. Petenta menţionează că în dosarul civil nr. ..., în cadrul căruia s-au respins acţiunile civile formulate de două dintre cele 5 persoane mai sus arătate, soluţia a fost motivată pe considerentul că persoanele fizice reclamante nu au putut prezenta contractele de muncă, ceea ce nu duce la concluzia că aceste persoane nu au şi prestat în mod efectiv muncă în străinătate pentru SC ..... SRL.

Petenta subliniază că chiar dacă livrările de servicii intracomunitare au fost înregistrate în contabilitate de petentă, cu suma de 603.200,82 lei pe seama contului 411.2 „clienţi externi UE”, potrivit balanţei aferente lunii decembrie 2012, acest aspect nu dovedeşte faptul că cele 5 persoane au fost trimise la muncă în străinătate în mod legale şi nici că a fost îndeplinită obligaţia de a calcula şi a reţine şi vira la bugetul de stat impozitul şi taxele aferente salariilor acordate, deoarece în acest cont sunt înregistrate doar preţul serviciilor prestate şi încasate de societate, iar nu şi cheltuielile salariale, astfel că din analiza datelor înregistrate în acest cont organul fiscal nu are cum să deducă valoarea sumelor acordate cu titlu de salariu angajaţilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/205, petenta arată că în actele contabile ale societăţii SC ...... SRL s-au înregistrat în perioada mai – iunie 2012 cheltuieli cu indemnizaţie de delegare sau deplasare peste nivelul indemnizaţiilor efectiv plătite salariaţilor, neavând la bază operaţiuni reale, concomitent cu sustragerea sumelor din societate în scop personal de către inculpatul F.P., societatea a diminuat baza impozabilă a obligaţiilor fiscale. În aceste condiţii, petenta apreciază că fapta de înregistrare în evidenţa contabilă a unor operaţiuni economice în mod artificial, în baza unor documente fictive, neavând la bază operaţiuni reale, concomitent cu sustragerea din societate a sumelor de bani în scop personal de către administrator, prin care s-a diminuat baza impozabilă a obligaţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii evaziune fiscală prevăzută la art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, astfel că în mod greşit s-a dispus clasarea cauzei.

În final, petenta solicită să se constate că în mod neîntemeiat s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare prin Ordonanţa de respingere nr. nr. 20/II/2/2022 din 24 mai 2022 emisă de prim – procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, deoarece organul fiscal nu a făcut altceva decât să stăruie în recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

III. În temeiul art. 341 alin. 1 C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară, procedând la soluţionarea plângerii formulate împotriva ordonanţei atacate în cauză, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, reţine următoarele:

Prima critică formulată de petenta ANAF vizează soluţia de clasare dată cu privire la fapta prevăzută de fapta prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, care are ca obiect trimiterea la muncă în străinătate a numiţilor M.G., B.S., D.I., K.Z. şi J. A., fără forme legale de angajare, în perioada martie -iulie 2012, pentru care nu s-au calculat, nu s-au înregistrat, nu s-au declarat şi nu s-au achitat obligaţiile salariale datorate, fiind ascunsă astfel sursa impozabilă.

Instanţa constată că soluţia de clasare dispusă cu privire la această faptă este întemeiată deoarece, aşa cum corect a reţinut procurorul de caz, fapta pusă în sarcina inculpatului nu există. În sprijinul acestei concluzii, instanţa reţine că potrivit art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. Or, în cazul celor 5 persoane sursa impozabilă o reprezentă salariul primit de cele 5 persoane pentru munca prestată în străinătate în calitate de angajaţi ai SC ..... SRL, salariu pentru care aceste persoane aveau obligaţia de a achita impozit către bugetul de stat. Astfel, se constată că subiect al impunerii nu este angajatorul, ci este salariatul, astfel că nu poate fi atrasă răspunderea penală a angajatorului cu privire la sumele reprezentând impozit şi taxe pe venituri din salariu. Totodată, instanţa constată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că SC ..... SRL a înregistrat în contabilitate veniturile pe care le-a încasate de la partenerii săi germani pentru serviciile prestate în Germania prin intermediul angajaţilor săi români, astfel că se poate susţine că ar fi ascuns astfel sursa impozabilă sau taxabilă reprezentată de salariile plătite angajaţilor care au prestat muncă în folosul partenerilor germani ai SC .... SRL. Instanţa apreciază că acţionând în aceste fel, SC .. SRL, prin administratorul său, a adus la cunoştinţă organelor fiscale faptul că a desfăşurat a activităţi care, printre altele, pot da naştere la obligaţii fiscale, organul fiscal având posibilitatea să facă verificări cu privire existenţa şi întinderea acestor obligaţii.

În ceea ce îi priveşte pe numiţii K.Z. şi J.A., instanţa reţine că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că aceştia au prestat într-adevăr muncă în străinătate în calitate de angajaţi ai SC .... SRL, în condiţiile în care cele două persoane nu au putut depune contracte de muncă încheiate cu această societate şi nici nu au adus alte dovezi în sprijinul afirmaţiilor lor că ar fi fost angajaţi fără forme legale ai SC .... SRL. Or, în aceste condiţii, simplul fapt că aceste două persoane au chemat în judecată SC .... SRL solicitând contravaloarea salariilor cuvenite pentru munca prestată în Germania în perioada martie – iulie 2012, nu poate duce la concluzia că aceste raporturi de muncă au existat cu adevărat, mai ales având în vedere că cererea lor de chemare în judecată a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1556/09.05.2013 pronunţată în dosarul civil nr. ... al Tribunalului Covasna, rămasă definitivă prin respingerea apelului.

În ceea ce priveşte solicitarea petentei de anulare a Ordonanţei de clasare din data de 19.04.2022 sub aspectul reţinerii faptului că prejudiciul reprezentând impozitul pe dividende reprezintă o obligaţie fiscală prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - Capitolul VI, astfel că nu are relevanţă din punct de vedere al elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, ci reprezintă doar o obligaţie fiscală datorată, instanţa reţine că aceste considerente ale procurorului de caz nu vizează soluţia de clasare dată cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, ci se referă la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu privire la care prin ordonanţa atacată s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar în vederea continuării cercetărilor (pagina 22, penultimul paragraf şi pagina 24 punctul 4 al Ordonanţei din data de 19.04.2022). Or, atât timp potrivit art. 340 al. 1 din Codul de procedură penală plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară poate viza doar soluţiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, instanţa constată că aceste critici ale petentei sunt inadmisibile. În mod similar, pentru acelaşi considerent, instanţa constată că şi susţinerile formulate de petentă în legătură cu infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/205, prin care petenta arată că în actele contabile ale societăţii SC .... SRL s-au înregistrat în perioada mai – iunie 2012 cheltuieli cu indemnizaţie de delegare sau deplasare peste nivelul indemnizaţiilor efectiv plătite salariaţilor, neavând la bază operaţiuni reale, concomitent cu sustragerea sumelor din societate în scop personal de către inculpatul F.P., societatea a diminuat baza impozabilă a obligaţiilor fiscale (pagina 13 din plângere), sunt irelevante, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, calea de atac prevăzută de art. 340 al. 1 din Codul de procedură penală permite exclusiv atacarea soluţiilor de clasare, premisă care nu este îndeplinită în cazul de faţă cu privire la fapta prevăzută la art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/205, deoarece procurorul de caz a dispus continuarea cercetărilor cu privire la această faptă.

În ceea ce priveşte criticile formulate de petentă cu privire la obligarea sa la plata sumei de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare prin Ordonanţa de respingere nr. nr. 20/II/2/2022 din 24 mai 2022 emisă de prim – procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, instanţa reţine că potrivit art. 275 al. 2 raportat la art. 275 al. 5 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins calea de atac. În consecinţă, atât timp cât nu există nici o prevedere legală care să scutească ANAF de această obligaţie, în mod corect Prim – procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna a dispus obligarea petentei la plata de cheltuieli judiciare.

Pentru aceste considerente, constatând și împrejurarea că sub aspectul legalităţii actelor de urmărire penală şi a probelor administrate nu există motive de nulitate absolută sau relativă care să afecteze valabilitatea acestora, instanţa constată că soluţia de clasare a cauzei este corectă, motiv pentru care va respinge plângerea formulată de petenta ANAF reprezentat prin DGRFP Brașov - AJFP Covasna,.

În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen., petenta va fi obligată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta Statul Român prin ANAF reprezentat prin DGRFP Brașov - AJFP Covasna, reprezentată prin A.A., cu sediul în Sfântu Gheorghe, str. Jozsef Bem, nr. 9, jud. Covasna, împotriva ordonanţei din data de 19.04.2022 emisă în dosarul nr. 552/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, menținută prin ordonanţa nr. 20/II/2/2022 din data de 24 mai 2022 a prim – procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, pe care le menţine.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petenta să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, azi, 28.12.2022.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,

 .... ....

Domenii speta

Spete similare