Penal - plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.03.2010 sub numărul 4533/320/2010, petiţionarii VT, VN şi VGK au formulat plângere împotriva Rezoluţiei din 09.02.2010 în Dosarul nr. 7465/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş.

În motivarea plângerii formulate petiţionarii au arătat că prin ordonanţa din 09.02.2010 a procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, în Dosarul nr. 7465/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului FJA pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod Penal, reţinându-se lipsa laturii obiective a infracţiunii pentru motivul că, din concluziile expertizei rezultă că impactul putea fi evitat de învinuit prin frânare energică în momentul în care s-a ivit starea de pericol obiectivă pentru acesta, dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de 32,10 km/h, viteză care însă nu se impunea pe sectorul de drum respectiv viteza maximă admisă fiind de 50 km/h.

Petiţionarii au apreciază că soluţia este nelegală şi netemeinică, având în vedere faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că învinuitul a încălcat prevederile art. 35 alin. 1, art. 48, art. 49 din OUG 195/2002, republicată, precum şi prevederile art. 101 din HG 1391/2006 privind regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicată.

S-a ataşat la dosarul cauzei Dosarul nr. 7465/P/2009 al parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş.

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin Ordonanţa din 09.02.2010 în Dosarul nr. 7465/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d Cod Procedura Penală,  scoaterea de sub urmărire  penală a învinuitului Farkas Janos Adalbert pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod Penal.

S-a reţinut, în cuprinsul ordonanţei că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat faptul că în timp ce învinuitul conducea autoturismului marca Skoda Octavia cu o viteză de 80,03 km/h pe un sector de drum în aliniament cu câte două benzi de circulaţie pe fiecare sens de mers, pe timp de noapte, victima s-a angajat în straversarea străzii din partea stângă spre partea dreaptă a direcţiei de mers a autoturismului condus de învinuit, care se afla la o distanţă de 163,5 m de locul de impact. S-a reţinut, de asemenea că fiind în imposibilitate de a observa victima la momentul începerii traversării (datorită faptului că faza scurtă a farurilor asigură iluminarea unei benzi de mers la o distanţă de 25 de metrii, fără a asigura iluminarea benzii de contrasens a carosabilului), învinuitului nu a luat nici o măsură de evitare a accidentului, continuându-şi deplasarea cu aceeaşi viteză.

Se arată în cuprinsul ordonanţei că la momentul la care victima a pătruns pe banda de mers a autoturismului şi s-a declanşat starea de pericol obiectivă pentru învinuit acesta a sesizat prezenţa victimei pe carosabil şi a decis efctuarea unor manevre de evitare a impactului – frânare violentă şi viraj spre dreapta – manevre care au fost inutile deoarece impactul s-a produs în timpul normal de reacţie a şoferului.

Se reţine în cuprinsul ordonanţei că învinuitul putea evita impactul prin frânarea energică din momentul în care a apărut starea de pericol obiectivă pentru acesta (momentul pătrunderii victimei pe banda de mers a autoturismului) dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de 32,1 km/h, viteză care însă nu se impunea pe sectorul de drum respectiv, viteza maximă admisă în localităţi fiind de 50 km/h. se reţine de asemenea, că în condiţiile în care învinuitul s-ar fi deplasat cu 50 km/h ar fi putut evita impactul dacă ar fi sesizat la timp intenţia victimei de a traversa şi mai ales intenţia victimei de a-şi continua traversarea pe banda de mers a autoturismului fără a acorda prioritate de trecere acestuia.

S-a apreciat de către procuror că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a victimei care a încălcat prevederile art. 35 alin 1 şi 72 alin. 2-4 din OUG 195/2002 Republicată, în cauză fiind astfel aplicabile prevederile art. 10 lit. d Cod Procedura Penală, lipsind latura obiectivă a infracţiunii, deoarece încălcarea de către învinuit a dispoziţiilor art. 49 alin. 1 din ordonanţă nu a determinat producerea accidentului rutier (care s-ar fi produs şi la viteza de 50 km/h).

Împotriva acestei soluţii petiţionarii VT, VN şi VGK au formulat (la data de 09.03.2010), în temeiul art. 278 alin. 1 Cod Procedura Penală, plângere, respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 529/II/2/2010 din 16.03.2010 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş.

La termenul de judecată din 04.05.2010, petiţionarii, prin reprezentant legalau depus la dosarul cauzei rezoluţia Rezoluţia nr. 529/II/2/2010 din 16.03.2010 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, arătând că înţeleg să formuleze plângere şi împotriva acesteia.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat următoarele:

La data de 05.12.2007, în jurul orelor 18.00, circulând pe Bdul 1 Decembrie 1918 pe banda a doua a sensului pe mers dinspre Corunca spre centru oraşului Târgu-Mureş, în condiţii rulării pe timp de noapte, cu iluminatul stradal în stare de funcţionare, vizibilitate redusă, carosabil uscat, învinuitul Farkas Janos Adalbert – aflat la volanul autoturismului marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare B-73-ECL, a accidentat pe numita Veres Gyongy care se angajase în traversarea în fugă a părţii carosabile prin loc nesemnalizat şi nemarcat. Ca urmare a traumatismelor suferite, la data de 14.12.2007, numita Veres Gyongy decedează (raport de autopsie medico-legală nr. 4158-619/2007 din 12.02.2008 – f. 43-45 dos.urm.pen.).

În cauză au fost audiate, în calitate de martori, persoane aflate la faţa locului la momentul producerii accidentului (Dascăl Claudia Agneta, Bota Victor-Cornel, Sfâriac Daniel-Valer, Holom Felix-Dumitru).

Prin Ordonanţa din 04.05.2009 (f. 57-58 dos.urm.pen.) s-a dispus efectuarea expertizei tehnice judiciare specialitatea auto.

Prin concluziile raportului  de expertiză tehnică judiciară efectuat (f. 62-74 dos.urm.pen.) s-a stabilit viteza de deplasare a automobilului condus de învinuit era de 80,03 km/h, traficul desfăşurându-se cu lumina farurilor de întâlnire – care asigura iluminarea unei benzi de mers până la o distanţă de 25,00 m pe direcţia de deplasare a autoturismului, dar nu asigură iluminarea benzii de contrasens a carosabilului.

S-a stabilit că victima s-a angajat în traversarea carosabilului prin loc nesemnalizat şi nemarcat, cu o viteză uniform accelerată de 0,26 m/sec (adică în mers rapid), iar la momentul la care aceasta accede pe banda de mers a autoturismului condus de învinuit, autoturismul se afla la o distanţă de 12,2 m, moment în care învinuitul sesizează victima şi efectuează manevre de evitare a impactului – acţionând frâna şi viraj spre dreapta direcţiei sale de mers, ceea ce nu împiedică impactul.

S-a stabilit prin expertiza efectuată că la momentul impactului viteza autoturismului era de 76,67 km/h, iar victima o viteză de deplasare de 7,1 km/h.

Se stabileşte faptul că învinuitul ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi deplasat cu viteza de 50 km/h sau dacă, în condiţiile date, ar fi sesizat la timp intenţia victimei,de a traversa carosabilul. Expertul apreciază că dacă învinuitul, la o viteză de deplasare de  km/h, ar fi sesizat victima la o distanţă de 52,1 m faţă de locul de impact, ar fi putut evita accidentul acţionând energic sistemul de frânare.

De asemenea, s-a stabilit faptul că victima ar fi putut evita accidentul dacă ar fi apreciat corect viteza de deplasare a autoturismului Skoda şi nu ar fi realizat manevra de traversare a carosabilului prin loc nemarcat şi nesemnalizat.

Expertul apreciază că învinuitul ar fi putut evita accidentul dacă la momentul la care victima a depăşit axul drumului autoturismul pe care îl conducea ar fi avut o viteză de 32,1 km/h, ar fi sesizat victima şi ar fi acţionat energic sistemul de frânare.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanţa are a analiza raportul de cauzalitate între acţiunile inculpatului (respectiv faptul că viteza de deplasare a autoturismului era de 80,03 km/h şi că acesta se deplasa pe banda a doua a sensului de mers în condiţiile în care nici un obstacol nu se afla pe banda I)  şi urmărire produse.

Instanţa constată că la producerea accidentului şi mai ales la producerea consecinţelor a concurat atât conduita în trafic a învinuitului cât şi conduita victimei. Victima a încălcat legea în momentul în care s-a angajat în trafic prin loc nemarcat şi fără a se asigura corespunzător, iar învinuitul pentru faptul că a circulat cu o viteză mult mai mare decât cea admisă de lege, respectiv de circa 80 km/h, în loc de 50 km/h cât era permis pentru sectorul de drum respectiv.

Instanţa apreciază că viteza de circulaţie a autoturismului condus de învinuit, respectiv cea de 80 km/h constituie un factor cauzal în producerea consecinţelor prevăzute de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod Penal, respectiv decesul victimei, în condiţiile în care, potrivit celor stabilite de expert, circulaţia cu o astfel de viteză ar fi dus la evitarea impactului numai dacă conducătorul auto ar fi sesizat manevra de traversare iniţiată de victimă de la  o distanţă de 163,46 m, moment în care ar fi acţionat sistemul de frânare al autovehiculului. Or, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză la ora şi data respective traficul se desfăşura în condiţii de noapte şi era unul destul de aglomerat ceea ce făcea imposibilă observarea de la o astfel de distanţă a manevrelor iniţiate de victimă.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat rezultă că dacă învinuitul ar fi circulat cu o viteză de 50 km/h – cea prevăzută de lege pentru sectorul de drum respectiv – în condiţiile în care comportamentul victimei ar fi rămas neschimbat, distanţa necesară autoturismului pentru oprire la momentul la care s-a ivit starea de pericol ar fi fost de 62,4 m, în timp ce distanţa între autoturismul condus de învinuit şi victimă ar fi fost de 71,3 m, ceea ce înseamnă că impactul ar fi putut fi evitat, sau consecinţele acestuia faţă de numita Veres Gyongy ar fi fost mai uşoare.

Sigur că la producerea rezultatului – decesul victimei – a contribuit şi comportamentul în trafic al acesteia – respectiv faptul că s-a angajat în traversare prin loc nepermis şi fără o asigurare corespunzătoare, dar aceste aspecte trebuie avute în vedere la o eventuală individualizare judiciară a pedepsei precum şi în lămurirea laturii civile a cauzei.

Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod Procedura Penală, va admite plângerea formulată, va desfiinţa rezoluţia din 09.02.2010 în Dosarul nr. 7465/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş şi va pune în mişcare acţiunea penală împotriva învinuitului FJA, fiul lui Ludovic şi Ana, născut la data de 09.09.1975 în comuna Band, jud. Mureş, CNP 1750909264363, domiciliat în Târgu-Mureş, str. Cutezanţei, nr. 18/2, jud. Mureş, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod Penal, constând în aceea că, la data de 05.12.2007, în jurul orelor 18.00, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare B-73-ECL pe Bdul 1 Decembrie 1918 înspre centrul municipiului Târgu-Mureş, cu o viteză de 80 km/h a accidentat pe numita Veres Gyongy care traversa în pas grăbit strada prin loc nepermis şi nesemnalizat, din stânga sensului de mers al autoturismului condus de către învinuit, provocând decesul acesteia.

Fapta descrisă mai sus se probează cu:

-procesul verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare;

-proces-verbal de cercetare la faţa locului din 05.12.2007;

-schiţa locului accidentului;

-planşa fotografică cuprinzând fotografii judiciare realizate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei;

-declaraţia învinuitului Farkas Janos-Albert;

-fişa alcooltest;

-proces-verbal de verificare a stării tehnice a autoturismului Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare B-73-ECL;

-poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto serai RO/07/R7/OE nr. 111482374;

-buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 4067/786/A-2/06.12.2007;

-buletin de examinare clinică;

-proces-verbal de prelevare;

-cerere de analiză;

-raport de autopsie medico-legală nr. 4158-619/2007 din 12.02.2008;

-declaraţia părţii civile Veres Tibor;

-declaraţiile martorilor Dascăl Claudia-Agneta, Bota Victor-Cornel, Sfâriac Daniel-Valer, Holom Felix-Dumitru, proces-verbal de consemnare a chemării părţilor şi experţilor şi a lămuririlor acestora;

-raport de expertiză tehnică judiciară;

-obiecţiuni;

-rezoluţie din 06.01.2010.

Pentru judecarea cauzei vor fi citate următoarele persoane:

- inculpatul Farkas Janos-Albert, de la adresa menţionată mai sus;

- partea civilă VT.

Câte un exemplar din prezenta încheiere va fi comunicat inculpatului, odată cu citaţia, pentru a lua cunoştinţă din timp de acuzare.

Domenii speta

Spete similare