Soluţionarea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a unei cereri de inlocuire a măsurii arestării preventive după investirea judecătorului de cameră preliminară. Sancţiunea nulităţii absolute a încheierii

Sentinţă penală 211 din 11.12.2015


Prin încheierea din data de 10.12.2015 pronunţată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul nr. 2729/292/2015 a fost respinsă ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau sub control judiciar, formulată de inculpatul F A I, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Arestul IPJ Teleorman, trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor  de violare de domiciliu, prev. de art. 224, alin. 2 Cod penal şi viol, prev. de art. 218, alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal şi în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 138 din 24 noiembrie 2015, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Roşiorii de Vede s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă şi în baza art. 223 al. 2 rap. la art. 202 alin. 1 şi 3 şi art. 226 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului FA I, pe o durată de 30 de zile, de la data de 24.11.2015 la  data de 23.12.2015, inclusiv,  fiind  emis mandatul de arestare preventivă nr. 14/UP/24.11.2015.

Pe baza  probelor administrate în faza de urmărire penală s-a reţinut în sarcina inculpatului că în seara zilei de 23/24.09.2015, în jurul orelor 22.30,  a pătruns fără drept în curtea şi locuinţa persoanei vătămate R Ş, în vârstă de 80 de ani, din com. Călmăţuiu, jud. Teleorman, după care, în intervalul orar 22.30-00.20, prin constrângere fizică, a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal, împotriva voinţei sale, aceasta suferind leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat, din analiza materialului probator administrat până la data formulării propunerii, că în cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 202 alin. 1 - 3 Cod procedură penală şi art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestării preventive, fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că această măsură este necesară pentru a înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică, creată de acesta prin comiterea unei fapte grave, cu urmări deosebite asupra persoanei vătămate, atât din punct de vedere fizic, cât şi în plan emoţional, faptă de natură a insufla o stare de insecuritate în rândul cetăţenilor, cu privire la care se aşteaptă ca reacţia autorităţilor judiciare să fie fermă. De asemenea, s-a luat  în considerare mediul din care inculpatul provine, educaţia sa, faptul că nu are un loc de muncă stabil, existând  riscul ca prin lăsarea sa în libertate să se sustragă de la urmărirea penală, totodată să mai săvârşească şi alte infracţiuni.

Reţinând circumstanţele şi modul comiterii infracţiunilor pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani, respectiv între 3 şi 10 ani, iar în concret, fapta, prin modalitatea de săvârşire şi circumstanţele în care au avut loc, respectiv pe timp de noapte, prin pătrunderea fără drept în locuinţa victimei, asupra unei persoane de vârstă înaintată, aflată în imposibilitatea de a se apăra datorată vârstei (80 ani), prezintă un grad de pericol social ridicat, măsura arestării preventive fiind necesară pentru înlăturarea acestei stări de pericol şi pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul, contestaţie care a fost respinsă prin încheierea penală nr. 192 din 26.11.2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman care a reţinut existenţa probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat. S-a reţinut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică datorită modului de concepere şi executare a activităţii infracţionale, precum şi datorită faptului că lăsarea în libertate al acestuia ar induce în rândul societăţii civile sentimente de panică şi îngrijorare dacă cei ce săvârşesc fapte de o a asemenea gravitate ar fi cercetaţi în stare de libertate. 

Prin încheierea din data de 09.12.2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, menţinându-se această măsură. 

Conform dispoziţiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală „Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura prevenită mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1.”

În cazul în speţă se apreciază că  înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală, în raport de modul şi circumstanţele de comitere a faptelor, poziţia nesinceră procesuală a inculpatului, care, iniţial, în declaraţiile date a recunoscut faptele pentru ca, ulterior, să le nege.

Faţă de data dispunerii arestării preventive, prin încheierea nr. 138 din 24.11.2015, motivele care au conturat suspiciunea rezonabilă a comiterii faptelor infracţionale, din probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 1731/P/2015 rezultă indicii temeinice cu privire la activitatea infracţională imputată acestui inculpat. 

Faţă de dispoziţiile art. 242 al. 2 Cod procedură penală potrivit cărora, cum s-a menţionat, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o măsură mai uşoară atunci când în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 al.1 Cod procedură penală, instanţa are în vedere şi poziţia oscilantă a inculpatului, care în declaraţia dată în faţa instanţei nu a mai recunoscut toate faptele, pe care le-a recunoscut în cursul urmăririi penale, deşi probele, cum s-a arătat, conduc la concluzia certă şi conturează existenţa de indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi viol în baza cărora s-a dispus arestarea sa preventivă.

Ca urmare, instanţa conchide că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se menţin şi se impune  în continuare privarea acestuia de libertate pentru protejarea ordinii publice şi pentru a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal, dat fiind stadiul procesual al cauzei, poziţia inculpatului,  modalitatea de operare şi pericolul social ridicat al faptelor pentru care a fost trimis în judecată. 

În concluzie, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu apare ca nejustificată, în contextul reţinut mai sus, măsura dispusă faţă de inculpat fiind de natură să asigure buna desfăşurare a procesului penal şi prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni, potrivit art. 202 alin.1 Cod procedură penală.

În cauză  nu s-a făcut dovada că familia inculpatului este dependentă de munca acestuia în gospodărie, reţinându-se că inculpatul mai are 2 surori şi tată, care locuiesc la aceeaşi adresă şi se pot ocupa de gospodărie.

Pentru motivele expuse în temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură penală, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură a fost respinsă ca nefondată, cu dispunerea obligării inculpatului, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul F A I, declaraţia acestuia privind declararea căii de atac fiind consemnată în procesul verbal încheiat după pronunţarea încheierii, la Judecătoria Roşiorii de Vede. Contestaţia nu a fost motivată în scris, motivele acesteia fiind susţinute oral de apărătorul din oficiu al inculpatului.

Sintetizând susţinerile orale ale apărătorului, se reţine că inculpatul critică încheierea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, având în vedere că acesta apreciază măsura arestării preventive ca fiind prea aspră, apreciind că poate fi dispusă în cauză o măsură o măsură preventivă mai uşoară, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar iar pe de altă parte a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor ce i se impută.

Examinând contestaţia prin prisma motivelor invocate şi în baza art. 4251 Cod procedură penală, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată având în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 07.12.2015, emis în dosarul nr. 1731/P/2015 al  Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F A I, pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 2 Cod penal şi viol, prev. de art. 218 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, dosarul de urmărire penală fiind înaintat Judecătoriei Roşiorii de Vede şi înregistrat sub nr. 2730/292/2015 la data de 08.12.2015.

În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 138 din 24 noiembrie 2015, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă şi în baza art. 223 al. 2 rap. la art. 202 alin. 1 şi 3 şi art. 226 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Flueran Alin Ionuţ, pe o durată de 30 de zile, de la data de 24.11.2015 la  data de 23.12.2015, inclusiv,  fiind  emis mandatul de arestare preventivă nr. 14/UP/24.11.2015.

După înregistrarea dosarului la instanţa de fond, judecătorul de cameră preliminară de la această instanţă, prin încheierea din data de 09 decembrie 2015 a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă împotriva inculpatului şi a menţinut această măsură în continuare.

La data de 08 decembrie 2015 a fost înregistrată la Judecătoria Roşiorii de Vede cererea inculpatului F A I având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară, respectiv arest la domiciliu sau control judiciar, cauza fiind înregistrată sub nr. 2729/292/2015, fixându-se termen de judecată la data de 10.12.2015, fără ca rezoluţia completată la primirea cererii să cuprindă menţiuni privind repartizarea cauzei la judecătorul de cameră preliminară, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau la instanţa de judecată.

Prin încheierea din data de 10.12.2015 pronunţată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul nr. 2729/292/2015 a fost respinsă ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau sub control judiciar, formulată de inculpatul F A I, trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor  de violare de domiciliu, prev. de art. 224, alin. 2 Cod penal şi viol, prev. de art. 218, alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal şi în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, încheiere contestată în cauza de faţă.

Examinând dosarul de fond al cauzei, ataşat la dosarul de faţă, se constată că la data de 07.12.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede a emis rechizitoriul cu nr. 1731/P/2015, fiind înaintat odată cu dosarul de urmărire penală la Judecătoria Roşiorii de Vede la data de 08.12.2015 unde a fost înregistrat la aceeaşi dată sub nr. 2730/292/2015 şi repartizat aleatoriu judecătorului de cameră preliminară, în conformitate cu dispoziţiile art. 344 alin. 1 Cod procedură penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea cauzei, prin încheierea din 09.12.2015 a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului şi a menţinut în continuare această măsură.

În aceste condiţii, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive înregistrată la instanţă la data de 08 decembrie 2015 a fost soluţionată la data de 10.12.2015 de judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Conform dispoziţiilor art. 329 alin. 1 Cod procedură penală rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată.

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi de dispoziţiile legale invocate anterior se constată că la data înregistrării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat la instanţă precum şi la data soluţionării acestei cereri de judecătorul de drepturi şi libertăţi, urmărirea penală era încheiată, fiind emis rechizitoriul şi sesizată Judecătoria Roşiorii de Vede.

Astfel, în raport de prevederile art. 53 Cod procedură penală se apreciază că judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Roşiorii de Vede nu avea competenţa să soluţioneze această cerere la data de 10.12.2015, când urmărirea penală fusese terminată, cauza privind pe inculpat (fondul) aflându-se în procedura de cameră preliminară din data de 08.12.2015, competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi fiind stabilită de lege numai pentru cererile, propunerile, contestaţiile şi orice alte sesizări din cursul urmăririi penale.

Procedând la soluţionarea cererii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în camera de consiliu şi pronunţând încheierea în camera de consiliu, prima instanţă a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi.

Aceste încălcări determină, conform dispoziţiilor art. 281 Cod procedură penală, aplicarea nulităţii absolute.

În consecinţă, cum încheierea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor a căror nerespectare se sancţionează cu nulitatea absolută, în baza art. 280 Cod procedură penală, urmează a se constata nulitatea acesteia.

Tribunalul reţine că potrivit art. 280 alin. 3 Cod procedură penală, atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar şi dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispoziţiilor legale.

În cauză, în condiţiile desfiinţării încheierii atacate, constatându-se nulitatea absolută a acesteia, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în vederea rejudecării de către judecătorul de cameră preliminară competent.

Având în vedere considerentele expuse anterior în baza art. 204 Cod procedură penală raportat la art. 4251 Cod procedură penală se va dispune admiterea contestaţiei formulată de inculpatul F A I împotriva încheierii nr. 151 din data de 10 decembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, în dosarul penal nr. 2729/292/2015, desfiinţarea încheierii şi trimiterea cauzei la prima instanţă spre rejudecare.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariu avocat oficiu, în sumă de 130 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.