Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul creditorilor. Clauza penală în contractele de leasing. Reducerea daunelor interese cu valoarea bunului valorificat.

- art. 1070, art. 1066 ,  art. 1069 vechiul Cod civil;

- art.  1541 noul Cod civil.

Prevederile art. 1070 din vechiul Cod civil, respectiv  art. 1541 noul Cod civil permit judecătorului să reducă penalitatea stabilită de părţi prin clauză în cazul în care obligaţia principală a fost executată în parte. Creditoarea a solicitat daunele interese în baza clauzei penale reprezentând obligaţia principală, respectiv ratele de leasing viitoare calculate până la sfârşitul contractului, iar prin valorificarea bunului această clauză a fost acoperită parţial, fiind astfel executată parţial, astfel încât în mod corect s-a procedat la reducerea valorii daunelor interese cu valoarea bunului. Prin deducerea valorii bunului, daunele interese îşi păstrează o valoare superioară obligaţiei principale reprezentată de valoarea ratelor de leasing viitoare.

Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale - decizia nr.  814/R/17 aprilie 2013, C.B.

Asupra recursului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 269/Sind din data de 31 ianuarie 2013 Tribunalul Braşov a  respins contestaţia formulată de către creditoarea S.C. T.L. IFN S.A, înregistrată la grefa instanţei la data de 03.08.2012, împotriva tabelului preliminar rectificat al creditorilor debitoarei S.C. R.L. S.R.L. – în faliment, întocmit de către lichidatorul R&P S.P.R.L. în dosarul nr. 4589/62/2011 la data de 24.07. 2012.

În motivarea hotărârii se arată că administratorul judiciar a întocmit tabelul preliminar rectificat al creanţelor în care creditoarea a fost înscrisă cu suma de 554.784,77 lei. Administratorul judiciar a respins cererea de creanţă pentru suma de 299.889,04 lei.

Judecătorul sindic a constatat că pe calea contestaţiei împotriva tabelului preliminar rectificat al creanţelor se invocă în esenţă forţa obligatorie a contractului, respectiv respectarea clauzei contractuale asumate de către părţi la pct.15.7 din contract.

În baza acestei clauze, dacă contractul de leasing este reziliat din culpa exclusivă a utilizatorului creditoarea are dreptul la contravaloarea ratelor de leasing restante cu daune interese chiar dacă a ridicat bunul obiect al contractului.

Lichidatorul a arătat, iar acest aspect nu a fost negat de către contestatoare, că bunul obiect al contractului – un autovehicul marca Mercedes – a fost ridicat de către creditoare  şi valorificat cu suma de 299.778,04 lei.

Lichidatorul a considerat astfel să diminueze din valoarea ratelor restante valoarea rezultată din valorificarea bunului ridicat de către creditoare.

Judecătorul sindic a apreciat că orice contract trebuie adus la îndeplinire de către părţi, conform art. 969 Cod civil, aplicabil raportului juridic dedus judecăţii, conform art. 6 din Noul Cod civil.

Părţile contractante trebuie însă să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale cu bună credinţă.

În cadrul unui contract de leasing utilizatorul se obligă să achite ratele de leasing potrivit clauzelor contractuale asumate.

În speţă, creanţa creditoarei pretinsă prin cererea de creanţă s-a născut pentru neîndeplinirea de către debitoare a obligaţiei de plată a ratelor de leasing. Ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii creditoarea a pretins contravaloarea ratelor de leasing până la finalizarea contractului, cu daune interese, potrivit clauzei penale asumate de către părţi prin contract. Creditoarea a procedat şi la ridicarea bunului – obiect al contractului de la debitoare, iar acesta a fost valorificat de către creditoare  la suma de 299.778,04 lei.

Judecătorul sindic a apreciat că lichidatorul a procedat corect la diminuarea valorii creanţei creditoarei cu suma încasată de către acesta ca urmare a valorificării ulterioare a bunului – obiect al contractului de leasing în această modalitate evitându-se o îmbogăţire fără justă cauză a creditoarei, care ar obţine o dublă reparaţie a prejudiciului cauzat din neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale asumate de către debitoare.

Potrivit clauzei contractuale asumate de către părţi la art. 15.7  în caz de încetare a contractului ca urmare a rezilierii din culpa exclusivă a utilizatorului locatorul este îndreptăţit să solicite plata integrală a ratelor de leasing, cu daune interese, indiferent de recuperarea bunului obiect al contractului.

Această clauză nu stabileşte însă care va fi modalitatea de determinare a prejudiciului rezultat din răspunderea contractuală în cazul valorificării ulterioare a acestui bun de către creditoare.

Potrivit art. 970 alin. 1 din Codul civil convenţiile trebuie executate cu bună credinţă, iar potrivit  alin.2 acestea nu obligă numai  la ceea ce este expres întrânsele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa.

În consecinţă, această clauză contractuală trebuie interpretată în spiritul echităţii, ori o dublă reparaţie a aceluiaşi prejudiciu, aşa cum pretinde creditoarea, nu se circumscrie unei astfel de interpretări.

Pe de altă parte judecătorul sindic a constatat  căci creditoarea exercită un  abuz de drept prin aceea că înţelege să îşi exercite un drept conferit de prevederile legale referitoare la forţa obligatorie a contractului cu depăşirea limitelor interne ale acestuia, raportat la scopul pentru care acesta a fost conferit de lege.

Clauza stipulată la pct. 15.7 din contract se întemeiază pe o cauză imorală, deoarece scopul urmărit de către creditoare pentru a-şi asigura, o dublă reparaţie a prejudiciului rezultat din neexecutarea întocmai a obligaţiilor contractuale asumate de către debitoare, este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri.

Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea S.C. T.L. IFN S.A. invocând aplicarea greşită a legii şi înscrierea la masa credală a întregii creanţe. În mod greşit instanţa a considerat că prin clauza penală asumată de părţi s-ar ajunge la o îmbogăţire fără just temei în condiţiile în care există un contract între părţi. Clauza penală fiind un contract obligatoriu între părţi instanţa nu avea dreptul să reducă sau să mărească cuantumul. Forţa obligatorie a contractului nu poate fi nesocotită, iar clauza nu poate fi considerată imorală. Această clauză nu-i asigură locatorului totalitatea câştigurilor, ci îi asigură repararea prejudiciului cauzat prin fapta culpabilă a utilizatorului. Greşit s-a reţinut dubla reparaţie în condiţiile în care şi la achitarea integrală a ratelor societatea de leasing ar fi putut valorifica bunul. Bunurile predate generează costuri suplimentare pentru repararea, depozitarea şi conservarea acestora.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs şi actele dosarului, în baza art. 3041 Cod procedură civilă se constată următoarele:

Motivul de recurs priveşte modul de aplicare a clauzei penale din contractul de leasing nr. 24723/15.10.2007 pe baza căreia recurenta creditoare a solicitat daunele interese reprezentând ratele neachitate până la sfârşitul contractului, fără a scădea contravaloarea încasată ca urmare a valorificării autoturismului redobândit. Potrivit acestei clauze menţionate la art. 15.7 din contract, locatorul este îndreptăţit să solicite de la utilizator plata integrală a ratelor de leasing până la sfârşitul contractului, rate ce devin integral scadente la data rezilierii, indiferent de recuperarea, implicit valorificarea bunului.

Instanţa de fond a confirmat măsura lichidatorului judiciar de a reduce daunele interese cu valoarea bunului valorificat. Susţinerile recurentei creditoare privind imposibilitatea reducerii cuantumului daunelor interese sunt neîntemeiate, prevederile art. 1070 vechiul Cod civil, respectiv  art. 1541 noul Cod civil permiţând operaţiunea de reducţiune în cazul în care obligaţia principală de plată a ratelor de leasing a fost executată în parte. În speţă, debitoarea şi-a îndeplinit parţial obligaţia de plată a ratelor de leasing, locatorul încasând suma de 66.330,03 euro reprezentând contravaloarea avansului şi a 19 rate. La momentul rezilierii contractului au mai rămas rate restante în cuantum de 70.104,09 euro, iar prin valorificarea bunului s-a obţinut 69.184,93 euro. Prin urmare, clauza penală reprezentată de ratele de leasing viitoare a fost a acoperită parţial prin valorificarea bunului. 

Solicitarea în continuare a daunelor interese sub forma ratelor de leasing viitoare este excesivă  în  raport cu prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului,  avându-se în vedere că clauza penală nu reprezintă altceva decât o convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său.

Clauza penală este aşadar o compensaţie a daunelor interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligaţiei principale (art. 1066 vechiul Cod civil), iar creditorul nu poate cere deodată şi penalitatea şi obiectul obligaţiei principale (art. 1069 vechiul Cod civil). În speţă recurenta creditoare a solicitat daunele interese în baza clauzei penale reprezentând obligaţia principală, respectiv ratele de leasing viitoare calculate până la sfârşitul contractului, iar prin valorificarea bunului această clauză a fost acoperită parţial, fiind astfel executată parţial, astfel încât în mod corect s-a procedat la reducerea valorii daunelor interese cu valoarea bunului. Prin deducerea valorii bunului, daunele interese îşi păstrează o valoare superioară obligaţiei principale reprezentată de valoarea ratelor de leasing viitoare.

Susţinerile recurentei creditoare cu privire la neaplicarea condiţiilor de îmbogăţire fără justă cauză şi  a condiţiilor privind cauza imorală deşi corecte, nu modifică soluţia pronunţată de judecătorul sindic întrucât în considerente nu s-a reţinut instituţia îmbogăţirii fără just temei în vederea reducerii clauzei penale, ci doar ca o argumentare pentru a se justifica acest caracter excesiv al pretenţiilor.

Ca orice contract sinalagmatic, şi contractul de leasing este guvernat de principiul echilibrului prestaţiilor reciproce, în sensul existenţei unui raport rezonabil între drepturile şi obligaţiile părţilor. Prin rezilierea contractului de leasing din culpa debitoarei utilizatoare, aceasta rămâne cu beneficiul bunului utilizării bunului doar până la momentul predării bunului, în timp ce creditoarea finanţatoare beneficiază atât de plata integrală a ratelor de leasing scadente ulterior rezilierii contractului şi valoarea reziduală cât şi de dreptul de proprietatea asupra bunului finanţat. În cazul executării integrale a contractului, creditoarea finanţatoare ar obţine doar plata ratelor de leasing, fără dreptul de proprietate asupra bunului. Aplicarea întocmai a clauzei penale ar avea efectul ruperii echilibrului prestaţiilor, cu încălcarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului suferit de creditoarea finanţatoare, prejudiciu care ar fi depăşit de daunele interese plătite de debitoarea utilizatoare.

În privinţa costurilor suplimentare generate de predarea bunului se constată că acestea nu formează obiectul clauzei penale, fiind solicitate separat şi menţinute de lichidatorul judiciar prin înscrierea creanţei în tabel.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă  urmează a respinge recursul, menţinând ca temeinică şi legală sentinţa instanţei de fond.

Domenii speta

Spete similare