Revizuire. Decizie în recurs care nu evocă fondul. Inadmisibilitate.

Decizie 1128 din 17.12.2013


Potrivit art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii numai atunci când evocă fondul, neintrând în această categorie deciziile prin care  recursul a fost respins, anulat, perimat, în aceste ipoteze calea de atac a revizuirii fiind inadmisibilă.

Prin cererea înregistrată la data de 22.11.2013 revizuienţii S.V. şi S.D. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii C.G., C.L. şi F.I. anularea deciziei civile nr. 806/2013 pronunţată în dosarul nr. 34/284/2012 al Tribunalului Dâmboviţa.

Motivându-şi cererea, revizuienţii au arătat că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, că instanţa de recurs a reţinut titlurile de proprietate ale autoarei însă nu a reţinut nimic referitor la istoricul litigiilor privind întinderea proprietăţii pe care le-a avut cu Fieraru Ion şi Viorica şi că nu a analizat motivele de recurs, respingând acţiunea pe motivul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.

S-a mai arătat că titlul de proprietate al autoarei a fost emis ca urmare a deciziei civile nr. 513/1991, adeverinţei nr. 286/29.10.1991, a procesulu-verbal nr. 140/1995 de punere în posesie şi a sentinţei civile nr. 437/1993 şi că dacă se efectua o cercetare la faţa locului instanţa nu ar mai fi respins acţiunea cu motivaţia că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.

Revizuienţii au mai arătat că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute şi a dat mai mult decât s-a cerut şi în acest sens instanţa nu s-a pronunţat cu privire la încălcările de procedură din dosarul nr. 34/2012, că un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, elocvent în acest sens fiind faptul că printre dosarele solicitate de către Consiliul Superior al Magistraturii se află şi dosarul nr. 505/284/2010, că statul nu a fost apărat în nicio formă nici la instanţa de fond şi nici în calea de atac a recursului, că cele două instanţe nu au verificat la faţa locului sau prin expertiză ordonată din oficiu faptul că s-a adus un prejudiciu şi statului, că există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad şi de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate şi că instanţa de fond în anul 2010 şi ulterior în anul 2013 a încălcat flagrant principiul autorităţii de lucru judecat şi sub forme mascate, ilegal, a adus modificări unei hotărâri definitive şi irevocabile şi anume decizia civilă nr. 513/17.05.1991.

În consecinţă, revizuienţii au solicitat admiterea cererii de revizuire, rejudecarea pricinii pe baza probelor existente la dosar neluate în calcul la luarea deciziei civile, cu schimbarea în tot a soluţiei pronunţate sau să se dispună anularea deciziei civile nr. 806/2013 ca fiind contradictorie, cu dispoziţii potrivnice, cu decizia civilă nr. 513/17.05.1991, sentinţa civilă nr. 1411/05.04.1993 rămasă definitivă prin nerecurare şi decizia civilă nr. 1449/2009 ce nu se poate aduce la îndeplinire.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 4, 6 şi 7 Cod procedură civilă.

În termen legal, intimaţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, susţinând că motivele invocate nu sunt altceva decât un istoric al proceselor ce au avut loc între părţi, că statul nu a fost parte în nici un proces iar motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă nu poate fi primit atât timp cât motivele se referă la un magistrat care nu a luat parte la soluţionarea litigiului nici în fond şi nici în recurs.

În şedinţa publică din data de 17.12.2013 tribunalul a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 Cod procedură civilă în considerarea faptului că hotărârea atacată nu evocă fondul.

Excepţia este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele motive:

Conform art. 322 Cod procedură civilă sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi hotărârile instanţelor de recurs atunci când evocă fondul.

Hotărârea care evocă fondul în sensul art. 322 Cod procedură civilă este aceea prin care instanţa de recurs rejudecă fondul după casare sau prin admiterea recursului şi modificarea deciziei, în categoria hotărârilor care evocă fondul fiind exclusă încadrarea deciziilor prin care recursul a fost respins, anulat, perimat, în aceste ipoteze calea de atac a revizuirii fiind inadmisibilă.

În speţă, decizia atacată pe calea revizuirii respectiv decizia civilă nr. 806/01.10.2013 nu este o hotărâre care să evoce fondul aşa cum prevede drept condiţie de admisibilitate a revizuirii art. 322 Cod procedură civilă întrucât prin decizia respectivă a fost respins recursul.

Prin urmare, neîndeplinind condiţia prevăzută de art. 322 Cod procedură civilă de a evoca fondul pricinii, decizia instanţei de recurs atacată pe calea revizuirii nu este susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac, care în această situaţie devine inadmisibilă.

În consecinţă, faţă de considerentele de mai sus, tribunalul va respinge cererea re revizuire cu care a fost investit, ca inadmisibilă.