Metale preţioase. Domeniul de aplicare al o.u.g. nr. 190/2000. Acţiunea civilă este guvernată de legea civilă în vigoare la momentul formulării acesteia, întrucât legea civilă nu retroactivează şi nici ultractivează.

Metale preţioase. Domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 190/2000. Acţiunea civilă este guvernată de legea civilă în vigoare la momentul formulării acesteia, întrucât legea civilă nu retroactivează şi nici ultractivează.

Potrivit art. 26 din OUG nr. 190/2000 legiuitorul a înţeles să considere preluare abuzivă doar preluarea realizată în temeiul actelor normative indicate limitativ, fără a se putea lua în calcul forma anterioară a acestui text de lege, care nu mai era în vigoare la momentul formulării acţiunii.

Secţia civilă – Decizia civilă nr.487/10 decembrie 2010

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Câmpeni sub dosar nr. 72/203/2007, reclamanta PGAM a solicitat, în contradictoriu cu pârâta BNR, obligarea pârâtei să restituie cantitatea de 1 kg aur care s-a ridicat în anul 1947 de la tatăl său, G.G. În motivare arată că în anul 1947 organele de miliţie au confiscat cantitatea de 1 kg aur de la tatăl său, care a fost şi condamnat la 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 192/1947 a Tribunalului Turda.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin BNR şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că bunurile nu au fost preluate în baza actelor normative menţionate la art. 26 şi art. 261 din O.U.G. nr.190/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 250/2010 Judecătoria Câmpeni a respins excepţiile invocate de pârâtă cât şi acţiunea reclamantei.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că acţiunea putea fi formulată până la data de 31 decembrie 2009 potrivit O.U.G. nr.190/2000, că în conformitate cu prevederile art. 26 din O.U.G. nr.190/2000 şi cu art. 39 şi 40 din normele metodologice de aplicare a acestei ordonanţe, BNR are calitate procesuală pasivă, că reclamanta este succesoare în drepturi a persoanei de la care s-a făcut preluarea metalului preţios având calitate procesuală activă şi că, deşi există identitate de părţi, de cauză şi obiect în raport cu cererea înregistrată în dosar nr. 3050/2004 al Judecătoriei Câmpeni, a existat posibilitatea prevăzută de lege ca reclamanta să reitereze o nouă acţiune după momentul în care i-a fost respinsă cererea iniţială.

Pe fondul cauzei s-a constatat că preluarea metalului preţios s-a făcut în anul 1947, conform Legii nr.1907/1937, fiind privită ca o măsură de siguranţă, deci în baza altui act decât cele menţionate la art. 26 alin 1 şi 2 din O.U.G. nr. 190/2000. Ca atare, s-a considerat a fi inadmisibilă cererea pentru acordarea măsurilor reparatorii formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 154/A/2010 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 72/203/2007 a fost admis apelul declarat de reclamanta PGAM împotriva sentinţei primei instanţe care a fost modificată în parte în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi a obligării pârâtei să restituie cantitatea de 1 kg aur lingouri sau să plătească acesteia contravaloarea unui kg aur lingou la valoarea stabilită de BNR la data efectuării plăţii către reclamantă.

Au fost menţinute neschimbate dispoziţiile sentinţei în ce priveşte soluţionarea excepţiilor.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 190/2000 şi că preluarea s-a făcut abuziv în anul 1947 chiar dacă în cuprinsul sentinţei penale a fost invocată nerespectarea unei prevederi din Legea nr.1907/1936, acest aspect fiind confirmat de conţinutul hotărârii penale depuse la dosarul cauzei potrivit căreia asupra antecesorului reclamantei s-a găsit cantitatea de 1200 gr aur în lingou, dar şi o sumă de bani în lei, fiind confiscate ambele. S-a apreciat că până la data modificării prin Legea nr. 591/2004 a O.U.G. nr. 190/2000, art. 26 folosea numai termenul de preluare abuzivă şi în acest context trebuie avută în vedere sentinţa penală pronunţată la 30.05.1947 care face referire la un act normativ anterior anului 1945. De asemenea, s-a reţinut că modificarea adusă este în realitate o completare a art. 26 al ordonanţei în sensul că persoana îndreptăţită poate face dovada unor preluări abuzive a metalelor preţioase produsă după anul 1946, indiferent dacă această preluarea s-a realizat fără nici un temei legal, prin invocarea unor acte normative anterioare anului 1946 sau în temeiul actelor normative enumerate de Legea nr. 591/2004.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta BNR, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură  civil, casarea sau modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii deoarece solicitările reclamantei exced prevederilor legii speciale care este O.U.G. nr. 190/2000.

În expunerea motivelor de recurs se arată că sentinţa penală 192 a fost pronunţată la 30 mai 1947, că faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite la 7 ianuarie 1942, iar pedeapsa a fost aplicată în temeiul Legii nr. 1907/1936 pentru faptul că a comercializat metale preţioase fără a avea autorizaţiei de la BNR. Precizează că Legea nr.1907/1936 nu face parte din actele normative enumerate limitativ de O.U.G. nr. 190/2000 la art. 26 alin 1 şi că fapta pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantei este considerată contravenţie şi de legislaţia actuală (O.U.G. nr. 190/2000 – art. 18).

În drept invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură  civilă, art. 26 alin 2 din OUG nr. 190/2000 şi art. 39 alin 2 din H.G. nr. 1344/2003.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin BNR împotriva deciziei civile nr. 154/A/2010 pronunţată de Tribunalul Alba, pe care a modificat-o în sensul că a respins apelul declarat de reclamanta PGAM împotriva sentinţei civile nr. 250/2010 pronunţată de Judecătoria Câmpeni, reţinând următoarele:

Art. 26 al O.U.G. nr.190/2000 în forma aflată în vigoare la data formulării acţiunii de către reclamantă defineşte preluarea abuzivă a obiectelor din metale preţioase ca fiind o preluare efectuată în baza actelor normative enumerate limitativ la alin 11 al articolului.

Din conţinutul acestui articol al ordonanţei de urgenţă rezultă cu evidenţă faptul că legiuitorul a înţeles să considere preluare abuzivă doar cea realizată în temeiul actelor normative indicate, iar enumerarea limitativă a acestora înlătură orice interpretare în sensul că se impune a se lua în considerare forma anterioară a articolului 26 din O.U.G. aşa cum apreciază instanţa de apel. Forma pe care art. 26 o avea înainte de modificarea prin Legea nr. 591/2004 nu poate avea incidenţă în cauză deoarece nu mai era în vigoare la data introducerii acţiunii, astfel că nu poate produce niciun efect juridic în speţă.

Împrejurarea că sentinţa penală nr. 192 a Tribunalului Turda a fost pronunţată în anul 1947 nu prezintă nicio relevanţă în condiţiile în are O.U.G. nr.190/2000 nu reglementează o perioadă de referinţă în care să se fi efectuat preluările abuzive ci enumeră care sunt actele normative care dau caracter abuziv preluării de metale preţioase. Pe de altă parte, se impune a se observa că această sentinţă se întemeiază pe un act normative care nu se regăseşte între cele enumerate de art. 26 din O.U.G. nr.190/2000, astfel că reclamanta nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ.

Raportat la considerentele expuse, Curtea a constatat că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă  este fondat, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, impunându-se în temeiul art. 312 Cod  procedură  civilă, admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe care va fi menţinută ca fiind legală.

Domenii speta

Spete similare