Legea nr. 10/2001. Imobil confiscat prin hotărâre penală pronunţată în baza Legii nr. 284/1947. Caracterul abuziv al măsurii. Consecinţe.

Având în vedere contextul socio-economic în care a fost luata măsura condamnării autoarei reclamantei şi confiscarea averii acesteia, dominat de politica de limitare a proprietăţii private şi restrângere a drepturilor şi a libertăţilor persoanelor prin masuri abuzive, inclusiv pe linia dreptului de proprietate, dat fiind şi faptul că prin Legea nr.501/2004 s-a statuat în mod expres că Legea nr.248/1947 a fost un act abuziv, preluarea bunurilor în baza acestei legi având un caracter abuziv, se reţine că măsura confiscării imobilului de la autoarea reclamantei a fost abuzivă.

În consecinţă, în condiţiile abrogării recursului în anulare, reglementat de Codul de procedura penală şi a calificării Legii nr.284/1947, ca fiind un act abuziv, ce nu poate constitui un titlu valabil al statului pentru deţinerea bunurilor confiscate în temeiul lui, reclamanta este pe deplin îndreptăţită să solicite restituirea imobilului ce a aparţinut autoarei sale, susţinerea apelantei în sensul că aceasta ar fi trebuit să solicite mai întâi anularea hotărârii penale de condamnare şi confiscare a averii neputând fi primită.

Decizia civilă nr. 252/A din 14.11.2011 a Curţii de Apel Galaţi

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 4039/196/2008, reclamanta P.R.A. a chemat în judecată pe pârâtul M.Br.  prin P. pentru a fi obligat la restituirea imobilului situat în municipiul Br., str. Ş. şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a motivat că este fiica şi moştenitoarea lui P.R.V., la rândul său moştenitoare a lui P.M.Ş., decedat la data de 3.03.1998.

Conform Certificatului de moştenitor nr. 1116/25.11.1987, P.M.Ş. este moştenitorul lui B.M., decedată la data de 5.08.1987. B.M. a fost căsătorită cu P.C.. Din căsătoria lui P.C. cu I.M. a rezultat P.M.Ş..

Prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Popular al Oraşului Brăila, B.M. a fost condamnată la 5 ani închisoare corecţională şi confiscarea totală a averii formată din bunuri mobile şi imobile, printre care şi imobilul situat în Brăila, str. Ş. (fostă str. Ş. P.).

Reclamanta consideră că măsura confiscării a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, deoarece nici legea şi nici Constituţia în vigoare la acea dată nu prevedeau pedeapsa complimentară a confiscării averii, motiv pentru care a solicitat restituirea imobilului confiscat.

Prin sentinţa civilă nr. 417 din 31.03.2011 a Tribunalului Brăila a fost admisă acţiunea şi a fost obligat pârâtul Municipiul Brăila prin Primar să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei imobilul situat în municipiul Brăila, str. Ş. (fostă str. Ş. P.), imobil ce a aparţinut lui B.M..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, titlul în baza căruia reclamanta revendică imobilul în litigiu îl constituie actul  de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2049/1945, prin care P.M., căsătorită cu P.C. şi născută I., în calitate de cumpărătoare a dobândit imobilul situat în Br., str. Ş.P., este pe deplin valabil .

Sentinţa penală de condamnare prin care s-a dispus confiscarea averii, incluzând şi imobilul revendicat, s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 284/1947, abrogată prin Decretul nr. 210/1960, care, de asemenea, a fost abrogat prin Legea nr. 591/2004.

Prin Legea nr. 591/2004 de aprobare a OUG nr. 190/2000, s-a statuat că prin preluare abuzivă se înţelege preluarea efectuată şi în baza Legii nr. 284/1947.

Instanţa de fond a reţinut că, deşi este adevărat că această lege se referă la restituirea metalelor preţioase şi altor  bunuri din metale preţioase confiscate prin hotărâri pronunţate în baza Legii nr. 284/1947 şi a Decretului nr. 210/1960, acte normative considerate abuzive şi abrogate prin OUG nr. 190/2000 aprobată şi modificată prin Legea nr. 591/2004, câtă vreme acest act normativ a fost declarat abuziv, el nu poate fi considerat astfel numai cu privire la o parte din bunurile confiscate ci trebuie considerat abuziv pentru întreaga avere confiscată.

Prin urmare, prin abrogarea şi declararea ca fiind abuzive a actelor normative pe baza cărora imobilul a fost confiscat şi a trecut în proprietatea statului, efectele  hotărârii penale de confiscare au încetat de drept, iar fostul proprietar trebuie repus în drepturi  cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor confiscate nelegal.

Din punct de vedere al consecinţelor juridice, titlul de proprietate deţinut de fostul proprietar redobândeşte forţă juridică probantă şi poate fi invocat în acţiunea în revendicare.

Instanţa a mai reţinut că, deşi s-ar putea susţine că bunul revendicat nu exista în patrimoniul fostului proprietar la data decesului acestuia şi nici nu a fost menţionat în certificatul de moştenitor al acestuia şi al succesorilor săi, această situaţie se poate  motiva prin faptul că repunerea în situaţia anterioară a fostului proprietar prin recunoaşterea validităţii titlului produce efecte juridice şi asupra succesorilor săi, chiar dacă aceştia sunt în prezent decedaţi şi reclamanta nu deţine la rândul său un certificat de moştenitor în care să fie inclus bunul revendicat.

Calitatea de moştenitor îşi extinde efectele şi cu privire la drepturile viitoare de care ar fi beneficiat autorii săi.

Faţă de faptul că reclamanta a dovedit calitatea de moştenitor prin succesiuni succesive, de pe urma fostului proprietar, B.M., s-a apreciat că aceasta dobândeşte dreptul de a revendica imobilul ce a aparţinut autorului său.

Instanţa de fond a mai reţinut că  prin Dispoziţia nr. 7895 din 22.03.2004 emisă de Municipiul Brăila prin Primar, s-a respins notificarea nr. 1387/2001, înregistrată sub nr. 16203/25.10.2001, privind imobilul situat în Brăila, str. Ş., înaintată de  P.R.V. prin mandatar F.A., cu motivarea că imobilele preluate prin sentinţa penală nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Dispoziţia de respingere nr. 7895 din 22.03.2004 a fost contestată de P.R.A., în calitate de moştenitor al notificatoarei P.R.V., iar prin sentinţa civilă nr. 755 din 15 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2048/2005, s-a respins ca tardiv formulată contestaţia.

Prin sentinţa civilă nr. 234 din 9 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2469/113/2006, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de P.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 755/15.11.2006.

Prin Decizia civilă nr. 392/A/18 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 2469/113/2006, s-a respins ca nefondat apelul declarat de P.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 234 din 9 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2469/113/2006 .

Prin decizia civilă nr. 3992/25.06.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a constatat perimat recursul declarat de P.R.A. împotriva deciziei civile nr. 392/A/18 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 2469/113/2006.

În consecinţă, Tribunalul a reţinut că imobilul nu a făcut obiectul Legii nr. 10/2001 şi, prin urmare, poate face obiectul acţiunii în revendicare, astfel că, faţă de prevederile art. 480 şi 481 Cod civil precum şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul  Protocol Adiţional la Convenţie care protejează dreptul de proprietate, acţiunea reclamantei a fost apreciată ca fiind întemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 417 din 31.03.2011 a Tribunalului Brăila a declarat apel pârâtul criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În esenţă, apelantul a susţinut că sentinţa penală prin care imobilul în litigiu a fost confiscat de la autoarea reclamantei nu a fost anulată pe calea recursului în anulare, astfel că pedeapsa complementară a confiscării averii nu poate fi considerată abuzivă, titlul statului fiind perfect valabil. A mai susţinut că o instanţă de drept comun , respectiv instanţa civilă, nu poate aprecia asupra naturii politice a condamnării suferite de autoarea reclamantei, nu poate anula o hotărâre penală de condamnare şi, prin urmare, nici nu poate aprecia preluarea imobilului ca fiind abuzivă.

Consideră apelantul că atât timp cât reclamanta nu a solicitat anularea hotărârii penale de condamnare şi câtă vreme Legea nr. 284/1947 se referă la metalele preţioase şi nu la imobilele confiscate, trebuie să se considere că Municipiul Brăila are un titlu valabil asupra imobilului în litigiu, fiind proprietar şi posesor al acestuia.

A solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Prin decizia civilă nr. 252 din 14.11.2011 Curtea de Apel Galaţi a respins apelul ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că imobilul revendicat de reclamantă a aparţinut, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, numitei P.M., una şi aceeaşi persoană cu I.M. şi cu B.M., reclamanta fiind moştenitoare a acesteia aşa cum în mod corect instanţa de fond a reţinut din succesiunea actelor de stare civilă şi a certificatelor de moştenitor existente la dosar, situaţie necontestată, de altfel, de apelantă.

Prin sentinţa penală nr. 721 din 26 august 1958 pronunţată de Tribunalul Popular al Oraşului Brăila în dosarul nr. 3046/1958, B.M.  a fost condamnată  la 5 ani închisoare corecţională şi confiscarea totală a averii, printre care şi un imobil situat în Br., str. Ş. (fostă str. Ş.P.).

Sentinţa penală de condamnare prin care s-a dispus confiscarea averii, incluzând şi imobilul revendicat, s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 284/1947.

Singura critică adusă de pârât sentinţei atacate este aceea că în mod greşit s-ar fi dispus restituirea imobilului către reclamantă în condiţiile în care aceasta nu a cerut, înainte de a promova acţiunea în revendicare, anularea hotărârii de condamnare pe calea recursului în anulare, o instanţă civilă nefiind abilitată să se pronunţe, să aprecieze asupra naturii politice a condamnării şi a caracterului abuziv al preluării imobilului de către stat ca urmare a confiscării.

Susţinerile apelantei nu au fost primite pentru următoarele considerente:

Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004, pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora si pietrelor preţioase în România, a consacrat în art. 26 alin. (1) 2 caracterul abuziv al preluărilor de metale preţioase realizate în baza Legii nr. 284/1947, restituirea bunurilor confiscate prin hotărâri penale urmând a fi realizata în temeiul legii, fără a mai fi necesară anularea hotărârilor penale într-o procedura penală.

Aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond, deşi este adevărat că această lege se referă la restituirea metalelor preţioase şi a altor  bunuri din metale preţioase confiscate prin hotărâri pronunţate în baza Legii nr. 284/1947 şi a Decretului nr. 210/1960, acte normative considerate abuzive şi abrogate prin OUG nr. 190/2000 aprobată şi modificată prin Legea nr. 591/2004, câtă vreme acest act normativ a fost declarat abuziv, el nu poate fi considerat astfel numai cu privire la o parte din bunurile confiscate, respectiv la obiectele din petale preţioase, ci trebuie considerat ca fiind abuziv cu privire la toate bunurile confiscate de la persoanele condamnate în baza Legii nr. 248/1947, respectiv şi pentru imobile sau alte bunuri ce făceau parte din averea celor condamnaţi şi care au fost confiscate.

Aşadar, prin abrogarea şi declararea ca fiind abuzive a actelor normative în temeiul cărora imobilul în litigiu a fost confiscat şi trecut în proprietatea statului, efectele  hotărârii penale de confiscare au încetat de drept, iar fostul proprietar trebuie repus în drepturi  cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor confiscate nelegal.

Confiscarea imobilului, ca măsură complementară la condamnarea aplicată autoarei reclamantei, deşi a fost dispusă cu respectarea normelor de procedură penală în vigoare la acea dată, ceea ce îi conferă o aparenţă de legalitate, are, totuşi caracter abuziv, ea nefiind conformă cu dispoziţiile constituţionale de la acea vreme şi nici cu dispoziţiile Codului civil care prevedeau că proprietatea personală este ocrotită de lege şi nimeni nu poate fi obligat să cedeze proprietatea sa, afară numai pentru o cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Având în vedere contextul socio-economic în care a fost luata măsura condamnării autoarei reclamantei şi confiscarea averii acesteia, dominat de politica de limitare a proprietăţii private şi restrângere a drepturilor şi a libertăţilor persoanelor prin masuri abuzive, inclusiv pe linia dreptului de proprietate, dat fiind şi faptul că, aşa cum s-a arătat deja, prin Legea nr.501/2004 s-a statuat în mod expres că Legea nr.248/1947 a fost un act abuziv, preluarea bunurilor în baza acestei legi având un caracter abuziv, Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că măsura confiscării imobilului de la autoarea reclamantei a fost abuzivă.

În consecinţă, în condiţiile abrogării recursului în anulare, reglementat de Codul de procedura penală şi a calificării Legii nr.284/1947 ca fiind un act abuziv, ce nu poate constitui un titlu valabil al statului pentru deţinerea bunurilor confiscate în temeiul lui, reclamanta este pe deplin îndreptăţită să solicite restituirea imobilului ce a aparţinut autoarei sale, susţinerea apelantei în sensul că aceasta ar fi trebuit să solicite mai întâi anularea hotărârii penale de condamnare şi confiscare a averii neputând fi primită.

Domenii speta

Spete similare