Infracţiune de viol, prevăzută de art. 197 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. şi tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b şi alin.2 1 lit. a şi c C.p

Prin rechizitoriul numărul ………. din data de 28.11.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. şi tâlhărie, prevăzută  de art.211 alin.2 lit.b şi alin.2 1 lit. a şi c C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., art.75 lit.c şi art.33 lit.a C.pen., constând în aceea că în noaptea de 16.01.2007, în jurul orei 04,00, inculpatul C.N. împreună cu minorul C.M., a pătruns în locuinţa părţii vătămate N.E., în vârstă de 81 de ani din Mizil, de unde prin exercitarea de violenţe a sustras bunuri şi suma de 500 lei, după care a constrâns-o pe victimă la raporturi sexuale normale şi anale.

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reţinut că, în ziua de 16.01.2007,  în jurul orei 8,30, martorul N.N. a sesizat organele de poliţie că în noaptea de 15/16.01.2007, autori necunoscuţi au pătruns în locuinţa mamei sale N.E., din Mizil, , jud.Prahova, de unde prin violente exercitate asupra acesteia, au sustras suma de 500 lei(RON), precum si alte bunuri.

Victima N.E., în vârsta de 81 ani, a declarat că in dimineaţa zilei de 16.01.2007, în jurul orelor 4,00, în timp ce dormea a fost trezită de zgomote ce veneau dintr-o camera alăturată,  iar in momentul in care a mers să vadă  ce se întâmplă,  a fost lovită cu pumnul în fata de un bărbat şi că  acel bărbat care mai era însoţit de alte persoane, a ţinut-o mai multe minute cu faţa in jos, cerându-i să-i spună "unde sunt banii". De asemenea,  victima a mai precizat că acelaşi bărbat a constrâns-o la relaţii sexuale normale si anale în mod repetat.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că raportul medico-legal preliminar a stabilit că victima prezintă leziuni traumatice, atât la nivelul capului, cât si la nivelul organelor genitale, acestea din urmă fiind produse numai în condiţiile unui act sexual, necesitând pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.

În rechizitoriu se mai reţine că,  în declaraţiile date, C.M. si R.M.M.au arătat că, in noaptea de 15/16.01.2007, s-au deplasat împreuna cu inculpatul C.N. la domiciliul  numitului M.C.C. din Mizil, care a organizat o petrecere, iar în jurul orelor 4,00, pe fondul consumului de alcool, au hotărât ca toţi trei să meargă la locuinţa părţii vătămate N.E., pentru a sustrage bunuri.  Au pătruns în curte prin escaladarea gardului, apoi in locuinţa părţii vătămate, prin forţarea unei uşi, unde au început să caute bani, iar în momentul în care partea vătămată şi-a făcut apariţia din camera alăturată unde dormea, inculpatul C.N. a lovit-o puternic cu pumnul în faţă, trântind-o la pământ.

C.M. si R.M.M. au declarat că după ce au luat doua pick-upuri si un plic cu suma de 60 lei s-au deplasat la locuinţa numitului M.C., lăsându-l pe inculpatul C.M. singur cu victima, iar la 20 de minute de la comiterea faptei, cei doi au revenit la locuinţa părţii vătămate pentru a-l  convinge pe inculpatul C.N. să plece. Acesta din urmă a refuzat, susţinând că rămâne cu victima pentru a o convinge sa spună unde are banii. După aproximativ 30 minute, inculpatul C.N. a revenit si el la locuinţa lui M.C.C., unde cu toţii au consumat băuturi alcoolice cumpărate cu banii sustraşi de la partea vătămata.

 Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută în rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv : plângerea si declaraţia părţii vătămate (f.55,56,57,143,144) ; proces-verbal de cercetare la fata locului cu planşa fotografică  (f 58-81); referat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive (f 12-13); încheiere de luare a măsurii arestării preventive (f.4-5);  mandat arestare preventiva inculpat (f. 7); declaraţii martori  (f 132-136, 182, 184-189) ; adresa către Serviciul Medico-Legal (f 146); concluzii preliminare SML Ploieşti (f. 147);  declaraţii învinuit (f .175-177,180-181).

Prin încheierea din 10.08.2007 pronunţată în dosarul nr. /259/2007, Judecătoria Mizil a dispus măsura arestării preventive în lipsa inculpatului C.N.

Prin sentinţa penală nr. ……. pronunţată de Judecătoria Mizil, definitivă prin neapelare, inculpatul C.N.  a fost condamnat în lipsă la pedeapsa rezultantă de 8  ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de  viol prevăzută de art. 197 alin.1 Vechiul C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul C.p. şi tâlhărie, prevăzută  de art.211 alin.2 lit.b şi alin.2 1 lit. a şi c Vechiul C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul C.p., art.75 lit.c şi art.33 lit.a Vechiul C.pen.

În cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr………. de către Judecătoria Mizil, iar în vederea executării acestuia, aceeaşi instanţă a emis mandatul de urmărire internaţională şi mandatul european de arestare din  data de 19 mai 2009.  Inculpatul C.N. a fost localizat pe teritoriul Spaniei, arestat în baza mandatului european de arestare susmenţionat  şi predat autorităţilor române la data de 09.07.2014.

Inculpatul a formulat cerere de redeschidere a procesului penal la data de 18 iulie 2014, iar prin sentinţa penală nr…., pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr……., s-a dispus respingerea cererii de redeschidere a procesului penal.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul C.N.

Prin decizia penală nr. …….. pronunţată la data de 03.11.2014, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de inculpatul C.N. împotriva sentinţei penale nr……. pronunţată de Judecătoria Mizil. A desfiinţat sentinţa penală şi a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Mizil pentru redeschiderea procesului penal, conform art.466 şi următoarele Cod procedură penală. 

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. …./259/2014*.

Prin încheierea pronunţată la data de 29.04.2015, instanţa a dispus admiterea cererii de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat C.N., judecat în lipsă în dosarul nr. ../259/2007 al Judecătoriei Mizil, faţă de care s-a pronunţat sentinţa penală nr. … a Judecătoriei Mizil, rămasă definitivă prin neapelare.

Totodată, instanţa în baza art.469 alin.9 C.proc.pen. raportat la art.202 alin.4 lit.e C.proc.pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.N.,  pe o durată de 30 de zile de la 29.04.2015 la 28.05.2015 inclusiv.

În baza acestei încheieri pe numele inculpatului C.N. a fost emis de către Judecătoria Mizil, Mandatul de arestare preventivă nr…./JUD/29.04.2015.

II. Faza camerei preliminare

În temeiul art.342 C.proc.pen., instanţa a procedat la trecerea cauzei în cameră preliminară şi comunicarea rechizitoriului către inculpat şi a obiectului şi drepturilor din cadrul camerei preliminare, cu menţiunea că poate formula în termen de 20 de zile, cereri şi excepţii în legătură cu legalitatea sesizării instanţei, legalitatea actelor de urmărire penală şi legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prin încheierea din 22.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa instanţei, legalitatea sesizării acesteia cu rechizitoriul nr…… din data de 28.11.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil privind pe inculpatul C.N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de de viol prevăzută de art. 197 alin.1 Vechiul C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul C.p. şi tâlhărie, prevăzută  de art.211 alin.2 lit.b şi alin.2 1 lit. a şi c Vechiul C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul C.p., art.75 lit.c şi art.33 lit.a Vechiul C.pen., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii. Totodată, la acelaşi termen de judecată,  în baza art.348 alin.2 C.proc.pen. raportat la art.207 alin.4 C.proc.pen. s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul C.N.

III.Desfăşurarea cercetării judecătoreşti 

Prin încheierile de şedinţă nr….., Judecătoria Mizil, în temeiul art.362 alin.2 C.proc.pen. raportat la art.208 C.proc.pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi că subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive şi a menţinut măsura arestării preventive faţă de  inculpatul C.N.

Soluţia pronunţată de instanţă cu privire la menţinerea măsurii arestului preventiv al inculpatului din 29.07.2015 a fost menţinută de către instanţa de control judiciar prin respingerea contestaţiei formulată de inculpatul C.N. împotriva acestei încheieri.

La primul termen de judecată din data de 15.06.2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art.374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin.10 C.proc.pen., privind judecata în procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii prevăzută de art.374 alin.4, 375 şi 396 alin.10 C.proc.pen.

În cursul cercetării judecătoreşti, la cererea inculpatului, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, audierea martorului … şi proba cu expertiza genetică judiciară ADN.

Instanţa a încuviinţat pentru reprezentantul Parchetului şi în vederea respectării dreptului la un proces echitabil şi a aflării adevărului,  proba cu martorii ……., audiaţi în cursul urmăririi penale.

Instanţa a dispus audierea inculpatului C.N., în şedinţa publică din data de 29.06.2015, acesta fiind de acord să dea o declaraţie în cauză, care a fost consemnată şi ataşată la dosar.

Cu privire la proba constând în audierea martorului numit de inculpat A, propusă de acesta, având în vedere că inculpatul nu a indicat numele complet al martorului şi nici în ce localitate din străinătate se află, instanţa în temeiul art.383 alin.3 C.proc.pen. a constatat imposibilitatea administrării acestei probe.

Instanţa a procedat la audierea martorilor …..

Cu privire la proba constând în audierea martorilor L.T. şi H.S., aceasta nu a mai putut fi administrată în cauză, întrucât în cazul martorului L.T., astfel cum rezultă din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere, martorul este plecat în Anglia, iar adresa nu îi este cunoscută, iar în ceea ce priveşte martorul H.S. audierea nu mai este din punct de vedere obiectiv posibilă, din cauza stării sale de sănătate care face imposibilă deplasarea acesteia la instanţă, astfel cum reiese din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, actelor medicale şi susţinerile soţului acesteia. După ascultarea concluziilor procurorului, avocatului inculpatului, în baza art. 381 alin.7 C.proc.pen., instanţa a dispus citirea declaraţiilor date de martori în cursul urmăririi penale, astfel încât va ţine cont de ele la judecarea cauzei.

În ceea ce priveşte proba cu expertiza genetică judiciară ADN, încuviinţată la cererea inculpatului, aceasta nu mai poate fi administrată în cauză, având în vedere conţinutul adresei comunicată de către Serviciul de Medicină Legală Ploieşti, conform căreia probele biologice recoltate victimei au fost distruse, cât şi adresei înaintată de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova –Poliţia Mizil, din care reiese că probele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, de la locuinţa victimei nu pot fi identificate, necunoscându-se unde se află. În temeiul art. 383 alin.3 C.proc.pen., după ascultarea concluziilor procurorului, avocatului inculpatului, instanţa a constatat că administrarea probei cu expertiza genetică judiciară ADN încuviinţată în cauză nu mai este posibilă.

La termenul de judecată de la data de 29.06.2015, Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, a solicitat  schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracţiunea de viol prev. de art.197 alin.1 Vechiul Cod penal  în infracţiunea de viol prev. de art. 218 alin.1 Noul cod penal şi din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit. b şi alin.2/1 lit. a şi c Vechiul cod penal, în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 lit. d şi f Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit.a şi d Noul C.pen., art.41 şi art.38 alin.1 Noul C.pen., având în vedere prevederile art.5 Noul C.pen.

În temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen., instanţa a pus în discuţie cererea de schimbare a încadrării  formulată de reprezentantul Parchetului.

IV.Situaţia de fapt reţinută de către instanţă

Potrivit declaraţiilor martorului R.M.M. din timpul urmăririi penale, în seara de 15.01.2007, s-a întâlnit cu C.M. zis V. şi C.N. zis D. în oraşul Mizil. Aceştia au cumpărat un bax de bere şi toţi trei au mers la locuinţa lui M.C.C. unde au consumat alcool până în jurul orei 04.00.  La propunerea martorului R.M.M., toţi trei au hotărât să meargă să sustragă bani pentru a cumpăra băuturi alcoolice, martorul R.M.M. luând din casa lui M.C.C. un cuţit. Deşi iniţial martorul R.M.M. a susţinut că M.C.C. i-a spus că ştie o bătrână în apropiere care deţine bani într-o valiză, şi chiar i-a arătat cu o noapte înainte locuinţa acesteia, ulterior a revenit asupra declaraţiei, menţionând că au ales la întâmplare locuinţa victimei N.E..

 În continuare, martorul R.M.M. a relatat că împreună cu inculpatul C.N. şi cu C.M. au sărit în curtea părţii vătămate, şi după mai multe încercări, folosind forţa fizică, C.N. a reuşit să deschidă o uşă a locuinţei.

 În locuinţă, cei trei au  căutat bani şi întrucât una dintre camere era încuiată, C.M. a tras de uşă rupându-i mânerul. Dintr-una din camere martorul R.M.M. a luat două valize şi le-a dus în altă cameră unde a aprins lumina  căutând bani.

În momentul în care cei trei căutau bani, dintr-una din camere a ieşit victima întrebând cine este. În acel moment, inculpatul C.N. a lovit-o cu pumnul în zona stângă a feţei, martorul R.M.M.  încercând să-l oprească. În continuare, inculpatul C.N. a aşezat-o pe victimă cu faţa în jos peste o lădiţă cu lemne, iar în acest timp, ceilalţi doi, R.M.M. şi C.M. au căutat bani în camera unde dormea partea vătămată. Martorul R.M.M. a găsit un plic în care se aflau 600 lei pe care i-a luat, lăsând plicul. Totodată, R.M.M. şi C.M. s-au întors într-o altă cameră, au luat un pick-up şi o combină muzicală şi au părăsit locuinţa victimei, mergând la locuinţa lui M.C.C., lăsându-l pe inculpatul C.N. cu victima.

Cei doi i-au dat bunurile sustrase martorului M.C.C., spunându-i că le-au luat din locuinţa victimei şi că nu au găsit decât 600 lei pe care i-au luat.

După aproximativ 20 minute, C.M. şi R.M.M. s-au întors la locuinţa victimei cu intenţia de a-l lua pe inculpatul C.N.. L-au găsit pe inculpat în camera unde dormea bătrâna, căutând bani, iar bătrâna era întinsă în pat, îmbrăcată. Inculpatul C.N. a refuzat să părăsească locuinţa victimei, spunând că mai rămâne. C.M. şi R.M.M. au părăsit locuinţa victimei mergând la M.C.C. Inculpatul a venit la locuinţa lui M.C.C. după aproximativ 30 minute. Ulterior, inculpatul, împreună cu R.M.M. şi M.F., sora lui M.C.C, au mers la un magazin situat în apropiere, unde au făcut cumpărături folosind banii sustraşi.

 Deşi în faţa instanţei, iniţial martorul R.M.M. a încercat să susţină că inculpatul nu s-a aflat în locuinţa victimei la acea dată, ulterior a revenit şi a declarat că cele relatate în faţa organelor de urmărire penale reflectă adevărul, iar inculpatul a fost cu el şi cu C.M. în locuinţa victimei şi a lovit-o pe aceasta.

Declaraţiile martorului R.M.M. care a relatat în mod detaliat modul cum s-au petrecut faptele se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, precum şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, proces-verbal de reconstituire, însoţit de planşe fotografice, cu prilejul reconstituirii martorii indicând uşa pe care au forţat-o pentru a intra în locuinţa victimei, locul de unde au sustras un pick-up şi combina muzicală, camera de unde a ieşit victima, locul unde inculpatul a ţinut victima după ce a lovit-o, martorii declarând că împreună cu inculpatul au pătruns în locuinţa victimei,  acesta din urmă a lovit-o pe partea vătămată, în timp ce ei au sustras suma de 600 lei şi mai multe bunuri.

La conturarea situaţiei de fapt au contribuit, de asemenea, declaraţiile martorului M.C.C., prin care se atestă împrejurarea că martorii R.M.M. şi C.M. împreună cu inculpatul C.N. în seara de 15.01.2007 au consumat băuturi alcoolice în locuinţa sa, după care au plecat. Ulterior, în dimineaţa zilei de 16.01.2007, R.M.M. şi C.M. au adus în locuinţa martorului M.C.C un pick-up, o combină muzicală şi o sacoşă în care se aflau mai multe obiecte din plastic, cei doi spunându-i că împreună cu C.N. au intrat în locuinţa victimei N.E. şi au sustras aceste bunuri, precum şi suma de 500 lei şi că inculpatul C.N. a rămas în locuinţa victimei.

În ceea ce priveşte valoarea probatorie a declaraţiilor martorilor L.T. şi H.S., neaudiaţi în şedinţă publică şi fără ca inculpatului să îi fie oferită ocazia să pună întrebări martorilor, instanţa reţine că în cazul declaraţiilor martorilor care nu au putut fi interogaţi de către acuzat, va fi incidentă următoarea schemă de analiză : - există un motiv întemeiat pentru absenţa martorului ? - este declaraţia anterioară a martorului temeiul exclusiv sau determinant pentru fundamentarea soluţiei de condamnare ? - au existat suficiente elemente de contrabalansare pentru a compensa dificultăţile create în sarcina apărării prin utilizarea declaraţiei martorului netestat în şedinţă publică ?

Aşa cum s-a constatat anterior, martorul L.T. a plecat în Anglia, nefiind cunoscută locuinţa acesteia în vederea audierii, astfel cum rezultă din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere. De asemenea, conform verificărilor efectuate în DEPABD martorul nu şi-a schimbat domiciliul. În ceea ce priveşte martorul H.S., aceasta s-a aflat în imposibilitate obiectivă de prezentare, din cauza stării sale de sănătate, astfel cum reiese din actul medical depus.

Având în vedere că declaraţia martorului L.T. este utilizată de instanţă pentru a stabili dacă în seara de 15/16.01.2007, inculpatul s-a aflat împreună cu C.M. şi R.M., acest mijloc nu este determinant pentru condamnarea pronunţată în cauza de faţă.

Instanţa consideră că au existat suficiente elemente de contrabalansare în cauza de faţă, având în vedere că, la solicitarea inculpatului, instanţa a încuviinţat proba cu martorul numit de acesta A., însă inculpatul nu a fost în măsură să indice numele complet al acestuia şi adresa în vederea citării. 

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate N.E. din timpul urmăririi penale,  în noaptea de 16.01.2007, în jurul orelor 04.00, în timp ce dormea în locuinţa sa, situată în Mizil, , jud.Prahova, s-a trezit deoarece a văzut lumina într-una dintre camerele locuinţei. A mers să vadă ce se întâmplă, moment în care s-a trezit faţă în faţă cu doi bărbaţi, fiind lovită în zona feţei de către unul dintre aceştia, aşa cum reiese şi din declaraţia martorului N.N., fiul victimei, care a relatat că în dimineaţa zilei de 16.01.2007, a mers la domiciliul mamei sale, găsind-o în camera în care dormea şi prezenta semne de lovire în zona ochiului stâng şi pete de sânge pe haine, precum şi concluziile preliminare întocmite de Serviciul de medicină Legală Ploieşti, conform cărora victima prezenta leziuni traumatice la nivelul capului. În continuare, partea vătămată a declarat că fost ţinută cu faţa în jos peste lădiţa cu lemne de persoana care a lovit-o, iar celuilalt bărbat i-a spus să caute prin casă bani, întrebând-o în tot acest timp pe partea vătămată unde sunt banii.

Ulterior, partea vătămată a fost dusă de persoana care o ţinea cu faţa în jos, într-o cameră alăturată şi ţinând-o de la spate ca să nu-i vadă faţa, i-a scos pijamaua, i-a pus plapuma peste faţă ca să nu-l vadă, spunând că o va viola.

Partea vătămată a fost constrânsă, sub ameninţarea unui cuţit plasat în jurul gâtului, în tot acest timp cerându-i-se să spună unde sunt ascunşi banii, la raporturi sexuale normale şi anale, până la ejaculare, astfel cum reiese şi din concluziile preliminare întocmite de Serviciul de Medicină Legală Ploieşti, în care se menţionează că victima a prezentat leziuni traumatice la nivelul organelor genitale care s-ar fi putut produce în condiţiile unui act sexual şi leziuni superficiale anale.

Totodată, inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată că dacă va încerca să declare ce s-a întâmplat organelor de poliţie, va reveni în altă seară.

În faza cercetării judecătoreşti, martorul M.C.C., în prezent aflat în executarea unei pedepse în Penitenciarul , a declarat că pe drumul spre instanţă, împreună cu inculpatul C.N., a încercat să-şi amintească dacă în acea seară inculpatul a fost prezent în locuinţa sa. A declarat că îşi menţine declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, dar că nu-şi mai aminteşte dacă inculpatul C.N. s-a aflat în locuinţa sa, spunând că au fost prezenţi C.M., R.M.M. şi un anume G. A susţinut că bunurile sustrase au fost ridicate de la locuinţa sa de către organele de poliţie. Referitor la contrazicerile existente între declaraţiile date în faza de urmărire penală şi cele date în faţa instanţei, martorul M.C.C. a susţinut că în anul 2012, aflându-se în Germania a fost lovit în zona capului şi stat 47 de zile în comă, precum şi faptul că a trecut o lungă perioadă de timp de la data săvârşirii faptelor.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului C.M., fratele inculpatului, deşi în faza de urmărire penală, în faţa primei instanţe, a instanţelor de control judiciar, a menţionat că inculpatul a fost prezent în locuinţa victimei, cu ocazia audierii în acest ciclu procesual, a declarat că în declaraţiile pe care le-a dat în faţa organelor de urmărire penală nu a spus adevărul, iar tatăl său i-a spus să nu recunoască faptele până nu-l scoate pe C.N. din dosar. A menţionat martorul că a recunoscut faptele în faţa instanţelor pentru a putea beneficia de procedura simplificată, fiind  ulterior condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de tâlhărie.

Numiţii C.M. şi R.M.M. au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr…. pronunţată de Judecătoria Mizil, rămasă definitivă prin decizia nr…. a Curţii de Apel Ploieşti, la pedepse cu închisoarea în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

Instanţa reţine că declaraţiile date de martorii C.M. şi M.C.C. în cursul urmăririi penale, menţinute şi în faza instanţei de fond în cadrul primei condamnări şi în faţa instanţelor de control judiciar, conţin o expunere completă şi credibilă a modului în care s-au derulat evenimentele în noaptea de 15/16.01.2007, din interpretarea coroborată a acestora şi a celorlalte mijloace de probă administrate în cauză rezultând cu certitudine că inculpatul a fost prezent în locuinţa victimei N.E.

Într-adevăr, dispoziţiile procesuale penale nu conferă o valoare probatorie superioară declaraţiilor date în faza de urmărire penală, însă pentru ca acestea să poată fi înlăturate din examinarea materialului probator, este necesar ca declaraţiile de retractare să fie susţinute de o justificare valabilă.

Instanţa reţine că martorii C.M. şi M.C.C. nu au oferit nicio explicaţie credibilă pentru schimbarea poziţiei procesuale iniţiale, situaţie în care declaraţiile acestora de retractare nu pot fi valorificate în plan probator, fiind infirmate şi de restul dovezilor administrate în cauză, instanţa apreciind că acestea sunt relevante şi concludente sub aspectul vinovăţiei inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor.

Inculpatul, după săvârşirea faptelor, s-a sustras urmăririi penale, fiind arestat în lipsă în aceeaşi cauză. Prin declaraţia dată în faţa instanţei, acesta a susţinut că nu a săvârşit faptele. A menţionat că, la începutul anului 2007, a venit din Bucureşti împreună cu cumnatul său M.V. în Mizil, pentru a lua certificatul de naştere de la mama sa. S-a întâlnit într-un bar din Mizil cu fratele său, C.M., care i-a adus certificatul de naştere, în afară de el, fratele său şi M.V., nemaifiind prezente alte persoane. Ulterior, împreună cu M.V. şi o persoană pe care o cunoaşte cu numele V.., inculpatul a declarat că a plecat în Spania pentru a munci.

Instanţa apreciază nesincere declaraţiile inculpatului, şi, totodată, contradictorii, astfel, deşi în cererea de redeschidere a procesului penal, inculpatul a menţionat că a plecat în Spania cu numitul G.G., cu prilejul audierii a indicat o altă persoană, M.V. Contradicţii există şi referitor la persoanele prezente în seara respectivă în barul din Mizil, martorul C.M. menţionând că şi R.M.M. a fost prezent, spre deosebire de inculpat care a susţinut că prezenţi au fost el, fratele acestuia şi numitul M.V.

Deşi inculpatul a negat săvârşirea faptelor, din coroborarea declaraţiilor martorilor, declaraţiilor părţii vătămate, proces-verbal de  reconstituire şi planşele fotografice, concluziile Serviciului de Medicină Legală Ploieşti, instanţa apreciază că sunt probe în cauză care să-l plaseze pe inculpat în locul şi ora comiterii faptelor.

Astfel, din declaraţiile martorului M.C.C. coroborate cu declaraţiile martorilor R.M. şi C.M. reiese că victima N.E.  a fost lovită de către inculpatul C.N.

Astfel, martorul M.C.C. a declarat că bunurile luate din locuinţa victimei au fost aduse la el de către C.M. şi R.M.M., spunându-i că au fost sustrase din locuinţa acesteia şi că inculpatul C.N. a lovit-o pe numita N.E..

De asemenea, martorul C.M. a declarat că în momentul în care a ieşit dintr-o cameră a locuinţei victimei, a văzut cum fratele său, inculpatul C.N., o ţinea pe victimă cu capul în jos aplecată deasupra unei cutii cu lemne, iar în acest timp R.M.M. îl certa spunându-i să nu o mai  lovească.

În ceea ce priveşte infracţiunea de viol, instanţa reţine că, potrivit declaraţiei părţii vătămate N.E., în momentul în care victima a ieşit din cameră a văzut doi bărbaţi, dintre care unul era mai tânăr şi mic de statură, iar celălalt mai mare. A menţionat victima că cel mare a lovit-o în zona feţei şi  a ţinut-o cu faţa deasupra unei lădiţe cu lemne, întrebând-o unde sunt banii. Acelaşi bărbat a dus-o în camera unde dormea şi a constrâns-o, prin ameninţare cu un cuţit, la acte sexuale normale şi anale. Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor R.M.M., precum şi ale martorului C.M., care au declarat că inculpatul C.N. este cel care a lovit-o pe victimă şi totodată, că au părăsit locuinţa victimei lăsându-l pe inculpat cu aceasta.

 Aceste probe coroborate cu atitudinea inculpatului care, după comiterea faptelor, a fugit, s-a ascuns şi nu a stat la dispoziţia organelor de urmărire penală, acest comportament  relevând indicii referitoare la teama de o eventuală tragere la răspundere penală, conduc la concluzia că autorul infracţiunii de viol este inculpatul C.N.

Instanţa reţine că aprecierea probelor într-o cauză dedusă judecăţii, este rezultatul unui proces de cunoaştere a realităţii obiective, în cadrul căruia probele dau naştere unui sentiment de certitudine în legătură cu existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, confirmarea sau absenţa vinovăţiei persoanei trimise în judecată.

Potrivit art.103 C.proc.pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor celor administrate, în scopul aflării adevărului. 

În cauza dedusă judecăţii, instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată în privinţa inculpatului C.N., chiar dacă proba cu expertiza genetică judiciară ADN încuviinţată nu a putut fi administrată, probele administrate demonstrând vinovăţia acestuia.

V.Încadrarea juridică a faptelor reţinută de instanţă

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, formulată de Reprezentantul Parchetului, instanţa constată că în conformitate cu art. 246 din Legea nr. 187/2012, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare şi Legea nr.286/2009 privind Codul penal.

Referitor la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, instanţa are în vedere Decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, prin care Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei s-a reţinut că, în caz de tranziţie, judecătorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu. Instanţa constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de faţă este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri şi de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

 În ceea ce priveşte infracţiunea de viol, instanţa constată că limitele privind pedeapsa închisorii au rămas nemodificate (3-10 ani).  În cazul infracţiunii de tâlhărie, regimul sancţionator potrivit reglementării actuale, având în vedere că fapta se încadrează în forma calificată a tâlhăriei, este mai blând, închisoare de la 3 la 10 ani faţă de închisoare de la 7 la 20 ani, potrivit reglementării anterioare. 

Totodată, în determinarea legii penale mai favorabile, instanţa are în vedere şi instituţia pluralităţii de infracţiuni, fie în stare de recidivă cu prezentele fapte, fie în stare de concurs.

Analizând instituţia pluralităţii de infracţiuni, instanţa constată din fişa de cazier judiciar, că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin sentinţa penală nr. ….din 07 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria  Mizil în dosarul nr. …, definitivă prin decizia penală nr. …. pronunţată de Tribunalul Prahova. A fost arestat la data de 06.02.3003 şi liberat condiţionat la data de 22.02.2006, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare.

Infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite înainte ca această pedeapsă să fie considerată executată, astfel că reţinerea stării de recidivă subzistă şi în prezent, potrivit art.41 alin.1 C.pen. 2009, însă în aplicarea globală a dispoziţiilor art.5 C.pen. se justifică reţinerea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969.

Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin.1 lit.b C.pen. 2009, în caz de concurs de infracţiuni, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în timp ce potrivit art.34 alin.1 lit.b C.pen.1969, în aceeaşi situaţie se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul special, sporul fiind facultativ.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator al recidivei după condamnare prevăzut de art.43 alin.1 C.pen.2009, se prevede că la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă se adaugă pedeapsa neexecutată sau restul rămas neexecutat, spre deosebire de art. 39 C.pen.1969, când restul rămas neexecutat se contopeşte, potrivit regulilor cumului juridic, cu pedeapsa, putându-se adăuga un spor.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 C.pen.2009, în interpretarea dată de Curtea Constituţională prin Decizia nr.265/6 mai 2014, instanţa apreciază că legea în vigoare la momentul săvârşirii faptelor reprezintă legea penală mai favorabilă.

Prin urmare, în baza art.386 alin.1 C.pr.pen. a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.N. din infracţiunile reţinute în rechizitoriu în infracţiunea de viol prevăzută de art.218 alin.1 C.pen.2009 şi infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art.234 alin.1 lit.d şi f C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit. a şi d C.pen.2009, art.41 şi art.38 alin.1 C.pen.2009, cerere formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil.

În drept, fapta inculpatului C.N., care în noaptea de 16.01.2007, a agresat-o pe partea vătămată N.E., lovind-o cu pumnul în zona feţei, în timp ce ceilalţi participanţi, minorul C.M. şi R.M.M., au sustras bunuri din locuinţa acesteia, întruneşte atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.b şi alin.2 1 lit.a şi c C.pen. 1969.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material al infracţiunii complexe de tâlhărie constă în furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra ori furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.

În cazul infracţiunii de tâlhărie, participaţia penală sub forma coautoratului există şi atunci când unii dintre participanţi au contribuit direct numai la realizarea actelor de violenţă, iar alţii, numai la sustragerea bunurilor, deoarece atât folosirea violenţei, cât şi sustragerea bunurilor, fiind incluse în conţinutul tâlhăriei, prin săvârşirea oricăreia dintre aceste activităţi se realizează în parte latura obiectivă a infracţiunii.

În cauză, inculpatul a realizat acte ce intră în conţinutul elementului material al infracţiunii de tâlhărie. Astfel, inculpatul a agresat-o pe partea vătămată N.E., lovind-o cu pumnul în zona feţei, în timp ce ceilalţi participanţi, minorul C.M. şi R.M.M. au sustras bunuri din locuinţa acesteia.

Urmarea imediată constă în încălcarea integrităţii fizice a victimei, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă deoarece a avut reprezentarea că, prin acţiunile sale, exercitarea violenţei asupra victimei, se produc consecinţe păgubitoare asupra integrităţii fizice a acesteia şi a urmărit producerea acestora.

Sunt incidente în cauză, circumstanţele agravante prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b) C.pen.1969 – în timpul nopţii, precum şi agravanta prevăzută la alin.21  lit.a) şi c) C.pen.1969- de două sau mai multe persoane împreună şi într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia, precum şi circumstanţa agravantă prevăzută de art.75 alin.1 lit.c C.pen.1969- săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.

Infracţiunea a fost săvârşită de inculpat în condiţiile recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 alin.1 lit.a C.pen.1969 întrucât, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin sentinţa penală nr. … din 07 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria  Mizil în dosarul nr. …, definitivă prin decizia penală nr. … pronunţată de Tribunalul Prahova. A fost arestat la data de 06.02.3003 şi liberat condiţionat la data de 22.02.2006, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare.

În drept, fapta inculpatului C.N. care, în noaptea de 16.01.2007, prin exercitarea de acte de violenţă fizică şi ameninţări, a constrâns-o pe persoana vătămată N.E., să întreţină acte sexuale împotriva voinţei acesteia, întruneşte, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 C.pen. 1969.

În ceea ce priveşte latura obiectivă din conţinutul constitutiv al infracţiunii reţinute, elementul material este realizat de întreţinerea de acte sexuale cu persoana vătămată prin constrângerea ei, atât fizică, imobilizare, cât şi morală, prin ameninţări şi inducerea unei stări de teamă puternică. Prin constrângere, nu se înţelege numai actul de violenţă, ci orice alte acte care presupun forţa fizică a făptuitorului, suficient de puternice pentru a constrânge, dar nu în mod necesar irezistibile.

Aptitudinea forţei fizice de a constrânge la act sexual se apreciază în fiecare caz, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost exercitată această forţă, precum şi de posibilităţile reale de rezistenţă pe care le-a avut victima.

Faţă de aceste criterii, în cauză, instanţa reţine că partea vătămată în vârstă de 81 ani, se afla într-o poziţie vulnerabilă, de inferioritate, raportat la vârsta şi forţa inculpatului.  Urmarea imediată constă în încălcarea libertăţii victimei de a decide cu privire la întreţinerea unui act sexual. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, deoarece acesta a prevăzut consecinţele păgubitoare ale faptei sale asupra libertăţii sexuale a persoanei vătămate, dar şi asupra integrităţii psihice şi fizice ale acesteia şi a urmărit producerea acestora. 

Infracţiunea a fost săvârşită de inculpat în condiţiile recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 alin.1 lit.a C.pen.1969 întrucât, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin sentinţa penală nr. .. din 07 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria  Mizil în dosarul nr. …, definitivă prin decizia penală nr. .. pronunţată de Tribunalul Prahova. A fost arestat la data de 06.02.3003 şi liberat condiţionat la data de 22.02.2006, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare.

Având în vedere că cele două infracţiuni au fost comise mai înainte ca pentru vreuna dintre ele să intervină o hotărâre judecătorească de condamnare, instanţa constată că sunt întrunite condiţiile concursului real de infracţiuni, în încadrarea juridică a faptelor urmând a se reţine şi dispoziţiile art. 33 lit.a din Codul penal 1969.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.396 alin.2 C.proc.pen., întrucât faptele există, au fost săvârşite de inculpat şi constituie infracţiuni, instanţa a dispus condamnarea inculpatului C.N.

VI.Individualizarea juridică a pedepselor

Instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.52 C.pen.1969, precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen.1969 raportate la prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, circumstanţele concrete ale săvârşirii faptelor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, respectiv relaţiile sociale referitoare la libertatea sexuală, integritatea fizică şi psihică a persoanei, modalităţile de săvârşire a faptelor, prin constrângere fizică şi ameninţări, urmările faptelor, constând în încălcarea libertăţii persoanei vătămate de a decide cu privire la întreţinerea unui act sexual, dar şi atingerea adusă integrităţii fizice şi psihice a persoanei, şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea acestuia de negare a săvârşirii faptelor.

 La individualizarea pedepsei, instanţa a ţinut seama de starea de recidivă a inculpatului, care denotă perseverenţă infracţională, din fişa de cazier rezultând că inculpatul a încălcat în mod repetat legea penală, fiind condamnat, ceea ce denotă o periculozitate socială sporită şi un grad înalt de potenţial criminogen coroborat cu eşecul educativ  al pedepselor aplicate anterior.

 Având în vedere considerentele expuse, instanţa a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b şi alin.2 1 lit.a şi c C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen.1969 şi art.75 alin.1 lit.c C.pen.1969 cu aplicarea art.5 C.pen.2009 şi la o pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.197 alin.1  C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen.1969, cu aplicarea art.5 C.pen.2009, aceste pedepse fiind apte să răspundă scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului şi formarea de către acesta a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

În legătură cu aceste cuantumuri ale pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, instanţa a apreciat că sunt adecvate unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni şi de reeducare a inculpatului, aceste pedepse constituind totodată pentru inculpat un avertisment serios pentru ca pe viitor să nu mai nesocotească normele de convieţuire socială şi penale.

Comiterea faptelor de către inculpat denotă o slabă capacitate empatică a acestuia, o desconsiderare a traumelor produse victimei şi un sistem de valori necesitând un proces complex de reconfigurare. În consecinţă, privarea de liberate a inculpatului pentru o lungă perioadă de timp este adecvată în vederea realizării scopului preventiv al pedepsei.

În acelaşi timp, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, art. 197 alin.1 din Codul penal 1969, prevede în afară de pedeapsa închisorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Prin urmare, pe lângă pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, în cauză este obligatorie şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Instanţa a avut în vedere drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen.1969, apreciind că inculpatul este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, ţinând cont de responsabilităţile reclamate de astfel de funcţii, de interesul public urmărit prin exercitarea acestor funcţii, dar şi de faptul că persoanele ce ocupă astfel de funcţii ar trebui să aibă o conduită şi o reputaţie ireproşabile în societate, nefiind o măsură disproporţionată în raport cu gravitatea şi natura faptei ce relevă caracteristici morale ale inculpatului într-atât de distorsionate incompatibile cu o societate democratică.

Pentru aceste considerente, instanţa în baza art.65 alin.2 şi 3 C.pen. 1969 raportat la art.64 şi art.53 pct.2 lit.a C.pen. 1969 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a şi lit.b C.pen. 1969 pentru o perioadă de 3 (trei) ani, a cărei executare va începe după executarea sau stingerea executării pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de viol în stare de recidivă postcondamnatorie.

În privinţa pedepselor accesorii, ţinând seama de Decizia LXXIV/2007 pronunţată de Î.C.C.J. în soluţionarea recursului în interesul legii, şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra regatului Unit şi Sabou şi Pârcălab contra României, instanţa nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conţinutul său concret, în funcţie de criteriile stabilite în art.71 alin.3 C.pen.

Astfel, natura şi gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnităţii în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b  C.pen.1969.

Prin urmare, în baza art.71 C.pen.1969 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, instanţa a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale a închisorii, atât pentru săvârşirea infracţiunii de viol, cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, ambele săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art.61 alin.1 C.pen.1969 a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. .., pronunţată de Judecătoria  Mizil în dosarul nr. .., definitivă prin decizia penală nr. … pronunţată de Tribunalul Prahova, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare şi va contopi restul de 348 zile de închisoare cu pedeapsa  de 8 ani închisoare stabilită prin prezenta sentinţă, pentru infracţiunea de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie inculpatul urmând a executa pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art.61 alin.1 C.pen.1969 a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului C.N. prin sentinţa penală nr. .., pronunţată de Judecătoria  Mizil în dosarul nr. …, definitivă prin decizia penală nr... pronunţată de Tribunalul Prahova, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare şi va contopi restul de 348 zile de închisoare cu pedeapsa  de 7 ani închisoare stabilită prin prezenta sentinţă, pentru infracţiunea de viol săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art.33 lit.a din Codul penal 1969, instanţa a reţinut că infracţiunea de viol şi infracţiunea de tâlhărie au fost săvârşite în concurs real, astfel încât, potrivit art.34 alin.1 lit.b Codul penal 1969 şi art.35 alin.1 din Codul penal 1969, instanţa a contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente deduse judecăţii, inculpatul C.N. urmând a executa pedeapsa principală cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare alături  de pedeapsa complementară constând în interzicerea pe durata de 3 (trei) ani de la executarea sau stingerea executării pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a şi lit.b C.pen. 1969.

Totodată,  în baza art.71 C.pen.1969 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, instanţa a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat  la art.88 alin.1 C.pen.1969,  a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului C.N., perioada executată, cu începere de la 09.07.2014 şi până la 29.04.2015, precum şi perioada arestării preventive de la 29.04.2015, la zi.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală,  instanţa a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din data de 29.04.2015, dată de Judecătoria Mizil şi pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.1/JUD/29.04.2015 emis de Judecătoria Mizil, întrucât persistă temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurii preventive.

Inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea concretă a faptelor, modul de săvârşire şi, mai ales, din perseverenţa lui infracţională, ce reflectă un risc ridicat de a comite fapte similare, dar şi prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice prin liberarea inculpatului după comiterea unor fapte foarte grave în stare de recidivă postcondamnatorie.

VII.Latura civilă

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei.

Partea civilă N.E. a decedat, conform certificatului de deces depus la dosar, la data de 12.11.2012.

Potrivit art.24 C.proc.pen. acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces a părţii civile, dacă moştenitorii îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în termen de două luni de la data decesului.

N.N., fiul părţii civile, a declarat în faţa instanţei că nu solicită continuarea exercitării acţiunii civile.

VIII.Cheltuieli judiciare 

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 274 alin.1 teza finală raportat la art.272 alin.2 C.proc.pen. onorariul avocatului din oficiu al inculpatului în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare