Civil.contesţie la executare cnadnr tarif de despagubire lege contraventionala mai favorabila

CONTESŢIE  LA EXECUTARE CNADNR TARIF DE  DESPAGUBIRE LEGE  CONTRAVENTIONALA  MAI  FAVORABILA

Deliberand asupra cauzei civile, constata urmatoarele:

Prin contestatia la executare inregistrata sub nr. /200/02.02.2016 pe rolul acestei instante, contestatorul GEORGIAN a solicitat, in contradictoriu cu intimata COMPANIA anularea incheierii de incuviintare a executarii silite din data de 22.10.2015, a incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.10.2015 si a somatiei mobiliare din 22.10.2015.

In motivare a aratat ca prin procesul-verbal seria nr., investit cu formula executorie de catre Judecatoria Sectorului 1 la data de 21.04.2015, a fost obligat sa achite, pe langa amenda contraventionala si tariful de despagubire in cuantum de 28 de euro.

A precizat ca nu a achitat acest tarif de despagubire, intrucat prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 care reglementa obligatia achitarii acestuia.

A apreciat, in consecinta, ca obligarea sa, in anii 2015-2016, la plata acestui tarif de despagubire, pentru o contraventie savarsita in anul 2012, este ilegala, in conditiile in care, tot in anul 2012, dispozitiile legale care il reglementau au fost abrogate.

A considerat, fata de cele expuse anterior, ca incheierea din 22.10.2015 prin care executorul judecatoresc a stabilit suma de 387,37 lei, reprezentand cheltuieli de executare, este lipsita de temei legal.

In drept a invocat dispozitiile art. 712 C.p.c.

A solicitat judecata cauzei in lipsa.

In dovedire a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.

A atasat cererii formulate urmatoarele inscrisuri, in fotocopie: incheierea de incuviintare a executarii silite din data de 22.10.2015, incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.10.2015, somatie mobiliara, instiintare, procesul-verbal seria R12 nr. 0235193/10.04.2012, dovada comunicarii acestuia, incheierea de investire cu formula executorie.

Intimata Compania a formulat şi a depus în termen procedural, întâmpinare (fila 18)  prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

1. În fapt, arată intimata, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că în data de 14.12.2011, vehiculul, aparţinând contestatorului, circula pe drumurile naţionale fără să deţină rovinieta valabilă, aşa cum este definită de art. 1 (1^1) din norma de referinţa, adică O.G. nr. 15/2002. În scopul sancţionării faptei contravenţionale, precum şi a prevenirii săvârşirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din acelaşi act normativ menţionat anterior, au fost emise procesele verbale în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârşirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001'' privind regimul juridic al contravenţiilor,"Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de Ia data săvârşirii faptei".

In contextul legislativ expus, învederează intimata în continuare, agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancţiunea anularii procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni. În ceea ce priveşte comunicarea procesului verbal de constatare a contravenţiei, aceasta s-a făcut conform dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Întrucât debitorul nu şi-a valorificat dreptul conferit de a ataca în instanţa procesul verbal, în termen procedural şi nici nu a plătit în mod voluntar până să intervină procedura coercitiva a executării silite, acesta a devenit titlu executoriu, iar creanţa de drept comun în cuantum de 28 euro – reprezentând tariful de despăgubire, din acest considerent, îndeplineşte cumulativ condiţiile imperative ale art. 379 Cod proc. civ.

Mai arată intimata că aceasta este raţiunea pentru care, în scopul recuperării creanţei reprezentate prin tariful de despăgubire, neachitata în mod voluntar, a formulat o cerere de executare silita, insoţita de titlul executoriu şi toate actele necesare realizării acestei proceduri, adresată Biroului de Executor Judecătoresc. Biroul executorului judecătoresc s-a conformat obligaţiilor legale care guvernează procedura executării silite şi a dat curs unei solicitări legale pe care a primit-o şi care a survenit în lumina art. 622 alin. 2 Noul Cod proc. civ, coroborat cu cele ale art. 663 din acelaşi act.

2. În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului potrivit cărora în prezenta cauza ar fi aplicabile prevederile Legii nr.144/2012 prin care se abroga art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, a solicitat instanţei să reţină că nu sunt aplicabile prevederile art. 15 din Constituţie referitoare la retroactivitatea legii contravenţionale mai favorabile, întrucât obiectul executării silite î1 constituie creanţa constând în tariful de despăgubire, creanţa care nu este sancţiune contravenţionala, astfel că retroactivitatea legii contravenţionale mai favorabile nu este aplicabilă în speţa de faţă.

În considerentele Deciziei, învederează intimata, Curtea Constituţionala a constatat posibilitatea cumulării răspunderii contravenţionale cu răspunderea civilă delictuală şi, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenţionale şi a unui tarif de despăgubire. Cumulul se justifică prin diferenţa esenţială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere, Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenţionale se urmăreşte sancţionarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speţă CNADNR-SA. Curtea a reţinut ca utilizatorul a săvârşit o fapta ilicită (folosirea drumului naţional fără rovinietă), prin care a cauzat un prejudiciu reţelei de drumuri naţionale prin uzarea şi degradarea acestora şi, totodată, există un raport de cauzalitate între fapta ilicita şi prejudiciu, acesta fiind rezultatul direct al acţiunii de folosire a drumurilor naţionale fără plata rovinietei. Stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR-SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârşita de utilizator.

Prin urmare, tariful de despăgubire nu constituie o sancţiune contravenţională complementară, ci estimarea legală a unui a unui prejudiciu, care este fundamentul unei răspunderi civile delictuale.

Pe de altă parte, în sensul prevederilor constituţionale precum şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 228/2007, referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a învederat intimata, construit pe principiul egalitaţii în drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constituţia României, "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", iar, în virtutea alin. 2) din acelaşi articol al legii fundamentale, "nimeni nu este mai presus de lege".

3. În ceea ce priveşte cheltuielile de executare a precizat ca acestea se incadreaza in limitele legale admise de OMJ nr. 2561/2012.

În drept a invocat intimata dispoziţiile art. 205 Noul Cod proc. civ. precum şi cele care se regăsesc în cuprinsul întâmpinării şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă  potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 411 alin. 2 Noul Cod proc. Civ.

La solicitarea instantei, BEJ a depus dosarul de executare nr./2015, in copie certificata (filele 28-38).

Contestatorul nu a formulat raspuns la intampinare.

Instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin incheierea pronuntata de Judecatoria la data de 21.04.2015 in dosarul nr. /299/2015 (fila 31), instanta a investit cu formula executorie procesul-verbal seria nr. 0235193/10.04.2012.

Prin cererea înregistrată sub nr. /24.04.2015 (fila 28) intimata creditoare a solicitat BEJ începerea executării silite împotriva debitorului Georgian în temeiul titlului executoriu proces verbal de contraventie seria nr. /10.04.2012 (fila 29).

Prin incheierea din data de 22.10.2015  executorul judecatoresc a incuviintat executarea silita (fila 33), iar prin incheierea pronuntata la aceeasi data (fila 34), a stabilit cheltuielile de executare la suma de 387,37 lei. La aceeasi data a fost emisa somatia depusa la fila 36, aceasta fiind comunicata debitorului impreuna cu celelalte acte de executare, la data de 19.01.2016 (fila 37).

Impotriva executarii silite debitorul a formulat prezenta contestatie la executare, in termenul legal de 15 zile prevazut de art. 715 alin. 1 C.p.c.

Instanta retine ca, în baza art 9 alin 2 C.p.civ obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Totodata, potrivit art. 22 alin. 6 C.p.c., judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea prevede altfel.

In procedura contestatiei la executare legiuitorul nu a prevazut o derogare in acest sens, astfel incat instanta nu poate, din oficiu, analiza alte motive de nelegalitate a executarii silite sau a actelor de executare, decat cele invocate de contestator, prin cerere, fara a incalca in mod flagrant principiul disponibilitatii.

Ca urmare, instanţa va analiza acţiunea dedusă judecăţii numai prin prisma criticilor contestatorului şi a solicitărilor făcute prin acţiunea introductivă până la închiderea dezbaterilor în fond.

Contestatia la executare a fost structurata in considerarea urmatoarelor motive:

-inlaturarea obligatiei de plata a tarifului de despagubire Legii nr. 144/2012;

-cheltuielile de executare apreciate de parte ca exagerate

In privinta primei sustineri a contestatorului, instanta observa ca potrivit art. 8 alin. 3 si 3 ind. 1 din OG nr. 15/2002: „(3) Contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. (31) Agentul constatator va face menţiune în procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi despre contravaloarea despăgubirii şi modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2), în contul Companiei. şi va reveni acesteia ca venit extrabugetar.”

Prin Legea nr. 144/23.07.2012 au fost abrogate dispozitiile art. 8 alin. 3 si 3 ind. 1 din OG nr. 15/2002. Totodata, potrivit art. II al Legii: „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”

Intr-o prima decizie pronuntata in analiza constitutionalitatii textului de lege (Decizia nr. 385/2013), Curtea Constitutionala retine conformitatea acestuia cu art. 15 alin. 2 din Constitutie, ca norma legala mai favorabila, in domeniul contraventional.

Acelasi rationament este reluat si in Deciziile ulterioare (ex 505/2013, 306/2014).

Prin Decizia 112/06.03.2014 Curtea Constitutionala statueaza si asupra conformitatii normei cu art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, retinand: „ Referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepţiei între contravenienţii care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii sau ale căror contestaţii au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.”

Astfel, Curtea Constitutionala a retinut conformitatea art. II din Legea nr. 144/2012 cu dispozitiile art. 15 alin. 2 si ale art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei.

Trebuie observat, insa, ca norma vizeaza numai situatia persoanelor sanctionate contraventional in temeiul art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, persoane care la data intrarii in vigoare a legii contestasera tariful de despagubire.

Situatia contestatorului din cauza nu cade insa, evident, sub incidenta normei invocate, intrucat acesta nu a contestat tariful de despagubire anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 144/2012.

Instituirea, de catre legiuitor, in cuprinsul normei, a unui tratament diferentiat, nejustificat obiectiv si rational,  intre persoanele care la data intrarii in vigoare a legii contestasera tarifele de despagubire si cele care nu procedasera in acest mod, nu poate face decat obiectul analizei unei exceptii de neconstitutionalitate a textului de lege prin raportare la art. 16 alin. 1 din Constitutie, analiza in competenta exclusiva a Curtii Constitutionale, iar nu a instantei chemate sa aplice norma.

Ceea ce instanta poate analiza este caracterul de lege contraventionala mai favorabila a art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012.

Potrivit art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001: „  Art. 12 - (1)*) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.”

Suscitata norma prevede, astfel, drept criterii de aplicare a legii mai favorabile dezincriminarea faptei şi sancţiunea mai uşoară.

Legea nr. 144/2012 nu dezincrimineaza fapta de a circula fara rovinieta valabila, deci ceea ce intereseaza este natura juridica a acestui tarif de despagubire.

Investita fiind cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. 3 si 3 ind. 1 din OG nr. 15/2002, Curtea Constitutionala a retinut, relativ la natura juridica a acestui tarif la despagubire, in Decizia nr. 57/26.01.2012 publicata in M.Of. nr. 244 din 11 aprilie 2012, urmatoarele:” Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil motivată prin pretinsa nesocotire a principiului non bis in idem. Semnificaţia acestuia este aceea că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă. Transpus la domeniul contravenţional, acesta s-ar referi aşadar la interdicţia de a se pronunţa două hotărâri judecătoreşti definitive cu privire la săvârşirea aceleiaşi contravenţii. Prevederile de lege criticate nu vizează însă o asemenea ipoteză. De fapt, autorii excepţiei au în vedere o altă semnificaţie a principiului enunţat, şi anume cea potrivit căreia este interzisă aplicarea a două sancţiuni principale pentru aceeaşi faptă, regulă cuprinsă în art. 5 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care reprezintă norma generală în materie contravenţională, fiind şi o aplicare a art. 23 alin. (12) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.360 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009, Decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ioan Pop împotriva României şi Hotărârea din 1 februarie 2005 pronunţată de instanţa de la Strasbourg în Cauza Ziliberberg împotriva Moldovei). Or, aşa cum s-a arătat mai sus, tariful de despăgubire nu are natura unei sancţiuni contravenţionale, ci a unei modalităţi de acoperire a unui prejudiciu material.

Curtea constată că posibilitatea cumulării răspunderii contravenţionale cu răspunderea civilă delictuală şi, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenţionale şi a unui tarif de despăgubire se justifică prin diferenţa esenţială dintre fundamentale fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenţionale se urmăreşte sancţionarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speţă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Administraţia Naţională a Drumurilor din România", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003, aceasta este persoană juridică română de interes strategic naţional, care desfăşoară, în principal, activităţi de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor. De aceea, stabilirea pe cale legală a tarifului de despăgubire se impune în vederea asigurării unei modalităţi eficiente de recuperare a prejudiciului suferit, în considerarea importanţei protejării reţelei de drumuri naţionale din România şi a necesităţii menţinerii acesteia într-o stare care să ofere deopotrivă siguranţă circulaţiei şi condiţii optime pentru desfăşurarea traficului rutier.”

In acord cu cele retinute de Curte, instanta apreciaza ca tariful de despagubire nu are natura unei sanctiuni.

Sanctiunea reprezinta o masura de constrangere prevazuta de legea contraventionala in cazul adoptarii unui comportament prohibit de lege.

Aceasta are o finalitate represiva si una preventiva, ambele insa vizand corectarea conduitei neconforme legii.

Potrivit art. 5 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ce constituie norma generala in materie contraventionala, sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare.

Aplicarea sanctiunilor contraventionale este reglementata de art. 21 din OG nr. 2/2001, iar despagubirea pentru eventuala paguba cauzata prin savarsirea contraventiei este reglementata de art. 23, imediat urmator.

Astfel, desi consecinta a savarsirii faptei, despagubirea nu este o sanctiune, ci consecinta a raspunderii civile delictuale.

In consecinta, nu se poate retine ca norma de abrogare a dispozitiilor art. 8 alin. 3 si 3 ind. 1 din OG nr. 15/2002 are caracterul unei legi contraventionale mai favorabile in sensul art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

In ceea ce priveste cheltuielile de executare, potrivit art. 669 alin. 4 C.p.c. sumele datorate ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de executorul judecatoresc prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii.

Analizand incheierea din data de 20.11.2015 instanta observa ca aceasta cuprinde toate elementele prevazute sub sanctiunea nulitatii de 656 alin. 1 C.p.c.

Potrivit art. 669 alin. 3 pct. 7 C.p.c. sunt cheltuieli de executare si alte cheltuieli necesare desfasurarii executarii  silite.

In incheierea atacata executorul judecatoresc a stabilit suma de 387,37 de lei cu acest titlu compusa din 15,37 de lei onorariu si 372 lei cheltuieli de executare silita (TVA inclus).

Potrivit art. 669 alin. 4 C.p.c. sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanta de executare, pe calea contestatiei la executare, pe baza dovezilor administrate de persoana interesata.

Instanta trebuie astfel sa verifice, pe baza probelor administrate de debitoare, dacă aceste cheltuieli stabilite prin incheiere au fost necesare pentru efectuarea executării.

Instanta invedereaza ca onorariul executorului judecatoresc reprezinta plata serviciului prestat de acesta, acela de executare silita si acopera efortul intelectual depus de acesta in instrumentarea dosarului de executare silita.

Pe langa acesta, executorii judecatoresc pot percepe si cheltuieli de executare silita, cheltuieli care erau prevazute si plafonate prin Anexa nr. 1 la Statutul Executorului Judecatoresc. Anexa insa a fost abrogata prin Hotararea UNEJ nr. 1/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 374 din 25 iunie, astfel incat pentru astfel de cheltuieli, nu mai exista un cuantum maxim prevazut de lege.

Cheltuielile apar ca necesare desfasurarii activitatii de executare silita, acoperind efortul material depus de executorul judecatoresc.

In ceea ce priveste cuantumul acestora, sarcina probei caracterului excesiv incumba partii, care insa nu a facut aceasta dovada.

In consecinta va respinge ca neintemeiata contestatia la executare formulata in contradictoriu cu intimata COMPANIA.

Ca efect al admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, va respinge pe acest considerent contestatia la executare formulata in contradictoriu cu intimatul BEJ .

Domenii speta

Spete similare