Ordonanta plata

Prin cererea înregistrată sub nr.362/329/2013, din 13 februarie 2013, creditoarea SC I. D. SRL, reprezentată prin d-na ing. M. M., a solicitat instanţei să emită o somaţie de plată împotriva debitoarei  SC P. S. SRL, pentru suma de 1275,39 lei, reprezentând contravaloarea produselor achiziţionate, la care se adaugă dobânda legală, calculată conform Normelor BNR, de la scadenţă şi până la data plăţii.

A solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între ea şi debitoare s-au derulat relaţii comerciale, în urma cărora debitoarei i-au fost livrate diferite cantităţi de marfă. Aceasta a refuzat însă să efectueze plata mărfurilor, în valoare totală de 1275,39 lei, conform facturilor anexate cererii sale.

Creditoarea a apreciat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG nr.5/2001.

A anexat cererii (în copii certificate): facturi fiscale nr.6408/02.04.2012, nr.6478/04.04.2012, nr.6479/04.04.2012, nr.9093/21.06.2012 şi nr.10699/11.08.2012.

Debitoarea a depus o cerere (fila 18), calificată de instanţă, ca fiind întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii creditoarei, pe motiv că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art.7201 Cod procedură civilă.

Cât priveşte excepţia prematurităţii cererii creditoarei, instanţa urmează să o respingă, ca neîntemeiată.

Astfel, procedura somaţiei de plată, ce este reglementată de dispoziţiile OG 5/2001, este o procedură specială, ce derogă de la dispoziţiile de drept comun, respectiv de la dispoziţiile art. 70101 Cod procedură civilă.

Prin somaţie, aşa cum rezultă şi din prevederile art.4 alin.2 din OG nr.5/2001, se urmăreşte, în primul rând atenţionarea debitorului cu privire la obligaţia de plată, că aceasta este certă, lichidă şi exigibilă, şi are ca scop principal realizarea de bună voie a creanţei, ceea ce se urmăreşte şi prin procedura concilierii, prevăzute de dispoziţiile art.7201 Cod procedură civilă.

Ca urmare, efectul concilierii în cazul procedurii reglementate prin OG nr.5/2001 este realizat chiar de judecător, aşa cum prevăd dispoziţiile art.4 alin.2 din OG nr.5/2001, astfel că nu se mai justifică un alt demers al creditorului, de a încerca soluţionarea litigiului, prin înţelegere cu cealaltă parte.

Pe fondul cauzei, din înscrisurile anexate cererii creditoarei, instanţa reţine că SC I. D. SRL a livrat SC P. S. SRL mărfuri, conform facturilor nr. nr.6408/04.04.2012, nr.6478/04.04.2012, nr.6479/04.04.2012, nr.9093/21.06.2012 şi nr.10699/11.08.2012.

Potrivit dispoziţiilor art.1 alin (1) din O.G. nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin  executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a  unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că procedura somaţiei de  plată este o procedură specială, deci derogatorie de la dreptul comun, şi presupune îndeplinirea anumitor condiţii speciale.

Astfel, în primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani.

Obligaţia debitorului poate fi asumată prin contract sau determinată potrivit unui  statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

În al doilea rând, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă iar a treia condiţie de admisibilitate se referă la mijlocul de probă prin care s-ar  putea face dovada creanţei pretinse de  creditor, în sensul că pot fi folosite numai înscrisurile.

Înscrisul constatator  al creanţei trebuie să fie un înscris propriu – zis, care să nu mai necesite completarea cu alte mijloace de probă (inadmisibile în procedura somaţiei de plată).

Instanţa apreciază că suma totală de 1275,39 lei, conform facturilor emise de creditoare pentru serviciile prestate, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, conform dispoziţiilor art.1 alin (1) din OG nr.5/2001.

În ceea ce priveşte dobânda legală solicitată de creditoare, instanţa reţine că, în cazul obligaţiilor ce au ca obiect a da o sumă de bani, atunci când nu a fost prevăzută prin contract, plata unor penalităţi de întârziere în executare, se datorează dobânda legală, care curge de drept, de la data punerii în întârziere a debitoarei.

Deşi creditoarea a susţinut că s-a înţeles cu debitoarea ca plata facturilor să se facă în termen de 30 de zile de la emiterea acestora (dată de la care debitoarea era de drept în întârziere, conform dispoziţiilor art.1523 N Cod civil), creditoarea nu a dovedit acest fapt, deşi sarcina probei îi revenea, conform dispoziţiilor art.1523 alin.(4) N Cod civil.

În această situaţie, punerea în întârziere s-a realizat de la data introducerii cererii creditoarei.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite, în parte, cererea formulată de creditoarea SC I. D. SRL, împotriva debitoarei SC P. S. SRL, va soma debitoarea să plătească creditoarei în termen de 20 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, suma de 1275,39 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data introducerii cererii (13 februarie 2013) şi până la data plăţii.

Va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare