Aplicarea contractului colectiv de munca la nivel de unitate. Inexistenta unei discriminari. Continutul notiunii de drept salarial

Aplicarea contractului colectiv de munca la nivel de unitate. Inexistenta unei discriminari. Continutul notiunii de drept salarial

Numai dreptul la plata salariului pentru munca prestata este un drept fundamental, care nu poate fi restrâns salariatului, iar nu si ajutorul, compensatia acordata la pensionare, angajatorul fiind în drept sa acorde acest beneficiu numai salariatilor care se pensioneaza pentru limita de vârsta, fara ca aceasta practica sa poata fi considerata discriminatorie, cu singura conditie ca prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de unitate sa fie concordante cu dispozitiile Contractul colectiv de munca unic la nivel national. Din probele administrate în cauza, respectiv Contractul colectiv de munca pe unitate, valabil pe anul 2008, rezulta ca sunt îndreptatiti la plata unei indemnizatii egala cu doua salarii de baza avute în luna pensionarii numai salariatii care ies la pensie pentru limita de vârsta, iar nu si cei care se pensioneaza anticipat sau anticipat partial. Aceasta dispozitie nu încalca prevederile art.8 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national si, prin urmare, pretentiile recurentei-reclamante sunt lipsite de temei.

 Decizia civila nr. 4805R din 26 Iunie 2009

Prin sentinta civila nr.1753 din 19.11.2008, pronuntata de Tribunalul Calarasi - Sectia Civila,  a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta OAM, împotriva pârâtei SC C SA, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor banesti în cuantum de doua salarii de baza avute în luna pensionarii, respectiv suma de 4394 lei, conform Contractului colectiv de munca pe anul 2008.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca este neîntemeiata sustinerea reclamantei, potrivit careia dreptul la plata a doua salarii de baza avute în luna pensionarii, se cuvine salariatilor care ies la pensie pentru limita de vârsta, anticipat, anticipat partial, a existat în contractele colective de munca anterioare anului 2008, iar modificarea intervenita în anul 2008, respectiv, la iesirea la pensie pentru limita de vârsta, contravine prevederilor art.8 (1) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007-2010 si a art.238 (1) din Codul Muncii.

Astfel, potrivit art.50 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007-2010 "Salariati care se pensioneaza pentru limita de vârsta primesc o îndemnizatie egala cu cel putin doua salarii avute în luna pensionarii".

Aceasta dispozitie a fost preluata în Contractul Colectiv de Munca al SC CSA valabil pentru anul 2008, prin art.95 lit.C, fara nici o alta conditie decât cea a "pensionarii la limita de vârsta" si fara reducerea dreptului respectiv (doua salarii de baza avute în luna pensionarii).

Prin urmare, s-a considerat ca prin dispozitiile art.95 lit.c din Contractul Colectiv de Munca al SC C SA valabil pentru anul 2008 nu au fost încalcate prevederile art.8 (1) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007-2010 si a art.238 (1) din Codul Muncii.

Potrivit art.95 lit.c din Contractul Colectiv de Munca al SC C SA Calarasi valabil pentru anul 2008, salariatii care ies la pensie pentru limita de vârsta beneficiaza la data pensionarii de plata unei îndemnizatii egala cu doua salarii de baza avute în luna pensionarii.

În raport de prevederile mai sus mentionate, s-a apreciat ca actiunea reclamantei nu este întemeiata, deoarece acesteia i s-a acordat o pensie anticipata partiala.

Împotriva acestei hotarâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ., recurenta a aratat ca hotarârea este data cu aplicarea gresita a legii, în sensul ca nu au fost luate în considerare sustinerile orale facute în faza de dezbateri care au fost consemnate în caietul grefierului-referitoare la aplicarea dispozitiilor art.5 din Legea nr.53/2003, Codul muncii si art.8 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.

Potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.53/2003, este interzisa orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat bazata pe criterii printre care exista si cel de vârsta, iar alin 3 defineste discriminarea directa ca fiind acele acte si fapte de excludere, restrictie întemeiate pe unul dintre criteriile de la alin.1, care are ca scop sau efect neacordarea unor drepturi prevazute de legislatia muncii.

Au fost invocate si prevederile art.7 si 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, principiul nediscriminarii - la salariu egal pentru munca egala - regasindu-se si în prevederile art.12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale adoptata la 4.11.2000, ratificata de România prin Legea nr.103/2006, art.4 din Cartea sociala europeana revizuita adoptata la Strasbourg la 3.05.1996, ratificata de România prin Legea nr.74/1999.

Conform art.20 alin.1 din Constitutia României "dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor" vor fi interpretate si aplicate si concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate în care România este parte.

Astfel, s-a sustinut ca, în momentul în care o reglementare interna este în contradictie cu o reglementare internationala privind drepturile si libertatile cetatenilor, se vor aplica principiile prevazute in tratatele si pactele la care România este parte, mai sus citate. Modificarea CCM încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, în sensul ca numai salariatii care ies la pensie pentru limita de vârsta au beneficiul acestui drept, nu reprezinta o adaptare a contractului, asa cum a considerat instanta de fond, ci este o încalcare a dispozitiilor art.8 Contractul colectiv de munca unic la nivel national. Potrivit acestui articol, drepturile salariatilor care au fost recunoscute si prevazute în contracte colective de munca încheiate la nivel de unitate anterior anului 2007, nu pot fi reduse prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel national pentru 2007-2010.

Recurenta a aratat ca, fiind vorba de drepturi câstigate, acestea nu pot fi reduse sau anulate, chiar daca ele apar prin contracte colective de munca la nivel de unitate, sens în care în faza de dezbateri s-a solicitat înfatisarea unor înscrisuri relevante sub acest aspect.

Instanta de fond, în baza art.129 alin 5 C.pr.civ., trebuia sa îsi exercite rolul activ si sa puna în discutia partilor orice fapte si împrejurari lamuritore pentru solutionarea cauzei.

Examinând sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate si tinând seama de dispozitiile art.3041 C.pr.civ., Curtea constata urmatoarele:

Sustinerile recurentei-reclamante, referitoare la încalcarea prevederilor legale privitoare la principiul nediscriminarii, nu sunt cuprinse în cererea de actiunea dedusa judecatii primei instante, fiind temeiuri noi, invocate pentru prima data în recurs.

Pe de alta parte, Curtea apreciaza ca numai dreptul la plata salariului pentru munca prestata este un drept fundamental, care nu poate fi restrâns salariatului, iar nu si ajutorul, compensatia acordata la pensionare, angajatorul fiind în drept sa acorde acest beneficiu numai salariatilor care se pensioneaza pentru limita de vârsta, fara ca aceasta practica sa poata fi considerata discriminatorie, cu singura conditie ca prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de unitate sa fie concordante cu dispozitiile Contractul colectiv de munca unic la nivel national.

Aceasta este si practica Curtii Constitutionale, care a retinut ca beneficiul unor drepturi banesti suplimentare, cum este si cel pretins în cauza, nu constituie un drept constitutional fundamental si, în consecinta, legiuitorul (în speta angajatorul), este în drept sa le acorde, sa le modifice ori sa înceteze acordarea lor, precum si sa stabileasca perioada în care le acorda.

De altfel, plata indemnizatiei pe care recurenta o solicita este cuprinsa la Capitolul "Ajutoare materiale, financiare si actiuni sociale", fiind evident ca nu este vorba despre un drept de natura salariala.

De asemenea, Curtea apreciaza ca înscrisurile la care recurenta-reclamanta face referire nu erau utile solutionarii pricinii si ca instanta de fond nu a încalcat rolul activ la care este obligata prin dispozitiile art.129 alin.5 C.pr.civ., din probele administrate în cauza, respectiv Contractul colectiv de munca al SC C SA, valabil pe anul 2008, rezultând ca sunt îndreptatiti la plata unei indemnizatii egala cu doua salarii de baza avute în luna pensionarii numai salariatii care ies la pensie pentru limita de vârsta, iar nu si cei care se pensioneaza anticipat sau anticipat partial.

Aceasta dispozitie nu încalca prevederile art.8 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national si, prin urmare, pretentiile recurentei-reclamante sunt lipsite de temei.

Drept consecinta, vazând si dispozitiile art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

1

1

Domenii speta

Spete similare