Legea nr. 10/2001. Imobil ce face obiect al Legii nr. 10/2001. Înstrăinare realizată în cadrul procesului de privatizare. Valabilitatea înstrăinării.

Legea 10/2001. Imobil ce face obiect al Legii nr. 10/2001. Înstrăinare realizată în cadrul procesului de privatizare. Valabilitatea înstrăinării.

Legea nr. 10/2001 – art. 45 alin. 1, 2

C. civ. – art. 1299 alin. 2

Este nul absolut actul de înstrăinare a unui imobil preluat abuziv de stat dacă, la data înstrăinării nu au fost respectate dispoziţiile legale în vigoare şi dacă dobânditorii nu au fost de bună-credinţă la încheierea actului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 1431 din 29 iunie 2006

Reclamantul M.I.-Ş. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.I.F. Banat Crişana Arad, S.C. „N.P.I.” S.A. Arad, A.V.A.S. Bucureşti, Asociaţia „R.” P.A.S. Arad, A.V.A.S. Timişoara şi S.C. „C.” S.R.L. Arad constatarea nulităţii absolute a actului de privatizare şi aplicarea dispoziţiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.

În motivarea acţiunii a arătat că imobilul înscris în  C.F. 2884 C., nr. top 4541/b. 2  constând în intravilan cu moară în suprafaţă de 765 mp. a fost cumpărat de  bunicii săi şi donat tatălui său, M.I.

În anul 1948 imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Legii nr. 119/1948, însă dreptul de proprietate al Statului a fost întabulat după 20 de ani, în baza Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966.

Reclamantul a formulat o acţiune în rectificare de carte funciară, în  anul 1993, iar  prin decizia civilă nr. 635 din 16 mai 1995 a Curţii de Apel Timişoara i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu şi şi-a  întabulat în cartea funciară acest  drept.

În timp ce reclamantul era proprietar al imobilului, la 01.07.1995 S.C. „R.” S.A. s-a privatizat deşi Statul Român reprezentat de F.P.S. nu era  proprietar.

Ca urmare, reclamantul consideră că actele de privatizare şi contractele de vânzare-cumpărare acţiuni sunt nule absolut, întrucât au fost întocmite de un fost  neproprietar.

Prin sentinţa civilă nr. 949 din 11 decembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Lipova în dosar nr. 739/2002, a fost respinsă acţiunea reclamantului M.I.-Ş. împotriva S.C. „R.” S.A. Arad şi Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea participaţiilor Statului – Sucursala Regională Vest Timişoara.Au fost respinse ca inadmisibile cererile de intervenţie în interes propriu şi de chemare în garanţie formulate de Asociaţia „R.” P.A.S. faţă de SIF Banat –Crişana şi A.P.A.P.S. Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că acţiunea de privatizare a morii în litigiu a avut loc prin contractele încheiate între S.C. „R.” S.A. Arad cu Fondul Proprietăţii Private nr. 1 Banat Crişana, actualmente SIF Banat-Crişana.

S.C. „R.” S.A. Arad s-a divizat, imobilul în litigiu fiind preluat de S.C. „C.” S.R.L. Arad.

Reclamantul nu a chemat în judecată nici una din aceste părţi, acestea fiind totuşi citate, dar în altă calitate decât cea de pârâtă.

Faţă de această situaţie, s-a respins acţiunea reclamantului faţă de S.C. „R.” S.A. Arad şi A.P.A.P.S. Sucursala Vest Timişoara pentru constatarea nulităţii absolute a actului de privatizare, în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor.

În baza art. 49 – 60 C. pr. civ., s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie şi de intervenţie formulată de Asociaţia „R.” P.A.S.

Împotriva hotărârii primei instanţe, a declarat apel reclamantul M.I., solicitând schimbarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii sale în sensul constatării nulităţii absolute a actului de privatizare.

În susţinerea cererii sale, reclamantul apelant a arătat că pe parcursul judecării acţiunii de drept comun şi după întabularea sa în cartea funciară s-a realizat actul de privatizare, ceea ce dovedeşte reaua-credinţă a pârâţilor în întocmirea actelor de privatizare.

Prin decizia civilă nr. 209 din 25 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 8029/2003,  a fost respins apelul declarat de reclamantul M.I.-Ş. împotriva sentinţei civile nr. 949 din 11 decembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. 739/2002, în contradictoriu cu  pârâţii intimaţi S.I.F. Banat Crişana Arad, S.C. „N.P.I.” S.A. Arad, A.P.A.P.S. Bucureşti, Asociaţia „R.” P.A.S. Arad, A.P.A.P.S. Timişoara, S.C. „C.” S.R.L. Arad, M.S., B.I., D.A., C.R. şi J.V.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că, deşi acţiunea reclamantului este confuză, acesta tinde la examinarea, în contradictoriu cu părţile implicate în actul de privatizare a morii – situate în comuna C.,  înscrisă în CF nr. 284 – a  condiţiilor privind valabilitatea actelor de privatizare în temeiul dispoziţiilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.

Din această perspectivă, din actele şi lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că modalitatea de constituire a patrimoniului întreprinderii care s-a privatizat, în temeiul Legii nr. 15/1990, s-a desfăşurat cu respectarea acestui din urmă act normativ, iar procedura ulterioară de privatizare, de asemenea, s-a realizat prin acte juridice care, la momentul întocmirii lor, nu au fost afectate de vreo cauză de nulitate absolută.

În aceste condiţii, instanţa de apel a concluzionat că nu poate fi antrenată, din punct de vedere juridic, o măsură de anulare a actelor de privatizare, reclamantul având la dispoziţie calea unor măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Faţă de cele arătate, apelul declarat de către reclamant a fost respins.

Împotriva deciziei civile nr. 209 din 25 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 8029/2003 în termen legal a declarat recurs reclamantul criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurentul a arătat în motivarea recursului că imobilul în litigiu, a fost preluat de către Statul Român fără titlu fiind înscrise în cartea funciară, ca temei  de drept al preluării, Decretele nr. 218/1960 şi nr. 712/1966.

A susţinut că în speţă este vorba despre o moară ţărănească cu o capacitate  de măciniş sub un vagon.

Referitor la actul de privatizare, recurentul a susţinut că a fost încheiat cu rea-credinţă, deoarece la data privatizării nici Statul Român şi nici S.C. „R.” S.A. nu aveau calitatea de proprietari, semnarea contractelor de privatizare făcându-se la 18.06.1995 cu  F.P.P. Banat Crişana, respectiv la 26.07.1995 cu F.P.S. Bucureşti.

A susţinut de asemenea că în anul 1993 a formulat o acţiunea de drept comun prin care a  revendicat  imobilul de faţă şi a obţinut câştig de cauză, dreptul său de proprietate fiind înscris în  cartea funciară în baza deciziei civile irevocabile nr. 635 din 16 mai 1995 a Curţii de Apel Timişoara însă, după un an şi şase luni, ca urmare a admiterii unei contestaţii în anulare şi rejudecării recursului, a pierdut pentru a doua oară dreptul de proprietate asupra imobilului.

A învederat de asemenea că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001,  însă Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 nu s-a putut pronunţa asupra cererii acestuia câtă vreme  nu s-a supus analizei legalitatea actului de privatizare.

Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate şi dispoziţiile cuprinse în art. 304 şi urm. C. pr. civ., Curtea a stabilit că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Imobilul înscris în  C.F. 2884 C., nr.  top 4541/b. 2  constând în intravilan cu moară în suprafaţă de 765 mp., a fost cumpărat de bunicii reclamantului şi donat  tatălui reclamantului, M.I.

În anul 1948 imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Legii nr. 119/1948, însă dreptul de proprietate al Statului a fost  întabulat după 20 de ani, în baza  Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966.

La data de 03.03.1993 reclamantul a formulat o acţiune în rectificare de carte funciară privind moara în litigiu, iar prin decizia civilă nr. 635 din 16 mai 1995 a Curţii de Apel Timişoara i-a fost recunoscut irevocabil dreptul de proprietate asupra imobilului şi şi-a întabulat în cartea funciară acest  drept.

La data semnării contractelor de privatizare nr. 218 din 18.06.1995 şi nr. 400 din 26.07.1995 proprietar tabular al imobilului în discuţie era reclamantul,  S.C. „R.” S.A. fiind  radiată din cartea funciară încă din data de 15.06.1995.

Întrucât Statul Român nu era proprietar al imobilului la data privatizării, mai mult, pârâţii au figurat ca şi părţi în litigiul derulat în perioada anilor  1993 – 1995 – când reclamantul a revendicat moara C. – aceştia din urmă nu se pot prevala de  buna-credinţă şi nu pot susţine că nu au avut cunoştinţă de faptul că Statul Român a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului şi că reclamantul este înscris ca proprietar în cartea funciară.

Obiectul litigiului de faţă îl constituie cererea reclamantului adresată instanţei de a verifica legalitatea actului de privatizare.

Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare,  inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile care  cad sub incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001,  sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

La alin. 2  al aceluiaşi articol se menţionează că  imobile  preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu  bună-credinţă.

La art. 2 al Legii nr. 10/2001 se prevede că, prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg … şi imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948.

În speţă, imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de către Statul Român, iar buna-credinţă a pârâţilor nu poate fi reţinută câtă vreme privatizarea s-a derulat în timp ce reclamantul era înscris ca proprietar în cartea funciară, în baza unei hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Faţă de cele ce preced recursul declarat de către  reclamant apare ca fondat, astfel că în temeiul art. 312 C. pr. civ. a fost admis şi, în rejudecare, cererea de chemare în judecată a fost admisă.

S-a modificat decizia civilă recurată în sensul că a fost admis apelul reclamantului, s-a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 949 din 11 decembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Lipova, în dosarul nr. 739/2002 şi în fond:

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul M.I.-Ş. în contradictoriu cu pârâţii S.I.F. Banat Crişana Arad, S.C. „N.P.I.” S.A Arad, A.V.A.S. Bucureşti, Asociaţia „R.” P.A.S. Arad, A.V.A.S. Timişoara şi S.C. „C.” S.R.L. Arad, M.S., B.I., D.A., C.R. şi J.V.

S-a constatat nulitatea absolută parţială a actelor de privatizare  (contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 211 din 18.06.1995 – încheiat între  F.P.S. Banat Crişana şi Asociaţia „R” Arad şi nr. 400 din 26.07.1995 – încheiat între aceleaşi părţi), privind imobilul „moară C.”, înscris în C.F. 2884 C. (anexa I, poziţia 3 a contractului de privatizare), contractele fiind încheiate cu încălcarea art. 6 pct. 3, respectiv 7 pct. 1 din contractele sus-amintite prin faptul că atât vânzătorul cât şi cumpărătorul au atestat că societatea deţine titlu de proprietate asupra imobilului care urma să fie privatizat.

În temeiul art. 60, 63 C. pr. civ. a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. „R.” S.A. Arad.

Au fost obligate chematele în garanţie: A.V.A.S. Bucureşti şi S.I.F. Banat Crişana S.A. la restituirea din preţul plăţii pentru pachetul de acţiuni achiziţionate, a valorii actualizate la data plăţii, în funcţie de rata inflaţiei şi a părţii din preţ care corespunde imobilului moară din C.

A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.C. „R.” S.A. Arad.

Domenii speta

Spete similare