Comercial: Acţiune în pretenţii. Soluţionarea cauzei în baza unei expertize incomplete. Casarea sentinţei fondului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeaşi instanţe în vederea stabilirii corecte a raporturilor juridice deduse judecăţii

Deliberând asupra recursului comercial de faţă constată :

Prin cererea introdusa la Judecătoria Buzău  la data de X/X/2007, reclamanta SC T C SRL Buzau a chemat in judecata pe parata SC P 94 SA Buzau, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa sa se dispună obligarea la plata sumei de 18621,50 lei reprezentând c/val servicii prestate si ramase neachitate, precum si a dobânzii legale aferente de la data scadentei pana la achitarea integrala a debitului.

In fapt, reclamanta a arătat ca a efectuat pentru parata lucrări de prestări servicii in valoare totala de 23621,50 lei, pentru care s-a emis factura seria BZ VEI nr.9627159 din data de 31.08.2006.

Parata, a achitat deja o parte din suma datorata, respectiv suma de 5000 lei refuzând ulterior sa mai plătească diferenţa de 18621,50 lei.

Reclamanta a mai arătat că deşi între părţi nu s-a încheiat un contract, in baza raporturilor comerciale existente intre cele doua societăţi, a prestat servicii  cu doua utilaje la solicitarea paratei, iar aceasta si-a însuşit creanţa prin plata parţiala a sumei datorate, existând o factura din data de 31.08.2006 seria BZ VEI nr.9627159.

S-a mai arătat ca s-a procedat la convocarea paratei in vederea concilierii directe conform art.7201 Cod procedură civila, dar fără nici un rezultat.

In drept, reclamanta si-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.969 si 973 C.civil.

In sprijinul acţiunii, reclamanta a depus următoarele acte: dovada concilierii directe, cu confirmare de primire, procura speciala, ordin de plata nr.50/20.10.2006, copie factura fiscala nr.9697/59/31.08.2006, împuternicire avocaţiala, dovada achitării taxei de timbru.

Parata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii .

A arătat că este adevărat că pârâta a achitat parţial facturile emise de reclamantă pentru lucrările efectuate  însă refuzul de a achita şi suma pretinsă prin acţiune este motivată de faptul că reclamanta a facturat o valoare mai mare decât cea cuvenită pentru lucrările efectiv realizate, cu alte cuvinte pârâta a refuzat să plătească ceea ce reclamanta nu a prestat adică să facă o plată nedatoratăAceastă poziţie a fost adusă la cunoştinţă reclamantei, căreia i s-a demonstrat volumul lucrărilor fizic realizate şi contravaloarea acestora, însă reclamanta stăruie prin prezenta acţiune să susţină că a realizat un volum mai mare de lucrări pe care pârâta nu le-a achitat, invocând în acest sens faptul că factura a fost însuşită de pârâtă.

A precizat că  reclamanta  face o confuzie între confirmarea primirii facturii făcută prin semnarea de către un funcţionar al pârâtei la rubrica „ semnătură de primire şi însuşirea de către beneficiarul lucrărilor a obligaţiei de plată. Astfel cum se poate observa din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de reclamantă, ordinul de plată din 20.08.2007 cu 11 zile înainte de data emiterii facturii 21.08.2008, iar acest document generator de obligaţie de plată  nu a fost semnat de reprezentantul legal al societăţii, singurul care putea angaja societatea obligaţional.  Chiar dacă factura ar fi semnată de către reprezentantul legal al societăţii, după emiterea facturii obligatarul plăţii ar putea descoperi neconformităţi cu proiectul de execuţie şi ar putea refuza plata. Acest lucru s-a întâmplat între părţi, atunci când beneficiarul lucrării a făcut recepţia lucrărilor şi a constatat că prestatorul (reclamanta ) nu a realizat volumul de lucrări facturat.

La primirea facturii, administratorul societăţii a evaluat cu funcţionarii  săi lucrările efectuate şi după ce a consultat un specialist în construcţii pârâta a apreciat că reclamanta a facturat mai mult şi că suma achitată înainte de facturare la care trebuie să se mai adauge o plată parţială de 3000 lei acoperă contravaloarea serviciilor prestate.

Această poziţie a pârâtei a fost precizată şi la concilierea directă.

Prin sentinţa civilă nr. 3505/13.06.2008 a Judecătoriei Buzău s-a admis acţiunea formulata de reclamanta SC T C SRL BUZAU, cu sediul in localitatea X, in contradictoriu cu parata SC P 94  SA, cu sediul in localitatea Y. S-a dispus obligarea paratei sa plătească reclamantei  suma de 18.621, 50 lei reprezentand contravaloare servicii prestate si neachitate precum si a dobanzii legale aferente, de la data scadentei pana la achitarea efectiva a debitului. S-a dispus  obligarea paratei sa plătească reclamantei suma de 1.202 ron, cheltuieli de judecata si 500 lei onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC P 94 SA .

Prin decizia nr. 641/17.09.2008 Tribunalul Buzău a admis recursul declarat de pârâta SC P 94 SA, a casat sentinţa civilă nr. 3505/13.06.2008 a Judecătoriei Buzău şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru  administrarea unei expertize în vederea lămuririi raporturilor juridice dintre părţi.

Cauza a fost  înregistrată pe rolul judecătoriei Buzău la data de 05.11.2008 sub nr. 8424/200/2008.

]În cauză instanţa a administrat proba cu înscrisuri , fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: proces verbal din 22.10.2007, procură specială, ordin de plată nr. 50/20.10.2006, factura fiscală nr. 1627159/31.08.2006, confirmare de primire, rapoarte săptămânale de activitate, planşe foto, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii A I I, M C F şi P F propuşi de pârât,  S V, B I R  şi S Ş propuşi de reclamant, declaraţiile acestora fiind consemnate şi  rapoarte zilnice de activitate, factura fiscală nr.0627135/30.07.2006, factura fiscală nr. 9627192/ , factura fiscală nr. 9627136/31.07.2006 ( , proba cu expertiză în specialitatea maşini utilaje , fiind depus la dosar raportul de expertiză nr. 545/24.02.2010 întocmit de expert B T.

Prin sentinţa civilă nr.3870 pronunţată de Judecătoria  Buzău la data de  21 mai 2010 s-a  admis cererea formulată de reclamanta SC T C SRL,  , a fost obligată pârâta la plata către  reclamantă a sumei  de 18.621, 50 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, conform facturii fiscale nr. 9627159/31.08.2006, precum şi la plata  dobânzii legale comerciale, aferente debitului de 18621,50 lei, calculată conform art. 3 alin. 1 din OG 9/200 de la data scadenţei facturii, respectiv 31.08.2006 şi până la achitarea integrală şi efectivă a debitului, precum şi la  plata sumei de 1.702, 5 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria a reţinut din declaraţiile  martorilor audiaţi în cauză  că în iunie 2006 pârâta SC P 94 SA s-a înţeles cu SC C B ca acesta din urmă să efectueze nişte lucrări în beneficiul SC P 94 SA, constând în pregătirea terenului pentru  construirea unui nou sediu al pârâtei SC 94 SA situat în localitatea X.

Înţelegerea a fost verbală pe baza prieteniei dintre  administratorii celor două firme. Lucrările au constat în decopertarea şi umplerea unei suprafeţe de aproximativ 9600 mp teren pe care urma să se ridica o construcţie. Lucrările au fost executate de către SC C B SRL, împreună cu alte firme pe care SC C B SRL le alegea singură sau cu acordul SC P 94 SA. Martorul B I R  administratorul SC C B SRL a arătat că pe reclamanta SC T C SRL a ales-o cu acordul SC P 94 SA. Acest aspect rezultă şi din faptul că reclamanta SC T  C  SRL Buzau  a emis direct către parata SC P 94 SA Buzau factura fiscală nr. 9627159 din 31.08.2006 în valoare de 23621,50 lei  reprezentând contravaloare chirie utilaje respectiv buldozer şi autogreder, factură semnată de către pârâtă. 

 Martorul A I I, fost angajat al pârâtei, care  în septembrie 2006 a fost desemnat de conducerea pârâtei să se ocupe de construirea unui nou sediu al pârâtei situat în localitatea Y,  a arătat că anterior lunii septembrie 2006 pârâta a închiriat de la reclamantă trei utilaje un încărcător frontal, un buldozer mic şi un autogreder, cu tot cu deservent. Utilajele au fost folosite pentru îndepărtarea stratului vegetal de pe o suprafaţă de 9600 mp şi o adâncime de 25 cm, însă reclamanta a decopertat doar aproximativ 5500 mp la o adâncime de 15 cm.

Martorul M C F a arătat că astfel de lucrări se pot plăti în raport de un tarif pe oră sau în raport de volumul de lucrări. În acest sens se întocmesc zilnic rapoarte de activitate cu nr. de ore lucrate.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Buzea Teofil, instanţa de fond a  reţinut că volumul de lucări raportat la  raportele zilnice de activitate realizat de către SC T C SRL a fost de 357 de ore. Expertul a arătat că pentru normarea mijloacelor mecanizate tariful se stabileşte pe oră şi nu pe volumul de muncă, astfel că este lipsit de relevanţă că din întreaga suprafaţă de teren ce trebuia decopertată, s-a decopertat aproximativ jumătate de către SC TC SRL. Această concluzie se coroborează şi cu factura fiscală nr. 9627159 din 31.08.2006 în valoare de 23621,50 în care  este menţionat un nr. de ore pentru utilizarea utilajelor şi tariful pe oră pentru fiecare utilaj. Astfel se menţionează 45 de ore pentru buldozer cu tariful de 70 lei pe oră şi 167 ore pentru autogreder cu tariful de 100 lei pe oră. Aşadar din factura fiscală rezultă că părţile au negociat  ca plata pentru închirierea utilajelor să se facă  prin  plata unui tarif pe oră lucrată, ci nu în raport de lucrările efectiv realizate.

În raportul de expertiză se arată că valoarea lucrărilor efectuate de către SC T C SRL este de 357000 lei, iar suma solicitată prin factura fiscală nr. 9627159 din 31.08.2006 în valoare de 23621,50 este justificată.

În consecinţă, ţinând seama că reclamanta a recunoscut că pârâta a achitat parţial această factură, respectiv a achitat suma  de 5000 lei, judecătoria a reţinut că că debitul de 18621,50 lei este justificat.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta SC P  94 SA criticând  sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În expunerea motivelor de recurs se arată că prin sentinţa civilă nr. 3505/13.06.2008  pronunţată de Judecătoria Buzău s-a  admis acţiunea. Împotriva sentinţei  s-a formulat recurs, iar prin decizia nr. 641/17.09.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a  dispus trimiterea cauzei  spre rejudecare la instanţa de fond în vederea administrării probei cu expertiză.

Menţionează recurenta  că  după casarea sentinţei  civile nr. 3505/13.06.2008 a invedereat instanţei că  suma facturată era  cu mult mai mare decât serviciile  prestate efectiv şi a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori şi expertiză, însă probele  solicitate au fost administrate doar în parte.Astfel, în ceea ce priveşte interogatoriul , deşi a  fost depus la dosarul cauzei pentru a  fi comunicat reclamantei,  nu s-a comunicat răspunsul.Mai mult, arată recurenta, deşi a  invocat prevederile art. 225 Cod procedură civilă,  instanţa de fond nu a făcut aplicarea  acestora şi nici nu se menţionează că aceste  prevederi au fost invocate.

Referitor la inscrisurile pe care le-a depus la dosar, respectiv mai multe facturi  şi chitanţe din care reiese  că o parte din lucrările pe care intimata-reclamantă susţine că le-a efectuat,  recurenta arată că au fost  în  fapt făcute de  alte societăţi comerciale şi au fost achitate  iar instanţa de fond le-a exclus fără temei din ansamblul probator.

De asemenea recurenta arată că a menţionat la instanţa de fond că  expertiza întocmită în cauză  nu a răspuns obiectivelor stabilite de către instanţă  şi nu lămureşte  în niciun fel ce suprafaţă s-a decoperat,  ce lucrări au fost efectuate  de către reclamanta – intimată  şi ce lucrări au fost efectuate de alte societăţi.Mai mult decât atât, expertul  nu precizează detaliat în ce a constat lucrarea efectuată de  intimata – reclamantă,  ce fel de decopertare s-a făcut, , la ce adâncime , etc,  în funcţie de acest aspect putându-se stabili  dacă pentru lucrarea efectuată a  fost necesar numărul de ore de muncă  pe care intimata-reclamantă susţine că le-ar fi lucrat.

În ceea ce priveşte  normarea utilajelor care  s-ar fi folosit pentru efectuarea acestei lucrări, recurenta  arată că expertul nu şi-a exprimat părerea obiectivă  de specialitate, ci doar copiază  fişele depuse la dosarul cauzei de către  intimată, fişe care nu sunt semnate şi ştampilate nici de către recurentă, nici de către antreprenor m ci poartă doar o semnătură indescifrabilă  sau nu poartă nicio semnătură.Precizează că la jumătate dintre obiectivele stabilite expertul nu răspunde, iar în ceea ce priveşte  evaluarea lucrărilor conform normativelor în vigoare se menţionează că  tariful menţionat de către intimata-reclamantă este „rezonabil ”.

Consideră recurenta că  în condiţiile în care la dosarul cauzei existau înscrisuri  doveditoare ale lucrărilor efectuate  de către alte societăţi  comerciale , instanţa de fond, prin expertiza administrată, trebuia să lămurească  ce lucrări au fost efectuate de către  reclamanta – intimată şi ce lucrări  au fost efectuate de către alte societăţi.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor,  recurenta arată că instanţa de fond  a reţinut ca  argument în motivare afirmaţii contradictorii. Astfel, martorul M C arată că  s-au decoperat aproximativ  5500 m.p. teren, iar instanţa obligă recurenta  să achite o sumă pentru o suprafaţă  decoperatată de aproximativ 10.000 m.p.

Recurenta consideră că  întreaga hotărâre pronunţată de instanţa de fond  se sprijină pe motive contradictorii şi nu lămureşte  raporturile juridice dintre părţi.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei  atacate şi trimiterea  cauzei la aceeaşi instanţă pentru refacerea raportului de expertiză.

Prin decizia nr. 746 din 29.10.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul ca întemeiat, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeaşi instanţe.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut :

Recurenta a fost chemată în judecată de către intimata-reclamantă SC T C SRL  pentru ca în baza probelor ce vor fi administrate în cauză să se pronunţe o hotărâre prin care să fie obligată să achite acesteia din urmă suma de 18.621,50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi rămase neachitate.

Prin sentinţa civilă nr. 3505/13.06.2008 a Judecătoriei Buzău  s-a admis acţiunea.Împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Buzău recurenta a declarat recurs  ce a fost admis de către Tribunalul Buzău iar prin decizia nr.641/17.09.2008 s-a dispus trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea administrării probei cu expertiză.

Astfel cum s-a dispus prin decizia de casare, pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părţi s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize de specialitate .

Deşi au fost formulate numeroase obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză , filele 114-121 dosar fond,  în şedinţa din 21 mai 2010 instanţa a dispus  respingerea obiecţiunilor formulate de recurenta – pârâtă.

Tribunalul consideră că recursul formulat de către SC P 94 SA este întemeiat deoarece  în mod greşit instanţa de fond a respins obiecţiunile formulate la raportul de expertiză omologând un raport de expertiză care nu a lămurit raporturile juridice dintre părţi,  situaţia de fapt , nerăspunzând obiectivelor propuse de către părţi si stabilite de către instanţa de judecată.

În acest sens se reţine faptul că expertul nu a precizat în ce a constat lucrarea efectuată de către intimata reclamantă , respectiv ce decopertare s-a făcut la ce adâncime, putându-se stabili în acest sens dacă pentru lucrarea efectuată au fost necesare numărul de ore de muncă pe care  intimata-reclamantă susţine că le-a făcut.

În ceea ce priveşte normarea utilajelor care s-ar fi folosit pentru efectuarea acestei lucrări, expertul nu îşi exprimă părerea obiectivă de specialitate şi doar copiază fişele depuse la dosarul cauzei de către intimată, fişe care nu sunt semnate şi ştampilate ci poartă doar o semnătură indescifrabilă sau nu poartă nicio semnătură.Se reţine că expertul a întocmit o expertiză conform punctului de vedere al intimatei reclamante centralizând nişte cifre aleatorii oferite de către SC T C SRL, precum şi faptul că la jumătate dintre obiectivele stabilite expertul nu răspunde iar în ceea ce priveşte evaluarea lucrărilor conform normativelor în vigoare, se precizează că tariful menţionat de către intimata-reclamantă este „ rezonabil ”.

Instanţa consideră că în condiţiile în care la dosarul cauzei existau înscrisuri referitoare la lucrările efectuate de către societatea intimată , precum şi de către alte societăţi comerciale, expertiza administrată trebuia să lămurească ce lucrări au fost efectuate de către reclamanta-intimată şi ce lucrări au fost efectuate de alte societăţi. După stabilirea acestor aspecte se putea evalua lucrarea efectuată de către reclamanta – intimată , timpul afectat pentru aceasta , precum şi care este contravaloarea corectă a lucrărilor executate.

Tribunalul consideră că expertiza efectuată în cauză  este neconvingătoare , astfel că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză care să aibă în vedere întreg probatoriul administrat până la acest moment, în vederea lămuririi raporturilor juridice deduse judecăţii.

Domenii speta

Spete similare