Omor calificat

Pe rol fiind pronunţarea în cauza penală privind pe inculpatul B.A.,, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiuni prev. şi ped. de art.174, 175 lit.c Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată depuse la dosar, prin mijlocirea registraturii, concluzii scrise formulate de inculpatul B.A., prin apărătorii săi aleşi.

Mersul dezbaterilor şi concluziile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 17 septembrie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de azi, 30 septembrie 2010.

INSTANŢA

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş emis la data de 19.06.2009 în dosar nr.476/P/2007 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.A., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art.174, art.175 lit.c) Cod penal.

În expozitivul rechizitoriului s-a reţinut că inculpatul şi victima B.M. au fost fraţi, primul fiind cu 14 ani mai în vârstă decât celălalt.

La începutul anilor 1990 victima a plecat în Germania, unde a lucrat câteva luni, apoi s-a înrolat în Legiunea Franceză, iar în cursul anului 1991 a revenit în ţară. În perioada anilor 1991-2000 a locuit în comuna Zagăr, jud.Mureş, la părinţii săi. În anul 2000 a plecat în Germania unde şi-a găsit un loc de muncă şi s-a căsătorit, rămânând până în vara anului 2007, când s-a reîntors în ţară şi a cumpărat cca. 120 ha teren în comuna Senereuş, respectiv 26 ha teren în comuna Zagăr împreună cu inculpatul, aducând mai multe utilaje din Germania şi înfiinţând o firmă.

Inculpatul a achiziţionat în anul 1992 de la CAP Zagăr o fermă, după care a înfiinţat o societate agricolă, angajând victima ca şef de echipă la sectorul mecanic. Datorită nerambursării unui credit contractat de inculpat, ferma a fost ipotecată în favoarea Băncii Internaţionale a Religiilor, apoi vândută unei persoane care la rândul său a vândut-o în anul 2002 victimei B.M., tranzacţia fiind înscrisă în CF. Ulterior, la data de 20.12.2002, victima a vândut ferma în cauză inculpatului.

Practic, din anul 1992 inculpatul a început să achiziţioneze bunuri mobile şi imobile, angrenându-l în afaceri şi pe fratele său, victima, iar din anul 2000, cooperarea dintre cei doi s-a amplificat.

În perioada anilor 2001-2002 cei doi fraţi au achiziţionat o firmă de transport „Adiano” în care victima avea 90% din acţiuni şi a contribuit cu diverse utilaje pe care le aducea din Germania, intenţionând să constituie cu fiul inculpatului, o firmă specializată pe service auto.

În vara anului 2007, victima s-a reîntors în ţară, având cca. 100 ha teren în comuna Senereuş şi 26 ha teren în comuna Zagăr, înfiinţând o firmă. Acesta a început să bănuiască că inculpatul a cumpărat din banii săi, în anul 2006, proprietatea fostului IAS Mecanica Zagăr, compusă din curte şi sediul central al fostului IAS. Astfel, relaţiile dintre cei doi fraţi s-au acutizat, victima ameninţând-o şi scuipând-o pe soţia inculpatului, când o întâlnea pe stradă. Totodată, a luat mai multe remorci şi utilaje agricole în stare de funcţionare din curtea IAS-ului Mecanica  Zagăr aparţinând inculpatului care a şi formulat o plângere în acest sens. Cu toate acestea, conform declaraţiilor inculpatului, victima a continuat să sustragă utilajele funcţionale, exceptând cele nefuncţionale.

Cu trei săptămâni, anterior datei de 31.12.2007, inculpatul a luat legătura cu o firmă care prelua fier vechi în ideea de a debarasa curtea IAS-ului de astfel de materiale, pentru ca apoi să poată tăia nişte plopi care ameninţau să dărâme o şură din clădire. La data de 18.12.2007, o echipă de la Remat Tg.Mureş, a sosit în com. Zagăr, tăind în bucăţi fierul respectiv şi spunându-i inculpatului că vor veni ulterior cu o maşină pentru a-l încărca.

La data de 21.12.2007, în jurul orei 7,00-7,30, inculpatul, împreună cu fiul său B.A. s-au deplasat cu autoturismul personal marca Ford Fiesta, condus de acesta din urmă, în localitatea Bolintineni, jud.Mureş, pentru a ridica produse de carmangerie, după ce anterior au dus carne de porc din gospodăria proprie. Inculpatul a luat cu el şi o puşcă de vânătoare, despre care a declarat că ar fi luat-o pentru a vâna diverse animale, pe drumul dintre Zagăr şi Coroi. Arma a pus-o pe bancheta din spate a autoturismului, având asupra sa două cartuşe cu alice.

În drum spre Bolintineni, i s-a comunicat telefonic de la Remat Tg.Mureş că între orele 9,00 şi 10,00, trebuie să ajungă la sediul Remat, unde va fi cântărit camionul gol care urma să încarce fierul vechi din Zagăr. Ajunşi la Tg.Mureş, a fost sunat din nou pentru ai se comunica faptul că s-a amânat cântărirea camionului pentru ora 14,00. Ulterior, inculpatul şi fiul său s-au deplasat la Bolintineni, ridicând o parte din produsele comandate şi s-au întors la Tg.Mureş, după care au luat-o pe fiica inculpatului de la internat, revenind în localitatea Zagăr. Ajunşi aici s-au deplasat la domiciliu unde au descărcat produsele din carne de porc şi faianţa cumpărată din Tg.Mureş, iar puşca a rămas în maşină, cei doi întorcându-se la Tg.Mureş pentru a cântări camionul gol.

După aceasta, au revenit la Bolintineni pentru a ridica restul cantităţii de mezeluri, apoi în Zagăr, unde au ajuns în jurul orei 16,00. Odată ajunşi în incinta fostului IAS, acolo erau doi tractorişti care adunau fierul vechi, camionul de la Remat fiind deservit de doi angajaţi, tot acolo aflându-se şi fiica cea mică a inculpatului, respectiv băiatul cel mic şi alţi copii care se jucau.

Întrucât începea să se întunece, inculpatul i-a solicitat fiului său B.A. să ducă maşina Ford Fiesta în spetele curţii şi să o orienteze cu farurile înspre camion pentru a lumina fierul respectiv. După aceea fiul inculpatului s-a deplasat la camion stând de vorbă cu cei doi încărcători, iar inculpatul a rămas în maşina personală, pe scaunul din dreapta şoferului, pentru a se încălzi, motorul fiind pornit.

Conform declaraţiilor inculpatului, în timp ce acesta asculta radioul, veneau la maşină fiul său mai mic, Octavian şi alţi copii pentru a se încălzi, motiv pentru care a luat puşca de pe bancheta din spate pentru a nu ajunge la ea copiii şi a ţinut-o între picioare. După un timp copii au plecat, precum şi tractoriştii, rămânând în curte cei doi angajaţi Remat care încărcau fierul vechi în camion, supravegheaţi fiind de B.A.. Martorul B.A. a confirmat că tatăl său, inculpatul, se afla în maşină şi a afirmat că în timp ce se afla în aproprierea colţului din stânga al cabinei camionului, la cca. 5 metri de aceasta, l-a văzut pe B.M. apărând din partea dreaptă a camionului şi trecând prin spatele însoţitorului camionului. Acesta venea în fugă şi avea un obiect metalic în mâna dreaptă lung de cca. 30-40 cm pe care-l ţinea ridicat în aer. A urlat „bă, voi ce faceţi aici?” şi se îndrepta spre el, iar sub imperiul fricii induse de acesta, gândindu-se că este în stare de orice, a fugit în direcţia maşinii Ford, aflată la circa 15 metri distanţă de camion, gândindu-se că aceasta este singura cale de scăpare. A ajuns astfel în spatele maşinii, strigând „tată, tată” şi s-a gândit să se învârtă în jurul maşinii, pentru a nu-l ajunge.

Martorul mai susţine că, în momentul în care a ajuns în spatele maşinii, victima a renunţat să-l mai urmărească, dându-şi seama, după strigătele sale, că tatăl său se află în maşină. Astfel, s-a oprit în dreptul portierei de la şofer (maşina fiind cu două uşi), a izbit de două ori cu pumnul în maşină, destul de puternic, s-a trântit de ea, maşina mişcându-se, şi a deschis portiera de la şofer. În acel moment, s-a deschis uşa din dreapta unde era tatăl său şi într-o fracţiune de secundă s-a auzit împuşcătura, el intenţionând să ajungă la tatăl său, însă nu a mai apucat.

Martorul nu a putut preciza în ce poziţie era tatăl său şi dacă victima a apucat să intre cu o parte a corpului în maşină, dar a afirmat că în momentul în care s-a auzit împuşcătura, victima ieşise din câmpul său vizual, în sensul că, după ce deschisese uşa şi cu o mână se ţinea sprijinit de ea, se aplecase în vederea pătrunderii în maşină. A arătat că dacă tatăl său nu ar fi avut puşca la el, victima ar fi intrat în mod cert în maşină, presupunând că ar fi intrat cu intenţia de a-l agresa. A mai susţinut că după ce s-a auzit împuşcătura, tatăl său s-a ridicat, a coborât din maşină şi s-a deplasat şchiopătând până la locul unde victima era căzută, după care i-a dus cârjele şi i-a cerut să sune la 112. Tatăl lui părea foarte speriat şi i-a cerut să vadă în ce stare era victima, văzând că mâna acesteia i-a căzut uşor înspre abdomen, relaxându-se şi atunci şi-a dat seama că fusese împuşcat şi că starea lui era gravă.

Între timp s-a strâns mai multă lume, iar cei doi cu camionul au ieşit din curte, nerealizând ce s-a întâmplat; mai ales că pe perioada încărcării camionului era un zgomot puternic produs de această operaţiune.

Martorul a arătat că totul s-a întâmplat foarte repede, din momentul în care a văzut victima venind spre el în fugă şi până la producerea împuşcăturii, netrecând mai mult de 5 secunde.

Inculpatul a arătat că şi el a auzit un strigăt, recunoscându-şi fiul, pe A. care a strigat „tată” de două ori, apoi l-a văzut fugind înspre maşină, fiind urmărit  îndeaproape de victimă. Atunci când cei doi au ajuns la 4-5 m de maşină, victima a alunecat, dar nu a căzut, aceasta întâmplându-se în momentul în care a ridicat mâna în care ţinea un obiect, pentru a-l lovi pe A., ceea ce i-a permis acestuia să fugă până în spatele maşinii, ajungând acolo pe partea stângă a acesteia. Inculpatul a menţionat că nu a ştiut în momentul respectiv ce obiect are victima în mână, însă părea destul de mare, având o formă cilindrică, precum o ţeavă, după care A. a ieşit din câmpul său vizual, iar victima s-a îndreptat înspre portiera de la şofer, fugind în continuare după A..

Atunci inculpatul a deschis uşa din partea sa, cu intenţia de a coborî din maşină pentru a-şi apăra fiul, însă din cauza infirmităţii fizice s-a gândit că nu poate să procedeze astfel ceea ce i-a indus o stare de temere, dată fiind şi situaţia efectivă. Inculpatul a susţinut că ştia că fratele său M. este o persoană violentă, auzindu-l urlând şi fugind după fiul său, şi astfel, a deschis uşa din partea dreaptă a maşinii, iar imediat după aceasta, M. a început să lovească cu acel obiect în maşină, impresia sa fiind aceea că a lovit şi a spart geamul uşii şoferului.

Inculpatul a declarat că victima a deschis portiera de la şofer, urlând, impresia sa fiind că intenţionează să se repeadă asupra sa, iar în momentul în care el lovea în maşină şi o scutura, şi-a dat seama că vrea să-l agreseze, astfel că a încărcat arma, introducând un cartuş din cele două pe care le avea în buzunar, acest lucru întâmplându-se în câteva fracţiuni de secundă, având dexteritate datorită meseriei practicate de atâţia ani. A susţinut că toată scena a fost una „blitz”, pentru că în momentul în care l-a văzut pe A. fugind înspre maşină, până la deschiderea portierei de către M., au trecut cca. 5 secunde.

A mai declarat că a acţionat asupra trăgaciului fără a ochi, însă cu patul puştii rezemat pe şoldul drept şi gura ţevilor îndreptată spre M., el făcând o mişcare de aplecare spre dreapta în momentul în care a tras, ca şi cum s-ar fi apărat de M.. A mai precizat că acesta nu a pătruns efectiv în autoturism, însă în deschiderea uşii şi impresia sa a fost aceea că-l atacă, deoarece M. avea în mâna dreaptă obiectul respectiv, iar cu mâna stângă se proptise de uşă.

În momentul în care a tras, conform propriilor susţineri, între gurile ţevilor şi corpul lui M. a fost o distanţă de cca. 50 de metri, iar M. începuse deja o mişcare de aplecare, în intenţia de a pătrunde în maşină cu capul în faţă şi nu cum ar intra un şofer pentru a se aşeza la volan. A mai arătat că a văzut întregul corp al lui M. în cadrul uşii, inclusiv capul, în momentul în care l-a împuşcat, învederând aspectul semiplierii corpului lui M., care era cu trunchiul flexat înspre înainte. A precizat că după ce a tras, fratele său a rămas o clipă în inerţie, apoi s-a răsucit în sensul acelor de ceasornic, pe după uşă şi a căzut pe o parte, pe stânga, iar în momentul în care el a venit, în maşină nu era lumină, plafoniera nu era aprinsă şi aceasta nu s-a aprins când inculpatul şi victima au deschis portierele. De asemenea, a arătat că în mod cert a tras un singur foc şi a încărcat arma cu un singur cartuş din cele două avute asupra lui.

Fiind întrebat de ce nu a lăsat puşca acasă în momentul descărcării salamului şi al faianţei, a răspuns că nu a făcut acest lucru din grabă, trebuind să ajungă urgent înapoi la Tg.Mureş şi s-a gândit că nu mai are timp să meargă în casă, să lase puşca şi s-o închidă la locul ei de păstrare, conform legii. Fiind întrebat dacă ar fi avut de gând să folosească arma şi pentru altceva, respectiv să-l ucidă pe fratele său, a răspuns că dacă acesta l-ar fi atacat în casă, cum o mai făcuse, în mod cert ar fi tras asupra lui pentru a se apăra, în ideea de a-l speria.

Cei doi martori care au încărcat fierul vechi în camion, B.M.F. şi M.E. au arătat că au auzit un sunet ca şi cum ar fi puşcat o petardă şi au dedus că aceasta şi era, întrucât se apropiau sărbătorile. Alte strigăte şi discuţii nu au auzit. Doar în momentul plecării de la IAS, fiica inculpatului a făcut afirmaţia că „Tata l-a împuşcat pe unchiul în curte la Mecanica”. Totodată, martorul M.E. a precizat că la un moment dat fiul lui B.A., a plecat înspre maşina tatălui său, însă nu a fugit, apoi a reapărut în timp ce lega remorca susţinând că a fost atacat de o persoană care-l atacase cu ceva vreme în urmă la Bălăuşeri. Acesta nu părea însă agitat, în percepţia martorului şi nu arăta că ceva s-ar fi întâmplat în cele 15-20 de minute cât a lipsit de la operaţiunea de încărcare.

Cât priveşte activitatea victimei, acesta s-a aflat la martora O. V. în jurul orei 17, cumnata sa şi era într-o dispoziţie bună, pregătindu-se să meargă la Senereuş. Ulterior l-a deplasat cu autoturismul la locuinţa martorei C.L. pentru a-l căuta pe soţul ei, în jurul orei 18,00. Ceasta avea locuinţa în apropierea fostului IAS Zagăr, de unde se auzea zgomotul specific de fier vechi încărcat. Victima s-a interesat ce se întâmplă acolo, iar la replica martorei că nu ştie, s-a urcat în maşină şi a parcat în faţa SMA-ului. Martora l-a auzit strigând „ce-i aicea băi”, după care a luat-o la stânga. L-a văzut fugind pe B.A. prin partea dreaptă, în altă direcţie decât cea în care s-a îndreptat M.. Nu a observat să-l fi fugărit pe fiul inculpatului. După circa 5 minute a auzit o împuşcătură şi s-a gândit că inculpatul ar fi tras cu arma deoarece în cursul unei vizite la locuinţa lui a afirmat către soţul său că-i „va face felul fratelui său”, respectiv că-l va omorî. Totodată ţinea o armă de vânătoare sub pat.

După 10 minute de la împuşcătură, a observat pe inculpat şi pe fiul său ieşind în drum, însă au răspuns martorei că nu s-a întâmplat nimic. Martora a insistat, la care inculpatul i-a spus că l-a împuşcat pe fratele său, însă nu-i pare rău că aşa toată familia lui e în siguranţă.

Martora Samson Axenia a remarcat de asemenea prezenţa autoturismului victimei în faţa locuinţei martorei C.L. şi a văzut victima discutând cu aceasta. La scurt timp a observat maşina îndreptându-se în apropierea porţii fostului SMA unde se încărca fier vechi într-un tir începând cu ora 15. Şi aceasta l-a auzit pe victimă strigând „ce se întâmplă aici”, iar după câteva minute l-a văzut şi pe fiul inculpatului în incintă. Între timp victima a dispărut din raza sa vizuală. După alte 2 minute l-a revăzut pe fiul inculpatului B.A. fugind în apropierea camionului care încărca fierul vechi, urmărit la mică distanţă, de cca. 2m de victimă care avea în mână un obiect de 30 cm, dar care nu era în aer. Urmărirea a durat câteva secunde şi nu a văzut ce s-a întâmplat. La 2 minute după acest moment a auzit un zgomot puternic diferit de cel specific încărcării fierului vechi, cumnatul său spunându-i că pare o împuşcătură. La circa 5 minute de la acel zgomot, a apărut cumnatul său, C.L., inculpatul şi fiul său care au fost întrebaţi ce s-a întâmplat şi unde este M., inculpatul spunând că l-a omorât şi începând să plângă.

La circa 10-15 minute a apărut şi un echipaj al poliţiei din Zagăr, apoi o echipă operativă compusă din procuror şi ofiţeri criminalişti. S-a întocmit un proces-verbal de cercetare la faţa locului, însă locul faptei a suferit modificări pentru că în câmpul infracţional a pătruns multă lume, inclusiv personalul SMURD. S-a efectuat un raport de autopsie medico-legală concluzionându-se că moartea victimei B.M. a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio-respirator produs în urma leziunilor traumatice menţionate în raport cu ruptură de aortă şi hemotorax stâng masiv. Leziunile au fost produse prin împuşcare cu alice, cu orificiu unic de intrare  situat abdominal superior paramedian drept, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.  S-a stabilit că leziunile s-au produs în urma unei singure împuşcături şi au avut caracter vital, distanţa de la care s-a tras fiind de sub 70 cm, traiectul împuşcăturii fiind orientat anteroposterior de la dreapta la stânga şi uşor de jos în sus, iar arma cu care s-a tras a fost o armă de vânătoare cu alice.

S-a efectuat şi o constatare tehnico-ştiinţifică de natură balistică care a concluzionat că arma nu se putea declanşa singură şi distanţa de la care s-a tras a fost de 40-50 cm, direcţia de tragere fiind de jos în sus, conform afirmaţiilor inculpatului.

Inculpatul a indicat că l-a împuşcat pe fratele său pentru a-şi salva viaţa sa sau a copilului său, fiind într-o stare de spaimă şi frică indusă de faptul că victima avea un obiect în mână şi venise cu intenţia certă de a-l lovi în cap pe fiul său cu acel obiect. Totodată, victima a deschis portiera din stânga a maşinii în care se afla cu violenţă şi fiind aproape imobilizat a recurs la singurul mijloc de apărare pe care îl avea. A invocat astfel indirect legitima apărare sau excesul justificat, însă s-a apreciat că cel mult se poate reţine excesul scuzabil, respectiv circumstanţa atenuantă prevăzută de art.73 lit.a) Cod penal. Aceasta întrucât apărarea inculpatului nu a fost proporţională cu gravitatea pericolului, cât timp victima nu a recurs niciodată la violenţe fizice la adresa inculpatului, limitându-se la ameninţări faţă de el şi de membri familiei sale, respectiv la distrugerea geamurilor de la locuinţă. Se susţine că inculpatul cunoştea firea impulsivă a victimei şi ştia că acesta se afla în localitate, anticipând ceea ce se va întâmpla. În acest scop, nu şi-a lăsat arma de vânătoare acasă, deşi descărcase deja faianţa şi salamul cumpărate. Acesta s-a contrazis în declaraţii, arătând iniţial că arma a rămas pe bancheta din dreapta faţă şi în lipsă de ocupaţie se juca cu arma de vânătoare introducând şi scoţând cartuşul din ţeava acesteia. A fost chiar controlat de organele de poliţie atrăgându-i-se atenţia să-şi păstreze arma într-un dulap metalic prevăzut cu lacăt, însă a încălcat aceste obligaţii.

Viteza sa de reacţie, la vederea victimei, s-a datorat dexterităţii sale, fiind vânător pasionat. În condiţiile în care  la locul faptei erau prezente şi alte persoane, angajaţii Remat iar victima s-a repezit la portiera din dreapta unde se afla inculpatul, abandonând urmărirea fiului, inculpatul avea suficient timp să solicite ajutorul celorlalte persoane aflate la faţa locului, reacţia sa nefiind justificată pentru a fi în prezenţa legitimei apărări şi chibzuind la rece în privinţa celor ce urmau să se întâmple. Cu toate acestea, nu s-a putut reţine premeditarea la adăpost de orice dubiu.

Se mai are în vedere faptul şi că potrivit declaraţiilor martorilor B.A. şi B. Valeria, inculpatul a aflat, la sfârşitul anului 2006, că victima a întreţinut relaţii intime cu fiica sa mai mare, D., acest motiv putând să-i inducă o stare de răzbunare faţă de victimă, deşi a invocat doar aspectul grefat pe considerente materiale. Pe de altă parte, victima renunţase să mai pretindă sumele de bani datorate de la inculpat, mulţumindu-se doar cu recunoaşterea publică ale acestora, conform declaraţiilor martorilor C.L. şi O. V.. Totodată, s-a angajat în septembrie 2007 în faţa organelor de poliţie Zagăr că nu va recurge la acte de violenţă împotriva familiei inculpatului şi asupra acestuia, aplicându-i-se un avertisment. Ambele martore, C.L. şi Samson Axenia, au infirmat varianta inculpatului că de la pătrunderea victimei în curte până la împuşcătura au trecut doar 5 secunde, de fapt au trecut 4-5 minute, iar reacţia inculpatului nu a fost determinată de o stare de tulburare sau temere, ci de alte motive de ordin psihic şi material care s-au acumulat în timp în mintea acestuia şi care au determinat săvârşirea faptei la locul şi momentul oportun, cel mult putându-se reţine o stare de provocare din partea victimei.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală (filele 1-187), materialul probator administrat în etapa cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţia inculpatului B.A., (f.61-62), a martorului B.A., (f.63), diverse înscrisuri (f.75-77, f.104), declaraţiile martorilor D.E.M. (f.122, 123(, M.E. (f.124, 125), B.M.F. (f.126, 127), O. V. (f.128-130), O. V. (f.131-133), înscrisuri (f.155, 157, 166, 167, 170-178), Torok Jozsef (f.186), Samson Axenia (f.187), Hedrich Adolf (f.188, 189), Buda Daniel Toader (f.190), Trihenea Daniel (f.191), Trihenea Ioan Constantin (f.192), înscrisuri (filele 210-216), declaraţiile martorilor B. Valeria (f.234-235), C.L. (f.236), Lup Traian (f.237), C. M. (f.238) şi Stoica V. (f.263), instanţa reţine următoarea stare de fapt:

Iniţial între inculpatul B.A., şi fratele său, victima B.M. exista o relaţie cordială, care s-a transformat într-o legătură strânsă de afaceri, în special după plecarea la muncă în Germania a victimei, începând cu anii 1999, 2000. Cei doi au pus bazele unei firme de transport, şi au contribuit la dezvoltarea unei societăţi agricole constând într-o fermă situată în incinta fostului CAP Zagăr şi care se compunea din trei grajduri, două silozuri, două fânare şi terenul aferent. Deşi aceasta din urmă a fost trecută pe numele inculpatului, inclusiv afacerea cu firma de transport, victima aducea o contribuţie esenţială la derularea acestor activităţi comerciale furnizând maşini din Germania şi contribuind chiar cu bani pe care-i trimitea familiei inculpatului, unele sume fiind recunoscute chiar de soţia inculpatului, martora B. Valeria (f.234, 235 dosar fond), respectiv martorul O. V. a arătat că odată victima a înmânat un plic conţinând 6.000 de Euro, după spusele acestuia inculpatului ca acesta să cumpere un apartament pentru nepoţii victimei, respectiv aducea maşini din Germania necesare pentru desfăşurarea activităţii în cadrul firmelor indicate. Uneori, inculpatul îi ducea în Germania şi pe copiii inculpatului (f.235 dosar fond), însă pentru perioade mai scurte de timp.

Cert este că la un moment dat, cu circa trei ani înaintea incidentului în speţă, după spusele martorului D.E.M. (f.122, 123 dosar fond) relaţiile dintre cei doi fraţi s-au deteriorat considerabil, victima considerând că fratele său încearcă să se facă stăpân asupra bunurilor mobile şi imobile pe care le-a dobândit în mare parte cu contribuţia sa, chiar inculpatul arătând că acesta a fost în incinta Sectorului Mecanic din cadrul fermei aparţinând de fostul IAS Zagăr şi şi-a luat toate bunurile mobile –maşini- care erau în stare de funcţionare, pretinzând că sunt ale lui şi le ducea la Senereuş unde deţinea terenuri (f.61 verso dosar fond). La data de 29.09.2006 (f.167, 168 dosar fond) victima chiar a depus o plângere penală împotriva inculpatului, acuzându-l de violare de domiciliu şi susţinând că acesta a intrat fără drept în incinta fermei în discuţie, plângere finalizată cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că proprietarul fermei ar fi inculpatul.

Alt motiv de dispută între cei doi fraţi era o presupusă legătură amoroasă a victimei cu fiica cea mare a inculpatului, D., despre care ar fi aflat fiul inculpatului B.A. (f.63 dosar fond), legătură confirmată şi de martorul C. M. (f.238 dosar fond), ajutor şef de post la Poliţia Zagăr, care a văzut mesaje conţinând texte ce sugerau această relaţie, însă după decesul victimei.

Martorul Lup Traian (f.237 dosar fond) de asemenea confirmă că inculpatul şi victima se certau pe stradă, iar aceasta din urmă îl acuza pe inculpat că i-ar fi furat banii şi ceva proprietăţi, ferma sau o casă. Uneori victima striga cu o portavoce către inculpat că este un „hoţ şi că va veni peste familia lui să-i omoare”. Uneori se certa şi cu soţia inculpatului, însă aşa cum au arătat martorii C.L. şi C. M., de obicei aceste incidente se consumau pe stradă şi inculpatului, respectiv familiei sale nu părea să-i fie frică sau să spună altor persoane acest lucru, că le este frică de victimă. Singurul incident mai serios care a vizat familia inculpatului pare să fie acela în care, într-o noapte, victima le-a spart uşa de la intrarea în casă şi geamurile, însă niciun incident nu s-a soldat cu agresarea propriu-zisă, fizică, a vreunuia dintre membri familiei inculpatului (f.234, declaraţia martorei B. Valeria, f. 129, declaraţia martorei O. V., sora soţiei inculpatului, f.187 verso, martora Samson Axenia).

La data de 30 septembrie 2007, victima (f.180, f.177-179 dosar urm.pen.) chiar şi-a luat un angajament că nu va mai avea vreun conflict fizic sau verbal cu inculpatul B.A.,, cu soţia acestuia, martora B. Valeria, în legătură cu anumite bunuri cu care l-ar fi înşelat inculpatul, conform susţinerilor scriptice ale victimei, acesteia din urmă fiindu-i aplicat un avertisment de către Postul de Poliţie Zagăr.

În speţă s-a pus accentul şi pe firea agresivă a victimei care era o persoană turbulentă, recunoscută că „rezolva” problemele unor prieteni, obişnuia să facă dreptate cu mâna lui pedepsind pe uni cetăţeni romi pe care îi surprindea la furat, după cum a afirmat martorul C. M., ajutor şef de post la Poliţia Zagăr, uneori se implica în diverse conflicte cu alte persoane, aşa cum au afirmat martorii Trihenea Daniel (f.191) şi Trihenea Ioan Constantin (f.192) agresaţi fără motiv de victimă sau martorul Hedrich Adolf (f.188, 189) şi după cum rezultă şi din alte înscrisuri depuse la dosar (f.170-178). Aceste stări de fapt însă vizează alte persoane de cât inculpatul sau familia acestuia şi nu putem să ne exprimăm poziţia asupra lor, cât timp nu cunoaştem dacă victima a fost sau nu provocată de acele persoane sau motivele pentru care a ajuns să le agreseze, concluzia care se degaja de aici însă fiind aceea că victima era o persoană impulsivă care reacţiona spontan şi în general, încerca să-şi facă dreptate singur, pedepsind persoanele care-i displăceau în vreun fel sau altul ori îl provocau.

Singurul incident care putea degenera într-o agresiune fizică cu unul din membri familiei inculpatului a avut loc însă cu două săptămâni anterior incidentului din speţă, la sediul unei firme specializate pe service auto în com. Bălăuşeri, de faţă fiind martorul Torok Jozsef, administratorul acestui firme. Acesta nu ştie ce s-a întâmplat între fiul inculpatului B.A. şi victimă, însă a văzut că la un moment dat stăteau faţă în faţă, apoi fiul inculpatului s-a ascuns după tejgheaua magazinului, iar victima a scos din geacă un obiect asemănător unei antene telescopice, de culoare neagră cu care ar fi încercat să-l lovească pe fiul inculpatului. Atunci a intervenit martorul şi i-a despărţit, a închis uşa de  la intrare în magazin, după ce a scos victima afară, fiul inculpatului rămânând în interior. La un moment dat, victima s-a întors şi şi-a cerut scuze de la martor, spunând că de fapt neînţelegerile îl vizează pe B.A., şi nu pe fiul acestuia (f.112 dosar urm. pen., f.186 dosar fond). În legătură însă cu acelaşi incident, confirmat şi de martorul B.A. (f.63 dosar fond), martora O. V. (f.129) a relatat că victima i-ar fi povestit că la Bălăuşeri ar fi fost provocat de fiul inculpatului, B.A., care s-a luat de el, fără să i se furnizeze alte detalii.

Prin urmare, nici cauzele reale ale incidentului relatat de martori nu sunt cunoscute, fiind posibil ca fiul inculpatului, prin atitudinea lui să-l fi provocat pe victimă să-l urmărească cu scopul de a-l lovi.

La data incidentului, 21.12.2007, în jurul orelor 7,00-7,30, inculpatul, însoţit de fiul său, martorul B.A., s-au deplasat cu autoturismul personal marca Ford Fiesta, în localitatea Bolintineni pentru a ridica nişte produse de carmangerie, destinate unui botez care-l viza pe fiul mai mic al inculpatului, Octavian. Inculpatul a luat cu el o armă de vânătoare, având un hobby în acest sens de circa 27 de ani şi două cartuşe cu alice.

În drum spre Bolintineni a aflat de la Remat Tg.Mureş că între orele 9,00 şi 10,00 trebuiau să ajungă în Tg.Mureş la sediul Remat pentru a cântări camionul gol în care urma să se încarce fierul vechi depozitat în incinta Sectorului Mecanic din cadrul firmei fostului IAS Zagăr, deţinută de inculpat şi în legătură cu care era în conflict cu fratele său, victima B.M., de aproximativ trei ani. Odată ajunşi la Tg.Mureş, li s-a comunicat că acel camion va fi cântărit în jurul orei 14,00, astfel că între timp, inculpatul şi fiul său mai mare s-au deplasat la Bolintineni de unde au ridicat mezelurile comandate, reîntorcându-se la Tg.Mureş. Au cumpărat faianţă dintr-un magazin şi au preluat-o pe fiica inculpatului, AdriA., de la un internat. S-au întors toţi în localitatea Zagăr, şi la domiciliu unde au descărcat mezelurile şi faianţa, arma de vânătoare rămânând în maşină şi s-au întors la Tg.Mureş pentru a cântări camionul gol.

Până la întoarcere, inculpatul i-a mandatat pe copiii săi, B. Adriana şi B. Octavian să supravegheze pe cei doi tractorişti, printre care şi pe martorul Stoica V. (f.263) respectiv pe numitul Dunghel Hans care urmau să tragă fierul vechi la un loc, respectiv camionul dacă va f nevoie ca să nu alunece.

După acestea, inculpatul cu fiul său mai mare au plecat la Tg.Mureş unde au cântărit camionul şi apoi s-au deplasat din nou la Bolintineni, pentru a ridica restul cantităţii de mezeluri.

S-au reîntors în localitatea Zagăr în jurul orei 16,00, când începea să se întunece, motiv pentru care inculpatul a cerut fiului său, B.A. să ducă maşina Ford Fiesta în spatele curţii şi să o orienteze cu farurile înspre camion pentru a lumina fierul respectiv. Acesta era încărcat de cei doi angajaţi Remat, M.E. (f.124, 125 dosar fond) şi B.M.F. (f.126, 127 dosar fond), fiind supravegheaţi de fiul inculpatului, martorul B.A.. Cei doi tractorişti au plecat în jurul orei 17,00, în curte mai rămânând fiul mai mic al inculpatului, Octavian şi cu alţi copii care se jucau şi din când în când veneau la maşina inculpatului pentru a se încălzi. Acesta din urmă a rămas în maşină şi pentru că din când în când veneau copiii a luat arma de vânătoare de pe bancheta din spate a maşinii, ca să nu ajungă aceştia la ea şi se juca cu acesta scoţând şi introducând un glonţ în ţeava armei din reflex şi ascultând radioul, aşa cum chiar inculpatul a afirmat (f.61 verso dosar fond). La un moment dat, inculpatul şi-a trimis fiul mai mic acasă pentru că se udase la picioare. Acest fapt s-a întâmplat înainte de ora 18,00, oră la care s-ar fi consumat incidentul în sine.

Victima, B.M., în aceeaşi seară, a fost într-o vizită la familia O. unde a mâncat şi s-a jucat cu copiii, pregătindu-se să plece la Senereuş unde avea afaceri. Martora O. V. (f.128 dosar fond) nu a observat nimic suspect în comportamentul victimei, dimpotrivă a declarat că aceasta era veselă, însă soţul acesteia, martorul O. V. (f.131, 132 dosar fond) a sesizat că victima era neliniştită bănuind că este stresat din cauza banilor pe care i-a dat inculpatului.

După ce a plecat de la domiciliul acestora, în jurul orei 18,00, s-a deplasat la domiciliul martorei C.L. (f.236 dosar fond) şi a observat-o pe aceasta în faţa porţii casei sale, întrebând-o unde este soţul ei cu care intenţiona să vorbească. În mână victima avea o lanternă neagră care era stinsă de dimensiuni mai mari. Întrucât martora locuieşte în apropierea fostului IAS Zagăr şi se vedeau farurile de la camionul în care se încărca fierul vechi, inclusiv se auzea zgomotul aferent încărcării fierului vechi, victima a întrebat ce se întâmplă acolo, fără a se observa de martoră că s-ar fi aflat într-o stare de nervozitate. Martora i-a răspuns că nu ştie. Atunci victima a urcat în maşină şi s-a oprit în faţa porţii fostului IAS Zagăr, fiind văzut şi de martorul D.E.M. când a demarat în trombă şi s-a deplasat circa 40-50 de metri până la poarta IAS-ului (f.122 dosar fond). Odată intrat în curtea fermei a strigat „ce-i aicea măi” sau „ce căutaţi”, „ce faceţi aici”. În acel moment a fost văzut de martorul B.A. care a exclamat, în replică „ioi, tată!” pentru a-l preveni pe inculpat de prezenţa victimei. Martorul D.E.M. a arătat că strigătul era unul de disperare (f.122) însă nu l-a văzut pe B.A., nici pe B.A.,, respectiv pe celelalte două persoane aflate în curte, însă martora C.L. a observat că victima a început să alerge după fiul inculpatului, B.A., fără a reţine dacă victima avea sau nu lanterna ridicată. Martorul a fugit în direcţia opusă maşinii în care se afla tatăl lui şi victima l-a pierdut din vizor. Martorii Samson Axenia (f.187) şi Trihenea Daniel (f.191 dosar fond) care se aflau în zonă când s-a produs incidentul au observat că victima era nervoasă când a intrat în curtea IAS-ului şi că avea în mână un obiect (lanternă) lung de 30 cm. pe care îl ţinea lateral uşor ridicat şi că era grăbit însă nu alerga. În faţa sa era martorul B.A. care alerga la circa 2 m distanţă strigându-l pe tatăl său. Din declaraţiile celor doi martori oculari, nu rezultă că victima îl urmărea în mod expres pe fiul inculpatului ca să-l agreseze, mai ales că acesta nu ţinea acea lanternă ridicată în sus, cum a afirmat martorul B.A., respectiv inculpatul, într-o poziţie care ar fi sugerat că ar urma să lovească pe fiul inculpatului. Din fotografiile judiciare efectuate la faţa locului (f.35 dosar urm. pen.) se observă că această lanternă, chiar dacă era mai lungă decât o lanternă obişnuită, de 45 cm, nu avea dimensiuni mari ca şi grosime pentru a putea fi comparată cu o ţeavă, cum a susţinut inculpatul sau cu o armă albă. Oricum, e greu de crezut că inculpatul sau fiul său nu ştiau că victima deţinea o astfel de lanternă şi că ar fi putut s-o confunde cu o ţeavă. Mai mult, această lanternă s-a găsit aruncată pe zăpadă (f.3 verso dosar urm. pen.) la circa 1,5 m de partea stângă faţă a maşinii inculpatului, paralel cu autoturismul, ceea ce duce la concluzia că anterior ca victima să deschidă portiera, a alunecat şi a scăpat lanterna în zăpadă, aşa cum a susţinut chiar inculpatul (f.61 verso).

Cert este că, la strigătul martorului B.A., victima a dedus că tatăl acestuia, cu care era în conflict pe tema Sectorului Mecanic şi a fermei din Zagăr de mai mult timp, se afla în maşină, motiv pentru care s-a îndreptat cu paşi repezi spre portiera din stânga unde se afla scaunul şoferului.

Inculpatul a susţinut că l-a văzut pe fiul său urlând că e atacat de victimă, apoi l-a văzut la o jumătate de metru de victimă şi pe aceasta din urmă alunecând în zăpadă. Instinctul său a fost acela de a coborî, însă fiind infirm a renunţat la acest lucru. Mai susţine că victima a dat în maşină, chiar ar fi scuturat-o puţin. Apoi s-ar fi ţinut cu mâna de portieră şi ar fi încercat să intre în maşină, însă inculpatul, presupunând că vine înspre el şi având arma de vânătoare cu care se juca pe genunchi, a încărcat-o şi a tras în fratele său, împuşcătura fiind auzită şi de martorul B.M.F., angajatul Remat (f.126, 127), însă acesta a presupus că e o petardă, fiind perioada sărbătorilor, de martora Samson Axenia (f.187) care nu şi-a dat seama ce înseamnă acel zgomot mai neobişnuit şi de martorul Trihenea Daniel (f.191) care a realizat că e zgomotul specific unei arme de foc.

Martorul M.E. (f.125 dosar fond) nu şi-a amintit ca fiul inculpatului B.A. să-i fi spus că a fost atacat de victimă, însă ştia de incidentul din Bălăuşeri dintre acesta şi unchiul său. În rest, cei doi martori care se aflau în curte, fiind ocupaţi cu încărcarea fierului vechi, nu au sesizat absolut nimic din cele întâmplate între inculpat, fiul său şi victimă, luând cunoştinţă doar ulterior, după ce au terminat operaţiunile de încărcare, de la fiica inculpatului B. Adriana care i-a însoţit la cântărirea camionului că tatăl acesteia l-ar fi împuşcat „în curte la Mecanica” pe unchiul său şi că acest fapt s-ar fi întâmplat „pentru nişte fier”.

Din raportul de autopsie medico-legală (filele 6-8 dosar urm. pen.) rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio-respirator produs în urma leziunilor cu orificiu unic de intrare situat abdominal superior paramedian drept şi au avut caracter vital, traiectul împuşcăturii a fost orientat antero posterior de la dreapta la stânga şi uşor de jos în sus cauzând rupturi de aortă şi hemotorax stâng masiv. Distanţa de la care s-a tras a fost de sub 70 cm, respectiv de 40-50 cm conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (f.41-55 dosar urm. penală), iar poziţia de tragere, de jos în sus şi distanţa de tragere, confirmă variantele inculpatului că victima a deschis portiera stângă de la maşină, în timp ce el se afla în partea dreaptă a maşinii şi în acel moment, instinctual, fără a se demonstra cu certitudine că a fost provocat de victimă, ameninţat în vreun fel, a tras împuşcându-l mortal, zona vizată fiind una vitală. Victima a decedat pe loc şi la scurt timp au fost sesizate organele de urmărire penală şi echipajul SMURD, în urma apelului fiului inculpatului, B.A. la 112.

La circa 5 minute de la împuşcătură, atât inculpatul, cât şi fiul său B.A. au ieşit în stradă, inculpatul părea emoţionat şi afirma că l-a împuşcat pe fratele său, inclusiv martorii O. V. şi O. V., au fost alertaţi de fiul mai mic al inculpatului, Octavian că victima a intrat în curte la Mecanica, ar fi fugit după A. şi că tatăl său trage cu puşca după M., aceeaşi variantă fiind susţinută şi de martorul Lup Traian (f.237) căruia B.A. i-a spus, după incident, că au fost atacaţi de victimă.

Doar martora C.L. a afirmat că după ce victima a fost împuşcată, inculpatul ar fi afirmat că nu-i pare rău că l-a omorât pe fratele său, întrucât, astfel, familia sa e în siguranţă, afirmaţie pe care o vom înlătura pe motiv că ceilalţi martori menţionaţi, prezenţi în zonă după incident, au observat că inculpatul părea afectat de uciderea fratelui său şi nu ar fi făcut astfel de afirmaţii.

Inculpatul personal şi prin apărători aleşi, a invocat tot timpul faptul că s-ar fi aflat în legitimă apărare, conform art.44 alin.2 Cod penal sau în legitimă apărare conform art.44 alin.3 Cod penal  „excesul justificat”, din cauza tulburării sau temerii” că victima, ar fi atentat la viaţa sau integritatea corporală a fiului său, iar ulterior a sa.

Noi vom înlătura această susţinere, cât timp din probele administrate, nu rezultă că victima l-ar fi alergat pe fiul inculpatului şi că ar fi ţinut acea lanternă ridicată expres pentru a-l lovi, afirmaţiile inculpatului şi ale fiului său, B.A. fiind în mod vădit subiective, martorii C.L., Samson Axenia şi Trihenea Daniel, susţinând că victima mergea cu pas grăbit, părea nervos şi ţinea acea lanternă lateral, uşor ridicată, nu în sus, cu vreo intenţie de a lovi pe fiul inculpatului. Martora C.L. chiar a observat că fiul inculpatului a fugit în altă direcţie decât cea în care mergea victima, astfel că în momentul în care aceasta a ajuns la portiera din stânga a maşinii în care a dedus că se afla inculpatul, fiul acestuia nu se afla în pericol, după cum a susţinut în mod nefondat inculpatul. Prin urmare, o eventuală stare de legitimă apărare putea să-i vizeze propria integritate corporală, dar nici sub acest aspect nu o putem reţine, cât timp în momentul în care victima a deschis portiera stângă a maşinii, inculpatul nu se afla pe scaunul din stânga, ci pe cel din dreapta, aceasta se pare că a alunecat puţin şi a scăpat lanterna la circa 1,5 metri de portiera maşinii, deci nu o ţinea în mână, ridicată pentru a-l ataca pe inculpat, iar inculpatul putea să-şi salveze viaţa, dacă credea că este în pericol ieşind din maşină şi strigând după ajutor către cei doi angajaţi Remat care se aflau în imediata apropiere, sau chiar către fiul său, B.A. dacă nu putea să coboare singur din maşină datorită infirmităţii sale fizice. Cu toate acestea, nu a făcut nici un astfel de gest de a încerca să coboare din maşină şi fără a fi provocat în vreun fel de către victimă, decât prin simpla deschidere a portierei din partea opusă de către acesta, a tras într-o zonă vitală, intenţia sa certă, directă, fiind aceea de a-i suprima viaţa, fiind tot timpul somat de acesta, în orice împrejurări, să-i plătească banii datoraţi. Nu lipsit de relevanţă e că fiul inculpatului a revenit la maşina care încărca fierul vechi foarte senin, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, susţinând că a fost atacat de o persoană care l-a mai atacat anterior (f.96 dosar urmărire penală). Acesta nu părea neliniştit (f.93 dosar urmărire penală), ceea ce denotă încă odată că niciun moment nu s-a considerat în pericol datorită victimei. Aceeaşi concluzie se degajă şi în privinţa inculpatului.

Temerea inculpatului nu poate fi reţinută cu atât mai mult cu cât victima, deşi acţiona impulsiv şi violent în legătură cu alte persoane, de multe ori pentru că era provocat de aceştia sau pentru că voia să facă dreptate în propriul stil, după cum a rezultat din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi, nu a atentat niciodată la integritatea fizică a inculpatului sau a membrilor familiei sale, cu excepţia acelui incident cu fiul inculpatului de la Bălăuşeri când la fel e probabil să fi fost provocat chiar de acesta, prin urmare, temerea sau tulburarea inculpatului nu era justificată pentru a se putea reţine prevederile art.44 alin.2, 3 Cod penal sau circumstanţa atenuantă prev. de art.73 lit.a) Cod penal, respectiv excesul scuzabil, nemaivorbind despre vreo eventuală reţinere a dispoziţiilor art.73 lit.b) Cod penal.

Pe cale de consecinţă, în opinia noastră, vinovăţia inculpatului este certă.

La termenul de judecată din 2 august 2010, instanţa a invocat şi a pus în discuţie, din oficiu, conform dispoziţiilor art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 lit.c) Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 lit.c) şi i) Cod penal, apreciind că „fapta a fost săvârşită în public”, fiind comisă conform dispoziţiilor art.152 lit.c) Cod penal, într-un loc neaccesibil publicului (fiind o fermă proprietate privată), însă cu intenţia ca fapta să fie auzită, acest rezultat provocându-se faţă de două sau mai multe persoane şi conform literei e) de la acelaşi articol, inculpatul putând realiza că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.

Pe cale de consecinţă, apreciem că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei aşa cum a fost pusă în discuţie.

Cât priveşte solicitarea părţilor civile B.A.,, B. Ana şi B. D. de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul reţinerii şi a dispoziţiilor art.175 lit.a) Cod penal, respectiv premeditarea, urmează să o respingem ca nefondată, întrucât nu s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul ar fi pregătit uciderea fratelui său, mai ales că relaţiile conflictuale dintre ei erau destul de vechi, deteriorându-se şi mai mult cu trei ani anterior incidentului. În acest răstimp lung de timp sau chiar în ziua respectivă, nu a rezultat că inculpatul şi-ar fi luat în mod expres arma de vânătoare pentru a-şi ucide propriul frate, mai ales că acesta avea autorizaţie pentru deţinerea ei şi era un vânător împătimit deţinând-o de mai multă vreme.

Chiar dacă faptul că acesta nu şi-a lăsat arma de vânătoare la domiciliu, când a descărcat faianţa şi mezelurile şi a păstrat-o în maşină, deşi practic nu mai avea nevoie de ea, ne-ar putea face să presupunem că ar fi prevăzut sosirea intempestivă a victimei şi că ar fi urmărit practic să scape de ea, simulând o autoapărare, acest fapt nu e suficient pentru a reţine premeditarea sub aspect subiectiv şi obiectiv, acestea fiind doar simple presupuneri ale instanţei.

În drept, fapta inculpatului B.A., care, la data de 21.12.2007, în jurul orei 18,00, în timp ce se afla în autoturismul proprietate personală cu nr. MS-19-ABN marca Ford Fiesta de culoare gri, parcat în curtea fostului IAS Zagăr, l-a împuşcat cu o armă de vânătoare pe care o avea asupra sa pe fratele său, victima B.M., împuşcătura putând fi auzită şi de alte persoane care se aflau în curte la acea oră sau pe stradă, în momentul în care aceasta urma să pătrundă în maşină, cauzându-i leziuni în zone vitale ale corpului care în final i-au provocat decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art.174, art.175 lit.c şi i Cod penal.

La dozarea şi individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului, conform dispoziţiilor art.72 Cod penal, vom ţine cont că inculpatul a căutat tot timpul să-şi justifice gestul adoptat în final faţă de victimă care a dus la uciderea acesteia, prin prisma comportamentului agresiv al victimei şi a faptului că ar fi încercat să-l atace pe el şi pe fiul său, aspect nedovedit în cele din urmă cum am arătat în cuprinsul expunerii, vom avea în vedere, la luarea declaraţiei date în faţa instanţei a adoptat o atitudine resemnată, fără a manifesta nici un regret cu privire la decesul propriului frate, dimpotrivă a relatat cu seninătate toate detaliile ce au urmat incidentului, inclusiv incidentul şi nu a părut deloc afectat de cele întâmplate, aspect care denotă  faptul că a acţionat cu sânge rece şi nu i-a dat nicio şansă victimei  pentru a se salva, iar în opinia instanţei, chiar dacă nu s-a demonstrat că inculpatul l-ar fi provocat în vreun fel pe victimă în trecut, din referatul de evaluare întocmit acestuia (f.255 dosar fond) rezultă, faţă de informaţiile obţinute de la autorităţile locale că inculpatul e o persoană impulsivă şi autoritară, chiar fără caracter, conducându-se în comunitate după propriile reguli şi sfidând legea, fără a fi sancţionat însă vreodată penal sau contravenţional. Se poate astfel presupune că prin atitudinea sa, confirmată parţial şi de martora C.L. (f.236 verso dosar fond) întreţinea conflictul pe teme materiale cu fratele său şi chiar dacă nu a premeditat momentul pentru a-l ucide pe victimă, neputându-se demonstra acest fapt, a creat acest moment şi a profitat de el, ascunzându-se sub scuza legitimei apărări. Deşi din declaraţia inculpatului nu reiese acest lucru, acesta a sfidat chiar autoritatea instanţei, adoptând o atitudine condescendentă la momentul ascultării sale şi intervenind de mai multe ori în momentul consemnării în scris a celor susţinute.

Având în vedere această atitudine anterioară şi posterioară comiterii infracţiunii a inculpatului, datorită faptei în sine care este deosebit de gravă şi a constat chiar în uciderea unei rude de sânge care l-a ajutat pe inculpat şi pe familia sa, după cum a rezultat chiar din declaraţiile inculpatului şi ale soţiei sale, contribuind substanţial la asigurarea unui trai prosper pentru aceştia, lezarea unei zone vitale a victimei de inculpat într-o fracţiune de secundă, fără niciun regret din partea inculpatului chiar acesta afirmând că a împuşcat pe loc victima „din reflex” (f.61 verso dosar fond),practic cu sânge rece, apreciem că se impune aplicarea unei pedepse exemplare inculpatului, executabilă în regim de detenţie, într-un cuantum îndreptat totuşi înspre minimul special prevăzut de lege, având în vedere totuşi lipsa de contacte cu legea penală sau contravenţională a inculpatului.

Pe cale de consecinţă, vom dispune condamnarea inculpatului B.A., la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art.174 Cod penal, art.175 litera c şi i Cod penal şi vom dispune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. la art.64 alin.1 lit.a,b Cod penal, în temeiul art.65, 66 Cod penal, pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei sau graţierea totală, a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

Vom aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art.64 alin.1 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, succesorii victimei, B.A.,, în calitate de tată, B. A., mama acestuia şi B. D., fratele au formulat pretenţii în cuantum de 120.000 de Euro cu titlu de daune morale şi materiale, inclusiv faţă de soţia şi fiul inculpatului, deşi aceştia nu sunt părţi în proces şi nu au fost deduşi judecăţii pentru vreo faptă penală cu privire la victimă. Prin urmare, părţile civile nu pot solicita despăgubiri de la ei, doar de la autorul faptei, conform art.346 Cod procedură penală, art.14 Cod procedură penală. Cu privire la celelalte cereri accesorii, pe latură penală şi civilă formulate de părţile civile, instanţa s-a pronunţat deja la termenul de judecată din 20.01.2010 (f.81-83 dosar fond).

La termenul de judecată din 18.12.2009 (f.46 dosar fond) şi din 21.10.2009 (f.30 dosar fond) partea civilă B. D. a precizat că se constituie părţi civile, cu suma de 20.000 de Euro daune morale şi 20.000 de Euro daune materiale, respectiv ca şi contraechivalent în lei 80.000 lei daune morale şi 80.000 lei daune materiale, deşi în încheiere s-au consemnat greşit sumele în lei, e doar o eroare de dactilografiere. Instanţa a pus în vedere părţilor civile prezente să depună la dosar probe în vederea dovedirii daunelor solicitate şi anume înscrisuri sau probe testimoniale. Cu toate acestea părţile civile nu şi-au dovedit daunele materiale în cuantum de 80.000 lei solicitate de fiecare în parte, motiv pentru care vom dispune respingerea acestora.

Cât priveşte daunele morale solicitate, este indubitabil că părinţii şi fratele victimei au suferit un prejudiciu moral marcant prin pierderea definitivă a fiului, respectiv a fratelui, demonstrat în primul rând de relaţiile de rudenie foarte apropiată existente între aceştia şi victimă. Prin urmare, acordarea de daune morale, însă în alt cuantum decât cel solicitat, în privinţa acestora, pentru compensarea acestui prejudiciu, având în vedere şi relaţiile anterioare încordate dintre victimă şi inculpat, este justificată parţial, conform art.14 alin.3 lit.b şi alin.5 Cod procedură penală raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală, însă doar inculpatul va fi obligat la plata acestor daune nu şi soţia sau fiul său, care nu au calitatea procesuală de coinculpaţi.

Vom mai constata că partea civilă B. K.S., fosta soţie a victimei a renunţat să participe în proces ca parte civilă (f.6 dosar) depunând un înscris în acest sens.

Vom mai face aplicarea art.118 alin.1 lit.b) Cod penal privind confiscarea specială a bunurilor folosite la comiterea faptei, aparţinând inculpatului, respectiv vom face aplicarea şi a art.357 alin.2 lit.e) Cod procedură penală, restituind lucrurile ce nu sunt suspuse confiscării inculpatului şi părţilor civile, succesori ai victimei.

Vom mai face aplicarea art.191 alin.1 Cod procedură penală privind cheltuielile judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.A., prin rechizitoriul Parchetului din infracţiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera c Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prev. de art.174 Cod penal, art.175 litera a şi c Cod penal, cerere formulată de părţile civile B.A., senior, B. Ana şi B. D., în baza art.334 Cod procedură penală.

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat prin rechizitoriul Parchetului din infracţiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera c Cod penal, în infracţiunea de omor calificat prev. de art.174 Cod penal, art.175 litera c şi i Cod penal, conform propunerii instanţei, în baza art.334 Cod procedură penală.

Condamnă inculpatul B.A.,  la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art.174 Cod penal, art.175 litera c şi i Cod penal şi dispune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. la art.64 alin.1 lit.a,b Cod penal, în temeiul art.65, 66 Cod penal, pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei sau graţierea totală, a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art.64 alin.1 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Constată că succesoarea victimei B.- K. S.  a renunţat la calitatea de parte civilă în cauză, conform art.346 alin.1 Cod procedură penală.

Admite în parte acţiunea civilă formulată de succesorii victimei B.M., părţile civile B.A., senior, domiciliat în Zagăr, nr.178, jud.Mureş, B. A., domiciliată în Zagăr, nr.178, jud.Mureş şi B. D., domiciliat în Sibiu, str.Ocnei, nr.38, jud.Sibiu şi obligă inculpatul B.A., la plata sumelor de câte 8000 de lei în favoarea fiecăreia cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor la daune materiale ca nefondate, în baza art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.14 alin.3 litera b şi alin.5 Cod procedură penală.

Dispune confiscarea specială a uni plic conţinând 5 tuburi, 3 cartuşe, a unui coş de plastic de la arma de 16 mm model RC aparţinând inculpatului, a unui plic conţinând un coş de plastic pentru alice, un tub de culoare verde şi trei bucăţi alice extrase din coloana vertebrată a victimei şi a unei arme de vânătoare cu alice şi cu două ţevi marca IJ Boch-27, de calibru 16 mm, având seria B 16955 made în URSS aparţinând inculpatului şi folosite la comiterea faptei, conform art.118 alin.1 litera b Cod penal.

Dispune restituirea unei perechi de pantaloni tip blue jeans marca Farms de culoare albastră, a unei curele L 14, din piele, de culoare maro, a unui pulover P.N.A., de culoare bleumarin cu fermoar inculpatului B.A., şi dispune restituirea unei geci de velur de culoare bej, a unei bluze de trening de culoare albastră, a unui tricou de culoare albastră cu mâneci scurte aparţinând victimei B.M., succesorilor acestuia, conform art.357 alin.2 litera e Cod procedură penală.

Obligă inculpatul la plata sumei de 790 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, în temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru reprezentanta Parchetului, pentru inculpat şi pentru partea civilă B. D., de la comunicare pentru restul părţilor civile B.A., senior şi B. Ana.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.

Domenii speta

Spete similare