Faliment - acţiune în anulare

Faliment - acţiune în anulare.

-Legea nr. 85/2006, art. 80 alin. 1

Deoarece cedentul a transmis cesionarului numai dreptul de folosinţă asupra bunului obiect al contractului de leasing, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care reglementează în mod expres şi exclusiv posibilitatea formulării doar a unor acţiuni în anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţo şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 632 din 27.02.2014)

Prin acţiunea înregistrată în data de 18.12.2012, în dosarul nr.48930/3/2012, la Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă, în legătură cu derularea procedurii insolvenţei prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitorului SC S L SRL constituind obiectul dosarului nr.8256/3/2011 al aceleiaşi instanţe, reclamantul P şi A IPURL, lichidatorul desemnat în procedura insolvenţei menţionată, a chemat în judecată pârâţii SC S L S SRL şi SC VB L R IFN SA, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art.80 alin.1 lit.b) şi c) din Legea nr.85/2006 să se dispună anularea contractului de novaţie nr.62543 încheiat la 04.04.2011, privind pe SC S L SRL, utilizator-cedent şi SC S L S SRL, utilizato-cesionar, finanţator-locator fiind SC VB L R IFN SA, referitor la contractul de leasing având ca obiect un autovehicul Iveco Daily şi, pe cale de consecinţă, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul întoarcerii autovehiculului în patrimoniul SC S L SRL.

Prin sentinţa civilă nr.5838 pronunţată la 10.06.2013 în dosarul nr.48930/3/2012 Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă civilă, tribunalul a reţinut, în contextul prevederilor art.25, art.79 şi art.80 din Legea nr.85/2006 că în speţă, între SC S L SRL, în calitate de locatar/utilizator si SC VB L R IFN SA în calitate de locator/finanţator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr.38658 din data de 04.07.2007 cu privire la autoturismului marca IVECO DAILY, serie şasiu ZCFC3576005685990, având seria  motor 0588568, an fabricaţie 2007.

Debitoarea SC S L SRL în calitate de utilizator-cedent  a încheiat cu SC S L S SRL în calitate de utilizator-cesionar si cu locatorul/finanţatorul SC VB L R IFN SA contractul de novaţie nr. 62543/04.04.2011; obiectul contractului l-a constituit preluarea de către noul utilizator a tuturor drepturilor si obligaţiilor pe care vechiul utilizator si le-a asumat prin contractul de leasing, in legătura cu acelaşi autovehicul.

Pentru a verifica admisibilitatea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 80 alin. 1 din Legea nr.85/2006, trebuie analizat daca este întrunită situaţia premisa expusa în chiar textul de lege, respectiv anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi care sa aibă drept obiect bunuri sau contravaloarea altor prestaţii.

În cauză, reclamantul  solicită anularea unei novaţii a unui contract de leasing.

În acest sens, tribunalul a reţinut că de esenţa contractului de leasing este faptul că este un contract cu executare succesiva, de finanţare a utilizării unui bun ce face obiect al contractului şi în baza căruia, utilizatorul dobândeşte exclusiv un drept de folosinţa a bunului.

Astfel, operaţiunea de leasing presupune ca o parte (denumită locator/finanţator), să transmită pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţa asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, (denumită locatar/utilizator), la solicitarea acesteia, contra unei plaţi periodice, denumită rată de leasing, pentru ca, la sfârşitul perioadei de leasing, locatorul/finanţatorul să se oblige să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

În ceea de priveşte  contractul de novaţie judecătorul sindic a reţinut că este o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie existentă, înlocuind-o cu o nouă obligaţie. 

Din aceste consideraţii teoretice rezultă clar că reclamantul se afla în eroare cu privire la drepturile dobândite de utilizator în temeiul unui contract de leasing  întrucât bunul ce a făcut obiect al contractului de leasing nu se poate întoarce în patrimoniul cedentului pentru că nu a fost în nici un moment în patrimoniul acestuia, unicul proprietar al bunului pe întreaga perioada cât contractul de leasing este în vigoare fiind SC VB LEASING ROMÂNIA IFN SA.

În aceste condiţii, având în vedere faptul ca utilizatorul nu dobândeşte în patrimoniu, în baza unui contract de leasing, un drept de proprietate asupra bunului ce formează obiect al contractului de leasing, ci doar dreptul de a utiliza bunul, nici nu poate transfera un drept de proprietate prin semnarea unui contract de novaţie subiectiva.

În urma convenţiei de novaţie, noul utilizator dobândeşte exclusiv dreptul de a utiliza bunul în sistem leasing, corelativ cu acest drept transmiţându-se obligaţia de plată a ratelor de leasing.

În raport de aceste considerente şi constatând că în cauză, nu a fost transferat sau constituit în urma semnării contractului de novaţie un drept patrimonial care să aibă drept obiect un bun sau contravaloarea unei prestaţii executate, aşa cum prevăd dispoziţiile art.80 alin.1 din Legea nr.85/2006, nefiind întrunită situaţia premisă a dispoziţiilor art.80 alin.1, tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe civile reclamantul P şi A IPURL a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea apelului s-a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată este nelegală deoarece, în primul rând, tribunalul a analizat în mod greşit doar dreptul de folosinţă pe care îl are utilizatorul asupra bunului iar nu şi dreptul de opţiune al acestuia. Astfel, prin contractul a cărei anulare s-a solicitat, a intervenit o novaţie prin schimbare de debitor, contractul de leasing fiind preluat de la debitoare de către SC S L S SRL, ambele societăţi având aceiaşi asociaţi. În baza contractului de leasing debitoarea avea nu numai un drept de folosinţă a bunului, în schimbul căruia a plătit rate de leasing, dar şi un drept de opţiune la cumpărarea bunului, cu rezultatul trecerii acestuia în proprietatea sa. Opţiunea de cumpărare este evaluată în bani deoarece valoarea reziduală a bunului a fost inclusă în ratele de leasing, conform planului de eşalonare a acestora, iar debitoarea utilizator mai avea doar trei rate de plătit pentru a deveni proprietarul bunului, achitând astfel atât dreptul de folosinţă, cât şi dreptul de opţiune la cumpărare, astfel că, în raport cu acesta din urmă există un drept de creanţă, iar în acelaşi sens trebuie apreciată şi plata avansului în sumă de 7.385,6 Euro.

Debitoarea a încheiat contractul de novaţie cu circa două luni înainte de deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare, fără să obţină nicio sumă de bani, cu titlu gratuit şi nici nu i s-a restituit avansul plătit sau suma inclusă în ratele de leasing, deşi şi-a manifestat dreptul de opţiune la cumpărare, în condiţiile în care mai avea de plată doar 3 rate în sumă totală de 1.518 Euro şi plătise anterior aproape 40.000 Euro.

Intimata-pârâtă SC S L S SRL a formulat întâmpinare invocând excepţia nulităţii recursului, faţă de lipsa motivelor de nelegalitate, precum şi caracterul nefondat al recursului, impunându-se menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind temeinică şi legală.

Părţile nu au solicitat încuviinţarea administrării unor înscrisuri noi în recurs.

Faţă de acestea, analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Reclamantul lichidator P şi A IPURL a formulat acţiunea în anulare în speţă, astfel cum rezultă din formularea ei expresă, în temeiul art.80 alin.1 lit.b) şi c) din Legea nr.85/2006, solicitând anularea contractului de novaţie nr.62543 din 04.04.2011, prin care cesionarul SC S L S SRL s-a substituit cedentului debitor SC S L SRL în calitatea de utilizator al bunului în cadrul contractului de leasing nr.38658/04.07.2007, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reîntoarcerii autoturismului în patrimoniul debitorului.

Dispoziţiile art.80 alin.1 din Legea nr.85/2006 reglementează în mod expres şi exclusiv posibilitatea formulării doar a unor acţiuni în anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii.

În raport cu derularea contractului de leasing, la momentul încheierii contractului de novaţie, cedentul SC S L SRL nu deţinea decât dreptul de folosinţă a autoturismului, corespunzător obiectului specific al contractului de leasing. Prin urmare, cedentul a transmis cesionarului în contractul de novaţie numai folosinţa bunului. Or, prin acţiunea în anulare se poate cere, conform textului expres de lege, restituirea bunurilor transmise sau a valorii altor prestaţii executate şi, în mod evident, folosinţa bunului, singura care putea şi a şi fost transmisă, nu se încadrează în cele două categorii menţionate. În consecinţă, din moment ce obiectul acţiunii în anulare formulate excede limitelor obiectului prevăzute expres de legea specială, derogatorie de la dreptul comun, acţiunea în anulare nu poate fi considerată admisibilă, excepţia inadmisibilităţii fiind admisă legal de tribunal.

Susţinerea recurentului în sensul că în derularea contractului de leasing, la momentul la care a intervenit novaţia era incidentă şi opţiunea debitorului de cumpărare a bunului constituind obiectul leasingului, iar în raport cu acesta debitorul deţinea şi o creanţă, constând în avansul şi ratele plătite până la acel moment, nu poate fi reţinută ca întemeiată. Aceasta, în condiţiile în care faţă de momentul intervenirii novaţiei opţiunea debitorului de cumpărare apărea doar ca un eveniment viitor, posibil dar nu obligatoriu şi probabil şi, în orice caz, lipsit de relevanţă în raport cu ceea ce s-a transmis prin novaţie, din moment ce efectuarea în concret a opţiunii de cumpărare, cu consecinţa transmiterii bunului în proprietate către utilizator, poate avea loc doar ulterior, la finalizarea plăţii ratelor de leasing.

Având în vedere aceste considerente şi constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, Curtea a respins recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare