A********** N******** P***** R********** P************* - C****** N******** P***** C********** I*********
IntimatO****** R*************
ContestatorDispune din oficiu îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Sentinţei civile nr.1107/29.12.2020 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr.23454/3/2019, în sensul înlocuirii următoare considerente : „Prin Decizia de compensare nr.27173/07.06.2019 emisă de CNCI a fost validată dispoziţia Primarului mun. Tg. Mureş nr.55/17.01.2013 şi s-a dispus compensarea prin puncte în favoarea numiţilor Bacs Ştefan în cotă de 4/12 (96.667 puncte), Nagy Csilla în cotă de 1/12 (24.167 puncte), Hanusz Sara în cotă de 1/12 (24.167 puncte), Hanusz Ştefan în cotă de 2/12 (48.334), Szabovich Sarolt şi Szilagyi Erzsebet în cotă de 1/48 (12.084), Bidwell Reka în cotă de 7/48 (42.294) şi Nagy Czaba Zsolt în cotă de 7/48 (42.292) pentru imobilul situat în mun.Tg. Mureş, str.Călăraşilor nr.44, jud. Mureş. Contestatorii atacă decizia de compensare, nemulţumiţi fiind de cuantumul despăgubirilor stabilite, solicitând reevaluarea imobilului în raport de grila notarială valabilă la intrarea în vigoare a Legii nr.165/2013, în considerarea categoriei d efolosinţă şi a caracteristicilor tehnice ale imobilului la data preluării acestuia, respectiv 2 apartamente a câte 2 camere şi 172 mp teren. Reţinem că Decizia Primarului mun. Tg. Mureş nr.55/17.01.2013 a fost emisă în baza Sentinţei civile nr.1050/07.10.2009 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr.232/102/2009, prin care s-a constatat că imobilul situat în Tg. Mureş, strada Călăraşilor nr.44, jud. Mureş, înscris în CF 800/II Tg. Mureş, nr.top.226/1, a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr.92/1950, preluarea având caracter abuziv în înţelesul prevederilor art.2 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001. S-a mai reţinut că imobilul în litigiu este compus din patru apartamente, din care apartamentele nr.2 şi 3 au fost cumpărate de terţe persoane în baza Legii 112/1995, aşa încât pentru acestea şi pentru terenul aferent acestora, de 172 mp din întregul de 403 mp, se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform prevederilor titlului VII din Legea nr.247/2005. În privinţa celorlalte două apartamente, prin aceeaşi hotărâre s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanţilor şi a intervenientului Nagy Csaba Zsolt. Reţinem că potrivit art. 1 şi 2 din O.U.G. nr.72/2020: „Aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă până la data de 1 martie 2021. ART. 2 Pe perioada suspendării prevăzute la art. 1, evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu”. Aşa cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei, se reţine că de la antecesorul părţilor s-a preluat o casă cu patru camere, 2 bucătării, cămară, baie etc. (conform descrierii din CF 800 II f.114 dos. admin.) acestea fiind caracteristicile tehnice ale imobilului la momentul preluării, apartamentarea realizându-se ulterior preluării imobilului de către Stat (f.49 dos administrativ); în aceste condiţii evaluarea imobilului trebuie să aibă în vedere un imobil casă cu patru camere şi nu două apartamente din patru. Evaluarea imobilului pe apartamente, aşa cum solicită reclamanţii, contravine dispoziţiilor Legii nr.165/2013 la care am făcut anterior referire. Din acest punct de vedere, pârâta CNCI a procedat corect evaluând imobilul ca şi casă cu 4 camere însă a omis faptul că acest imobil a fost parţial restituit reclamanţilor, aşa încât valoarea despăgubirilor nu putea să vizeze şi partea din imobil restituită în natură, care, în raport de suprafeţele restituite reprezintă aproximativ 35% din imobil, situaţie faţă de care despăgubirea ar fi trebuit să se stabilească la nivelul unui procent de 65% din valoarea imobilului (188.500 lei) la care urma să se adauge valoarea terenului nerestituit în natură de 68.800 (400x172 mp), deoarece, contrar susţinerilor intimatei, în situaţia clădirilor de locuit valoarea terenului nu se include în valoarea construcţiei. Aşadar, în opinia instanţei, valoarea corectă a despăgubirilor, în considerarea criteriilor legale aplicabile ar fi fost de 257.300 lei (mai mică decât cea stabilită prin decizia contestată, de 290.000 lei) Prin expertiza efectuată în cauză, la solicitarea contestatorilor, imobilul a fost evaluat, în considerarea a două clădiri de individuale de locuit cu 2 camere şi teren aferent de 172 mp, valoarea rezultată fiind de 378.800 punte; ori un asemenea algoritm de calcul hibrid nu poate fi primit, deoarece în funcţie de natura imobilului, se stabilesc criterii de evaluare, diferenţiate în raport de caracteristicile imobilului, la data preluării, de clădire individuală, apartament în clădire individuală de locuit ori apartament în clădire de locuit colectivă; chiar expertul reţine în cuprinsul lucrării efectuate că imobilul a fost apartamentat ulterior preluării (f.10-11), iar la finalul lucrării face menţiunea că imobilul a avut un singur proprietar. În aceste condiţii, la evaluare imobilul trebuia privit ca o singură unitate locativă, casă individuală de locuit şi nu două unităţi locative, respectiv clădiri individuale de locuit cu 2 camere, aşa cum a avut în vedere expertul. Dacă am avea în vedere un apartament într-o clădire individuală de locuit, valoarea acestuia se stabileşte nu prin raportare la valoarea unui apartament dintr-o clădire de locuit colectivă ci, aşa cum rezultă din explicaţiile oferite de grila notarială prin aplicarea unui coeficient de 75% din valorile de referinţă ale clădirilor individuale de locuit; în această modalitate de calcul, valoarea ambelor unităţi locative ar fi de 155.000x75%x2=232.500 la care se adaugă valoarea terenului de 68.800, rezultând o valoare totală de 301.300 lei, superioară celei oferite de pârâtă cu 11.300 de lei. Cu toate acestea, având în vedere împrejurarea arătată anterior, că imobilul preluat de Stat a fost o clădire de locuit cu 4 camere şi nu 4 apartamente în clădire individuală de locuit, apreciem că nici calculul făcut de pârâtă nu reflectă valoarea de compensat (deoarece nu s-a avut în vedere partea de imobil restituită în natură) şi nici calculul făcut de expert (care se raportează pentru fiecare apartament la valoarea unei clădiri individuale de locuit cu 2 camere) Apreciem, aşa cum am arătat anterior că la calculul despăgubirilor trebuie să se pornească de la valoarea unei case de locuit cu 4 camere (290.000 de lei) redusă însă, în considerarea suprafeţelor restituite în natură; cum procentual, suprafaţa cele două apartamente nerestituite în natură este de aproximativ 65% din imobil (205 mp din 314 mp), urmează ca valoarea imobilului este de 65% din 290.000 (valoare grilă 2013 pentru o casă individuală de 4 camere) la acre se adaugă valoarea terenului de 68.800 lei, rezultând o valoare a despăgubirilor de 257.300 de lei; aceasta este, în opinia instanţei, în considerarea caracteristicilor imobilului la preluare dar şi a restituirii parţiale ulterioare, cea mai corectă modalitate de calcul a despăgubirilor datorate care reflectă valoarea imobilului nerestituit contestatorilor, în raport de toate criteriile legale de evaluare la care am făcut referire. Pentru toate considerentele expuse, văzând că valoarea din decizia de compensare nu este inferioară celei reale, apreciem ca nefondată contestaţia formulată, care urmează a fi respinsă.” cu considerentele referitoare la cauza pendinte, respectiv: „Prin Decizia nr. 27320/14.06.2019 emisă de pârâta C.N.C.I s-a dispus invalidarea Dispozitiei nr. 894/14.09.2006 emisă de Primarul Oraşului Ludus cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 1839 Gheja, nr. top 480/8/2/1, judetul Mures. Autoarea reclamantei a solicitat printr-o actiune de drept comun formulata in cursul anului 1998 (dosar 5733/1998 Judecătoria Tg. Mureş) revendicarea imobilului casă de locuit si teren de 1738 mp situat în Ludus, înscris în Cf 1839 Gheja, top 480/8/2/1 trecut fără titlu în proprietatea Statului; prin Sentinţa nr.6682/08.11.1999, definitivă prin Decizia nr.693/31.05.2000 a Tribunalului Mures actiunea a fost admisa; in temeiul acestei hotărâri, dreptul de proprietate al statului a fost radiat din cartea funciară, concomitent cu înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil, casa + teren de 1738 mp. Ulterior pronuntării acestei hotărâri, antecesoarea reclamantei a reintrat efectiv în posesia casei şi a unei părţi din terenul 1388 mp, sustinându-se că diferenta de teren este ocupată de blocuri de locuinte. În anul 2003 autoarea reclamantei înstrăinează casa şi o portiune de teren, cumpărători fiind Timbus Ioan si Timbus Soimita. Printr-o altă hotărâre judecătorească (nr.1206/08.12.2009 , conform mentiunilor din CF) terenul a fost dezmembrat în două parcele, parcela de 350 mp si casa de locuit fiind transcrisă în CF 51131 UAT Ludus, în favoarea cumpărătorilor, iar diferenta de 1388 mp a fost readnotat în favoarea autoarei reclamantei. Asadar, în perioada ulterioară înscrierii în cartea funciară, autoarea reclamantei s-a comportat ca proprietarul imobilului în litigiu, dispunând de acesta prin acte juridice. În paralel, ulterior aparitiei Legii 10/2001, a solicitat despăgubiri pentru parcele de 1388 mp teren, sustinând că nu poate intra efectiv în posesia acestuia deoarece este ocupat de blocuri de locuinţe. Apreciem ca in condiţiile in care întregul imobil înscris în CF 1839 Gheja sub nr.top 480/8/2/1/1 a făcut obiectul unei acţiuni de drept comun, anterior aparitiei Legii nr.10/2001, ca cererea a fost apreciata ca întemeiata, că s-a dispus restituirea în întregime, că a fost înscris in cartea funciara in favoarea autoarei reclamantei si transmis reclamantei prin succesiune, o cerere ulterioara cu privire la restituirea prin echivalent in temeiul legii speciale a aceluiasi imobil nu mai poate fi primita. Faptul ca reclamanta a solicitat restituirea in natura, ceea ce instanta a si dispus, nu o mai îndreptăteste sa formuleze o cerere in temeiul legii speciale, motivata de imposibilitatea predării efective a posesiei. In ipoteza unei actiuni de drept comun prin care s-a dispus predarea unui bun imobil, imposibilitatea faptica de realizare a obligaţiei este o chestiune ce vizează executarea respectivei hotărâri, impediment care putea fi surmontat de reclamanta tot in conditiile dreptului comun, solicitând de la debitorul obligatiei, echivalentul valoric al lucrului imposibil de predat. La aparitia Legii nr.10/2001, reclamanta nu îndeplinea conditiile cerute de legea speciala pentru a beneficia de masuri reparatorii, deoarece intre momentul preluării abuzive si cel al formulării cererii in baza Legii nr.10/2001 a intervenit hotărârea de drept comun la care am făcut anterior referire. Ori, in opinia instantei, dreptul comun si legea speciala se exclud in cauza, nefiind permisa o formulă juridica hibrida, in care, pentru un imobil in privinta căruia s-a dispus restituirea si care a fost reînscris in cartea funciara pe numele autoarei reclamantei sa se acorde ulterior despăgubiri prin echivalent, în procedura specială. Cum legea speciala deroga de la dreptul comun, drepturile obtinute într-o procedura de drept comun nu mai pot fi valorificate in procedura specială, atâta vreme cat remediile oferite de dreptul comun nu sunt epuizate. Mai mult decât atât, legea speciala nu era aplicabila nici din perspectiva dispozitiilor art.20 (forma de la intrarea in vigoare a legii), in conformitate cu care „(1) Imobilele - terenuri şi constructii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie natională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptătite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii detinătoare. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizatie cooperatistă este actionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul, dacă valoarea actiunilor sau părtilor sociale detinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.” Ori, la momentul aparitiei Legii 10/2001 terenul ne se găsea in detenţia nici uneia din entităţile enumerate de textul de lege anterior citat, imobilul fiind intabulat in cartea funciara pe numele reclamantei, iar in privinta supraedificatelor de pe acest teren, nu se poate stabili, in lipsa unor dovezi corespunzătoare, care este regimul juridic al acestora, daca constituie sau nu proprietate privata, pentru a se stabili cine „detine” efectiv suprafata de teren cu privire la care se formulează pretentii. Pentru toate considerentele anterior expuse, actiunea urmează a fi respinsă” Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; apelul se va depune la Tribunalul Mures. Pronuntată azi, 26.04.2021, în conditiile art.402 teza ultimă, Cod de procedură civilă.
Incheiere finala dezinvestire din 26.04.2021