Plângere împotriva rezoluţiei orc. Cerere de repunere în termenul de formulare a plângerii. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege

Decizie 339A din 16.02.2017


Plângere împotriva rezoluţiei ORC. Cerere de repunere în termenul de formulare a plângerii. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege

Repunerea în termen este condiționată de dovada împiedicării de a acţiona în termenul legal imperativ din cauza unor motive temeinic justificate, iar aceste motive trebuie să intervină în interiorul termenului legal în care partea trebuia să acţioneze. Deopotrivă, motivele prezentate trebuie să constituie impedimente obiective, care nu au permis părţii să acţioneze în termenul legal şi să excludă culpa părţii, chiar dacă nu au intensitatea forţei majore.

Se observă însă că administratorul lichidatorul judiciar a procedat la notificarea asociatului şi administratorului SC M.C. S.R.L. la sediul social înregistrat la registrul comerţului, iar împrejurarea că acesta locuieşte în străinătate nu constituie un motiv temeinic justificat de împiedicare de a acţiona în conformitate cu dispoziţiile procedurale.

Astfel, suntem în prezenţa unei lipse de diligenţă evidente a petenţilor asociaţi şi administratori ai societăţii de a se preocupa de gestiunea internă şi a se informa cu privire la situaţia juridică a persoanei juridice create împreună inclusiv prin verificarea periodică a corespondenţei la sediul social declarat, lichidatorul nefiind obligat să transmită corespondenţa la domiciliile administratorului ori a asociaţilor, societatea comercială individualizându-se în spaţiu prin sediul său legal, ca subiect al raporturilor juridice. Or, notificarea a fost transmisă la locul unde se află centrul principal de  conducere şi gestiune a societăţii M.C. S.R.L.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 339 A din 16.02.2017)

Deliberând, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2081/7.04.2016 Tribunalul București – secţia a VI-a civilă instanța a respins cererea de repunere în termen ca neîntemeiată, a admis excepţia tardivităţii și a respins plângerea formulată de petenţii M.N.H.P., M.P. şi M. J.C., în contradictoriu cu intimaţii ORCTB şi CII I.M.B. ca tardiv formulată.

Pronunţându-se cu prioritate asupra cererii de repunere în termenul de formulare al plângerii, instanţa apreciază această solicitare neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente:

Prin rezoluţia nr. 149825 pronunțată la data de 17 decembrie 2014 în dosarul nr. 438424/15.12.2014 al ORCTB de către persoana desemnară conform O.U.G. 116/2009 s-a admis cererea de radiere aşa cum a fost formulată şi s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului radierea societăţii  M.C. S.R.L.

Petenţii au formulat de-abia la data de 02.12.2015 plângere împotriva rezoluţiei menționate solicitând instanței să dispună repunerea în termenul de declarare a plângerii, în temeiul art. 286 C. proc. civ.,  invocând ca şi motiv al pierderii termenului procedural împrejurarea că au luat la cunoştinţă de radierea societăţii M.C. S.R.L. în data de 18.11.2015, petenţii nefiind notificaţi cu privire la lichidarea societăţii de către lichidatorul numit în cauză.

Potrivit art. 186 Cod proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, actul de procedură fiind necesar a fi îndeplinit în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

Aşadar, repunerea în termen este condiționată de dovada împiedicării de a acţiona în termenul legal imperativ din cauza unor motive temeinic justificate, iar aceste motive trebuie să intervină în interiorul termenului legal în care partea trebuia să acţioneze. Deopotrivă, motivele prezentate trebuie să constituie impedimente obiective, care nu au permis părţii să acţioneze în termenul legal şi să excludă culpa părţii, chiar dacă nu au intensitatea forţei majore.

Într-adevăr, potrivit art. 253 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, „lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcţiei, ca împreună cu directorii şi administratorii, respectiv cu membrii directoratului societăţii, să facă un inventar şi să încheie un bilanţ, care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii, şi să le semneze.”

Se observă însă că administratorul lichidatorul judiciar a procedat la notificarea asociatului şi administratorului SC M.C. S.R.L. la sediul social înregistrat la registrul comerţului, iar împrejurarea că acesta locuieşte în străinătate nu constituie un motiv temeinic justificat de împiedicare de a acţiona în conformitate cu dispoziţiile procedurale.

Astfel, suntem în prezenţa unei lipse de diligenţă evidente a petenţilor asociaţi şi administratori ai societăţii de a se preocupa de gestiunea internă şi a se informa cu privire la situaţia juridică a persoanei juridice create împreună inclusiv prin verificarea periodică a corespondenţei la sediul social declarat, lichidatorul nefiind obligat să transmită corespondenţa la domiciliile administratorului ori a asociaţilor, societatea comercială individualizându-se în spaţiu prin sediul său legal, ca subiect al raporturilor juridice. Or, notificarea a fost transmisă la locul unde se află centrul principal de  conducere şi gestiune a societăţii M.C. S.R.L.

Prin urmare, nefiind dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, în speţă a operat în temeiul art. 185 C. proc. civ.  decăderea petenţilor din exercitarea dreptului de a formula plângere.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel petenţii M.N.H.P., M.P. şi M.J.C. solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate, admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a plângerii în temeiul art.186 Cod procedură civilă, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei nr.149825/17.12.2014, cu consecinţa menţinerii soluţiei de radiere a SC M.C. SRL, constatând că la data radierii în patrimoniul acesteia se regăsea un bun imobil constând într-un apartament situat în Bucureşti, Calea Dorobanţilor, nr.172-178, bl.16, sc. A, et.12, ap.81, sector 1, să se dispună completarea bilanţului de lichidare şi raportului de lichidare întocmite de lichidator în sensul menţionării existenţei acestui imobil în patrimoniul societăţii şi, în consecinţă, repartizarea imobilului către asociaţi în cotele indicate, cu obligarea ORCTB la emiterea unui certificat constatator al dreptului de proprietate asupra imobilului şi înscrierea acestui drept în cartea funciară; în subsidiar, reluarea lichidării societăţii şi repartizarea imobilului către asociaţi.

În motivare apelanţii arată că au calitatea de asociaţi ai societăţii M.C. SRL, în patrimoniul căreia se regăseşte imobilul situat în Bucureşti, Calea Dorobanţilor, nr.172-178, bl.16, sc. A, et.12, ap.81, sector 1.

Reclamanţii sunt cetăţeni luxemburghezi, având domiciliul stabil în Luxembourg. Domeniul principal de activitate al societăţii este Activităţi imobiliare cu bunuri proprii, singura activitate constând în închirierea imobilului.

La data de 16.11.2015 apelanţii au fost contactaţi de societatea care se ocupa de contabilitatea SC M.C. SRL, care le-au transmis că există o problemă, iar ulterior, la data de 18.11.2015, că societatea este radiată.

În prezent societatea M.C. SRL a fost radiată, fără a se dispune repartizarea imobilului.

Motivele în baza cărora prima instanţă a respins cererea de repunere în termen sunt neîntemeiate, în considerente reţinându-se că lichidatorii au procedat la notificarea asociaţilor la sediul social, iar împrejurarea că locuiesc în străinătate nu constituie un motiv justificat de împiedicare de a acţiona în conformitate cu dispoziţiile procedurale.

Societatea a fost dizolvată tocmai pentru motivul că sediul acesteia era expirat.

În ce priveşte repunerea în termen, se arată că asociaţii nu au fost notificaţi cu privire la lichidarea societăţii, nefiind informaţi cu pricire la această procedură. În mod greşit a apreciat prima instanţă că lichidatorul şi-a îndeplinit îndatoririle legale prin transmiterea unei notificări la sediul expirat al societăţii. Transmiterea în mod formal a notificării nu coincide cu raţiunea avută în vedere de legiuitor, respectiv aceea ca persoanele din conducerea societăţii să fie încunoştiinţate cu privire la lichidare.

Prima instanţă ar fi trebuit să aibă în vedere şi finalitatea practică a soluţiei pe care urma să o pronunţe în dosar, întrucât este un nonsens ca societatea să fie radiată fără repartizarea către asociaţi a activului deţinut.

În mod uzual asociaţii societăţii în lichidare sunt notificaţi la domiciliul acestora, iar nu la sediul societăţii. Neprelungirea valabilităţii sediului este sancţionată cu dizolvarea, însă asociaţii nu pot fi sancţionaţi de două ori pentru aceeaşi faptă.

Se invocă dispoziţiile art.253 alin.3 din Legea nr.31/1990, care presupune obligativitatea încunoştiinţării directorilor şi administratorilor cu privire la administrarea societăţii.

Aşa cum reiese din raportul privind situaţia economico-financiară de lichidare a societăţii, a fost notificat M.N.H.P., însă plicul a fost returnat. Adresa de domiciliu a acestuia precum şi a celorlalţi doi asociaţi sunt menţionate în cuprinsul actului constitutiv al societăţii, astfel încât lichidatorul avea toate informaţiile necesare pentru notificarea lichidării. Totodată, lichidatorul avea cunoştinţă de existenţa unui bun imobil în patrimoniul societăţii.

Pe fondul plângerii se arată că în patrimoniul societăţii se regăseşte imobilul constând în apartament situat în Bucureşti, Calea Dorobanţilor, nr.172-178, bl.16, sc.A, et.12, ap.81, sector 1. Lichidatorul avea cunoştinţă de existenţa unui bun imobil în patrimoniu.

Se mai arată că rezoluţia de radiere nu este publicată pe pagina de internet a ORC, iar în dosarul de la Registru nu există notificările ce urmau a fi transmise asociaţilor.

Lichidatorul avea obligaţia de a notifica direcţiile de impozite şi taxe locale din toate sectoarele municipiului Bucureşti.

Se invocă dispoziţiile art.237 alin.13 şi art.260 alin.11 din legea nr.31/1990, potrivit cu care bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate le revin acţionarilor/asociaţilor.

Intimata ONRC a formulat întâmpinare, în care arată că soluţia pronunţată de persoana desemnată în soluţionarea cererii nr.438424/15.12.2014 este dată cu respectarea prevederilor legale şi a dispoziţiilor OUG nr.116/2009, iar în ceea ce priveşte apelul formulat, lasă soluţia la aprecierea instanţei.

Prin întâmpinare se face referire la dizolvarea judiciară a societăţii, numirea lichidatorului, depunerea situaţiei financiare de lichidare şi radierea societăţii.

Prin rezoluţia nr.149825/17.12.2014 persoana desemnată conform OUG nr.116/2009 a admis cererea de radiere a societăţii M.C. SRL şi a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a a acestei rezoluţii.

Rezoluţia a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a nr.226/14.01.2015.

Analizând apelul prin raportare la motivele de apel invocate, Curtea urmează să îl respingă ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect instanţa de fond a respins cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii împotriva rezoluţiei nr. 149825/17.12.2014 pronunţate în dosarul nr.438424/15.12.2014.

Reţinem că potrivit dispoziţiilor art.6 alin.3 din OUG nr.116/2009 împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţarea pentru părţi şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice persoană interesată.

Reţinem că apelanţii reclamanţi au calitatea de persoană interesată, pentru care termenul de formulare a plângerii curge de la momentul publicării actului modificator al actului constitutiv, în speţă a rezoluţiei de radiere.

Potrivit susţinerilor Registrului Comerţului, rezoluţia nr. 149825/17.12.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a nr.226/14.01.2015.

Potrivit dispoziţiilor art.186 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, motive care ar trebui să fie obiective şi să nu depindă de voinţa sau culpa părţii care invocă repunerea în termen.

În mod corect instanţa a reţinut că lichidatorul judiciar a procedat la notificarea asociatului şi administratorului societăţii M.C. SRL la sediul social înregistrat la Registrul Comerţului conform dovezii aflate la fila 48 dosar, la adresa indicată de acesta şi trecută în evidenţele Registrului Comerţului.

Potrivit dispozițiile art. 229 cod civil Dovada denumirii şi sediului  (1) În raporturile cu terţii, dovada denumirii şi a sediului persoanei juridice se face cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.  (2) În lipsa acestor menţiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii şi a sediului nu va putea fi opusă altor persoane.

Prin urmare societatea și asociații nu se pot prevala în raporturile cu terții de neconformitatea cu realitatea a mențiunilor referitoare la sediu, respectiv nu pot contesta  comunicările efectuate la sediul menționat de aceștia în Registrul comerțului.

Așadar, împrejurarea că notificarea ar fi ajuns sau nu în posesia persoanei notificate administrator şi asociat nu este relevantă în condiţiile în care aceasta a fost înaintată la adresa indicată de parte în evidenţele ONRC.

În mod corect instanţa de fond a apreciat că împrejurarea că administratorul (care este şi unul dintre asociaţi) locuieşte în străinătate nu constituie un motiv temeinic justificat de împiedicare de a acţiona în conformitate cu dispoziţiile procedurale.

Totodată, termenul de atacare a rezoluţiei directorului ORC curge, pentru asociaţi, de la publicarea în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a a rezoluţiei, acest termen nefiind legat de nicio comunicare anterioară a vreunui act de procedură către asociaţi.

Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că apelanţii nu au dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, astfel încât instanţa de fond în mod corect a apreciat că în temeiul art.185 Cod procedură civilă a operat decăderea petenţilor din dreptul de a formula plângere şi a respins plângerea ca tardiv formulată.