Fond funciar

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă la data de 15.07.2009 sub nr. dosar 4187/289/2010, reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECŢIA SILVICĂ MUREŞ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR  MUREŞ, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR GURGHIU şi COMUNA GURGHIU, prin PRIMAR, constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Comisiei Judeţeane pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Mureş nr.23L/21.06.2000, respectiv a art.1 şi implicit a poziţiilor 1 – 5 din Anexa nr.55 care face parte integrantă din această hotărâre, prin care i s-a reconstituit în mod nelegal în favoarea pârâtei de rând 3 suprafaţa de 114,66 ha cu vegetaţie forestieră, anularea procesului-verbal de punere în posesie a suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 114,66 ha, obligarea pârâtelor de rând 2 şi 3 să predea terenul de 114,66 ha către deţinătorul legal, respectiv către Ocolul Silvic Fancel, spre a fi pus la dispoziţia comisiei locale de fond funciar Gurghiu în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile legii şi recunoaşterea dreptului de administrare al R.N.P. – Romsilva – Direcţia Silvică Mureş asupra suprafeţei de teren de 114,66 ha înscrisă în anexa la hotărârea menţionată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în esenţă, s-a arătat că, prin Hotărârea nr. 23L/21.06.2000 s-a hotărât şi aprobat validarea propunerilor de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, pe baza cererilor solicitanţilor, printre care şi suprafaţa de 245,3 ha în favoarea Comunei Gurghiu, cuprinsă în anexa 55 nr. 1 – 5 2 Caşva poz. 1 – 5, îne  suprafaţa totală de 114,66 ha.

Se învederează că s-a menţionat în hotărârea atacată că s-au avut în vedere prevederile Legii nr.18/1991 republicată, ale Legii nr.169/1997, a Legii nr.1/2000, ale HG nr. 180/2000 precum şi Referatul nr.21/2000 şi procesul verbal din data de 21.06.2000 al Colectivului de lucru al Comisiei Judeţene Mureş. După validare s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 1 din 31.07.2000 şi s-a efectuat preluarea suprafeţei respective de către pârâta de rândul 3 prin primar, care a încheiat contract de administrare în regim silvic a acestei suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră cu Ocolul Silvic Fâncel, astfel că suprafaţa de 245 ha şi 3000 mp a fost pusă în posesie în U.P. I, u.a. 41 – 48 din cadrul Ocolului Silvic Fâncel.

Ulterior, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a adoptat H.C.L. nr.718/2006 prin care s-a constatat că suprafaţa aprobată a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament pentru Composesoratul Gurghiu a fost iniţial validată pentru Comuna Gurghiu şi pusă în posesie ca atare.

În vederea punerii în aplicare a hotărârii susmenţionate, Ocolul Silvic Fâncel a demarat o serie de proceduri administrative de preluare a suprafeţei de 126 ha de teren cu vegetaţie forestieră de la Primăria Gurghiu şi predarea acesteia către Composesoratul Gurghiu ca făcând parte din vechiul amplasament dovedit şi validat în favoarea acestei forme asociative.

În acest sens s-a procedat la analizarea situaţiei şi s-au purtat corespondenţe cu Comisia locală şi judeţeană cu Primăria Gurghiu şi Direcţia Silvică Mureş, iar din cuprinsul acestei corespondenţe se reţine propunerea Ocolului Silvic Fâncel de a face preluarea suprafeţei validată ca vechi amplasament pentru Composesoratul Gurghiu de la Comuna Gurghiu şi propunerea unui alt amplasament pentru Comuna Gurghiu. Totodată, Ocolul Silvic Fâncel a anunţat motivele pentru care a fost nevoit să solicite efectuarea expertizei tehnice topografice şi faptul că din expertiză reiese că suprafaţa de 114,56 ha din C.F. nr.30 Caşva, nr. top. 571/1 nu a fost preluată de stat ca pădure în anul 1948, ci a rămas în proprietatea Comunei Gurghiu ca folosinţă de păşune, astfel că a solicitat, în calitate de deţinător legal, diminuarea suprafeţei reconstituite Comunei Gurghiu cu suprafaţa de 114,56 ha teren cu vegetaţie forestieră, respectiv de la 245, 31 ha la 130,75 ha, pentru cele din urmă existând amplasament.

Se mai arată că Ocolul Silvic Fâncel a înaintat pârâtei de rând 2 adresa nr. 456/2008, făcând referire la şedinţa Comisiei locale de fond funciar din 15.03.2008 propunând un nou amplasament pentru Composesoratul Gurghiu pentru o suprafaţă de 134,8 ha, urmând ca după verificarea pe teren a amplasamentului din U.P. II Isticei reprezentanţii composesoratului să-şi exprime punctul de vedere.

În ce priveşte raportul de expertiză tehnică topografică, reclamanta arată că expertul a apreciat că este necesar a fi modificată hotărârea comisiei judeţene în sensul diminuării suprafeţei care a fost atribuită Primăriei Gurghiu cu 114 ha de pădure. Faţă de faptul că Primăriei Gurghiu i s-a atribuit în plus o suprafaţă de 114 ha s-ar impune diminuarea „terenului împădurit” retrocedat acesteia cu mărimea de 114 ha, respectivul teren rămânând la dispoziţia comisiilor în vederea soluţionării prevederilor unor eventuale hotărâri date sau a altor cereri depuse în termenul legii.

Ulterior întocmirii raportului de expertiză, Ocolul Silvic Fâncel a comunicat Direcţiei Silvice Mureş în scopul şi pentru ca direcţia să-şi stabilească poziţia procesuală în dosarul nr. 2152/289/2008 al Judecătoriei Reghin, având ca obiect obligaţie de face, respectiv acţiunea reclamantei Composesoratul Gurghiu de a obliga pârâtele Comisia Judeţeană Mureş, Comisia Locală Gurghiu şi Direcţia Silvică Mureş de a întocmi documentaţia pentru punerea sa în posesie cu suprafaţa de 126,3 ha teren forestier pe vechiul amplasament conform validării dispuse prin HCL 718/2006.

Cu ocazia studierii dosarului şi a documentaţiei s-a concluzionat că Comuna Gurghiu a beneficiat ilegal de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 114,66 ha teren forestier.

În ce priveşte interesul legitim, reclamanta arată că acest interes este evident în contextul prevederilor art. III al. 2 din Legea nr. 169/1997, în sensul că a fost prejudiciată prin această constituire/reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât nu mai are posibilitatea de administrare efectivă a acestor suprafeţe de teren, evidenţiate în amenajamentele silvice. Reclamanta deţine un drept special de administrare instituit de prevederile Codului silvic – Legea nr. 46/2008 şi ale H.G. nr. 229/2009. De asemenea, RNP – Romsilva are un interes legitim manifestat în scopul susţinerii poziţiei sale de administrator legal al acestor imobile în litigiu ce vizează dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenurilor.

Cu privire la regimul juridic al imobilelor transmise prin constituirea dreptului de proprietate în domeniul public al Comunei Gurghiu, reclamanta arată că potrivit dispoziţiilor legale se prevede că modul de gospodărire a fondului forestier proprietate publică se reglementează prin amenajamentele silvice. De asemenea, potrivit Codului silvic dreptul de proprietate asupra terenurilor ce constituie fondul forestier naţional se exercită în conformitate cu aceste dispoziţii, iar amenajamentele silvice constituie baza cadastrului forestier şi a titlului de proprietate al statului, iar terenul în cauză, în suprafaţă  de 114 ha, este supus integral regimului silvic şi Legii nr.213/1998.

De asemenea, se arată că terenurile transmise prin Hotărârea atacată au fost la data de 01.01.1990 şi sunt şi în prezent în evidenţele amenajistice ca terenuri forestiere proprietate publică a statului. Aceste terenuri nu au fost niciodată în proprietatea pârâtei Comuna Gurghiu.

Reclamanta mai învederează că în prezent terenurile în cauză reprezintă fond forestier proprietate publică a Statului Român, administrat de RNP - Romsilva prin Ocolul Silvic Gurghiu şi prin urmare Hotărârea atacată încalcă reglementări cu putere de lege, întrucât nici Codul Silvic anterior şi nici cel aprobat prin Legea nr.46/2008 nu prevăd un astfel de transfer al dreptului de proprietate al terenurilor cu vegetaţie forestieră din domeniul public al statului în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale.

În drept, s-au invocat prevederile legale la care s-a făcut referire în acţiune.

În probaţiune s-au anexat înscrisurile de la filele 8-78 dosar.

Pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş a depus la dosar întâmpinare (f. 85-89) prin care solicită respingerea ca nefondată a acţiunii reclamantei şi prin care arată că, raportat la susţinerile reclamantei şi la înscrisurile depuse în probaţiune rezultă că actul administrativ a fost emis în conformitate cu dispoziţiile legale incidente şi în vigoare la data emiterii acestuia, luând în considerare şi propunerea şi documentaţia întocmite în acest sens.

Ulterior, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, prin Hotărârea nr. 718/2006, a aprobat modificarea amplasamentului pentru suprafaţa de 126 ha teren cu vegetaţie forestieră atribuit Primăriei com. Gurghiu, validat prin Hotărârea nr. 23L/2000 a Comisiei judeţene. Prin Hotărârea nr. 718/2000 a fost modificată anexa nr. 56 a Hotărârii nr. 23L/2000, în sensul modificării amplasamentului de 126,3 ha acordat Primăriei com. Gurghiu, amplasament atribuit Composesoratului Gurghiu.

Pârâta arată că reclamanta a solicitat constatarea nulităţii Hotărârii nr. 23L/2000, deci a unui act administrativ emis de o autoritate publică cu activitate administrativ - jurisdicţională care poate fi atacat doar în cazurile  expres şi limitativ prevăzute de prevederile art.53 al.2 din Legea nr.18/1991 rep. şi ale art.27 al.8 din HGR nr.890/2005 cu modificările şi completările ulterioare.

Se mai arată că reclamanta nu a uzat în termenul legal de calea de atac indicată şi în cuprinsul art. 8 din Hotărârea nr. 23L/2000 cu toate că a fost comunicată acesteia.

În ce priveşte punerea în posesie, pârâta precizează faptul că aceasta este expres prevăzută în dispoziţiile Legii fondului funciar nr.18/1991 rep. cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, Comisia judeţeană consideră că şi-a îndeplinit atribuţiile conferite de legiuitor în sarcina sa, astfel că nu se poate reţine existenţa unei culpe a acesteia.

 Cu privire la cheltuielile de judecată se susţine că pârâta Comisia judeţeană de fond funciar Mureş este o autoritate publică cu activitate administrativ – jurisdicţională, adică un organ colectiv, format din reprezentanţi au mai multor instituţii fără personalitate juridică, fără patrimoniu distinct şi fără buget propriu, iar activitatea membrilor acesteia nu este remunerată.

Totodată, având în vedere statutul Comisiei judeţene, se apreciază că cenzurarea actelor comisiilor locale constituite primul grad de jurisdicţie, fiind asimilată instanţelor judecătoreşti care nu sunt în situaţia de a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 115 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii 247/2005 de modificare şi completare a Legilor nr. 18/1991, rep., nr. 169/1997, nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi HGR nr. 890/2005 modificată şi completată.

Pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Gurghiu şi Comuna Gurghiu au depus întâmpinare (f.94-98) prin care au invocat, pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale pasive a reclamantei, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea plângerii formulate.

Pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Gurghiu şi Comuna Gurghiu au arătat că, reclamanta nefiind titularul dreptului dedus judecăţii, respectiv a terenului în suprafaţă de 114,66 ha, ci doar administratorul acestui teren, nu are interesul şi nici calitatea procesuală activă de a solicita constatarea nulităţii Hotărârii nr. 23L/2000.

De asemenea, pârâtele consideră că reclamanta nu se poate prevala de dispoziţiile art.12 din Legea nr. 213/1998, întrucât terenul în litigiu a fost şi este proprietatea tabulară a satului Caşva, respectiv a Comunei Gurghiu şi nu a Statului român, pentru a se prevala de faptul că a introdus acţiunea în vederea apărării intereselor Statului.

Din actele depuse la dosar de către reclamantă reiese faptul că terenul în litigiu a fost proprietatea tabulară a satului Caşva, arondat în prezent Comunei Gurghiu, reluat în mod abuziv de Statul Român.

În ce priveşte raportul de expertiză extrajudiciară, pârâta arată că este nerelevant întrucât nu este un act judiciar şi nu reflectă realitatea cu privire la suprafaţa de pădure identificată sub nr. top. 571 dezmembrat din C.F. nr.30 Caşva.

Pe fondul cauzei se arată că, în baza Hotărârii nr. 23L/2000, pârâta a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament, încheind contractul de administrare nr.368/2001 iar în anul 2005 a încheiat contractul de administrare nr.5535/2005 cu reclamanta, în vederea asigurării pazei şi administrării acestei păduri.

Cu toate că se face vorbire în motivarea acţiunii de Hotărârea nr. 718/2006, reclamanta nu solicită anularea şi a acestei hotărâri.

Mai învederează pârâtele că hotărârea cu privire la care se solicită constatarea nulităţii absolute parţiale este un act administrativ jurisdicţional care poate fi atacat numai în limitele şi condiţiile expres reglementate de Legea nr. 18/1991 republicată.

Pârâta apreciază că singura cale de atac care se putea promova împotriva Hotărârii nr. 23L/2000 era plângerea prevăzută de dispoziţiile art.53 din Legea nr. 18/1991.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 115 şi urm. Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.

Pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Gurghiu şi Comuna Gurghiu au depus la dosar înscrisurile de la filele 99-146.

Prin sentinţa civilă nr.1024/01.06.2011, Judecătoria Reghin a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, respingând acţiunea formulată de aceasta.

Împotriva hotărârii primei instanţe reclamanta a formulat recurs, acesta fiind admis prin decizia nr.966/16.11.2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, în urma pronunţării Deciziei Î.C.C.J.  nr.15/17.10.2011, prin care s-a admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că reclamanta are calitatea procesuală activă de a formula plângeri împotriva hotărârilor comisiilor judeţene.

În urma admiterii recursului, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei sub nr. 4187/289/2010*.

La termenul de judecată din data de 6 februarie 2013, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii depunerii plângerii, excepţie care a fost invocată de către pârâta Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Gurghiu prin întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Instanţa constată că litigiul pendinte are ca obiect constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Mureş nr.23L/21.06.2000, respectiv a art.1 şi implicit a poziţiilor 1 – 5 din Anexa nr.55 care face parte integrantă din această hotărâre, prin care s-a reconstituit nelegal în favoarea pârâtei de rând 3 suprafaţa de 114,66 ha cu vegetaţie forestieră, anularea procesului-verbal de punere în posesie a suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 114,66 ha, obligarea pârâtelor de rând 2 şi 3 să predea terenul de 114,66 ha către deţinătorul legal, respectiv către Ocolul Silvic Fancel, spre a fi pus la dispoziţia comisiei locale de fond funciar Gurghiu în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile legii, obligarea pârâtelor să predea terenul de 114,66 ha către deţinătorul legal – Ocolul Silvic Fâncel, precum şi recunoaşterea dreptului de administrare al R.N.P. – Romsilva – Direcţia Silvică Mureş asupra suprafeţei de teren de 114,66 ha înscrisă în anexa la hotărârea menţionată. Reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând şi constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii Comisiei Judeţene nr.718/30.11.2006 (f.151).

Conform prevederilor  art.137 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii (tardivităţii) cererii de chemare în judecată invocată de pârâta de rând 2 prin întâmpinare, instanţa o va admite, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa mai reţine că excepţiile de procedură au, în ceea ce priveşte rezolvarea lor, prioritate, fiind obligată a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură propriu-zise şi apoi asupra excepţiilor de fond care fac inutilă cercetarea fondului cauzei. În consecinţă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei de procedură a tardivităţii cererilor privind constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârilor Comisiei Judeţene nr.23L/21.06.2000 şi nr.718/30.11.2006. 

Instanţa reţine că, chiar dacă reclamanta solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârilor Comisiei Judeţene nr.23L/21.06.2000 şi nr.718/30.11.2006, raportat la motivele de fapt expuse în acţiune, precum şi la finalitatea admiterii unei astfel de cereri, cererea reclamantei reprezintă de fapt o plângere împotriva acestor hotărâri. Aceasta deoarece reclamanta a atacat hotărâri emise de Comisia Judeţeană Mureş, deci acte administrative emise de o autoritate cu caracter administrativ - jurisdicţional, care pot fi atacate doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare.

Conform prevederilor art.III din Legea nr.169/1997: „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri;

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri”.

Potrivit prevederilor art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, „împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Instanţa reţine că prevederile art.III din Legea nr.169/1997 au în vedere actele care nu pot fi atacate printr-o procedură specială, derogatorie de la cea de drept comun, cum este procedura de atacare a hotărârilor Comisiei Judeţene, care este special reglementată de prevederile art.53 alin.2 din Legea nr. 18/1991. 

În acest sens s-a pronunţat şi Tribunalul Mureş prin decizia nr. 403/13.05.2010, reţinând că prevederile art. III din Legea nr. 167/1997 „...au în vedere actele care nu pot fi atacate într-o procedură specială, derogatorie de la cea de drept comun. Or,  singura cale de atac care se putea promova împotriva Hotărârii nr. 718/2006 a Comisiei Judeţene Mureş era plângerea prevăzută de dispoziţiile art. 53 al. 2 din Legea nr. 18/1991”. Totodată, aceeaşi instanţă a arătat că „A acorda două căi de atac împotriva hotărârilor Comisiei judeţene înseamnă a eluda dispoziţiile legii speciale, respectiv a Legii nr.18/1991, care prevede expres calea de atac împotriva acestor hotărâri, şi anume plângerea în termenul legal de 30 de zile. Folosirea noţiunii de acte de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate are în vedere de fapt titlurile de proprietate, ordinele de prefect, respectiv acte prin care s-a finalizat procedura specială de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate”.

Nu în ultimul rând prin decizia nr. 15/2011 pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa supremă a statuat că „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor judeţene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Astfel, chiar instanţa supremă a făcut distincţie cu privire la calea de atac aplicabilă hotărârilor comisiilor judeţene (plângerea reglementată de art. 53 din Legea nr. 18/1991) şi cea aplicabilă celorlalte acte de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate (acţiunile în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor legilor de fond funciar). 

Astfel, potrivit art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, împotriva hotărârii Comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Astfel, instanţa reţine următoarele:

- H.C.J. nr.718/30.11.2006 a fost comunicată reclamantei în data de 26.01.2007, conform dovezii de la fila 381 dosar;

- la dosar nu s-au depus dovezi referitoare la data luării la cunoştinţă de către reclamantă a H.C.J. nr.23L/21.06.2000, însă din înscrisul aflat la filele 31 şi următoarele din dosar rezultă că aceasta a avut cunoştinţă despre hotărârea respectivă încă din anul 2007.

În concluzie, reclamanta a luat la cunoştinţă despre emiterea hotărârilor atacate în anul 2007, iar cererea care formează obiectul prezentului dosar şi prin care se atacă hotărârile respective a fost depusă la instanţă în data de 1 noiembrie 2010.

În concluzie, instanţa reţine că împotriva Hotărârilor Comisiei Judeţene Mureş se putea promova o singură cale de atac, respectiv aceea prevăzută de dispoziţiile art.53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, deoarece a acorda două căi de atac împotriva hotărârilor Comisiei judeţene înseamnă a eluda dispoziţiile legii speciale, respectiv ale Legii nr.18/1991, care prevăd expres calea de atac împotriva acestor hotărâri, şi anume plângerea în termenul legal de 30 de zile.

Având în vedere argumentele de fapt şi de drept reţinute anterior, în condiţiile în care calea de atac împotriva hotărârii comisiei judeţene de fond funciar a fost prevăzută de legiuitor în mod expres, iar reclamanta nu a uzat de ea în termenul legal de 30 de zile, instanţa constată că cererea reclamantei este tardivă şi urmează a fi respinsă ca atare.

În ceea ce priveşte petitele cererii introductive formulate de reclamantă privind anularea procesului-verbal de punere în posesie şi obligarea pârâtelor la predarea terenului de 114,66 ha către Ocolul Silvic Fâncel, instanţa reţine că motivarea reclamantei în ceea ce priveşte admiterea acestor petite se referă la faptul că pârâtei de rând 3 nu i se cuvenea a i se reconstitui dreptul de proprietate şi asupra suprafeţei de 114,66 ha teren împădurit, deoarece acesteia i s-a preluat de către stat numai o suprafaţă de 120,25 ha. Acest aspect se deduce şi din raportul de expertiză extrajudiciară de care a dorit să se folosească reclamanta pentru admiterea cererii sale, în acesta concluzionându-se că pârâtei Comuna Gurghiu nu i s-a preluat de către Stat şi suprafaţa de 114,66 ha teren, acesta rămânând în continuare în posesia pârâtei, statul preluând numai suprafaţa de 120,25 ha (f.43).

Or, în aceste condiţii, cererea privind anularea procesului-verbal de punere în posesie, motivat de faptul că asupra terenului respectiv nu trebuia să-i fie reconstituit pârâtei dreptul de proprietate, nu este admisibilă în condiţiile în care nu au fost anulate hotărârile Comisiei Judeţene prin care s-a dispus reconstituirea acestui drept de proprietate.

Or, având în vedere soluţia de respingere ca urmare a tardivităţii dată petitelor privind constatarea nulităţii absolute a H.C.J. nr.23L/21.06.2000 şi nr.718/30.11.2006, rezultă că hotărârile rămân valabil emise, neexistând astfel niciun temei pentru anularea procesului-verbal de punere în posesie.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâta de rând 3 COMUNA GURGHIU, instanţa o va admite, în baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă şi având în vedere faptul că reclamanta a căzut în pretenţii. Astfel, văzând că pârâta de rând 3 a făcut dovada achitării sumei de 6000 lei reprezentând onorariu avocaţial, conform dovezilor de la filele 205 şi 392 dosar, instanţa va obliga reclamanta la plata acestei sume către pârâtă.

Domenii speta

Spete similare