Ordonanţă preşedinţială

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul - pârât B. C. şi pe pârâta - reclamantă B. N. C., având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în Încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, când instanţa a amânat pronunţarea la data de 27.11.2015, pronunţând următoarea hotărâre.

După deliberare,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub număr unic de dosar …../281/2015 la data de 07.09.2015, reclamantul B. C. a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâta B. N. C., pe cale de ordonanţă preşedinţială, în principal, stabilirea locuinţei minorilor M. A., născut la data de 30.04.2014 şi A. Ş., născut la data de …., la domiciliul său, respectiv la adresa de reşedinţă indicată în acţiune; stabilirea pensiei de întreţinere, în cotă de 16,5%, pentru fiecare minor, iar, în subsidiar, să fie stabilit următorul program de relaţii personale cu minorii: în fiecare sfârşit de săptămână, de vineri orele 19.00 până duminica, orele 19.00, cu luarea minorilor din domiciliul mamei; o zi în fiecare săptămână - miercuri, între orele 17.00-19.30, cu luarea minorilor din domiciliul mamei; în concediu - în perioada de vară a fiecărui an, 14 zile, alternativ cu mama, prin înţelegere cu aceasta, minorii urmând să petreacă concediul separat cu fiecare dintre părinţi, în perioade diferite unul faţă de celalalt, iar, în cazul în care concediile părinţilor vor coincide ca perioadă, minorii vor petrece concediul cu tatăl o săptămână (prima săptămână) şi o săptămână cu mama (a doua săptămâna); în perioada de concediu, tatăl va putea însoţi minorii în orice locaţie din ţară, cu obligaţia acestuia de a informa mama privire la destinaţia aleasă, pentru petrecerea concediului şi cu indicarea exactă a locaţiei respective, mama urmând a fi informată de către tată cu privire la toate aceste detalii, cu cel puţin 2 săptămâni înainte; de asemenea, în perioada de concediu, mama va putea însoţi minorii în orice locaţie din ţară, cu obligaţia acesteia de a informa tatăl cu privire la destinaţia aleasă pentru petrecerea concediului şi cu indicarea exactă a locaţiei respective, tatăl urmând a fi informat de mamă cu privire la toate aceste detalii, cu cel puţin 2 săptămâni înainte;de Crăciun - în anii pari, minorii vor rămâne la mamă, în anii impari, la tată, din data de 24 decembrie, orele 9.00 până în data de 28 decembrie, orele 19.00, cu luarea minorilor din domiciliul mamei; de Revelion - în ani pari din data de 28 decembrie, orele 19.00 până în data de 03 ianuarie, orele 19.00; de Paşte - 3 zile în anii pari, de vineri orele 16.00 - până luni orele 19.00; în zilele onomastice ale minorilor, în anii impari, între orele 16.00-20.00 cu luarea minorilor din domiciliul mamei; în zilele de naştere ale minorilor, în anii pari, între orele 16.00- 20.00, cu luarea minorilor din domiciliul mamei. Cu cheltuieli de judecată. 

În motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială, reclamantul a arătat că părţile s-au căsătorit la data de 20.10.2001, conform certificatului de căsătorie seria … nr. ….. eliberat de Primăria Comunei Târgşoru, căsătorie înregistrată sub nr. …. din aceeaşi dată.

Mai arată că, din cauza gravelor neînţelegeri apărute între părţi, pe rolul Judecătoriei Ploieşti au fost înregistrate două acţiuni de divorţ - dosar nr. …./281/2014 şi dosar nr. …/281/2014, prin încheierea pronunţată în dosarul civ. nr. …/281/2014 fiind conexată cauza acestuia la dosarul cu nr. …/281/2014, următorul termen fixat fiind în data de 02.10.2015.

Au locuit părţile în domiciliul conjugal până la data de 26.07.2015, când a fost nevoit să părăsească imobilul, cât şi minorii, întrucât soţia sa, împreună cu rudele sale, l-au determinat să părăsească domiciliul (casă construită în timpul căsătoriei), prin violenţe fizice şi psihice.

Precizează că, de atunci, soţia sa i-a restricţionat accesul la cei doi copii, inclusiv telefonic - cu minorul A. - Ş..

Arată că, deşi ordonanţa preşedinţială având obiect evacuare, promovată de către pârâtă a fost respinsă astfel cum rezultă din Sentinţa civ. nr. … pronunţată de Judecătoria Ploieşti în data de 06.07.2015 în dosarul civ. nr. …/281/2015, nu se poate expune şi nici pe copii unor noi agresiuni fizice şi psihice, astfel că se află în imposibilitatea de a contribui, în mod direct, şi supraveghea modul de creştere şi educare al minorilor, aşa cum a făcut-o până la momentul plecării sale din domiciliu. De altfel, consideră că situaţia actuală a fost generată de acţiunile şi conflictele generate, permanent, de către pârâtă, care nu a dorit asigurarea unui climat de linişte şi înţelegere, măcar de dragul celor doi minori.

Menţionează că, din luna decembrie 2014, pârâta a luat toată îmbrăcămintea băiatului cel mare, aflată în dulapul din camera de zi şi a încuiat-o în dormitorul ei de la parter, fiind, astfel, nevoit să cumpere altă îmbrăcăminte pentru a putea ieşi cu el din casă sau, în mai multe rânduri, aceasta i-a încuiat bucătăria, lăsându-l fără mijloace de preparare a hranei băiatului cel mic, în zilele când era în sarcina sa să se îngrijească de el, iar, pentru astfel de situaţii, pentru că nu avea cu ce hrăni copilul, a cumpărat lapte praf, biberoane, cană electrică, mixer, scutece, şervetele umede, pe care le-a dus în mansarda casei, unde a fost nevoit să monteze o uşă metalică, întrucât a fost ameninţat, deseori, de către pârâtă, cât şi familia acesteia, că îl vor lovi în cap, pentru a părăsi casa.

Arată că, întrucât s-a întors în domiciliul comun, să-şi vadă copii, în data de 08.08.2015, pârâta i-a luat maşina şi a mutat-o în faţa casei verişoarei sale, iar acolo a fost lovit în zona feţei, leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 2-3 zile, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. …/10.08.2015.

Având în vedere interesul superior al minorilor, consideră că se impune luarea acestei măsuri, şi pentru următoarele motive: minorul M. - A., în vârstă de 1 an şi 4 luni este lăsat, în permanenţă, cu mama pârâtei, care suferă de afecţiuni psihice, ocupându-se, în mai multe rânduri, să o interneze, în trecut, la secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă - Buna Vestire 1-3, iar, pentru depăşirea perioadelor critice în care se afla de-a lungul timpului, aceasta a fost în evidenţa Cabinetului de Psihiatrie doctor D. V. - medic primar psihiatru - Policlinica Aurora Vest; aceasta frecventează Biserica Penticostală, iar comportamentul acesteia faţă de copii săi îl determină să creadă că este cel mai bine pentru ei să stea departe de bunică; consideră că acesta este neglijat, de când a plecat din locuinţă, întrucât, de cele mai multe ori, când a telefonat, l-a auzit plângând; şi când locuiau împreună părţile, pârâta îl lăsa să plângă câte 30 de minute, pentru a îl determina să vină să-l supravegheze, deşi i-a spus că procedează greşit şi că este suficient să îl cheme chiar dacă este miezul nopţii; mai mult decât atât, de câteva ori, i-a spus că îi vine să îl strângă de gât, pentru că nu se mai opreşte din plâns şi ea este obosită; minorul A. - Ş. este lăsat nesupravegheat pe stradă, motiv pentru care a constatat că, după plecarea sa, acesta a fost lovit de alţi copii şi are echimoze pe corp; în restul timpului, după întoarcerea de la şcoală, este lăsat, în continuare, în permanenţă la televizor sau pe tabletă, deşi au avut, anterior, dese discuţii legate de această problemă; pârâta are viziune total greşită asupra alimentaţiei, astfel că nu se ocupă de prepararea hranei, sau, dacă găteşte ceva, acestea sunt semipreparate, spaghete, hot - dog, mâncare cu care n-a fost niciodată de acord; pârâta influenţează, în mod negativ, minorul, spunându-i acestuia că, de fapt, divorţează de ea şi vrea să-i părăsească, pentru că are o altă relaţie, de un an şi jumătate, care are un copil şi îi face toate poftele acestuia; a încercat să îi spună copilului adevărul, dar acestuia i se spun numai neadevăruri şi a devenit mai bulversat decât înainte; a discutat situaţia cu învăţătoarea şi aceasta i-a spus că A. a început să fie confuz la şcoală, retras şi că dă vina, tot timpul, pe divorţul părinţilor pentru starea sa, iar, pentru a nu contribui şi el la starea lui, a renunţat să mai discute acest subiect; îl denigrează, permanent, împreună cu mama sa, în faţa copilului, atitudine care prejudiciază, în mod vădit, din punct de vedere psihic şi moral copilul.

Precizează că, în ceea ce îl priveşte, este în măsura să asigure, ambilor copii, condiţii optime de creştere şi educare şi este în interesul acestora să locuiască alături de tatăl său, pentru următoarele argumente: încă de la naşterea celui mic, s-a ocupat de acesta, alternativ cu soţia, chiar şi în perioada de creştere copil, programul fiind acelaşi; a suportat, integral, cheltuielile legate de supravegherea copiilor, cât era la serviciu, pârâta impunându-i să accepte o bonă, însă numai în persoana mătuşii pârâtei, D. M., costurile lunare fiind de 1.000 lei lunar; ori de câte ori a fost nevoie să meargă la medic, cu copii, a fost cel care s-a deplasat cu ei, pârâta participând doar de câteva ori; a urmat un curs de puericultură, sens în care i-a fost eliberat un atestat în data de 29.03.2004; are o relaţie specială cu fiul cel mare de afecţiune; s-a ocupat de el de când era mic, iar faptul că a studiat şi s-au jucat împreună, l-a determinat să aibă rezultate deosebite atât la grădiniţă, cât şi la şcoală; s-a ocupat, exclusiv, de situaţia lui şcolară, i-a plătit programul after school, l-a dus şi adus de la scoală, a participat la şedinţele cu părinţii şi la evenimentele festive, i-a pregătit ghiozdanul şi pacheţelele; poate fi ajutat de sora şi naşa sa la creşterea şi educarea acestora, iar, pe termen lung, este în măsură să asigure o bonă specializată, care să se ocupe de copii, în timpul afectat serviciului; are posibilităţi financiare deosebite, venitul său anual este de peste 75.000 lei , iar al pârâtei este de numai 8.670 lei, conform declaraţiei de avere depusă la IPJ …, iar, după divorţ, intenţionează să-şi cumpere un apartament, pentru a locui împreună cu copiii.

Consideră că stabilirea unui program de vizită la domiciliul mamei ar duce la grave tensiuni între părţi şi nu i-ar permite să dezvolte cu aceştia o relaţie armonioasă, lipsită de inhibiţii, programul stabilit cu vizite la domiciliul mamei putând constitui un motiv de disconfort pentru ambele părţi, cât şi pentru copii, ceea ce nu este în interesul minorilor şi al relaţiei fireşti pe care trebuie să o menţină aceştia cu celalalt părinte cu care nu locuiesc.

Arată că programul solicitat are în vedere o alternanţă pe ani pari cu ani impari, cu ore care respectă programul zilnic de viaţă al acestora, ceea ce este în interesul superior al minorilor, cât şi al relaţiilor dintre fiecare părinte în parte, cu aceştia.

În ceea ce priveşte îndeplinirea cumulativă a celor 3 condiţii prev. de art. 996 C.proc civ.: condiţia urgenţei este îndeplinită, întrucât aceasta rezultă, pe de o parte, din însăşi expunerea situaţiei de fapt, care, analizată, impune luarea acestei măsuri pentru prevenirea unui prejudiciu creat vieţii, sănătăţii, evoluţiei psihice şi morale ale minorilor, iar, pe de altă parte, pentru protejarea intereselor majore ale acestora, care sunt profund afectate de atitudinea mamei şi a familiei acesteia; condiţia vremelniciei este îndeplinită, deoarece stabilirea locuinţei minorilor va fi stabilită provizoriu, până la rămânerea definitivă a acţiunii de divorţ; condiţia neprejudecării fondului - prin soluţionarea acestei cereri, instanţa nu prejudecă fondul, luând în considerare că soluţia dată în această procedură specială nu are autoritate de lucru judecat.

În dovedirea cererii de ordonanţă preşedinţială, reclamantul depune înscrisuri, solicitând încuviinţarea probei cu înscrisuri, înregistrări audio - video, proba testimonială cu un martor, interogatoriul pârâtei, ascultarea minorului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 996 rap. la art. 919 C.proc.civ., art. 487, art. 516, art. 524, art. 529, art. 532, art. 401 C.civ., art. 453 C.proc.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20,00 lei, potrivit art. 6 alin. 4 teza I din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 29.10.2015, pârâta a depus întâmpinare - cerere reconvenţională.

Pe cale de întâmpinare, a arătat că nu sunt reale afirmaţiile făcute de către reclamant în acţiunea principală, în sensul că nu i-ar permite să aibă legături personale cu minorii, din contră, i-a spus că poate să vină o dată la 14 zile, să-l ia pe minorul cel mare, iar pe cel mic să-l vadă în domiciliul fost comun, întrucât acesta este încă foarte mic şi are nevoie de îngrijirea sa specială. Reclamantul a avut, însă, pretenţia de a-i duce personal minorii în domiciliul său actual, în fiecare săptămână, chiar şi în zilele de miercuri ale fiecărei săptămâni.

Precizează că este de acord cu admiterea în parte a cererii principale, în sensul că nu este de acord cu stabilirea locuinţei minorilor la reclamantul-pârât, dar este de acord cu cererea subsidiară a acestuia, cu stabilirea unui program de vizitare, prin care reclamantul-pârât să-şi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorii, după cum urmează: să-l ia pe minorul Adrian Ştefan, în domiciliul său din mun. Ploieşti, la sfârşit de săptămână, în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbătă, ora 9,00 până duminică, orele 17,00; în vacanţa de vară, doua săptămâni, în concediu; în vacanţa de iarnă, în anii impari, timp de două zile, prima şi a doua zi de Crăciun, iar, în vacanţa de primăvară, în anii impari, timp de două zile, prima şi a doua zi de Paşte.

Reclamantul-pârât să aibă legături personale cu minorul Mircea-Alexandru, prin modalitatea vizitării acestuia, în domiciliul mamei, în zilele când vine să-l ia pe minorul Adrian Ştefan.

Menţionează că vizitarea minorului M. - A. nu creează nici stare conflictuală, nici tensiune, întrucât locuinţa are etaj şi mansardă, unde, de altfel, reclamantul-pârât se şi mutase din luna decembrie 2014, deci are intimitate în relaţia sa cu minorul.

Arată că, la data de 26.07.2015, reclamantul-pârât a părăsit domiciliul comun, mutându-se la Ploieşti, dată de la care copii au rămas în grija sa exclusivă, îngrijindu-i cu toată afecţiunea şi dragostea maternă, asigurându-le stabilitatea de care au nevoie pentru o bună dezvoltare fizică şi psihică.

Consideră că reclamantul-pârât este lipsit de responsabilitate şi moralitate, în acelaşi timp, atunci când arată că ar avea venituri doar de 8.000 lei anual şi că mama sa ar fi bolnavă psihic. Mama şi tatăl său, oameni sănătoşi, în putere, cu o frumoasă gospodărie şi care stau alături de locuinţa sa, au fost cei care i-au găzduit de la căsătorie până s-au mutat în casa nouă, le-au ajutat la construcţia casei, cu munca zilnică a tatălui său, precum şi material, au avut şi au grijă şi acum de Adrian, încă de la naşterea acestuia, precum şi de cel mic, M., atunci când este la serviciu.

Menţionează că, în realitate, veniturile sale sunt de peste 2.800 lei/lunar, pe lângă acestea având şi prime de Paşte, Crăciun, de concediu şi, pentru că a început serviciul mai devreme, întrerupând concediul de maternitate, primeşte, lunar, suma de 500,00 lei până în luna aprilie 2016, inclusiv.

De asemenea, arată că, la mutarea la Ploieşti, reclamantul-pârât a luat autoturismul proprietate comună, deşi lucrează în oraşul Ploieşti, situaţie în care, indiferent de vreme, ar fi trebuit să-l ducă pe A. cu autobuzul la scoală, la Ploieşti.

În această situaţie, părinţii săi au achiziţionat un autoturism pe care i l-au dat spre folosinţă gratuită, pentru a-l duce şi aduce pe Adrian, zilnic, la şi de la şcoală, acesta având program after school.

Consideră că, faţă de cele de mai sus, nu este îndeplinită condiţia principală de admisibilitate pentru cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de către reclamant şi anume nu există urgenţa: reclamantul-pârât a plecat din domiciliul comun pe data de 26.07.2015 şi a introdus cerere de ordonanţă preşedinţială pe data de 07.09.2015, nu este prejudiciată viaţa copiilor atât timp cât aceştia locuiesc, în continuare, în locuinţa în care s-au născut, sunt îngrijiţi de mama lor, care s-a ocupat de creşterea şi educarea acestora încă de la naştere, existând puternice legături de afecţiune.

Pe de altă parte, reclamantul-pârât nu a venit să-i vadă sau să-i ia pe minori decât de două ori în trei luni, prima dată a venit şi a spus că-l duce pe Adrian la bazin, pentru câteva ore şi l-a adus peste o săptămână şi a doua oară a venit însoţit de sora sa, pentru câteva ore, desigur pentru a-şi preconstitui dovezi, pentru divorţ şi prezenta cauza.

Pe cale de ordonanţă preşedinţială, solicită ca instanţa să stabilească, provizoriu, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, următoarele: să fie stabilită locuinţa minorilor B. A.-S., născut la data de 06.11.2007 şi B. M.-A., născut la data de …, la domiciliul său, unde aceştia au locuit, în mod statornic, de când s-au născut; să fie obligat pârâtul să contribuie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorilor B. A.-S., născut la data de … şi B. M.-A., născut la data de …, prin plata lunară a unei pensii de întreţinere în cuantum legal de 1/3 din venitul pe care îl realizează, începând cu data de 01.11.2015 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ; să fie obligat reclamantul-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului proces.

În dovedire, pârâta-reclamantă a depus înscrisuri, arătând că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului-pârât, proba testimonială cu un martor, în situaţia în care se va admite această probă pentru reclamantul-pârât.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 400 alin. 2, art. 401 alin. 2 şi art. 529 Cod civil şi art. 451C.proc.civ.

Urmare solicitării instanţei de judecată, Primăria comunei … şi Primăria municipiului Ploieşti au depus la dosarul cauzei referate de anchetă socială, efectuate la domiciliile celor două părţi în litigiu.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20,00 lei, potrivit art. 6 alin. 4 teza I din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La termenul de judecată din data de 29.10.2015, instanţa a încuviinţat, în baza art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu şi proba testimonială cu un martor, pentru ambele părţi şi efectuarea de anchete sociale la domiciliile acestora.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Potrivit certificatului de naştere seria … nr. …, eliberat de Primăria municipiului Ploieşti, judeţul Prahova la data de 12.11.2007 (fila 16 din dosar), minorul B. A. - Ş., născut în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova la data de …, având CNP … şi certificatului de naştere seria … nr. …, eliberat de Primăria municipiului Ploieşti, judeţul Prahova la data de … (fila 15 din dosar), minorul B. M. - A., născut în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova la data de …, având CNP … sunt fiii părţilor din proces. Acestea din urmă s-au căsătorit la data de …, căsătoria fiind înregistrată în Registrul de stare civilă al Primăriei com. …, judeţul Prahova la nr. .., astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie seria … nr. …, eliberat de Primăria com. …, judeţul Prahova la data de … (fila 13 din dosar).

Instanţa reţine, de asemenea că, pe rolul Judecătoriei Ploieşti, s-a înregistrat Dosarul civil nr. …/281/2014, având ca obiect divorţ cu minori - fond şi, ca părţi, pe B. N. C., în calitate de reclamantă-pârâtă şi pe B. C., în calitate de pârât-reclamant, cu termen de judecată la data de ….

Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa reţine că, prin aceasta, pârâta - reclamantă a solicitat ca, temporar, până la soluţionarea dosarului având ca obiect divorţ, să se stabilească domiciliul minorilor rezultaţi din relaţia părţilor, la domiciliul său şi să fie obligat tatăl minorilor să plătească, în favoarea acestora, pensie lunară de întreţinere.

Potrivit dispoziţiilor art. 997 alin. 1 din Codul procedură civilă (după renumerotare), aplicabil în cauză având în vedere data promovării prezentului litigiu, „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Aşadar, procedura specială a ordonanţei preşedinţiale presupune, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, respectiv, existenţa urgenţei în luarea măsurii cerute (păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau paguba iminentă ce nu s-ar putea repara), aspect ce trebuie să rezulte din fapte concrete, caracterul vremelnic al măsurii solicitate, precum şi neprejudecarea fondului.

Analizând condiţiile de admisibilitate anterior enunţate, prin prisma materialului probator administrat în cauză şi în funcţie de temeiurile de drept invocate în cerere, instanţa constată că acestea sunt îndeplinite în cauza de faţă.

Astfel, în ceea ce priveşte existenţa urgenţei în luarea măsurii cerute, aceasta derivă din necesitatea de a reglementa situaţia juridică a minorilor, temporar, până la soluţionarea dosarului având ca obiect divorţ, în care instanţa se va pronunţa obligatoriu asupra capetelor accesorii divorţului, privind stabilirea domiciliului minorilor, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor şi stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea minorilor.

Urgenţa derivă, de asemenea, şi din necesitatea de a asigura un echilibru şi o stabilitate relaţiilor de familie ale minorilor, certitudinea unui cămin şi a unor venituri necesare creşterii şi educării acestora şi a unui climat familial stabil, aspecte deosebit de importante pentru dezvoltarea psihică a minorilor, pe fondul puternicelor tensiuni existente între părinţii acestora, dovedite de materialul probator aflat la dosar.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege precitat, şi anume vremelnicia măsurii, instanţa reţine că potrivit înscrisurilor de la dosar, pe rolul instanţei a fost înregistrat Dosarul nr. …/281/2014, având ca obiect divorţ cu minori, despre care s-a făcut referire anterior, privind aceleaşi părţi.

Aşadar, condiţia vremelniciei cerută de textul de lege precitat este îndeplinită, pârâta - reclamantă urmărind, prin prezenta cerere reconvenţională, luarea unor măsuri provizorii, pe perioadă determinată, respectiv până la stingerea litigiului având ca obiect soluţionarea în fond a cererii ce formează obiectul Dosarului nr. …/281/2014, aflat pe rolul acestei instanţe.

Referitor la condiţia neprejudecării fondului, instanţa a reţinut că judecătorul nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar, pentru a se evita pronunţarea unei soluţii arbitrare, acesta va face un examen sumar, „pipăind fondul”, pentru a se vedea de partea cui este aparenţa drepturilor pretinse, respectiv stabilirea împrejurărilor care să justifice stabilirea domiciliului minorilor şi stabilirea unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, până la soluţionarea acţiunii în fond.

Faţă de considerentele anterior reţinute, instanţa apreciază că cererea de ordonanţă preşedinţială, pe calea cererii reconvenţionale, formulată de către pârâta - reclamantă este admisibilă.

În ceea ce priveşte domiciliul minorilor, instanţa reţine că, din probatoriul administrat, rezultă că, la acest moment, părţile sunt despărţite în fapt, minorii rezultaţi din căsătorie locuind, de la despărţirea părinţilor în fapt şi până în prezent, cu mama.

Analizând coroborat probatoriul administrat în cauză, instanţa apreciază că este în interesul minorilor să locuiască, în continuare, cu mama lor, până la soluţionarea Dosarului nr. …/281/2014, pentru următoarele considerente:

În primul rând, instanţa are în vedere faptul că minorii au locuit, încă de la despărţirea în fapt a părţilor, împreună cu mama lor.

Având în vedere perioada relativ lungă de timp în care minorii au locuit cu mama, aceştia sunt profund ataşaţi de mediul în care au crescut, de figura maternă, dar şi de bunicii materni, ce joacă un rol foarte important în viaţa copiilor, aspect rezultat din material probator aflat la dosar.

Faţă de considerentele anterior reţinute, instanţa apreciază că este necesar a se asigura continuitate în mediul familial şi un climat familial stabil până la soluţionarea Dosarului civil nr. …/281/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004: „Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”.

Prin urmare, în lumina textului de lege enunţat mai sus, rezultă că instanţa de judecată este obligată, în momentul în care dispune orice măsură cu privire la copil, fie şi una provizorie, pentru că legea nu distinge, să aibă în vedere, în primul rând, interesul superior al copilului.

Faţă de întregul probatoriu aflat la dosarul cauzei, instanţa va admite cererea reconvenţională, urmând a stabili, provizoriu, domiciliul minorilor B. A. - Ş., născut în municipiul …, judeţul Prahova la data de …, având CNP … şi B. M. - A., născut în municipiul …, judeţul Prahova la data de …, având CNP …, la domiciliul mamei pârâte-reclamante, din com. …, jud. Prahova.

În ceea ce priveşte pensia de întreţinere, instanţa reţine că, potrivit art. 524 din Codul civil, are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din muncă sau din bunurile sale, iar, potrivit art. 525 alin. 1, minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.

Tot astfel, potrivit art. 529 alin. 2 din Codul civil, când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Instanţa, având în vedere că B. A. - Ş. şi B. M. - A. sunt minori, prezumă că aceştia sunt în nevoie.

Întrucât domiciliul minorilor urmează a fi stabilit, temporar, la mama lor, iar, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamantul - pârât este încadrat în muncă, instanţa urmează a îl obliga pe reclamantul - pârât la plata unei pensii de întreţinere către minori în cuantum de până la 1/3 din venitul său net, începând cu data de …, evident, până la soluţionarea procesului de divorţ.

Reclamanta va executa obligaţia de întreţinere faţă de minori în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată, având ca obiect, în principal, stabilirea locuinţei minorilor la tată, obligarea pârâtei-reclamante la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorilor, formulată de către reclamantul B. C., în contradictoriu cu pârâta B. N. C., instanţa reţine că, potrivit art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă (după renumerotare), instanţa de judecată, stabilind că, în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Conform disp. alin. 2 al aceluiaşi articol, ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului, iar, în baza alin. 4, ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecată asupra fondului.

Pentru a se putea admite cererea reclamantului, în speţă, era necesară întrunirea unor condiţii cu caracter general, precum şi a unor condiţii specifice, respectiv urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua, pe această cale, din care rezultă şi a treia condiţie, aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul.

În ceea ce priveşte prima condiţie, art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă enumeră categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă, şi anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Prin urmare, dacă se constată existenţa uneia din situaţiile menţionate, înseamnă că prima condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, respectiv aceea a urgenţei, este îndeplinită.

Instanţa apreciază că, în condiţiile în care reclamantul a părăsit domiciliul comun la data de 26.07.2015, iar minorii au rămas în îngrijirea mamei acestora, prezenta cerere fiind formulată abia la data de 07.09.2015, nu a dovedit îndeplinirea condiţiei urgenţei, cunoscut fiind faptul că, în mod constant, în literatura de specialitate, s-a arătat că, în situaţiile  de genul celei ce face obiectul cauzei pendinte, este necesar a se verifica dacă o urgenţă persistă pe tot parcursul judecăţii şi ea trebuie să rezulte din acte concrete.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, instanţa constată că, atât în ceea ce priveşte cererea reclamantului, în principal, cât şi faţă de aspectele mai sus reţinute, referitoare la soluţionarea cererii reconvenţionale, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate cerute de art. 997 C.proc.civ.

Însă, în ceea ce priveşte subsidiarul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilirea unui program de vizită a minorilor, instanţa constată că, în acest caz, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, având în vedere că domiciliul minorilor va fi stabilit la mamă, urgenţa fiind justificată de necesitatea de a se asigura păstrarea legăturilor personale ale reclamantului-pârât cu minorii, în contextul unor relaţii tensionate dintre părţile din proces, în special pe chestiuni legate de modul concret de exercitare, de către tată, a dreptului acestuia de a menţine relaţii personale cu fiii săi, natura relaţiilor dintre foştii soţi creând premisa îngrădirii şi pe viitor a dreptului reclamantului-pârât de a avea relaţii cu fiii săi.

Urgenţa derivă, de asemenea, şi din necesitatea de a asigura continuitatea profundei legături afective dintre minori şi tatăl lor, ce rezultă şi din materialul probator aflat la dosar, întreruperea bruscă a acestei legături, prin limitarea contactului reclamantului-pârât cu minorii numai la întâlnirile scurte, în prezenţa pârâtei-reclamante, chiar şi temporar, până la soluţionarea Dosarului nr. …/281/2014, putând avea consecinţe nefaste asupra dezvoltării psiho-afective a minorilor.

Nu în ultimul rând, urgenţa derivă din necesitatea de a se asigura continuitatea unor legături personale ale minorilor nu numai cu ambii părinţi, ci şi cu rudele sale şi cu celelalte persoane cu care a dezvoltat/ar trebui să dezvolte legături apropiate, dat fiind că, între drepturile copiilor, se înscrie şi acela de a creşte în familie, aspect deloc de neglijat din perspectiva dezvoltării armonioase a personalităţii minorilor şi asigurarea unui psihic echilibrat.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 996 din Codul de procedură civilă, şi anume vremelnicia măsurii, instanţa reţine că unul din capetele cererii de divorţ este şi stabilirea unui program de vizitare a minorilor. Aşadar, condiţia vremelniciei cerută de textul de lege precitat este îndeplinită, reclamantul-pârât urmărind, prin prezenta cerere, luarea unor măsuri provizorii, pe perioadă determinată, respectiv până la stingerea litigiului având ca obiect soluţionarea în fond a cererii de divorţ, aflată pe rolul acestei instanţe.

Referitor la condiţia neprejudecării fondului, instanţa a reţinut că judecătorul nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar, pentru a se evita pronunţarea unei soluţii arbitrare, acesta va face un examen sumar, „pipăind fondul”, pentru a se vedea de partea cui este aparenţa drepturilor pretinse, respectiv stabilirea împrejurărilor care să justifice încuviinţarea menţinerii legăturilor personale ale reclamantului-pârât cu fiii săi, până la soluţionarea acţiunii în fond.

Faţă de considerentele anterior reţinute, instanţa apreciază că cererea de ordonanţă preşedinţială formulată, în sensul celor de mai sus, de către reclamantul-pârât este admisibilă.

În ceea ce priveşte temeinicia acestei cereri, instanţa reţine următoarele:

Din probele existente la dosar, rezultă că ambii părinţi sunt preocupaţi de creşterea şi educarea minorilor, neexistând dubiu că, între reclamantul-pârât şi copii, s-a dezvoltat o profundă legătură afectivă.

O afectare bruscă a acestei legături, prin limitarea contactului reclamantului-pârât cu minorii numai la întâlnirile scurte, în prezenţa pârâtei, prin opoziţia mamei la lăsarea minorului B. M. - A. în domiciliul tatălui sau în alte locuri/locaţii în care acesta merge, prin refuzul pârâtei-reclamante de a permite minorilor să aibă legături cu rudele din partea tatălui şi de a aborda cu reclamantul-pârât problemele cu care se confruntă minorii, cu scopul de a găsi soluţia optimă pentru ca minorii să treacă cu bine peste acest moment dificil din viaţa lor, ar putea avea consecinţe grave şi iremediabile asupra dezvoltării fizice, psihice, afective a minorilor.

Părinţii, în egală măsură responsabili de creşterea şi educarea minorilor, de asigurarea unui climat afectiv favorabil unei dezvoltări fizice şi psihice corespunzătoare a minorilor, trebuie să înţeleagă că tensiunile şi animozităţile dintre ei, şicanele pe care aceştia înţeleg să şi le facă, orgoliile acestora, afectează, în primul rând şi în mod profund, pe minori.

Reclamantul-pârât şi pârâta-reclamantă trebuie să înţeleagă, de asemenea, că relaţia părinte-copil trebuie privită şi abordată distinct, că, indiferent de relaţia dintre cei doi soţi, ambii sunt datori să asigure minorilor un mediu echilibrat din punct de vedere afectiv şi emoţional, fără tensiuni, că este necesară prezenţa în viaţa copiilor a ambilor părinţi.

Întrucât între părţi există neînţelegeri în ceea ce priveşte modul de exercitare de către reclamant-pârât a dreptului de a avea legături personale cu minorii, instanţa urmează a dispune măsuri pentru ca reclamantul-pârât să păstreze legături personale cu minorii, iar exerciţiul acestui drept să nu afecteze, în mod negativ, pe minori.

Potrivit art. 261 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Noul Cod civil, „Părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori”, iar potrivit art. 262 din acelaşi act normativ, „(1) Copilul nu poate fi separat de părinţii săi fără încuviinţarea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. (2) Copilul care nu locuieşte la părinţii săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 14 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora „(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. (2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. (3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului”.

Ţinând cont de situaţia de fapt, de prevederile legale anterior citate, de dispoziţiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, de art. 31 alin. 3 din acelaşi act normativ, potrivit căruia în cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească hotărăşte potrivit interesului superior al copilului, dar şi de art. 263 din Noul Cod civil, conform căruia „(1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. (2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autorităţile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părţile să recurgă la metodele de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă”, instanţa va admite în parte cererea reclamantului-pârât, urmând a stabili programul de vizitare, conform prezentei hotărâri, respectiv, în ceea ce îl priveşte pe minorul B. A. - Ş.:

- în prima şi a treia sâmbătă din lună, de la orele 10,00 până la orele 18,00;

- o săptămână în vacanţa de iarnă: în prima săptămână, în anii pari, iar, în a doua săptămână, în anii impari; o lună în vacanţa de vară, în luna iulie, în anii impari şi în luna august, în anii pari;

- în anii pari, în perioada sărbătorilor pascale, prima şi a doua zi a acestei Sărbători şi, în anii impari, în perioada sărbătorilor de Crăciun, prima şi a doua zi a acestei Sărbători;

- de ziua de naştere a minorului, în anii pari, de la orele 10,00 până la orele 18,00.

cu obligarea reclamantului - pârât de a aduce minorul la domiciliul mamei, la terminarea programului de vizitare şi pe minorul B. M. - A.:

-în prima şi a treia sâmbătă din lună, de la orele 10,00 până la orele 18,00;

- de ziua de naştere a minorului, în anii impari, de la orele 10,00 până la orele 18,00.

cu obligarea pârâtului de a aduce minorul la domiciliul mamei, la terminarea programului de vizitare.

Instanţa apreciază că programul astfel stabilit este conform cu interesele minorilor, suficient şi, totodată, necesar pentru menţinerea legăturilor de familie şi ţine cont de prevederile art. 997 din Codul de procedură civilă.

Legăturile personale ale reclamantului-pârât cu minorii, potrivit programului anterior precizat, se vor realiza inclusiv prin luarea minorilor la domiciliul tatălui sau însoţirea lor în locurile/locaţiile în care acesta va merge, instanţa apreciind, că prin luarea minorilor de către reclamantul-pârât la domiciliul său, minorii pot dezvolta relaţii afective şi cu familia extinsă.

Este, în opinia instanţei, în interesul minorilor să îşi petreacă un anumit interval de timp, rezonabil ca durată, în prezenţa tatălui şi a rudelor din partea acestuia.

În ceea ce priveşte locul de vizitare al minorului B. M. - A., având în vedere relaţiile existente între părinţi, aspectele ireconciliabile dintre aceştia care au condus, în cele din urmă, la formularea unei cereri de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei prin divorţ şi relaţiile tensionate dintre cei doi părinţi, prezenţa pârâtei-reclamante alături de minor şi de reclamantul-pârât nu ar face decât să amplifice tensiunile deja existente între părţi, care s-ar reflecta în dezvoltarea copilului.

Din acest punct de vedere, nici nu s-ar putea crea o legătură afectivă puternică între tată şi copilul său, singurele împrejurări în care acesta ar avea ocazia să se apropie de fiu urmând a fi afectate de discuţiile în contradictoriu şi de atmosfera tensionată între părinţi, de aceea cel mai indicat este ca reclamantul-pârât să petreacă timp alături şi de minorul B. M. - A., fără prezenţa pârâtei-reclamante.

O astfel de măsură, de a permite reclamantului să aibă legături cu minorul în prezenţa mamei, ar lipsi de conţinut dreptul subiectiv de a avea legături personale, întrucât exerciţiul lui ar deveni formal atât pentru minor, cât şi pentru reclamantul-pârât.

Instanţa consideră că nu se poate asigura intimitatea necesară unei relaţii personale, atât de delicate, decât prin lăsarea tatălui, împreună cu minorul, esenţială pentru asigurarea continuităţii unei relaţii afective între tată şi fiul său.

Pe lângă aceste considerente de fapt şi de drept particulare speţei, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ce reglementează dreptul persoanei la viaţa de familie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea acestor dispoziţii şi care a statuat că este în interesul copilului, dar şi al părintelui de a avea o viaţă de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv şi fără nicio ingerinţă din partea mamei minorului, în speţă pârâta - reclamantă.

Instanţa, având în vedere că ambele cereri urmează a fi admise, cât şi împrejurarea că ambele părţi au achitat, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma totală de 1.520 lei (1.500,00 lei, onorariu avocat şi 20,00 lei, taxă judiciară de timbru), văzând şi disp. art. 453 C.proc.civ., urmează a compensa, în totalitate, cheltuielile de judecată.

Toate măsurile ce vor fi dispuse prin prezenta hotărâre vor fi vremelnice, până la soluţionarea Dosarului civil nr. …/281/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Ploieşti, judeţul Prahova.

Văzând şi dispoziţiile art. 1000 din Codul de procedură civilă,

Domenii speta

Spete similare