Legea 176/2010. Prescripţia dreptului de a constata starea de incompatibilitate.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. xx/64/2017 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. xxxx7/G/11/20.12.2016, solicitând să se constate că nu se afla în stare de incompatibilitate.

În motivare se arată în fapt că în raportul contestat se reţine că în perioada 2008- 2010, când reclamantul avea calitatea de consilier local al Consiliului Local B., fiul său, în calitate de asociat la S.C. C. S.R.L. a avut încheiat contractul de furnizare de produse petroliere cu Primăria Comunei B..

Susţine în continuare reclamantul că pentru a se afla în stare de incompatibilitate ar fi trebuit să cunoască faptul că administratorul S.C. C. S.R.L. a încheiat un contract de furnizare de produse petroliere cu Primăria Comunei B., ori despre acest fapt a aflat odată cu chemarea la ANI şi nu îi poate fi imputat un fapt despre care nu a avut cunoştinţă.

În drept cererea nu a fost motivată.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi-a manifestat poziţia procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei având în vedere că în perioada mandatului reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, iar susţinerile din cuprinsul contestaţiei sunt nefondate, fiind fără relevanţă că nu a cunoscut despre încheierea respectivului contract. Mai arată pârâta că este evidentă culpa reclamantului care, deşi a acceptat să ocupe o funcţie de ales local, funcţie care-i atrage şi o serie de obligaţii, nu a manifestat o minimă diligenţă pentru evitarea situaţiei de incompatibilitate generată de încheierea de contracte comerciale între societatea comercială la care fiul său deţine calitatea de asociat şi administrator şi autoritatea publică din care face parte.

În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 176/2010, Legea  nr. 161/2003, Legea nr. 393/2004, Legea nr. 554/2004.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

 Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că a fost angajat la S.C. C. S.R.L. ca şi vânzător, iar contractul de furnizare a produselor petroliere este lovit de nulitate absolută, întrucât reclamantul nu era împuternicit să angajeze răspunderea societăţii, fiind un simplu salariat (vânzător).

La termenul de judecată din 04.05.2017 reclamantul a precizat că solicită anularea raportului de evaluare raportat la excepţia lipsei de interes a ANI de a constata o stare de incompatibilitate, dar şi a prescripţiei dreptului de a constata starea de incompatibilitate.

În motivare, reclamantul arată că starea de incompatibilitate viza mandatul 2008 – 2012, care a încetat ca urmare a încheierii perioadei pentru care a fost ales, astfel că sancţiunea prevăzută de art. 90 din Legea 161/2003, de încetare de drept a mandatului ca efect al incompatibilităţii este lipsită de finalitate, iar pârâta nu mai are interesul să constate această incompatibilitate.

Susţine în continuare reclamantul că odată ce mandatul a încetat înainte de întocmirea Raportului, este evident că raportul este lipsit de eficacitate, iar potrivit dispoziţiilor art. 26 alin.  3 din Legea nr. 176/2010 sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la data încetării incompatibilităţii, ori cauza de incompatibilitate a încetat odată cu ultima factură emisă, respectiv la data de 23.07.2010, deci înainte de sesizarea Agenţiei cu 3 ani şi 4 luni.

Arată în final reclamantul că nu mai este posibilă aplicarea unei sancţiuni, trecând termenul de 3 ani de la data încetării cauzei de incompatibilitate, practic intervenind prescripţia dreptului de a aplica o sancţiune ca efect al incompatibilităţii.

Analizând probatoriul administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

La data de 14.11.2014, pârâta Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei B., judeţul […] nu a respectat regimul juridic al compatibilităţilor şi al conflictului de interese.

S-a avut în vedere că reclamantul a fost validat în funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei B. la data de 19.06.2008, iar la data de 25.01.2010 între S.C. C. S.R.L., societate în cadrul căreia fiul persoanei evaluate are calitatea de asociat unic şi administrator, reprezentată prin A. în calitate de vânzător şi comuna B. în calitate de achizitor a fost încheiat contractul de furnizare nr. x, prin care societatea vânzătoare s-a obligat să furnizeze carburanţi şi lubrifianţi în perioada contractuală 27.01.2010- 27.01.2011, plata urmând să fie făcută în perioada 24-31 a lunii pentru luna anterioară.

În executarea acestui contract au fost emise facturi fiscale şi ordine de plată în valoare totală de 37.655,06 lei.

După efectuarea procedurii de informare şi evaluarea elementelor de incompatibilitate, pârâta a constatat că reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 90 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Contrar susţinerilor reclamantului, Curtea constată că în mod corect a concluzionat pârâta că reclamantul a încălcat regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese.

Astfel, împrejurarea că în timpul derulării mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei B.,  între S.C. C. S.R.L., societate în cadrul căreia fiul persoanei evaluate are calitatea de asociat unic şi administrator, reprezentată prin A. în calitate de vânzător şi comuna B. în calitate de achizitor a fost încheiat un contract de furnizare carburanţi şi lubrifianţi, fiind livrate produse în valoare totală de 37.655,06 lei constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 9 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 160/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, potrivit cărora: „(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local.”

Deşi iniţial reclamantul a susţinut că nu a avut cunoştinţă de existenţa contractului, ulterior arată că a semnat personal acel contract în calitate de angajat-vânzător la societate, ceea ce atrage însă sancţiunea nulităţii contractului, întrucât nu avea calitatea de reprezentant legal al societăţii.

Dincolo de inconsecvenţa şi contrarietatea argumentelor expuse de reclamant, Curtea constată că este lipsită de relevantă existenţa unor presupuse condiţii de nulitate a contractului, esenţial în concepţia legii fiind să fi existat situaţii care să genereze incompatibilităţi, situaţie care este fără echivoc dovedită în speţă, odată ce reclamantul însuşi, în timp ce se afla în exercitarea mandatului de consilier local a semnat contractul de vânzare – cumpărare în calitate de vânzător al societăţii, iar acest contract a produs efecte specifice, produsele fiind livrate şi achitate.

În ceea ce priveşte apărările referitoare la lipsa de interes în a se constata incompatibilitatea, motivat prin aceea că potrivit art. 92 din Legea nr. 161/2003 încălcarea dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractului, însă, în speţă, mandatul a încetat de drept ca urmare a expirării duratei lui ( 2008- 2012) Curtea constată că interesul constatării incompatibilităţii subzistă, întrucât, potrivit dispoziţiilor art.  25 din Legea nr. 176/2010: „(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

(2) Persoana eliberată sau destituită  din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.”

 Aşadar, sub aspectul sancţiunilor specifice, constatarea stării de incompatibilitate are ca efect pe de o parte decăderea din dreptul de a mai ocupa o funcţie eligibilă pe o durată de trei ani, termen care curge diferit, după cum persoana mai ocupă sau nu o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate, iar pe de altă parte aplicarea de sancţiuni disciplinare, care, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale, iar în cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. 2 teza 2 a Legii nr. 176/2010 rezultă că odată constatată starea de incompatibilitate ea produce efecte şi în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operând potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

În consecinţă, interesul constatării stării de incompatibilitate subzistă, demersul pârâtei nefiind lipsit de finalitate, aşa cum greşit susţine reclamantul.

Instanţa nu este învestită să verifice dacă în privinţa reclamantului mai pot sau nu să fie aplicate sancţiuni disciplinare în condiţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, aplicarea sancţiunii fiind o etapă ulterioară constatării incompatibilităţii, iar criticile referitoare la legalitatea aplicării sancţiunii disciplinare vor putea fi valorificate pe calea contestării măsurilor disciplinare, într-o etapă distinctă.

În privinţa apărării vizând prescripţia dreptului de a constata starea de incompatibilitate, Curtea constată că nu există prevedere legală privind instituirea unui termen pentru declanşarea activităţii de evaluare de către Agenţia Naţională de Integritate, susţinerile reclamantului vizând de fapt prescrierea dreptului de a aplica sancţiuni disciplinare, aspect care, aşa cum s-a arătat anterior nu face obiectul analizei în prezenta cauză.

În prezentul cadru procesual, instanţa este chemată să verifice doar dacă a existat starea de incompatibilitate, iar nu să verifice efectele specifice constatării stării de incompatibilitate, întrucât aplicarea sancţiunilor este o etapă ulterioară întocmirii raportului.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, Curtea constată că acţiunea este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare