Acordarea de diferențe salariale echivalente sporului de dispozitiv în ipoteza în care salariatul, angajat al cj, nu are o hotărâre judecătorească în acest sens, însă este aplicabilă Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, c

Curtea de Apel constată că apelul este nefondat.

Astfel, cu privire la soluția primei instanțe dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, aceasta apare ca fiind legală și temeinică.

Corect a apreciat Tribunalul că, raportat la obiectul litigiului şi calitatea părţilor, sunt aplicabile în cauză disp. art. 267 din Codul muncii, potrivit cărora pot fi părţi într-un conflict de muncă: a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod , al altor legi sau al contractelor colective de muncă ; b) angajatori - persoane fizice şi/sau juridice, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod; c)sindicatele şi patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă”. Ca atare, este fără echivoc că angajatorul, cel cu care reclamantul-intimat a încheiat contractul individual de muncă este titularul obligației de plată în prezenta speță.

În acțiune se face referire la despăgubiri echivalente drepturilor salariale de care salariatul a fost lipsit în perioada indicată. Or, susţinerea că acestea exced raportului de muncă nu poate fi primită, singurul care are obligaţia de a salariza angajatul este angajatorul, astfel cum acesta este menționat în contractul individual de muncă.

Totodată, cum în raport de dispoziţiile art. 268 alin 1 lit. c, Codul muncii drepturile salariale neacordate sau plata de despăgubiri echivalente acestora pot fi solicitate în termen de 3 ani de la naşterea dreptului, solicitarea reclamantului-intimat de acordare de „despăgubiri reprezentând diferenţele de drepturi salariale neîncasate în perioada 09.04.2015 până la data de 15.12.2016 - când angajatorul a dispus egalizarea salarizării - derivă din calitatea sa de salariat în baza contractului individual de muncă. Astfel, corect prima instanță a respins excepția, neavând relevanță sub aspectul titularului obligației de plată faptul că ordonator principal de credite este Preşedintele Consiliului Judeţean, deoarece acesta alocă fondurile necesare angajatorului pentru plata drepturilor bănești.

Pe fondul litigiului, Curtea constată că sunt incidente disp. art. 1 alin 1 şi 2 din OUG nr. 83/2014 modificată şi aprobată prin Legea nr. 71/2015, art. 1 alin 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 ,,prin excepţie de la prevederile alin.(l) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice , salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază si al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcție/grad/treapta si gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii.”

Începând cu anul 2015 salarizarea sa trebuia să fie stabilită în raport de art. 5(1) din OG nr. 83/12.12.2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, modificat prin Legea nr.  71/2015, ce prevede că „ În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similar se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie , în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această data, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi își desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specific locului de muncă la data angajării sau promovării”.Contrar susținerilor apelanților, textul nu distinge cu privire la sporuri, dacă acestea au fost sau nu acordate prin hotărâri judecătoreşti.

Totodată, de esența litigiului este împrejurarea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 23/2016, a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 5 ind. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.  83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.  71/2015 cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2. alin.(l) lit. a) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. l alin (l) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice”.

Mai constată instanța de control judiciar, așa cum corect a apreciat și judecătorul fondului, faptul că, în raport de toate cele anterior reținute, nu prezintă relevanță faptul că reclamantul-intimat nu s-a adresat instanței pentru acordarea sporului de dispozitiv , din moment ce textul legal incident prevede expres, iar interpretarea dată de ÎCCJ este fără echivoc, că salariatul trebuie ,,salarizat la nivelul maxim pentru funcția ocupată dacă își desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii. „Pe de altă parte, acțiunea a fost formulată în termenul legal de 3 ani prev. de art. 268 al. 1 lit. c din C. muncii, iar potrivit art. 38 din C. muncii ,,salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege”.

În consecință, în baza art. 480 al. 1 C.proc.civ, Curtea de Apel respinge apelul și păstrează sentința apelată.

Domenii speta

Spete similare