Dreptul muncii

Contestaţie tardivă. Apărările pe care le mai poate invoca pensionarul în cadrul unei contestații, odată ce titlul executoriu este deja pus în executare, iar contestatorul se raportează la ultima somație primită de la intimată, somație care îl încunoștința doar cu privire la restul de debit rămas încă neexecutat.

Obiectul judecații îl constituie contestația formulată împotriva titlului executoriu reprezentat de decizia  de debit din 29 martie 2012, emisă de Casa Județeană de Pensii, solicitându-se anularea tuturor formelor de executare silită, exercitate în baza titlului executoriu contestat, inclusiv a somației  de plată din 7 iunie 2017 și întoarcerea executării silite.

Prin decizia din 29.03.2012, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii, s-a dispus constituirea unui debit în sarcină contestatoarei în sumă totală de 14 486 lei, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit în perioada 2009 – 2012. Plata necuvenită a drepturilor a fost generată de nerespectarea procedurii legate de expertizare asupra capacității de muncă. Decizia de recuperare a sumelor constituie titlu executoriu (art. 179 alin.3  Legea nr.263/ 2010). Contestarea a luat la cunoștință de actele de executare silită efectuate de intimată începând cu august 2012 și nu poate susține că nu a știut de existența acestora.

Prin somația din 7.06.2017 contestatoarea a fost înștiințată cu privire la debitul rămas neplătit 9522 lei, în baza titlului executoriu, însă acesta reprezintă un act de executare distinct, prin intermediul căruia debitorul este încunoștințat în legătură cu plata sumelor prevăzute în titlul executoriu.

Contestatoarea a promovat prezenta contestație ulterior comunicării somației din 7 iunie 2017, iar contestația sa ar fi trebuit să vizeze doar acest act de executare și nu titlul executoriu reprezentat de decizia din 29.03.2012 emisă de Casa Județeană de Pensii.

Decizia civilă nr.399/14.06.2018 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr.196/22.02.2018 Tribunalul Galați a admis excepţia tardivităţii contestației la executare formulată împotriva titlului executoriu.

A respins contestația la executare formulată de contestatoarea ..., în contradictoriu cu intimata ..., împotriva titlului executoriu ca fiind tardiv formulată.

A respins contestația la executare formulată de contestatoarea ..., în contradictoriu cu intimata ... împotriva actelor de executare şi cererea de întoarcere a executării silite ca fiind nefondate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 13682/233/2017 la data de 06.07.2017, contestatoarea ... a formulat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii X contestaţie la executare împotriva executării silite pornită împotriva sa, solicitând anularea titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 240/29.03.2012 emisă de intimată, anularea tuturor formelor de executare şi întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor reţinute prin poprire din pensie.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că intimata nu a emis titlu de creanţă care să stea la baza emiterii titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 240/29.03.2012, titlu care putea fi atacat în contencios administrativ conform art. 205 Cod procedură fiscală.

A mai arătat că titlul executoriu nu i-a fost comunicat, iar simpla publicare a acestuia pe site-ul unităţii fără o comunicare personală echivalează cu necomunicarea acestuia şi chiar inexistenţa titlului de creanţă, având în vedere dispoziţiile art. 44 Cod procedură fiscală, care prevăd faptul că actele administrative fiscale se comunică prin publicitate doar în situaţii de excepţii, după epuizarea celorlalte modalităţi de comunicare.

Referitor la inexistenţa titlului de creanţă care să stea la baza emiterii deciziei nr. 240/29.03.2012, a  arătat că potrivit art. 172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea dispoziţiilor legale, contestaţia putând fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă de judecată sau de un alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Referitor la motivele contestaţiei la executare, a arătat că potrivit art. 110 alin. 2 şi 3 Cod procedură fiscală colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz, că titlu de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, precum şi faptul că actul fiscal produce efecte din momentul comunicării acestuia, potrivit art. 45 Cod procedură fiscală, acesta devenind titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă potrivit art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală.

În prezenta cauză, s-a susţinut că nu există titlu de creanţă şi nu a fost comunicat, astfel că în mod greşit s-a declanşat executarea silită.

Un alt motiv al contestaţiei la executarea vizează încălcarea dispoziţiilor art. 119 Cod procedură fiscală, potrivit cărora intimata avea obligaţia de a întocmi decizii de impunere pentru respectivele sume încasate necuvenit, decizii care trebuiau să cuprindă şi modul de calcul. Astfel, chiar dacă în titlu executoriu sunt menţionate sume de plată, în cel mai rău caz intimata trebuia să întocmească un proces verbal prin care să indice modul de calcul în temeiul art. 142 Cod procedură fiscală.

Mai mult, intimata avea şi obligaţia notificării anuale a debitului şi emiterii anuale a deciziilor de impunere, însă în prezenta cauză nu s-a emis nici măcar titlu de creanţă, iar titlu executoriu nu i-a fost comunicat, fiindu-i comunicată doar somaţia nr. 7996/07.06.2017 la data de 21.06.2017.

Pe fondul cauzei a arătat că nu datorează sumele pretinse de intimată, întrucât din actele medicale ataşate rezultă că suferă de coxartroză având proteză la piciorul drept şi multiple afecţiuni ce datează din perioada 2008-2009. Prin urmare, decizia de pensionare anticipată a fost emisă în mod legal şi nu este culpa sa că medicul de la Medicina Muncii este cercetat penal.

Mai mult, a fost reanalizată din punct de vedere medical în anul 2012 şi s-a dispus ieşirea sa la pensie pe caz de boală pe baza aceloraşi argumente care au stat la baza emiterii deciziei de pensionare din anul 2009, astfel că sumele primite în perioada 2009-2012 le-a încasat cu titlu legal.

În drept, cererea nu a fost motivată.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în temeiul art. 157 din Legea nr. 263/2010.

Legal informată, intimata C.J.P. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 şi art. 35 din Legea nr. 304/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea cererii, a arătat că în cauză contestatoarea a fost înscrisă la pensie de invaliditate gradul II cu începere de la 30.10.2009 în baza deciziei asupra capacităţii de muncă nr. 3396/27.10.2009, prin decizia nr. 227181/25.11.2009, astfel că a beneficiat de pensie de invaliditate gradul II în perioada 30.10.2009-29.02.2012, în baza Legii nr. 19/2000.

Ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că numita ... a beneficiat de pensie de invaliditate fără respectarea procedurii de încadrare în grad de invaliditate pentru perioada 30.10.2009-29.02.2012, fiind emisă în acest sens decizia administrativă de debit nr. 227181/14.03.2012, definitivă prin necontestare.

În baza acestei decizii administrative s-a emis titlul executoriu, respectiv decizia nr. 240/29.03.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, respectiv suma de 14.846 lei.

Ulterior, printr-o nouă decizie medicală nr. 533/10.04.2012, ca urmare a evaluării capacităţii de muncă s-a stabilit că numita ... este încadrabilă în gradul III de invaliditate, decizie care produce efecte doar pentru viitor, motiv pentru care s-a emis şi decizia administrativă nr. 227181/13.06.2012.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 se impune recuperarea sumelor încasate necuvenit, la care se adaugă şi sumele plătite pentru transmiterea pensiei, iar începând cu data de 12.04.2012 contestatoarei i s-au făcut reţineri lunare de 100 lei.

A mai arătat că urmare a controlului Curţii de Conturi s-a constatat că pentru recuperarea debitelor (inclusiv a contestatoarei) de către instituţie se realizează prin sume mici, fapt pentru care se impune aplicarea concomitentă a procedurilor de executare silită, fiind emisă somaţie în acest sens pentru suma de 9.522 lei, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-208 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 6641/13.10.2017 Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Galaţi, pe rolul acesteia dosarul fiind înregistrat sub acelaşi număr, la data de 17.11.2017.

În temeiul dispoziţiilor art. 258 din noul Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 01.02.2018 instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii contestaţiei la executare formulată împotriva titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 240/29.03.2012 emisă de C.J.P.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Contestatoarea ... a beneficiat de drepturi de asigurări sociale, respectiv pensie pentru pierderea capacităţii de muncă în baza deciziei asupra capacităţii de muncă nr. 3396/27.10.2009, fiind încadrat în gradul II de invaliditate, începând cu data de 30.10.2009, în baza deciziei nr. 227181/25.11.2009 emisă în baza Legii nr. 19/2000.

Ulterior, au fost revizuite deciziile medicale asupra capacităţii de muncă, iar în temeiul dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010, s-a emis decizia administrativă de revizuire nr. 227181/14.03.2012 prin care s-a constatat că nu s-a respectat procedura legală de expertizare asupra capacităţii de muncă, decizie definitivă prin necontestare.

Ulterior, potrivit acestei decizii, având în vedere şi dispoziţiile art. 107 alin. 2 şi art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 s-a emis decizia nr. 240/29.03.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit pentru perioada 30.10.2009-29.02.2012.

Contestaţia la executare vizează şi această decizie, care constituie titlu executoriu şi care putea fi contestată potrivit art. 179 alin. 4 din Legea nr. 263/2010 în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 173 din Codul fiscal. Practic, în baza acesteia s-a pornit executarea silită pentru recuperarea debitului în cuantum de 14.846 lei, fiind emisă somaţie în acest sens, respectiv somaţia nr. 996/07.06.2017 care formează obiectul prezentei cereri.

În prezenta cauză, cum contestaţia vizează şi titlul executoriu reprezentat de  decizia de recuperare a debitului nr. 240/29.03.2012, instanţa a reţinut  că aceasta putea fi promovată în termen de 15 zile de la comunicare, dar prezenta contestaţie a fost formulată la data de 06.07.2017, la mai mult de 5 ani de la data emiterii şi sistării dreptului la pensie prin decizia nr. 227181/14.03.2012, decizie care nu a fost contestată, aceasta devenind definitivă.

Mai mult, s-a reţinut  şi faptul că începând cu luna august 2012 au fost poprite veniturile contestatoarei, în vederea recuperării debitului, după cum reiese din fişa de plată a contestatoarei, astfel că se putea promova contestaţie la executare împotriva titlului executoriu în termen de cel mult 15 zile de la data primei popriri, respectiv luna august 2012, dată la care a luat cunoştinţă de executarea silită începută împotriva sa.

 Faţă de toate acestea s-a constatat că excepţia tardivităţii este întemeiată fiind respinsă contestaţia la executare împotriva titlului executoriu ca fiind tardiv formulată.

Însă, chiar şi în cazul în care nu ar fi fost tardivă contestaţia la executare, instanţa a reţinut că s-ar fi putut invoca aspecte legate de procedură, de formă, dar şi aspecte de fond.

Ori, în prezenta cauză, în ceea ce priveşte decizia nr. 240/29.03.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, instanţa a reţinut  că aceasta a fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor din Ordinul nr. 1232/09.11.2011 al Preşedintelui C.N.P.P., art. 140 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, art. 9 alin. 4 din Statutul C.N.P.P. prin care s-a aprobat formularele deciziilor pe care le pot emite, astfel că nu a fost  avută în vedere susţinerea contestatorului că este nulă. 

Instanţa a reţinut că în condiţiile în care decizia medicală asupra capacităţii de muncă emisă ca urmare a evaluării capacităţii de muncă prin care s-a modificat gradul de invaliditate nu a fost contestată potrivit art. 71 alin. 6 din Legea nr. 263/2010, aceasta a rămas definitivă.

 Mai mult, urmare a analizării dosarului de pensie, s-a reţinut că nu s-a emis direct decizia de stabilire a debitului, ci o decizie de revizuire prin care s-a sistat plata pensiei, s-a revizuit pensia stabilită anterior şi s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit. Aşa cum rezultă din conţinutul acestei decizii, potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010, împotriva acestei decizii se putea formula contestaţie la comisia de contestaţii.

În cadrul acelei contestaţii, se putea invoca apărările cu privire la existenţa sau inexistenţa actelor medicale, la modalitatea în care partea şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege privind prezentarea documentelor medicale, prezentarea la expertizare, eventuala culpă în întocmirea dosarului de pensionare.

Decizia de stabilire a debitului, analizată în prezenta cauză, este un act subsecvent deciziei de revizuire. Legalitatea deciziei de stabilire a debitului depinde, în primul rând de legalitatea deciziei de revizuire. Conform principiului general de drept, nulitatea actului principal atrage nulitatea actului subsecvent, şi nu invers.

Astfel, apărările de fond ar fi putut viza numai neregularităţi ale modului de stabilire a dreptului: erori de calcul, perioada pentru care s-a calculat debitul, dar nu şi aspectele care vizează legalitatea acordării sau nu a pensiei de invaliditate. Acestea ar fi putut fi invocate în contestaţiile împotriva deciziei asupra capacităţii de muncă, asupra deciziei de revizuire, pentru care legea a prevăzut căi de atac separate. În acest sens, s-a stabilit şi prin dispoziţiile art. 172 alin. 3 din Codul fiscal coroborate cu dispoziţiile art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă.

Restituirea sumelor, aşa cum s-a stabilit prin decizie, este obligatorie, indiferent de existenţa sau inexistenţa culpei contestatoarei. În cauză, decizia prin care s-a stabilit recuperarea sumelor e definitivă, iar Casa Teritorială de Pensii era obligată să emită decizia prin care se stabileşte cuantumul sumei încasate necuvenit, decizie ce constituie titlu executoriu. Sumele încasate de contestatoare cu titlu de prestaţii de asigurări sociale sunt necuvenite, nu mai au temei legal, întrucât decizia prin care erau stabilite a fost revizuită.

Este adevărat că ulterior, printr-o nouă decizie medicală nr. 533/10.04.2012, în urma unei noi evaluări asupra capacităţii de muncă s-a stabilit că numita ... este încadrabilă în gradul III de invaliditate, însă s-a reţinut că această decizie produce efecte doar pentru viitor, motiv pentru care s-a emis şi decizia nr. 227181/13.06.2012 privind acordarea pensiei de invaliditate. Nu a fost reţinută nici susţinerea contestatoarei în sensul că nu ştie ce reprezintă sumele de plată, întrucât din anexa la decizia nr. 240/29.03.2012 rezultă sumele încasate necuvenit, un total de 14.846 lei, executată parţial prin poprire, astfel că a mai rămas de recuperat suma de 9.522 lei, pentru care s-a emis şi somaţia la data de 07.06.2017.

În aceste condiţii, s-a reţinut că motivele prezentei contestaţii împotriva somaţiei vizează de fapt modul în care s-a stabilit debitul prin titlul executoriu.

Reiese că nu se critică de către contestator modul în care se face executarea, care nu a invocat vreun motiv de nulitate a somaţiei, ca act de executare, astfel că instanţa a constatat faptul că aceasta cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 668 Cod procedură civilă fiind  respinsă contestaţia la executare ca fiind nefondată.

Ca o consecinţă a modului de soluţionare a contestaţiei la executare, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite nici condiţiile pentru a se dispune întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anteriore, astfel cum sunt reglementate prin dispoziţiile art. 723 Cod procedură civilă şi prin urmare a  respins şi această cerere ca fiind nefondată.

Împotriva sentinței civile a declarat apel contestatoarea ..., criticând-o pentru următoarele motive:

Hotărârea instanţei de fond privitoare la excepţia tardivității este nelegală, întrucât nu există un titlu de creanţă emis de intimata C.J.P., care să stea la baza emiterii titlului executoriu, respectiv a deciziei privind recuperarea sumelor nr. 240/29.03.2012, pe care să îl poată ataca în contencios administrativ conform art. 205 din Codul de procedură fiscală.

A arătat şi dovedit că acest titlu executoriu al intimatei nu i-a fost comunicat, astfel încât se poate considera că nu există şi nu poate produce efecte juridice.

Simpla publicare a titlului executoriu pe site-ul unităţii fără o comunicare personală echivalează cu necomunicarea şi chiar inexistenţa titlului de creanţă, având în vedere că dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură fiscală prevăd faptul că actele administrativ fiscale se comunică prin publicitate doar în situaţii de excepţie, după epuizarea celorlalte modalităţi de comunicare.

Casa Județeană de Pensii X nu i-a comunicat titlul de creanţă, titlul executoriu şi nici somaţia în baza căreia s-au reţinut sume din pensie, ci numai adresa nr. 7996/07.06.2017 comunicată la 21.06.2017, înţelegând că datorează bani fără să ştie exact motivaţia.

Toate aceste considerente conduc la concluzia că, eludând legea în privinţa modalităţii de comunicare a titlului de creanţă şi a actelor de executare, intimata trebuie să fie sancţionată prin anularea tuturor formelor de executare silită, cu consecinţa întoarcerii executării prin restituirea sumelor reţinute ilegal din pensie.

Mai mult decât atât, reprezentantul intimatei, deşi i s-a pus în vedere să depună dovada comunicării deciziei nr. 240/2012, nu a putut depune niciun act în acest sens, fapt ce dovedeşte în plus justeţea susţinerilor sale.

Ca atare, nu se poate reţine că titlul executoriu trebuia atacat în 15 zile de la comunicare, întrucât nu a existat o comunicare.

Contrar susţinerilor instanţei, nu avea cum să atace acest titlu nici în momentul în care intimata a început să îi reţină din pensie, întrucât nu i s-a comunicat decizia în materialitatea ei şi nu avea cum să atace cuponul de pensie, având în vedere că acesta nu constituie act de executare silită.

Totodată, datorită stării de invaliditate, nici nu a avut resursele fizice necesare pentru a merge în nenumărate audienţe la intimată ca să afle care este actul pus în executare silită.

Ca atare, a atacat unicul act de executare care i s-a comunicat, respectiv adresa nr. 7996/07.06.2017 din care rezultă şi numărul şi data titlului executoriu.

De asemenea, se menţionează de o decizie de revizuire care ar fi precedat deciziei nr. 240/2012, dar nici aceasta nu i s-a comunicat pentru a putea fi atacată în contencios administrativ.

Ca atare, în mod nelegal instanța de fond a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu.

Pe fond, consideră că intimata a declanşat în mod nelegal procedura executării silite împotriva sa, în condiţiile în care titlul de creanţă nu a fost comunicat în conformitate cu prevederile art. 44 Cod procedură fiscală, și nici nu există.

În raport de textele legale menţionate, nu numai opozabilitatea, dar şi producerea efectelor titlului executoriu este condiţionată de comunicarea titlului de creanţă către contribuabil, acesta luând astfel cunoştinţă de existenţa obligaţiei de plată în sarcina sa, precum şi de data scadentă a acesteia.

Per a contrario, în lipsa comunicării titlului de creanţă, anterior începerii executării, organul fiscal nu poate pretinde aducerea la îndeplinire a obligaţiei de plată, cu atât mai mult nu poate proceda la executarea silită a acesteia.

Altfel spus, titlul de creanţă necomunicat nu poate deveni titlu executoriu, întrucât nu poate expira termenul de contestare a titlului de creanţă şi nici termenul de plată, iar executarea făcută în temeiul unui titlu de creanţă necomunicat este nulă din moment ce titlul de creanţă nu a devenit titlu executoriu, executarea fiind făcută astfel în lipsa acestuia.

Intimata a încălcat dispoziţiile art. 119 Cod procedură fiscală, conform cărora, în situaţia de faţă, avea obligaţia de a întocmi decizii de impunere pentru pretinsele sume încasate necuvenit, decizii care urmau să cuprindă şi modul de calcul al acestora.

Chiar dacă în titlul executoriu sunt trecute sume de plată, intimata avea obligaţia de a emite un proces-verbal prin care să arate modul de calcul al acestor sume în temeiul art. 142 Cod procedură fiscală.

Neprocedând în acest mod, executarea silită este nelegală şi se impune a fi anulată.

Conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, intimata avea obligaţia notificării anuale a debitului şi emiterea anuală a deciziilor de impunere pentru a da posibilitatea contribuabilului să achite sau să conteste respectivele decizii.

În cazul de faţă, nu există titlu de creanţă care să stea la baza emiterii titlului executoriu care nu i-a fost comunicat, unicul act comunicat fiind somaţia nr. 7996/07.06.2017, comunicată la data de 21.06.2017.

Pe fondul cauzei consideră că nu datorează sumele pretinse de intimată, întrucât, aşa cum rezultă din multiplele acte medicale ataşate contestaţiei, suferă de coxartroză, având proteză la piciorul drept şi multiple afecţiuni ce datează din perioada 2008-2009, decizia de pensionare anticipată pe caz de boală fiind emisă în mod legal, în baza actelor medicale doveditoare.

Nu este culpa sa că medicul de la medicina muncii, care a emis adeverinţa care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare în anul 2009, a fost cercetat penal pentru emiterea în fals a unor astfel de decizii.

În cazul său decizia a fost emisă pe drept, în baza afecţiunilor de care suferă astfel încât nu poate fi vorba de sume încasate necuvenit.

Mai mult, după întocmirea dosarului penal al medicului a fost reanalizată din punct de vedere medical, în anul 2012 s-a dispus ieşirea sa la pensie pe caz de boală în baza aceloraşi argumente care au stat la baza emiterii deciziei de pensionare din anul 2009.

Acest lucru dovedeşte că, în cazul său actele au fost emise legal de către medicul de la medicina muncii şi că sumele primite cu titlul de pensie în perioada 2009-2012 le-a încasat cu titlu legal, în baza a numeroase acte medicale, şi nu pot constitui sume încasate necuvenit.

Pe de altă parte, sumele pretinse sunt imense şi nu are posibilitatea de a le achita, în condiţiile în care are nevoie de îngrijiri medicale permanente.

Instanţa de fond nu a analizat susţinerile  formulate, unica argumentare fiind aceea că există o decizie de revizuire definitivă care nu a fost atacată, fără a lua în calcul că acea decizie nu a fost comunicată ca să poată fi atacată.

Nepronunțându-se pe toate apărările sale, deși a intrat şi pe fondul cauzei, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre motivată parţial, multe din aspectele invocate fiind nemotivate.

A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei civile apelate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei la executare.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii ... a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi păstrarea în tot a sentinţei civile, în sensul respingerii acţiunii contestatoarei ca fiind nefondată.

În fapt, contestatoarea a obţinut pensia de invaliditate în baza unei decizii medicale de încadrare în gradul II emisă în lipsa documentaţiei medicale care să certifice respectarea procedurii de încadrare în grad de invaliditate, astfel că legea autorizează în mod expres revizuirea dreptului de pensie stabilit iniţial, actul administrativ ce a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice a redevenit revocabil pentru că a fost obţinut prin fraudă, ilegalitatea lui derivă şi din conduita culpabilă și a contestatoarei.

În acest context, în temeiul art. 106 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG nr. 257/2011, s-a efectuat revizuirea deciziilor medicale asupra capacităţii de muncă în perioada anilor 2009-2011. Verificarea în vederea revizuirii deciziilor medicale s-a efectuat conform procedurii de verificare a încadrării în grad de invaliditate prevăzută în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1418/2011 prin convocarea pensionarului şi expertizarea medicală asupra capacităţii de muncă cu emiterea deciziei medicale cu efect pentru viitor.

Din verificările efectuate de către o echipă de control a CNPP şi comisia de verificare constituită la nivelul Casei Judeţene de Pensii ... s-a constatat că numita ... nu are dosar medical în evidenţa cabinetului de expertiză medicală nr. 4 şi că a solicitat acordarea pensiei de invaliditate în baza unei decizii medicale de încadrare în gradul II emisă în lipsa documentaţiei medicale care să certifice respectarea procedurii de încadrare în grad de invaliditate.

Drept urmare, debitul constatat din decizia nr. 240/29.03.2012, reprezentând suma încasată necuvenit în perioada 30.10.2009-29.02.2012, s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale în materia asigurărilor sociale, asupra acestuia au fost aplicate măsurile de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală coroborat cu Codul de procedura civilă, încă din anul 2012.

Motivat de faptul că exista suspiciuni asupra autenticităţii unor înscrisuri ce au stat la baza deschiderii dreptului de pensie privind-o pe contestatoarea ..., a fost înaintată organelor de cercetare penală plângerea penală nr. D4339/17.04.2012, ca o completare la Dosar nr. 1046/P/2011 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

A apreciat că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, întrucât instituţia intimată a respectat legislaţia de asigurări sociale (Legea nr. 263/2010) şi Codul de procedură fiscală.

A depus la dosar o copie a plângerii penale înregistrată sub nr. D4339/17.04.2012 adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Examinând sentința civilă apelată potrivit motivelor invocate şi dispoziţiilor legale incidente, în conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

În speță, prima instanță a analizat circumstanţele cauzei, iar considerentele hotărârii cuprind motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea în pronunţarea unei atare soluţii. Faptul că apelanta-contestatoare nu este de acord cu interpretarea dată situaţiei de fapt şi prevederilor legale incidente, criticându-le ca atare, nu înseamnă și că lipsesc argumentele reţinute de instanţă, care s-a pronunțat în limitele investirii sale, prin indicarea unor temeiuri de fapt şi de drept aplicabile cauzei dedusă judecăţii, rezultând din analiza situaţiei de fapt raportată la probele administrate în cauză.

Privind litigiul dintre părți, prima instanță a soluționat cauza dedusă judecății în principal pe calea excepției de tardivitate, determinată de momentul formulării contestației, 06.07.2017, prin raportare și la succesiunea popririlor efectuate  din veniturile contestatoarei începând cu luna august 2012, data luării la cunoștință de executarea silită începută împotriva sa.

Potrivit prevederilor art. 245 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă excepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

În ceea ce privește procedura lor de soluționare, dispozițiile art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă stabilesc ca instanță să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În speță, obiectul judecății îl constituie contestația formulată de contestatoarea ... împotriva titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 240/29.03.2012 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii, solicitându-se anularea tuturor formelor de executare silită exercitate în baza titlului executoriu contestat, inclusiv a somaţiei nr. 7996/07.06.2017 și, accesoriu acestora, întoarcerea executării prin restituirea sumelor de bani ce i-au fost reţinute din pensie.

De menționat faptul că, prin decizia nr. 240/29.03.2012 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii ... s-a dispus constituirea în sarcina contestatoarei ... a unui debit în sumă totală de 14.486 lei, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit pe perioada 30.10.2009-29.02.2012, plata necuvenită a drepturilor fiind generată de nerespectarea procedurii legale de expertizare asupra capacității de muncă.

Potrivit prevederilor art. 179  alin. 3 din Legea nr. 263/2010 decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale constituie titlu executoriu, iar potrivit art. 181 alin. 1 din aceeași lege, prin derogare de la prevederile art. 226 alin. 10 din Codul de procedură fiscală, debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reţinere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii.

În consecință, intimata Casa Județeană de Pensii ... a procedat la recuperarea debitului de mai sus, prin rețineri lunare asupra drepturilor de pensie ale contestatoarei ce au fost efectuate începând cu luna august 2012.

În atare condiții, contestatoarea a luat la cunoștință de actele de executare silită, efectuate de intimată începând cu luna august 2012 și în continuare, astfel că nu poate susține că nu a știut de existența acestora, și de cauza care le-a determinat.

Este adevărat că, prin somația nr. 7996/07.06.2017 contestatoarea a fost înştiinţată cu privire la existenţa debitului rămas de 9522 lei stabilit în baza titlului executoriu nr. 240/29.03.2012, însă aceasta reprezintă un act de executare distinct, emis în condiţiile legii prin intermediul căruia debitorul este încunoștințat în legătură cu plata sumelor prevăzute în titlul executoriu şi indicarea consecinţelor nerespectării acesteia.

Ulterior comunicării somației nr. 7996/07.06.2017, ce a avut loc la data de 23.06.2017, contestatoarea a promovat prezenta contestație, cu respectarea limitelor cadrului procesual al judecăţii criticile ar trebui să vizeze doar acest act de executare, iar nu titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 240/29.03.2012 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii ...

De altfel, așa cum a reținut și prima instanță, drepturile de pensie ale contestatoarei au făcut obiectul unei revizuiri potrivit deciziei nr. 227181/14.03.2012 a Casei Județene de Pensii ..., în cadrul unei eventuale contestații îndreptată împotriva acesteia putându-se formula apărări cu privire la existenţa sau inexistenţa actelor medicale, a modalităților de îndeplinire a obligaţiei privind prezentarea documentelor medicale, la expertizare și întocmirea dosarului de pensionare.

În consecinţă, în baza art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă va fi respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea ... împotriva sentinţei civile nr. 196/22.03.2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Domenii speta

Spete similare