Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 480,50 lei reprezentând cotă de 0,1% şi sumei de 3363,50 lei reprezentând cotă de 0,7%, instanţa apreciază cererea ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Instanţa apreciază că pe numele pârâtului T.C.M. a fost emisă autorizaţia de construire nr.329/03.09.2007 prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire locuinţă situată în municipiul Vaslui şi că la data de 04.04.2014 a fost efectuată recepţia lucrării, iar de la această din urmă dată pârâtul avea obligaţia să completeze declaraţia privind valoarea reală a construcţiei realizate. Din adresa emisă de Primăria Vaslui reiese faptul că pârâtul nu a depus declaraţia privind valoarea reală a construcţiei realizată, aceasta fiind o declaraţie distinctă de procesul verbal de recepţie încheiat şi depus la Primăria Municipiului Vaslui de către pârât. Obligaţia de a declara valoarea reală a construcţiei trebuie îndeplinită prin completarea declaraţiei privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizaţiei de construire, această declaraţiei fiind reprezentată de un formular tipizat, astfel cum rezultă din Ordinul privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale desfăşurată de către organele fiscale locale (f. 73).
Prin urmare, instanţa apreciază că, faţă de faptul că deşi a avut loc finalizarea lucrărilor de construcţii, aspect atestat prin procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţie, pârâtul nu a înţeles, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, să procedeze la regularizarea taxelor şi cotelor legale ce-i incubau în temeiul prevederilor art.30 din Legea nr.50/1991 şi art.40 din Legea nr.10/1995. De asemenea, în lipsa regularizării efectuate de către pârât şi în lipsa declaraţiei privind valoarea reală a construcţiei, emitentul autorizaţiei, respectiv Primăria Municipiului Vaslui nu a avut posibilitatea comunicării valorii datorate pentru plata sumelor reprezentând cotele legale de 0,1% şi 0,7%.
Faţă de aceste considerente, instanţa va admite cererea formulată de reclamant, pârâtul urmând a fi obligat la plata către reclamat a sumei de 480,50 lei rezultată din regularizarea cotei de 0,1% conform art.30 din Legea nr.50/1991 şi la plata sumei de 3363,50 lei rezultată din regularizarea cotei de 0,7% conform art.40 din Legea nr.10/1995.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 480,50 lei reprezentând penalitate pentru neplata cotei de 0,1% şi sumei de 3363,50 lei reprezentând penalitate pentru neplata cotei de 0,7%, instanţa apreciază cererea ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 40 din legea nr. 10/1995 forma în vigoare la data recepţiei lucrărilor, „Întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. 1, se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată.”
Obligaţia de plată a cotelor legale de 0,1% şi de 0,7% reiese din lege, reclamantul nefiind obligat să efectueze o punere în întârziere a pârâtului şi nici să notifice acestuia faptul că are datorii fiscale neîndeplinite. Mai mult decât atât, prin autorizația de construire menționată s-au stabilit în sarcina beneficiarului următoarele obligații: să anunțe data începerii lucrărilor autorizate, prin trimiterea înștiințării conform formularului anexat autorizației la Inspectoratul de Stat în Construcții, împreună cu dovada achitării cotei legale de 0,1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții şi să regularizeze taxa de autorizare ce revine emitentului, precum şi celelalte obligații de plată ce îi revin potrivit legii, ca urmare a realizării investiției. Având în vedere faptul că emitentul autorizaţiei este Primăria Municipiului Vaslui, pârâtul, către această instituţie, avea obligaţia de a regulariza cotele legale prin depunerea declaraţiei privind valoarea reală a construcţiilor.
De asemenea, din fişa de calcul reiese faptul că pârâtul a înregistrat un număr de 1460 de zile de întârziere, iar față de prevederile art. 40 din Legea 10/1995, întârzierea la plată a cotei de către proprietar, se penalizează cu 0,15 % pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată. Prin urmare, pentru neplata la termen a sumei reprezentând cota de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor recepționate, pârâtul datorează penalități de întârziere în cuantum de 3363,50 lei și pentru neplata la termen a sumei reprezentând cota de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor recepționate, pârâtul datorează penalități de întârziere în cuantum de 480,50 lei.
Judecătoria Pitești
Pentru a consulta jurisprudenţa instanţei, accesaţi site-ul http://www.justitie-ag.ro/jud%5Fpit/practica_instanta.asp
Curtea de Apel Suceava
Contestaţie act administrativ-fiscal. Conţinutul deciziei de impunere. Formular tip stabilit prin H.G.
Tribunalul Covasna
Anulare act control impozite si taxe
Tribunalul Dolj
Contract de asociere în participaţiune – Asociatul administrator este obligat la plata taxei pe terenul adus în asociere de către celălalt asociat
Tribunalul Dolj
ÎNMATRICULARE AUTOVEHICUL FĂRĂ PLATA TAXEI DE POLUARE