Asigurări sociale

Cuantumul pensiei anticipate transformată în pensie pentru limită de vârstă se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate, acestea fiind singurele elemente care se schimbă faţă de momentul deschiderii drepturilor iniţiale de pensie, legea fiind clară în acest sens.

Stagiul de cotizare este un element care rămâne neschimbat, fiind stabilit iniţial prin decizia privind acordarea pensiei anticipate. În lipsa constatării/revizuirii acestei decizii, stagiul complet de cotizare nu mai poate fi restabilit prin revizuirea deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Decizia civilă nr. 187 din 18 martie 2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr...., Tribunalul ... a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul ..., în contradictoriu cu intimata CJP....

A anulat decizia nr. .../16.04.2021 emisă de intimata CJP ...

A obligat pe intimată să emită o nouă decizie de pensie în sensul valorificării şi a sporurilor/veniturilor suplimentare obţinute de contestator în perioada 15.05.1990 - 01.04.2001 cu titlu de spor tehnic, acord, muncă suplimentară, stimulent, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii, conform adeverinţei nr. .../23.06.2020 eliberată de ..., cu plata diferenţelor corespunzătoare din data de 01.04.2021.

 A respins în rest contestaţia.

A obligat pe intimată să plătească contestatorului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată proporţional cu admiterea cererii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ..., sub nr. ..., formulată de contestatorul  ... în contradictoriu cu intimata CJP... împotriva deciziei nr. .../16.04.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârsta emisă de CJP ..., petentul a solicitat anularea deciziei mai sus menţionate emisă de CJP ... şi obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să stabilească drepturile de pensie prin includerea în baza de calcul a punctajului de pensie şi a veniturilor evidenţiate în adeverinţa nr. .../23.06.2020 emisă de angajatorul ... compuse din sporuri cu caracter permanent: spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente, spor toxicitate si înălţime, spor compensaţii şi indemnizaţie concediu odihnă neefectuat, obligarea pârâtei la achitarea drepturilor de pensie cuvenite începând cu data de 03.03.2021 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.

In fapt arată că la data de 03.03.2021 a formulat cerere de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în conformitate cu disp. art. 107 din Legea 263/2010 prin care a solicitat luarea în calcul la stabilirea punctajului de pensie a veniturilor evidenţiate în adeverinţa nr. .../23.06.2020 emisă de angajatorul ...

Prin decizia contestată pârâta nu a valorificat veniturile compuse din următoarele sporuri cu caracter permanent: spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente, spor toxicitate si înălţime, spor compensaţii, acord şi indemnizaţie concediu odihnă neefectuat invocând faptul că nu fac parte din baza de calcul potrivit anexei 15 din H.G. 257/2011. Consideră că decizia emisă de CJP ... este netemeinică şi nelegală.

Potrivit art. 127 alin. 1 din H.G. 257/2011 „Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în ANEXA 15 la norme.

Potrivit anexei 15 „sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt următoarele:

1. Pct. II. Sporuri, indemnizaţii şi majorări ale retribuţiei tarifare prevăzute în Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, republicată* (şi abrogată prin Legea nr. 120/2000).

Pct. IV. Alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidenţiate împreună cu salariile aferente în statele de plată şi pentru care s-a datorat şi s-a virat contribuţia de asigurări sociale.

Pct. V. Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale: sporul de vechime în muncă (a se vedea pct. I); sporul pentru lucru în subteran, precum şi pentru lucru pe platformele marine de foraj şi extracţie; indemnizaţia de zbor; sporul pentru condiţii grele de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă.

Conform menţiunii din Anexă, aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.

Referitor la valorificarea stagiului de cotizare art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că:

(1)La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2)La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare ...”

Referitor la stabilirea bazei de calcul al pensiilor în funcţie de anumite categorii de venituri realizate de salariaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, a reţinut că „verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.”

De asemenea, principiul contributivităţii instituit prin disp. art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 a fost preluat prin disp. art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, iar disp. art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 care sunt similare celor cuprinse în art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 astfel încât raţionamentul evidenţiat în considerentele Deciziei nr. 19/ 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îşi păstrează actualitatea şi se transpune în interpretarea dispoziţiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Conform adeverinţei emise de către angajator rezultă că sporurile solicitate a fi luate în calcul la stabilirea punctajului de pensie au fost acordate în baza actelor normative în vigoare la data respectivă şi a CCM. Sporul sistematic pentru muncă suplimentară (HCM 1546/52, HCM2579/59).

Regimul juridic al prelungirii timpului de lucru a fost reglementat iniţial prin HCM nr. 1.546/1952, prin care se prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectiva vor putea aproba şantierele de construcţii şi montaj pentru care se admite program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepţionale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi. Orele efectuate în aceste condiţii vor fi considerate şi plătite ca ore normale.

Ulterior, prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii, care în art. 116 prevedea ca în construcţii, în industria forestieră, în agricultură, precum şi în alte activităţi cu condiţii specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condiţiile şi limitele stabilite prin HCM.

Aceste dispoziţii au fost preluate şi de Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că „personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător”.

Prin urmare, veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă.

Pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcina asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie.

Timpul de muncă în regim de lucru prelungit are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp normal de lucru şi retribuit ca atare.

A mai arătat că în acest sens s-a pronunţat şi ICCJ, care prin decizia nr. 5/2010 a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

Cu privire la sporul adaos acord şi reţinere acord (art. 12 si 40 din Legea. 57/1974) mai arată că raportat la categoriile de venituri stabilite pentru determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunţată în interesul legii de ICCJ, s-a stabilit că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut si, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Deşi este dată în interpretarea unor dispoziţii din Legea nr. 19/2001 şi respectiv O.U.G. 4/2005, abrogate, această decizie are aplicabilitate şi în prezent întrucât vizează o situaţie identică, reluată în reglementarea actuală prin dispoziţiile Anexei 15 la Legea nr. 263/2010, astfel că decizia este aplicabilă în prezenta cauză pentru identitate de raţiune, disp. art. 165 din Legea nr. 263/2010 având acelaşi conţinut normativ ca prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, abrogată prin Legea nr. 263/2010.

Retribuirea în acord este o formă de salarizare prevăzută de Legea nr. 57/1974. Caracteristic formei de retribuire în acord este faptul că ea presupunea salarizarea angajaţilor în funcţie de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceştia puteau obţine venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare.

Conform acestor dispoziţii legale care reglementau acordul global, salariile se plăteau lunar în raport cu lucrările executate, cu producţia realizată sau cu ceilalţi indicatori, după caz, care exprimă volumul de activitate, făcându-se reţineri lunare de 10-20% din fondul de salarii.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 57/1974, retribuţia muncitorilor şi a celorlalte categorii de personal, care lucrează în acord, se stabileşte în funcţie de gradul de realizare a normelor de muncă.

Veniturile obţinute pentru prestarea muncii în acord suplimentau retribuţia tarifară, astfel că, pe lângă această retribuţie tarifară, personalul muncitor beneficia de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor şi altor stimulente, sporurilor, indemnizaţiilor si compensaţiilor prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 3/1977 şi preluat de către Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263 /2010, unul dintre principiile de bază pe care este organizat sistemul public de pensii este cel al contributivităţii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

In condiţiile în care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale în cotele stabilite prin diferite acte normative, iar sporurile cu caracter permanent au intrat în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale (art. 10 din Legea nr. 57/1974 modificată prin Legea nr. 49/1992), aceste venituri trebuie să fie avute în vedere şi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.

Cu privire la sporul tehnic (toxicitate şi înălţime) arată că au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă în aceleaşi condiţii ca şi sporul de fidelitate.

 Potrivit Anexei 15, conform punctelor mai sus menţionate, sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă se utilizează la determinarea punctajului de pensie.

Pârâta, aşa cum a arătat prin decizia contestată, a valorificat sporul de fidelitate conform înscrisurilor din carnetul de muncă.

In condiţiile în care sporul tehnic nu se regăseşte în carnetul de muncă, dar angajatorul a eliberat adeverinţa din care rezultă faptul că acesta a fost acordat în aceleaşi condiţii ca sporul de fidelitate, acesta trebuie avut în vedere la calcularea punctajului de pensie.

Referitor la sporul de compensaţii (cf. Decret 46/1982, Hot. 542/1996)

Hotărârea nr. 542/1996 arată că potrivit Art.5 (1) „La salariile individuale ale personalului din sectorul bugetar şi din regiile autonome cu specific deosebit, precum şi ale personalului încadrat în muncă de către persoane fizice sau juridice, indexate potrivit prevederilor prezentei hotărâri, se adaugă o compensaţie corespunzătoare creşterilor de preţuri la energie electrică şi termică, combustibili pentru prepararea hranei şi încălzire şi pâine, reprezentând 11.000 lei lunar brut pe salariat în perioada 1 iulie - 30 septembrie 1996. Această compensaţie devine, începând cu data de 1 octombrie 1996, 17.000 lei lunar brut pe salariat.

Art.7 (1) Compensaţia stabilită potrivit art. 5 şi 6 face parte din salariu, fără a fi inclusă  în salariul de bază, şi se acordă proporţional cu timpul lucrat în program normal de lucru. Compensaţia se cuprinde în fondul de salarii şi se ia în calcul, potrivit legii, la stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu salariul şi, respectiv, cu fondul de salarii, cumulându-se, în vederea impozitării, cu celelalte drepturi salariale.

Compensaţia se ia în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru concediul de odihnă. (2)Compensaţia prevăzută la art. 5 şi 6 are caracter de spor permanent

în sensul prevederilor Legii nr. 49/1992.” In condiţiile în care potrivit disp. legale acest spor are caracter permanent trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.

In drept invocă Legea nr. 263/2010, art.139 alin. 1 din Legea nr. 127/2019.

Pârâta a formulat întâmpinare la contestaţia formulată de către petentul ... împotriva deciziei nr. .../16.04.2021 emisă de CJP ...

In fapt, arată că prin cererea înregistrată sub nr. .../03.03.2021 reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea datelor înscrise în adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ...

Cererea mai sus arătată a fost soluţionată prin emiterea deciziei nr. .../16.04.2021 prin care s-a calculat un punctaj mediu anual de 1,85893 puncte începând cu data de 01.04.2021.

Totodată, prin decizia mai sus arătată s-au adus la cunoştinţa reclamantului sumele certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ... care nu au putut fi valorificate la recalcularea drepturilor de pensie.

Cu privire la sporul de vechime face precizarea faptului că acesta a fost valorificat după cum urmează:

-  pentru perioada certificată prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ..., anterioară datei de 01.04.1992 sporul de vechime a fost valorificat conform dispoziţiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000 în vigoare la data înscrierii la pensie, prin decizia nr. .../30.01.2009;

-  pentru perioada 01.04.1992 - 01.04.2001 sporul de vechime a fost valorificat conform înscrisurilor din adeverinţa nr. 956/22.08.2008 eliberată de ... prin emiterea deciziei nr. .../30.01.2009.

 Dovada celor mai sus arătate înţelege să o facă cu buletinul de calcul - date privitoare la activitatea în muncă al deciziei nr. .../30.01.2009 emisa de CJP ...

Cu privire la sporurile certificate prin adeverinţa nr. 561/23.06.2020 eliberată de ... sub denumirea de spor condiţii grele, spor atracţie şi spor de şantier au fost valorificate conform înscrisurilor din adeverinţa nr. .../22.08.2008 eliberata de ... prin emiterea deciziei nr. .../30.01.2009.

Cu privire la sumele certificate sub denumirea de muncă suplimentară, primă, stimulent, muncă suplimentară şi acord arată faptul că acestea sunt excluse în mod expres de la valorificarea la stabilirea drepturilor de pensie prin anexa nr. 15 la HG 257/2011.

In acest sens solicită instanţei să reţină dispoziţiile legale mai sus arătate conform cărora «Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; formele de retribuire pentru „orele suplimentare” realizate peste programul normal de lucru».

Totodată, solicită instanţei să reţină şi dispoziţiile art. 127 alin.1 din HG 257/2011 conform cărora «Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15».

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus arătate consideră că nu pot fi avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie sumele certificate sub denumirea de muncă suplimentară, primă, stimulent, muncă suplimentară şi acord atât timp cât prin Anexa nr. 15  la HG 257/2011 legiuitorul le-a exclus în mod expres de la valorificare.

Cu privire la sumele certificate sub denumirea de «diferenţă», «muncă» sau «spor tehnic», a arătat că acestea nu au putut fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie motivat de faptul că prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ... unitatea angajatoare nu a menţionat temeiul legal în baza căruia au fost acordate acestea.

In acest sens, s-a solicitat instanţei să reţină dispoziţiile art. 124 din HG 257/2011 care dispun faptul că în situaţia prezentării şi a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele menţionate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente: denumirea angajatorului; datele de identificare a persoanei; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă; menţionarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea; funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; salariul tarifar de încadrare; denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat».

Cu privire la sumele certificate prin adeverinţa mai sus arătată, inclusiv pentru sumele certificate sub denumirea de «diferenţă», «muncă» sau «spor tehnic» unitatea angajatoare nu a menţionat temeiul legal de acordare a acestora, motiv pentru care s-a solicitat instanţei să constate faptul că adeverinţa în speţă nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate impuse de 124 din HG 257/2011.

Având în vedere cele mai sus arătate s-a solicitat instanţei să se constate faptul că în mod corect nu s-au valorificat sumele certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ... sub denumirea de «diferenţă», «muncă» sau «spor tehnic».

De asemenea, cu privire la sume certificate sub denumirea de «suma CO» se face precizarea faptului că acestea nu se pot valorifica separat, remuneraţia aferentă concediului de odihnă fiind inclusă în salariul de încadrare.

Tot cu privire la aceste sume s-a arătat că nu există temei legal pentru valorificarea separată a acestor sume.

Totodată, a mai arătat că nici reclamantul nu a invocat nici un temei legal în susţinerea cererii de valorificare a sumelor înscrise în adeverinţa ce face obiectul prezentei cauze sub denumirea de «suma CO».

Cu privire la sumele certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ... sub denumirea de «Total Venituri», «Total Venituri Realizate» solicită instanţei să reţină dispoziţiile art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 conform cărora «(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare».

Din textul de lege mai sus arătat a rezultat faptul că la determinarea punctajului mediu anual se are în vedere salariul de încadrare brut sau net, aşa cum a fost acesta înscris în carnetul de muncă, astfel încât nu există temei legal pentru valorificarea sumelor certificate prin adeverinţa nr. 561/23.06.2020 eliberată de ... sub denumirea de «Total Venituri», «Total Venituri Realizate».

Face precizarea faptului că pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, la determinarea punctajului mediu anual s-au avut în vedere printre alte elemente şi salariile înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, precum şi o serie de sporuri salariale.

Totodată, atât timp cât sumele certificate sub denumirea de «Total Venituri», «Total Venituri Realizate» cuprind şi sporuri ce nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, arată că nu există temei legal pentru valorificarea acestuia.

Tot în sensul respingerii acţiunii se solicită instanţei să se constate faptul că unitatea angajatoare nu face sub nici o formă menţiunea că ar fi plătit contribuţia de asigurări sociale pentru sumele certificate, limitându-se la a face o menţiune cu caracter general în sensul că «Veniturile salariale sunt extrase din arhiva societăţii din statele de plată ce au stat la baza calculării şi virării contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat, inclusiv contribuţiile pentru pensie suplimentară în procent de 2%, 3% şi 5% prevăzute de legislaţia în vigoare pentru aceste perioade».

Având în vedere cele mai sus arătate solicită instanţei să se constate faptul că nu există temei legal pentru valorificarea sumelor certificate prin adeverinţa nr. 561/23.06.2020 eliberată de ... şi pe cale de consecinţă să respingă acţiunea ca nefondată.

In ceea ce priveşte solicitarea reclamantului, ca în cazul în care instanţa va admite acţiunea formulată, drepturile recalculate să fie acordate începând cu data de 03.03.2021, se solicită respingerea acesteia ca nefondată deoarece sumele ce fac obiectul prezentei cauze au fost certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 eliberată de ...

Această adeverinţă a fost depusă la dosarul de pensie odată cu cererea înregistrată la CJP ... sub nr. .../03.03.2021.

Conform art. 107 alin. 3 coroborat cu alin. 5 din Legea nr. 263/2010 în situaţia în care instanţa ar admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, drepturile recalculate s-ar cuveni acestuia începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea de recalculare.

In aceste condiţii, în situaţia admiterii acţiunii, drepturile recalculate de pensie ale reclamantului s-ar cuveni începând cu data de 01.04.2021, cererea de recalculare fiind depusă în data de 03.03.2021.

In drept, îşi întemeiază susţinerile pe baza dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 şi HG nr. 257/2011.

In susţinerea celor mai sus arătate solicită proba cu înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu acte şi înscrisuri.

Analizând şi coroborând actele şi lucrările dosarului  Tribunalul a reţinut următoarele:

Petentul ... a formulat în contradictoriu cu intimata CJP... contestaţie împotriva deciziei nr. .../16.04.2021 privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta emisa de CJP ..., anularea deciziei mai sus menţionate şi obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să stabilească drepturile de pensie prin includerea în baza de calcul a punctajului de pensie şi a veniturilor evidenţiate în adeverinţa nr. .../23.06.2020 emisa de angajatorul ... compuse din sporuri cu caracter permanent: spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii şi indemnizaţie concediu odihnă neefectuat, obligarea pârâtei la achitarea drepturilor de pensie cuvenite începând cu data de 03.03.2021 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.

La data de 03.03.2021 petentul a formulat cerere de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta în conformitate cu disp. art. 107 din Legea nr. 263/2010 prin care a solicitat luarea în calcul la stabilirea punctajului de pensie a veniturilor evidenţiate în adeverinţa nr. .../23.06.2020 emisă de angajatorul ...

Prin decizia contestată, în mod eronat pârâta nu a valorificat o parte din veniturile evidenţiate în adeverinţa nr. 561/23.06.2020 emisa de angajatorul ... compuse din următoarele sporuri cu caracter permanent: spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii, invocând faptul că nu fac parte din baza de calcul potrivit anexei 15 din H.G. 257/2011.

Conform adeverinţei, sporurile solicitate a fi luate în calcul la stabilirea punctajului de pensie au fost acordate în baza actelor normative în vigoare la data respectivă şi a CCM, respectiv sporul sistematic pentru muncă suplimentară potrivit HCM 1546/52 şi HCM 2579/59.

Regimul juridic al prelungirii timpului de lucru, a fost reglementat iniţial prin HCM nr. 1.546/1952, prin care se prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă vor putea aproba şantierele de construcţii şi montaj pentru care se admite program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepţionale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi. Orele efectuate în aceste condiţii vor fi considerate şi plătite ca ore normale.

Prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii, care în art. 116 prevedea ca în construcţii, în industria forestieră, în agricultură, precum şi în alte activităţi cu condiţii specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condiţiile şi limitele stabilite prin HCM.

Aceste dispoziţii au fost preluate şi de Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că „personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător”.

Prin urmare, veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă.

Pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie, astfel timpul de muncă în regim de lucru prelungit, are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp normal de lucru şi retribuit ca atare.

În acest sens s-a pronunţat şi ICCJ, care prin Decizia nr. 5/2010 a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

Cu privire la sporul adaos acord şi reţinere acord (art. 12 şi 40 din Legea 57/1974) raportat la categoriile de venituri stabilite pentru determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunţată în interesul legii de ICCJ, s-a stabilit ca formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut si, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Deşi este dată în interpretarea unor dispoziţii din Legea 19/2001 şi respectiv O.U.G. 4/2005, abrogate, această decizie are aplicabilitate şi în prezent întrucât vizează o situaţie identică, reluată în reglementarea actuală prin dispoziţiile anexei 15 la Legea 263/2010, astfel că decizia este aplicabilă în prezenta cauză pentru identitate de raţiune, disp. art. 165 din Legea nr. 263/2010 având acelaşi conţinut normativ ca prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, abrogată prin Legea nr. 263/2010.

Retribuirea în acord este o formă de salarizare prevăzută de Legea 57/1974.

Caracteristic formei de retribuire în acord este faptul că ea presupunea salarizarea angajaţilor în funcţie de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceştia puteau obţine venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare.

Conform acestor dispoziţii legale care reglementau acordul global, salariile se plăteau lunar în raport cu lucrările executate, cu producţia realizată sau cu ceilalţi indicatori, după caz, care exprimă volumul de activitate, făcându-se reţineri lunare de 10-20% din fondul de salarii.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 57/1974, retribuţia muncitorilor şi a celorlalte categorii de personal, care lucrează în acord, se stabileşte în funcţie de gradul de realizare a normelor de muncă.

Veniturile obţinute pentru prestarea muncii în acord suplimentau retribuţia tarifară, astfel că, pe lângă această retribuţie tarifară, personalul muncitor beneficia de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor şi altor stimulente, sporurilor, indemnizaţiilor şi compensaţiilor prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 3/1977 şi preluat de către Legea nr. 19/2000 şi Legea 263/2010 unul dintre principiile de bază pe care este organizat sistemul public de pensii este cel al contributivităţii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

In condiţiile în care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale în cotele stabilite prin diferite acte normative, iar sporurile cu caracter permanent au intrat în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale (art. 10 din L. 57/1974 modificată prin L. nr.49/1992), aceste venituri trebuie să fie avute în vedere şi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.

Cu privire la sporul tehnic (toxicitate şi înălţime) acestea au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă în aceleaşi condiţii ca şi sporul de fidelitate.

 Potrivit anexei 15 conform punctelor mai sus menţionate, sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă se utilizează la determinarea punctajului de pensie.

Pârâta, aşa cum a arătat prin decizia contestată, a valorificat sporul de fidelitate conform înscrisurilor din carnetul de muncă.

In condiţiile în care sporul tehnic nu se regăseşte în carnetul de muncă, dar angajatorul a eliberat adeverinţa din care rezultă faptul că acesta a fost acordat în aceleaşi condiţii ca sporul de fidelitate, acesta trebuie avut în vedere la calcularea punctajului de pensie.

Referitor la sporul de compensaţii (cf. Decret 46/1982, Hot. 542/1996)

Hotărârea nr. 542/1996 potrivit art.5 (1) „La salariile individuale ale personalului din sectorul bugetar şi din regiile autonome cu specific deosebit, precum şi ale personalului încadrat în muncă de către persoane fizice sau juridice, indexate potrivit prevederilor prezentei hotărâri, se adaugă o compensaţie corespunzătoare creşterilor de preturi la energie electrică şi termică, combustibili pentru prepararea hranei şi încălzire şi pâine, reprezentând 11.000 lei lunar brut pe salariat în perioada 1 iulie - 30 septembrie 1996. Această compensaţie devine, începând cu data de 1 octombrie 1996, 17.000 lei lunar brut pe salariat.

Conform art.7 „compensaţia stabilită potrivit art. 5 şi 6 face parte din salariu, fără a fi inclusă în salariul de bază, şi se acordă proporţional cu timpul lucrat în program normal de lucru. Compensaţia se cuprinde în fondul de salarii şi se ia în calcul, potrivit legii, la stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu salariul şi, respectiv, cu fondul de salarii, cumulându-se, în vederea impozitării, cu celelalte drepturi salariale.

Compensaţia se ia în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru concediul de odihnă.

(2) Compensaţia prevăzută la art. 5 şi 6 are caracter de spor permanent în sensul prevederilor Legii nr. 49/1992.”

Practic, motivele contestaţiei vizează doar această decizie, solicitându-se valorificarea veniturilor totale înscrise în noua adeverinţă depusă la dosarul de pensie.

Astfel, sumele înscrise în adeverinţă cu titlu de spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii nu au fost eronat valorificate de intimată motivat de lipsa înscrierii temeiului legal în baza căruia au fost acordate.

Instanţa a constatat că neluarea în considerare a veniturilor obţinute de reclamant cu acest titlu (spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii) pentru calculul pensiei ar constitui o încălcare a principiului contributivităţii, statuat prin art. 2 lit. c din Legea 263/2010 şi potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor sociale plătite.

Intimata a contestat aceste sporuri/venituri suplimentare pe de o parte, prin faptul că nu se regăsesc printre sporurile cu caracter permanent prevăzute de anexa 15 la HG 257/2011, iar pe de altă parte, prin faptul că unitatea angajatoare nu a menţionat temeiul legal în baza căruia acestea au fost acordate.

Cu alte cuvinte s-a contestat de către pârâtă legalitatea acestor sporuri.

Cât timp însă angajatorul a acordat sporul/venitul respectiv, Casa de Pensii nu are calitatea să conteste legalitatea unui drept salarial, întrucât este un terţ faţă de raporturile dintre contestator şi angajator. 

Totodată, adeverinţa eliberată de angajator atestă în mod clar, defalcat, toate categoriile de sporuri/venituri suplimentare obţinute de contestator în întreaga perioadă lucrată cu indicarea în concret a lunilor şi anilor în care acesta a obţinut diferite categorii de venituri.

Ceea ce interesează în stabilirea drepturilor de pensie este doar dacă într-adevăr contestatorul a beneficiat de spor/venitul suplimentar şi dacă au fost reţinute contribuţiile de asigurări sociale aferente.

Pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, plata contribuţiilor de asigurări sociale se prezumă, iar pentru celelalte sporuri şi venituri de natură salarială urmează a se face dovada plăţii acestei contribuţii, în cazul în care se solicită valorificarea la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie.

Prin urmare, Tribunalul apreciază că orice dispoziţie care adaugă la lege, în sensul că exclude expres anumite venituri de la valorificare, este lipsită de eficienţă, întrucât încalcă normele de principiu privitoare la calculul pensiilor, precum şi principiul contributivităţii.

Din acest punct de vedere, în cadrul adeverinţei nr. 561/23.06.2020 s-a specificat faptul că unitatea a calculat şi virat contribuţia individual a salariatului la sistemul public de pensii conform prevederilor legale în vigoare.

S-a constatat astfel că toate veniturile suplimentare au făcut parte integrantă din fondul de salarii, iar angajatorul a plătit CAS pentru întregul venit brut realizat de salariat, deci şi pentru sumele acordate cu titlu spor tehnic, spor sistematic, adaos acord, muncă suplimentară, stimulente, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii – refuzate de la valorificare de intimată.

Tribunalul a constatat că în cauză este pe deplin aplicabilă Decizia RIL a ÎCCJ nr. 19/2012, decizie, prin care „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că „sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

Instanţa a constatat că prevederile interpretate de Înalta Curte prin această decizie au fost preluate în mod identic prin Legea 263/2010 – în art. 165 şi art. 2 lit. c, sens în care, în acord cu practica constată a Înaltei Curţi (Decizia nr. 2553 din 7 iunie 2018, pronunţată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), precum şi cu considerentele Deciziei HP 33/2018 a ÎCCJ (publicată în M.Of 562/2018) dezlegarea dată unei probleme de drept printr-un recurs în interesul legii de către instanţa supremă privind interpretarea unei text de lege care a fost ulterior abrogat, dar înlocuit de o normă similară, îşi păstrează actualitatea.

Nu sunt incidente prevederile art. 518 C. proc. civ potrivit cărora decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale ce a făcut obiectul interpretării.

S-a arătat în considerentele acestei din urmă decizii că „52. (…) Toate instanţele de judecată, cu două excepţii, au exprimat opinia unanimă în a aprecia că art. 518 din Codul de procedură civilă trebuie interpretat în sensul că, într-adevăr, acest articol prevede că decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării, însă în condiţiile în care dispoziţiile menţionate anterior din Legea nr. 263/2010 sunt similare cu cele din Legea nr. 19/2000, care au fost interpretate de instanţa supremă, s-a apreciat că soluţia trebuie să fie identică. S-a mai reţinut, în esenţă, că dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Legea nr. 19/2000, care au fost interpretate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia sus-menţionată, au fost preluate cu acelaşi conţinut în legislaţia privitoare la sistemul unitar de pensii publice, motiv pentru care instanţele au apreciat că aspectele avute în vedere cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 19/2011 sunt aplicabile şi în cazul cererilor de calculare a pensiilor formulate după data de 1 ianuarie 2011.

53. S-a mai considerat că motivele pentru care instanţa supremă a înlăturat aplicarea dispoziţiilor identice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, fundamentate pe aplicarea prioritară a principiului contributivităţii şi necesitatea respectării principiului ierarhiei actelor normative, îşi menţin valabilitatea şi sunt incidente mutatis mutandis şi în privinţa prevederilor cuprinse în normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.”

În considerentele deciziei RIL 19/2012  - aplicabile şi în prezenta cauză, prin prisma celor mai sus enunţate se arată că „ (…) În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.”

În final se concluzionează de Înalta Curte că „principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.”

Cu privire la indemnizaţia de concediu de odihnă Tribunalul reţine că aceste sume sunt asimilate drepturilor salariale şi au fost luate în considerare  la determinarea punctajelor lunare în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă.

În raport de aceste considerente, instanţa a admis în parte contestaţia, a anulat decizia nr. 186085/16.04.2021 emisă de intimata CJP... şi a obligat pe intimată să emită o nouă decizie de pensie în sensul valorificării şi a sporurilor/veniturilor suplimentare obţinute de contestator în perioada 15.05.1990 - 01.04.2001 cu titlu de spor tehnic, acord, muncă suplimentară, stimulent, spor toxicitate şi înălţime, spor compensaţii, conform adeverinţei nr. .../23.06.2020 eliberată de ..., cu plata diferenţelor corespunzătoare din data de 01.04.2021.

Faţă de prevederile art. 453 Cod procedură civilă a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform art. 453 al.2 Cpc în raport de admiterea parţială a contestaţiei.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta CJP..., solicitând schimbarea în tot a hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

În susținerea apelului, a arătat faptul că sumele certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 sub denumirea de spor toxicitate, spor înălţime şi compensaţii au fost deja valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, astfel cum rezultă din buletinul de calcul depus la dosarul de fond.

În ceea ce priveşte sumele certificate prin adeverinţa nr. .../23.06.2020 sub denumirea de muncă suplimentară, a precizat faptul că acestea nu reprezintă spor pentru lucru sistematic peste programul de lucru, dovada în acest sens fiind adeverinţa nr. .../15.07.2009 în care s-a menţionat sporul sistematic şi care a fost valorificat de CJP. A arătat că sumele menţionate sub denumirea de muncă suplimentară, stimulent şi acord nu pot fi valorificate întrucât au fost exceptate expres prin anexa nr. 15 la HG nr. 257/2011. Cu privire la sporul tehnic, a menţionat că adeverinţa nu precizează temeiul legal de acordare.

De asemenea, a solicitat reanalizarea cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la fond.

În drept, s-a întemeiat pe prevederile art. 466, 470-471 C.proc.civ.

Intimatul ... a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că sporurile nu au fost valorificate astfel cum sunt evidenţiate în adeverinţa emisă de angajator. Cu privire la sporul compensaţii, acesta are caracter de spor permanent potrivit Hotărârii nr. 542/1996. Referitor la sporul tehnic, toxicitate şi înălţime, a precizat că acesta a fost acordat în aceleaşi condiţii ca şi sporul de fidelitate, spor care a fost valorificat de CJP ... Sporul sistematic pentru munca suplimentară a fost reglementat iniţial prin HCM nr. 1546/1952, fiind pronunţată Decizia RIL nr. 5/2010 cu privire la luarea în calcul a acestor sume la stabilirea şi recalcularea pensiilor.  De asemenea, cu privire la sporul adaos acord şi reţinere acord, a invocat Decizia RIL nr. 19/2011.

 A precizat că, în condiţiile în care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale în cotele stabilite prin diferite acte normative, iar sporurile cu caracter permanent au intrat în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, aceste venituri trebuie să fie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi urm. C.proc.civ., Legea nr. 263/2010, art. 139 alin. 1 din Legea nr. 127/2019.

Conform art.476 alin.1 și 2 Cod proc.civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. De asemenea, potrivit art.479 alin.1 Cod proc.civ., instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor art.476 şi 479 alin.1 Cod proc.civ., Curtea constată că apelul este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis.

Ca o chestiune prealabilă, Curtea constată că, prin apelul formulat, a fost învestită cu analiza cererii privind valorificarea sumelor de bani obţinute cu titlu de spor toxicitate, spor înălţime, compensaţii, muncă suplimentară, stimulent, acord, spor tehnic, potrivit adeverinţei nr. .../23.06.2020 emisă de ...

În ceea ce priveşte sumele obţinute conform adeverinţei nr. .../23.06.2020 pentru muncă suplimentară, Curtea reţine că, în cauză, nu s-a probat faptul că acestea reprezintă sporul pentru lucru sistematic, în privinţa căruia este aplicabilă Decizia RIL nr. 5/2010, în condiţiile  în care acelaşi angajator a eliberat şi adeverinţa nr. .../15.07.2009, valorificată de pârâtă, în care sporul avea exact denumirea invocată, fiind prevăzut sub formă procentuală.

De asemenea, din înscrisurile depuse, nu rezultă faptul că sporul tehnic ar fi compus din sporul de toxicitate şi sporul de înălţime, prin urmare acestea vor fi tratate drept sporuri de sine stătătoare.

 Astfel, Curtea reţine că, potrivit art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia. 

Curtea are în vedere că, prin  Decizia nr. 19/10.12.2012 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

De asemenea, în analiza drepturilor ce pot fi valorificate la stabilirea/recalcularea drepturilor de pensie, Curtea are în vedere că, prin Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunţată în recurs în interesul legii (RIL), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Î.C.C.J.) a stabilit că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

În condiţiile în care dispoziţiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 au acelaşi conţinut şi în Legea nr. 263/2010, regăsindu-se la art. 165, Curtea reţine că soluţia pronunţată de ÎCCJ îşi menţine aplicabilitatea şi în cazul interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010.

Câtă vreme instanţele de judecată sunt obligate să interpreteze și să aplice prevederile art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din HG nr. 257/2011 în conformitate cu interpretarea expusă în dispozitivul Deciziei nr. 19/2012 şi Deciziei nr. 19/2011, într-adevăr, caracterul permanent sau nepermanent al sumelor ce se solicită a fi valorificate ori împrejurarea că acestea ar fi fost sau nu incluse în calculul pensiei conform Legii nr. 3/1977, constituie condiții irelevante pentru stabilirea temeiniciei acțiunii.

În ceea ce priveşte contribuţia de asigurări sociale, Curtea subliniază faptul că este vorba despre contribuţia astfel cum era reglementată de lege la momentul reţinerii, respectiv Decretul nr.389/1972 şi Legea nr.49/1992, potrivit cărora angajatorii au fost obligaţi să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, iar nu de contribuţia angajatului la pensia suplimentară, câtă vreme din considerentele Deciziilor Î.C.C.J. nu rezultă în nici un mod o astfel de limitare.

Prin urmare, pentru valorificarea veniturilor cuprinse în adeverinţe, Curtea trebuie doar să verifice condiţiile stabilite prin Deciziile Î.C.CJ. nr.19/2012 şi nr. 19/2011(R.I.L.), astfel cum au fost prezentate anterior.

Astfel, Curtea reţine că, din cuprinsul adeverinței în discuţie, cu nr. 561/23.06.2020 emisă de ... nu rezultă dacă sumele obţinute cu titlu de spor tehnic, acord, muncă suplimentară şi stimulente au fost incluse în baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale (C.A.S.) şi dacă aceste contribuții au fost plătite în mod efectiv, pentru a fi îndeplinită ultima condiţie stabilită prin decizia în interesul legii. În concret, adeverinţa în discuţie cuprinde doar o menţiune generică în sensul că drepturile salariale sunt extrase din arhiva societăţii, din statele de plată ce au stat la baza calculării şi virării CAS, fără a se arăta în mod expres dacă sumele în discuție au fost incluse în baza de calcul, iar plata C.A.S. s-a făcut efectiv și pentru aceste sume.

Prin urmare, motivul pentru care adeverința depusă de către intimat nu poate fi luată în considerare pentru recalcularea pensiei cu luarea în calcul a sumelor obţinute cu titlu de spor tehnic, acord, muncă suplimentară şi stimulente este legat de faptul că aceste înscrisuri nu atestă în mod clar că s-a achitat C.A.S. în sensul Deciziilor ÎCCJ nr. 19/2012 şi nr. 19/2011(RIL); însă, achitarea C.A.S. se raportează la dispozițiile legale în vigoare la momentul datorării acestei contribuții, respectiv Decret nr.389/1972, care instituia obligația de plată în sarcina angajatorului, iar nu a salariatului.

Astfel, acest motiv de apel este întemeiat.

În ceea ce priveşte valorificarea sumelor obţinute cu titlu de spor toxicitate şi spor înălţime, Curtea reţine faptul că adeverinţa menţionează ca temei de acordare a acestora contractul colectiv de muncă,  astfel că se încadrează în prevederile Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, la pct. V, respectiv „alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă”. De asemenea, sumele obţinute cu titlu de compensaţii au caracter de spor permanent potrivit dispoziţiilor art. 7 alin.2 din HG nr. 542/1996.

Astfel, acestea reprezintă sporuri  care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, fără a fi necesară menţiunea reţinerii şi virării cotelor CAS. Prin urmare, chiar şi în condiţiile unei menţiuni neconforme exigenţelor Deciziei RIL nr. 19/2012 privind plata CAS, aceste sporuri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.

În ceea ce priveşte motivul de apel privind valorificarea lor anterioară, Curtea constată că acestea nu au fost luate în calcul integral la stabilirea pensiei, astfel cum rezultă din înscrisul depus de apelanta CJP ... referitor la „Datele privitoare la activitatea în muncă”. Astfel, luând de exemplu, prin sondaj, luna decembrie 1996, se poate observa că suma valorificată la rubrica „Sporuri adăugate – Altele - Suma” este de 43315 lei, iar sporul de toxicitate menţionat în adeverinţa la această lună este de 68118 lei,  existând şi  un cuantum de 17000 lei,  cu titlu  de  compensaţii. Însă  există, într-adevăr, luni în care valorificarea s-a realizat corect, cum ar fi luna martie 1994, astfel încât acest motiv de apel este parţial întemeiat.

De asemenea, Curtea va dispune reducerea cheltuielilor de judecată acordate la fond, însă nu pentru că ar fi incidente dispoziţiile art.451 alin.(2) C.pr.civ., onorariul de avocat nefiind disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei, activitatea avocatului la fond presupunând documentare, formularea acţiunii, prezenţa la termenul de judecată, ci pentru că, în urma admiterii apelului, proporţia pretenţiilor admise se reduce considerabil.

În consecinţă, Curtea va admite apelul formulat în cauză şi va schimba în parte sentinţa. Va obliga pârâta să emită o decizie de pensie care să valorifice diferenţa dintre cuantumul sumelor de bani obţinute cu titlu de spor toxicitate, spor înălţime şi compensaţii, potrivit adeverinţei nr. .../23.06.2020 emisă de ... şi sumele deja valorificate. Va respinge capătul de cerere privind valorificarea sumelor obţinute cu titlu de spor tehnic, acord, muncă suplimentară şi stimulente. Va obliga pârâta la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei, cu privire la soluţia de admitere în parte a acţiunii, anularea deciziei nr. .../16.04.2021 emisă de CJP ... şi capetele de cerere respinse.

Domenii speta

Spete similare