Insolvenţă. Executarea silită a creanţelor curente. Admisibilitate

Rezumat:

Titularii unor creanţe curente, născute în perioada de până la trecerea la faliment, trebuie să se  îndestuleze înaintea creditorilor cu cauze de preferinţă sau a celor cu ordine de prioritate superioară, executarea silită la care se referă legiuitorul prin art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 putând interveni doar în perioada de reorganizare, fiind excluse perioada de observaţie şi falimentul.

Hotărârea:

Prin sentinţa nr. 209 din 12 septembrie 2019, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de debitorul SC A. SRL, prin administrator judiciar B. S.P.R.L., în contradictoriu cu creditorul Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti şi a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. ..../61/90/1/2019/284731.

Pentru a hotărî în acest sens, judecătorul sindic a reţinut, în fapt, că prin cererea nr. .../11.03.2018, soc. A. SRL a solicitat creditorului intimat compensarea sumei de 517.996 lei, achitată în plus faţă de obligaţiile fiscale datorate în contul de taxă pe valoarea adăugată şi că, urmare a acestei solicitări, intimata a început un control de fond, ce a vizat perioada ianuarie - septembrie 2018, finalizat prin încheierea Raportului de inspecţie fiscală şi emiterea Deciziei de impunere din data de 20.02.2019, urmând ca la o dată ulterioară, neprecizată, să înceapă un control de fond pentru perioada octombrie 2018 - ianuarie 2019, situaţie faţă de care, creditorul intimat Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a comunicat debitorului soc. A. SRL prin Spaţiul Privat Virtual titlul executoriu nr. 12690 din 12.02.2019 şi somaţia nr. 12691 din 12.02.2019 emise în dosarul de executare nr. .../61/90/1/2019/284731 cu privire la executarea sumei de 1.023.737 lei.

În drept, judecătorul-sindic a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului; că, valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor; că, potrivit dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită şi că, teza finală a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a fost introdusă prin OUG nr. 88/2018, publicată în Monitorul Oficial Nr. 840 din 2 octombrie 2018.

Referitor la aplicarea în timp a acestei prevederi legale, introdusă prin Ordonanţa de urgenţă  nr. 88/2018 din 27 septembrie 2018, pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, judecătorul sindic a constatat că, potrivit art. IX, alin. (1), termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi că, în cazul cererilor nesoluţionate în procesele aflate pe rol, termenele de soluţionare de către administratorul judiciar sau de către instanţa de judecată, prevăzute la alin. (1), se calculează de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Asupra incidenţei în cauză a modificărilor introduse prin OUG nr. 88/2018, judecătorul sindic a apreciat că executarea silită a creanţelor curente este permisă numai în cazul procedurilor aflate în curs la data intrării în vigoare în situaţia debitorilor aflaţi în reorganizare judiciară, nu şi în cazul celor aflaţi în perioada de observaţie, sens în care pledează faptul că art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, modificat tot prin O.U.G. nr. 88/2018, care reglementează tratamentului creanțelor curente, face trimitere numai la prevederile art. 143 alin. (2) şi (3), nu şi la cele ale art. 143 alin. (1). Or, întrucât posibilitatea executării silite a creanţelor acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile este prevăzută doar la art. 143 alin. (1), trimiterea expresă numai la prevederile art. 143 alin. (2) şi (3), relevă opţiunea legiuitorului ca modificările introduse prin O.U.G. nr. 88/2018 să nu fie aplicabile debitorilor aflaţi în cursul procedurii de insolvenţă în etapa perioadei de observaţie, ci numai celor aflaţi în etapa reorganizării judiciare.

În ipoteza în care s-ar aprecia în sens contrar, reţinându-se aplicabilitatea prevederilor art. 143 alin. (1) şi în cazul debitorilor aflaţi în perioada de observaţie, măsurile de executare silită nu ar avea caracter nelegal deoarece, contrar susţinerilor contestatorului, creanţa fiscală este în parte exigibilă, dat fiind că valoarea obligaţiilor fiscale datorate de debitor este mai mare decât suma de rambursat/restituit pentru care există cerere în curs de soluţionare.

Astfel, potrivit art. 157 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, nu se consideră că un contribuabil înregistrează obligaţii fiscale restante în situaţia în care suma obligaţiilor fiscale datorate de contribuabil/plătitor este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit pentru care există cerere în curs de soluţionare şi cu sumele certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul le are de încasat de la autorităţile contractante.

Prin urmare, având în vedere că debitorul a formulat o cerere de compensare, din care a rezultat că soc. A. SRL,  are de recuperat de la intimată sume reprezentând Taxa pe Valoarea Adăugată, rezultate din deconturi negative de TVA, în cuantum de 517.996 lei, iar creanţa fiscală este în cuantum de 1.023.737 lei, în favoarea acestuia operează prezumţia că nu înregistrează obligaţii fiscale restante numai în limita sumei de 517.996 lei, pentru diferenţă creanţa fiind exigibilă şi susceptibilă să facă obiectul executării silite.

Ca atare, faţă de soluţia pronunţată, cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel creditoarea Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că hotărârea criticată a fost pronunţată în totală contradicţie atât cu prevederile legii speciale, respectiv prevederile Codului de procedură fiscală, cât şi cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor privind competenţa materială.

În dezvoltarea motivelor de apel, creditoarea a reiterat situaţia de fapt dedusă judecăţii, reluând fidel conţinutul întâmpinării depuse la instanţa de fond la data de 15 iulie 2019.

Ca atare, pe cale de consecinţă, a solicitat să se admită apelul aşa cum a fost formulat şi să se modifice sentinţa atacată, în sensul respingerii contestaţiei ce face obiectul prezentei cauze şi să se constate că actele de executare întocmite de D.G.A.M.C. sunt legale şi temeinice.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a criticilor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Situaţia reglementată de art. 143 alin. (1) teza finală, aşa cum aceasta a fost modificată prin art. 1 pct. 14 din OUG nr. 88/2018, este aceea că titularii unor creanţe curente, născute în perioada de până la trecerea la faliment, deşi ar trebui să primească sumele conform ordinii de prioritate prevăzute de art.161 pct.4, aceştia se îndestulează efectiv înaintea creditorilor cu cauze de preferinţă sau a celor cu ordine de prioritate superioară (cheltuieli de conservare, drepturi salariale, alte asemenea creanţe prevăzute de art. 161 pct. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 85/2014).

Fără îndoială că, prin introducerea acestei prevederi în cadrul art. 143 alin. (1), s-a dorit,  disciplinarea debitorilor aflaţi în insolvenţă, în vederea realizării plăţilor curente cu prioritate, adică conform documentelor din care rezultă, aşa cum prevede în mod expres art. 102 alin. (6) din Lege. Această prevedere nu trebuie însă să conducă la o discriminare a creditorilor care au un drept de preferinţă, în măsura în care, prin executarea individuală care se realizează asupra sumelor aflate în contul unic, rezultate din valorificarea bunurilor asupra cărora există acest drept, creditorul cu creanţă curentă ar primi mai mult decât ar fi primit în caz de faliment, cu încălcarea dreptului de preferinţă legal reglementat pentru creditorii ipotecari.

Practic, în anumite circumstanţe, un creditor cu o creanţă curentă, prin executarea individuală, va putea încasa în această executare mai mult decât ar putea lua echitabil în cadrul falimentului.

Relevant este faptul că executările silite la care se referă legiuitorul prin art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 88/2014, nu pot interveni decât în perioada de reorganizare, excluse fiind perioada de observaţie şi falimentul, deoarece art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 este situat în secţiunea a 6-a „Reorganizarea”, subsecţiunea 2 „Perioada de reorganizare”.

Se poate observa că executarea silită individuală permisă de textul legal sus-menţionat vizează creanţele curente iar regula privind tratamentul creanţelor curente este instituită prin art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, text care a fost modificat prin OUG nr. 88/2018 care prevede expres „Titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar ori cu privire la care acesta a omis să se pronunţe în termen de 15 zile de la data primirii cererii de plată sau recunoscută de judecătorul-sindic potrivit alin. (3), în cazul în care cuantumul creanţei depăşeşte valoarea-prag, poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii administratorului judiciar de admitere sau omitere a pronunţării asupra cererii de plată ori a hotărârii instanţei de judecată. Prevederile art. 143 alin. (2) şi (3) se vor aplica în mod corespunzător”.

Rezultă neechivoc faptul că disp. art.143 al.1 din Legea nr. 85/2014 se pot aplica doar pe perioada reorganizării judiciare, nicidecum în perioada de observaţie.

Opţiunea limitării executării silite doar la intervalul temporal care debutează după confirmarea planului de reorganizare este justificată de imperativul acordării celei de-a doua şanse reglementat de art. 4 pct. 2  din Legea nr. 85/2014 şi de scopul procedurii: instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea creanţelor într-o proporţie cât mai ridicată.

Dacă creditorii curenţi au dreptul să ceară falimentul în cazul neachitării de către  debitor a datoriilor curente, ei nu fac altceva decât să înlocuiască o etapă a procedurii colective cu o alta, scopul procedurii fiind respectat.

În schimb, dacă creditorii curenţi execută solit debitoarea în perioada de observaţie, atunci ei practic eludează scopul procedurii, recuperându-şi creanţa individual înainte de implementarea unui plan de reorganizare, scopul procedurii nefiind respectat în acest caz.

În consecinţă, cum în speţă debitoarea se află în perioada de observaţie şi nicidecum în reorganizare judiciară, nu sunt aplicabile disp. art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cum corect a reţinut de altfel şi judecătorul sindic anulând actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. .../61/90/1/2019/284731.

Faţă de consideraţiile relevate ce fac de prisos cercetarea celorlalte argumente ale părţilor vizând incidenţa unei aşa-zise „compensări” respectiv efectele unui act fiscal-decontul de TVA, cum criticile apelantei apar ca nefiind pertinente, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în conformitate cu disp. art. 480 Cod pr. civilă, apelul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare