Recurs. Critici nefondate referitoare la sentinţa instanţei de fond, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă.

- art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă;

- art.19 din Hotărârea Guvernului nr. 457/2011.

În privinţa motivelor contradictorii, recurenta susţine că acestea constau în aceea că, deşi singurul motiv care ar fi putut atrage nulitatea hotărârii senatului, cel legat de votul cu bile, a fost respins de către instanţa de fond, aceeaşi instanţă a pronunţat o hotărâre care intră în contradicţie vădită cu această soluţie dispunând, fără niciun alt motiv raportat concret şi strict la cauza de faţă, anularea hotărârii senatului.

Referitor la această critică, Curtea reţine că instanţa de fond a apreciat că motivul de nelegalitate invocat de reclamant constând în folosirea votului cu bile este nefondat, însă a constatat nelegalitatea hotărârii adoptate de Senatul Universităţi pârâte, din alte motive, legate de nerespectarea autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr.2695/R/2014 a Curţii de Apel Braşov, inclusiv a considerentelor acesteia.

Prin urmare, atât timp cât anularea hotărârii contestate a fost dispusă de către instanţa de fond din motivele arătate, faptul că un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamant a fost considerat nefondat nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.488 alin.(1) pct.6 Cod de procedură civilă.

În ce priveşte critica recurentei privind reţinerea de către instanţa de fond doar a unor motive străine de natura cauzei, Curtea apreciază că sentinţa atacată este temeinic şi coerent motivată, fiind expuse corect motivele care au condus la pronunţarea acestei sentinţe, toate aceste considerente fiind de natură a întemeia soluţiile date de instanţă cererilor şi excepţiilor invocate de părţi, astfel că şi această critică este nefondată.

Analizând, în continuare, criticile întemeiate pe dispoziţiile art.488 alin.(1) pct.8 Cod de procedură civilă, Curtea reţine că, în fapt, procedura de validare a concursului pentru ocuparea unui post de şef de lucrări în cadrul Facultăţii D. – Departamentul „E..”, concurs la care reclamantul a fost declarat câştigător, a fost reluată în Senatul Universităţii „B.” C., însă prin votul majorităţii membrilor Senatului s-a hotărât invalidarea raportului asupra acestui concurs.

În mod corect prima instanţă a apreciat că recurenta-pârâtă a procedat în contra dispoziţiilor şi considerentelor Deciziei nr.2695/R/03.12.2014 a Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în care s-a reţinut că nu mai este posibilă respingerea raportului concursului pentru motivul că reclamantul nu îndeplineşte una dintre condiţiile de participare la concurs, mai exact aceea de a deţine o diplomă de doctor în domeniul postului scos la concurs, condiţie care a fost verificată anterior şi a fost considerată îndeplinită prin prezentarea de către reclamant a diplomei de doctor, departamentul juridic al recurentei-pârâte emiţând avizul de participare şi fiind trimisă reclamantului invitaţia de participare la concurs în condiţiile art.19 din Hotărârea Guvernului nr.457/2011

Prin sentinţa civilă nr. 426/CA/22.03.2017, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Universitatea B. din C., a anulat pct. III.3 din Hotărârea nr. 39/04.11.2015 emisă de Senatul Universităţii B. C., a anulat pct. IV.3 din Hotărârea nr. 40/15.01.2016 emisă de Senatul Universităţii B. C., a obligat pârâta să procedeze conform dispoziţiilor deciziei civile nr. 2695/R/03.12.2014 a Curţii de Apel Braşov, la iniţierea procedurii de validare a raportului asupra concursului pentru ocuparea postului didactic de şef lucrări la Facultatea D. din data de 18.09.2012, prin care reclamantul a fost declarat câştigător şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Universitatea B. din C., solicitând  admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei pe fond şi respingerea acţiunii introductive.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că soluţia instanţei de fond este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă).

În acest sens, recurenta a arătat că Decizia Curţii de Apel Braşov nr. 2695/03.12.2014 a fost prezentată membrilor Senatului Universităţii, fiind astfel iniţiată procedura de validare a raportului asupra concursului pentru ocuparea postului didactic de şef de lucrări la Facultatea D., raportul fiind supus votului membrilor Senatului, rezultatul acestui vot fiind de respingere a raportului. Recurenta a mai arătat că însăşi instanţa de fond, prin respingerea argumentelor reclamantului legate de modalitatea de vot cu bile, a constatat că votul a fost legal exprimat în cadrul Senatului.

Recurenta a mai invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă, susţinând că pe de o parte sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, iar pe de altă parte sentinţa se întemeiază doar pe motive străine de natura cauzei.

În ce priveşte motivele contradictorii, recurenta a susţinut că acestea constau în faptul că deşi singurul motiv care ar fi putut atrage nulitatea hotărârii senatului, cel legat de votul cu bile, a fost respins de către instanţa de fond, aceeaşi instanţă a pronunţat o hotărâre care intră în contradicţie vădită cu această soluţie dispunând, fără nici un alt motiv raportat concret şi strict la cauza de faţă, anularea hotărârii senatului.

Referitor la critica ce vizează existenţa unor motive străine de natura cauzei, recurenta a arătat că instanţa de fond argumentează admiterea acţiunii doar pe temeiuri de fapt care nu au nicio legătură cu pricina de faţă, fiind invocate exclusiv aspecte analizate şi soluţionate în litigiile anterioare dintre părţi, fără a cerceta, concret, doar chestiunile particulare care puteau face obiectul prezentei pricini.

Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că faţă de motivele acţiunii introductive nu se indică nici un aspect de nelegalitate cu privire la modul de desfăşurare a şedinţelor Senatului din 04.11.2015 şi, respectiv 15.01.2016, ci doar se fac apărări în sensul că Senatul trebuia să valideze raportul asupra concursului, deşi reclamantul ignoră faptul că hotărârea Senatului, organism colectiv, se adoptă prin votul majorităţii membrilor săi, iar prin admiterea acţiunii reclamantului în sensul sugerat de acesta s-ar ajunge practic la ceea ce însăşi Curtea de Apel Braşov a arătat că nu este legal: substituirea voinţei pârâtei prin hotărârea Senatului.

În drept, recurenta a invocat aplicabilitatea prevederilor art.486 şi urm. Cod de procedură civilă, art.24 alin.(7) din H.G. nr. 457/2011, art. 31 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Senatului Universităţii, art. 297 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Recursul a fost timbrat cu 100 de lei taxă judiciară de timbru (f.3, 16).

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare (f.23-27), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării sale, intimatul, după ce a realizat o descriere amănunţită a stării de fapt, a susţinut că în mod corect instanţa de fond a reţinut temeinicia acţiunii sale şi a constatat nelegalitatea invalidării concursului la care a fost declarat admis.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 Cod de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Recursul declarat de pârâtă se întemeiază pe critici privind atât aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material, cât şi cuprinderea în sentinţa atacată a unor motive contradictorii şi doar a unor motive străine de natura cauzei.

Aceste critici se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă, dar nu sunt fondate.

În ce priveşte criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă, Curtea reţine că acestea vizează atât existenţa unor motive contradictorii, cât şi întemeierea sentinţei atacate doar pe motive străine de natura cauzei.

În privinţa motivelor contradictorii, recurenta susţine că acestea constau în aceea că, deşi singurul motiv care ar fi putut atrage nulitatea hotărârii senatului, cel legat de votul cu bile, a fost respins de către instanţa de fond, aceeaşi instanţă a pronunţat o hotărâre care intră în contradicţie vădită cu această soluţie dispunând, fără niciun alt motiv raportat concret şi strict la cauza de faţă, anularea hotărârii senatului.

Referitor la această critică, Curtea reţine că instanţa de fond a apreciat că motivul de nelegalitate invocat de reclamant constând în folosirea votului cu bile este nefondat, însă a constatat nelegalitatea hotărârii adoptate de Senatul Universităţi pârâte, din alte motive, legate de nerespectarea autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 2695/R/2014 a Curţii de Apel Braşov, inclusiv a considerentelor acesteia.

Prin urmare, atât timp cât anularea hotărârii contestate a fost dispusă de către instanţa de fond din motivele arătate, faptul că un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamant a fost considerat nefondat nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă.

În ce priveşte critica recurentei privind reţinerea de către instanţa de fond doar a unor motive străine de natura cauzei, Curtea apreciază că sentinţa atacată este temeinic şi coerent motivată, fiind expuse corect motivele care au condus la pronunţarea acestei sentinţe, toate aceste considerente fiind de natură a întemeia soluţiile date de instanţă cererilor şi excepţiilor invocate de părţi, astfel că şi această critică este nefondată.

Analizând, în continuare, criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, Curtea reţine că, în fapt, procedura de validare a concursului pentru ocuparea unui post de şef de lucrări în cadrul Facultăţii D. – Departamentul „E.”, concurs la care reclamantul a fost declarat câştigător, a fost reluată în Senatul Universităţii „B.” C., însă prin votul majorităţii membrilor Senatului s-a hotărât invalidarea raportului asupra acestui concurs.

În mod corect prima instanţă a apreciat că recurenta-pârâtă a procedat în contra dispoziţiilor şi considerentelor Deciziei nr. 2695/R/03.12.2014 a Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în care s-a reţinut că nu mai este posibilă respingerea raportului concursului pentru motivul că reclamantul nu îndeplineşte una dintre condiţiile de participare la concurs, mai exact aceea de a deţine o diplomă de doctor în domeniul postului scos la concurs, condiţie care a fost verificată anterior şi a fost considerată îndeplinită prin prezentarea de către reclamant a diplomei de doctor, departamentul juridic al recurentei-pârâte emiţând avizul de participare şi fiind trimisă reclamantului invitaţia de participare la concurs în condiţiile art.19 din Hotărârea Guvernului nr. 457/2011.

De asemenea, în mod corect a constatat instanţa de fond că unicul motiv de nelegalitate pentru care anterior, prin Decizia nr. 2695/R/03.12.2014 a Curţii de Apel Braşov, a fost invalidat raportul concursului, ar fi fost cel legat de procedura de votare.

Critica recurentei în sensul că prin admiterea acţiuni reclamantului se ajunge la substituirea voinţei pârâtei cu cea a instanţei de judecată nu este fondată, întrucât instanţa de fond a observat în mod corect că din considerentele Deciziei nr. 2695/R/03.12.2014 a Curţii de Apel Braşov rezultă că procedura de validare care urma a fi iniţiată de pârâtă trebuia să respecte cele expuse în considerentele acestei decizii, inclusiv reţinerile privind nelegalitatea respingerii raportului concursului pentru motivul neîndeplinirii de către reclamant a unei condiţii de participare, condiţie pe care anterior, la înscrierea reclamantului pentru a participa la concurs, pârâta a considerat-o îndeplinită.

De asemenea, Curtea reţine că Senatul Universităţii nu avea niciun motiv legal de a proceda din nou la invalidarea concursului câştigat de reclamant, astfel cum în mod temeinic şi legal a arătat şi instanţa de fond în sentinţa recurată.

 Faţă de considerentele care preced, Curtea apreciază că sunt în totalitate nefondate criticile aduse de recurentă sentinţei instanţei de fond, drept pentru care, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) Cod de procedură civilă, va respinge recursul declarat şi va menţine sentinţa atacată.

Totodată, în temeiul prevederilor art. 494 combinat cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură civilă, va fi obligată recurenta-pârâtă  să plătească intimatului-reclamant suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, dovedite de acesta.

Domenii speta

Spete similare