Arestarea preventivă în cazul infracţiunii de luare de mită

- art. 223 Cod de procedură penală

Prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o anumită perioadă de timp.

S-a reţinut că prin încheierea de şedinţă nr.178/UP din 03.11.2021 pronunţată în dosar nr. xxxx/62/2021, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Braşov, în baza art. 227 alin. 1 Cod procedură penală a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în dosar penal nr. xxx/P/2021 privind luarea măsurii arestării preventive faţă de  inculpatul A. şi în baza art. 220 raportat la art. 219 alin. 9 Cod procedură penală s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu pe o durată de 30 zile.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin referatul procurorului din cadrul Ministerului Public Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov cu nr. xxx/P/2021 din 3.11.2021 s-a propus în temeiul art. 224 Cod de procedură penală, art. 223  alin. (2)  din Cod de procedură penală raportat la art. 202 alin. (1) şi (3) din Cod de procedură penală arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.11.202,  a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de "luare de mită” prev. de art. 289 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Codul penal – 3 acte materiale, constând în aceea că:

- la data de 26.10.2021, în calitate de medic primar chirurgie cardiovasculară din cadrul Spitalului B. a pretins suma de 10.000 lei de la numita C. – pacient internat la această unitate spitalicească - în legătură cu o intervenţie chirurgicală constând în triplu bypass aorto – coronariancu AMIS/ADA, grefon venos safen autolog inversat drept izolat pe artera interventriculară posterioară şi prima marginală în circulaţie extracorporeală pe care urma să o suporte pacienta în zilele următoare;

- la data de 29.10.2021, în calitate de medic primar chirurgie cardiovasculară din cadrul Spitalului B. a primit suma de 2000 lei de la fiul pacientei C. – martorul D. – aceasta reprezentând o parte din suma de 10.000 lei pretinsă la data de 26.10.2021 de la pacienta C. internată la această unitate spitalicească în legătură cu operaţia pe care acesta a efectuat-o în data de 27.10.2021.

- la data de 02.11.2021, medicul A. a fost surprins în flagrant după ce a primit suma de 8000 de lei de la martorul E. - sumă reprezentând diferenţa de la suma de 10.000 lei pretinsă de la pacienta C. la data de 26.10.2021 relativ la intervenţia chirurgicală pe care acesta a efectuat-o la data de 27.10.2021 în calitate de medic primar chirurgie cardiovasculară din cadrul Spitalului B.

Analizând propunerea de arestare preventivă, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a reţinut vă prin ordonanţa nr. xxx/P/2021 din data de 02.11.2021 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „luare de mită” prev. de art. 289 alin. 1 din Codul penal.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, solicitând luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Analizând contestaţia, după ce Curtea a constatat că sunt probe temeinice ce pot convinge un observator obiectiv că inculpatul i-a pretins pacientei C. în data de 26.10.2021, deci cu o zi înainte de data programată a intervenţiei chirurgicale, suma de 10.000 de lei, sumă pe care a şi primit-o în datele de 29.10.2021 şi 02.11.2021, fapta sa putând constitui infracţiunea de luare de mită, în varianta de reglementare a noului Cod penal, a reţinut că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o anumită perioadă de timp.

În concret, Curtea a reţinut amploarea fenomenului corupţiei în sistemul sanitar de stat din România (apărătorul inculpatului a afirmat în faţa instanţei de control judiciar : „nu cred că e cineva din această sală (personal sau prin alte persoane) care să nu fi oferit o atenţie vreunui medic care l-a tratat”), concept care, din păcate, a fost acceptat de majoritatea pacienţilor care se simt obligaţi să recompenseze medicul ce i-a tratat, deşi, de o perioadă relativ scurtă de timp, salariile câştigate de medici în reţeaua de stat, astfel cum este cazul şi în speţa de faţă, sunt cu mult peste media salariilor din alte domenii de stat sau chiar din privat, majorare a veniturilor ce s-a realizat de către stat şi pentru a atenua sau a elimina acest fenomen al remiterii de sume de bani în sistemul sanitar de stat.

Mai grav s-a considerat a fi în speţa de faţă, astfel cum s-a arătat mai sus, că inculpatul pare să-i fi pretins încă de dinainte de intervenţie, pacientei, o sumă mare de bani pentru toate standardele din România, nu numai pentru veniturile atât de modeste ale pacientei încât se pare că nici nu a înţeles despre ce sumă era vorba, inculpatul expunându-i acesteia, practic, „preţul” acestei intervenţii, pe care trebuia să-l plătească şi pe care l-a şi plătit după intervenţie.

În aceste circumstanţe, Curtea a considerat, sub aspectul existenţei pericolului, că fapta presupus a fi fost săvârşită prezintă o asemenea gravitate care face ca reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni, imediat după prinderea în flagrant a inculpatului, să fie una de natură a provoca tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o anumită perioadă de timp. Se impune deci o reacţie fermă a autorităţilor în faţa unor asemenea acuzaţii.

 Pericolul pentru ordinea publică rezultă deci din starea de nelinişte şi sentimentul de profundă insecuritate resimţit în rândul societăţii civile, generat de periculozitatea deosebită a unor astfel de fapte pentru care este cercetat inculpatul şi din rezonanţa socială negativă a faptului că persoana asupra căreia planează acuzaţii deosebit de grave este cercetată sub imperiul unor măsuri mai puțin restrictive, impunându-se astfel o ripostă mai fermă din partea autorităţilor.

Curtea a considerat că lăsarea inculpatului sub măsura arestului la domiciliu ar fi de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia şi cei care concurează la înfăptuirea sa nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii, mai ales în situaţia în care inculpatul este acuzat de comiterea unei infracţiuni cu înalt grad de pericol social, reflectat chiar în modalitatea în care se presupune că acţiunea infracţională ar fi fost comisă, precum şi în regimul sancţionator stabilit de lege pentru această infracţiune. 

Curtea a mai apreciat deci că există, la acest moment, temerea că s-ar crea o stare de nesiguranţă în rândul societăţii civile, ce ar putea fi generată prin lăsarea sub puterea arestului la domiciliu, a inculpatului, astfel că se impune, pentru protejarea interesul general al societăţii, luarea celei mai severe măsuri preventive.

Cu privire la persoana inculpatului, aprecierile sale profesionale sunt notorii în lumea medicală, dar instanţa de control judiciar a considerat că aprecierea pericolului concret al acestuia pentru ordinea publică, trebuie să ţină seama de faptul că, cu atât mai mult calitatea sa socială şi profesională, trebuia să îl situeze pe inculpat  pe o poziţie din care, într-o ordine socială normală, se impunea a fi exclusă recurgerea la săvârşirea oricăror acte de corupţie.

Inculpatul nu prezintă nicio justificare pentru faptele pe care pare că le-ar fi săvârşit, deţinând nu numai o foarte bună pregătire profesională, cât şi suficiente resurse financiare lunare, plătite tot de către stat, astfel că, şi din acest motiv, tulburarea ordinii sociale, apare ca fiind una destul de serioasă, la acest moment procesual.

Cu privire la persoana inculpatului, dincolo de aspectele de necontestat privind integrarea socială, profesională şi lipsa antecedentelor penale, instanţa de control judiciar a mai reţinut modalitatea în care acesta înţelege să se poziţioneze în raport cu acuzaţiile ce i se aduc. Deşi apărătorul acestuia recunoaşte cele două primiri de sume de bani în legătură cu îndeplinirea de către inculpat a atribuţiilor de serviciu, iar probele analizate mai sus sunt apte să convingă un observator obiectiv că inculpatul nu numai că ar fi primit cele două sume, dar se pare că a şi pretins, mai înainte de primire, respectiva sumă, inculpatul, persoană cu o foarte bună pregătire intelectuală, în ultimul cuvânt în faţa instanţei de control judiciar, pare că vorbeşte despre cu totul altceva decât despre acuzaţiile aduse, arătând că „nu am apreciat că consultul într-un cabinet privat care este la distanţă de momentul în care pacienţii săi trataţi s-au externat din sistemul de stat, poate crea asemenea gravitate asupra comportamentului meu. Consider că consultul într-un cabinet privat este o decizie a pacientului – dacă să vină sau să nu vină – iar ca urmare aici a fost eroarea sa de a nu realiza gravitatea faptelor”.

Curtea a considerat deci că inculpatul nu-şi asumă nimic din toate aceste acuzaţii, ca şi cum ar fi total străin de acuzaţiile pentru care s-a propus arestarea sa preventivă, iar singura sa vină ar fi aceea că a primit la consultul din cabinetul privat pe pacienta C..

Ca atare, fapta presupus a fi  comisă, natura acesteia, modalitatea de comitere arătată mai sus ca şi calitatea inculpatului în care a comis această faptă, respectiv de medic, prin starea de pericol pentru ordinea publică reliefată, impun o reacţie mai fermă a autorităţilor, astfel încât măsura preventivă aptă să contribuie la buna desfăşurare a procesului penal în continuare, măsură necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, nu poate fi decât arestul preventiv.

Astfel, Curtea a considerat că sunt întrunite toate condiţiile de arestare preventivă a inculpatului A. şi, în baza art. 204 Cod procedură penală şi art. 425 indice 1 alineat 7 punct 2 litera a Cod de procedură penală a admis contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva încheierii nr. 178/UP/03.11.2021 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Braşov în dosarul penal nr. xxxx/62/2021, pe care  a desfiinţat-o cu privire la soluţionarea propunerii de arestare preventivă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A..

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 204 alineat 10 şi art. 226 Cod de procedură penală a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi, în consecinţă, în baza art. 202 alineat 1, 3 şi 4 litera e Cod de procedură penală, art. 223 alineat 2 Cod de procedură penală, a dispus arestarea preventivă pe o durată de 27 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, a inculpatului A..

Domenii speta

Spete similare