8.Plângere contravențională. Depășirea limitei legale de viteză. Prezumţia de nevinovăţie de care a beneficiat petentul a fost înlăturată de probele administrate

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 14.01.2021 sub nr. 265/315/2021, petentul FCA a solicitat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - SERVICIUL RUTIER, anularea procesului-verbal de contravenţie seria PBW nr. XXX din 06.01.2021.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esenţă, că la data de 06.01.2021, în jurul orei 15,45, se deplasa pe XXX Bucureşti, sector 1, la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare XXX, când a fost oprit de un agent de poliţie, care i-a solicitat actele fără să-i prezinte un motiv anume. Agentul constatator a descris fapta în mod incomplet şi a refuzat să facă menţiunile solicitate, deşi era vorba de elemente esenţiale pentru respectarea dreptului la apărare.

A susţinut petentul că autoturismul condus de el nu se deplasa într-un regim de viteză angajat ferm pentru a depăşi limita legală de viteză, solicitând instanţei să facă aplicarea garanţiilor procesuale instituite de art.6 CEDO, anume aplicarea prezumţiei de nevinovăţie.

În drept, au fost invocate disp. art.16,17,19 din OG 2/2001, art.19 din OUG 195/2002.

Intimata a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgovişte, iar pe fond solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal de contravenţie ca fiind legal şi temeinic.

Prin sentinţa civilă nr.1637/28.04.2021, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 11.06.2021 sub nr.265/315/2021.

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri şi înregistrarea video făcută de aparatul radar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PBW nr. XXX din 06.01.2021, a fost sancţionat petentul cu amendă în cuantum de 870 lei, reţinându-se în sarcina sa că în ziua de 06.01.2021, în jurul orei 15,42, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX pe Şos. XXX din Bucreşti, sector 1, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 88 km/h, pe un sector de drum unde viteza legală era de 50 km/h, faptă prevăzută de art.121 alin.1 din R.A. al OUG nr.195/2002 şi sancţionată de art.101 alin.2 rap. la art.108 alin.1 lit.c pct.13 din OUG nr. 195/2002, republicată.

Analizând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contravenţional în conformitate cu dispoziţiile art.34 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa retine următoarele:

Sub aspectul legalităţii, instanţa apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenţiei PBW nr.XXX din 06.01.2021 a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.16 si 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. Totodată, faptei descrise în cuprinsul procesului-verbal i s-a dat o corectă încadrare juridică, contestatorul fiind sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.121 alin.1 din R.A. al OUG nr.195/2002 şi sancţionată de art.101 alin.2 rap. la art.108 alin.1 lit.c pct.13 din OUG nr. 195/2002, republicată.

Instanţa apreciază că susţinerile petentului privind nulitatea procesului-verbal pentru vicii de formă sunt neîntemeiate, fiind lipsite de suport.

Astfel, în opinia instanţei, agentul constatator a făcut o descriere corespunzătoare a faptei reţinute în sarcina contraveninetului, precizând suficiente elemente care să contureze situaţia de fapt, fiind indicat şi locul săvârşirii faptei conform art.17 din OG nr.2/2001, iar afirmaţia reclamantului în sensul că descrierea faptei este incompletă, lipsind elemente esenţiale petnru stabilirea vinovăţiei, nu este de natură să atragă nulitatea actului sancţionator; instanţa apreciază că modalitatea în care a fost descrisă contravenţia de către agentul de poliţie este adecvat şi lămuritor.

Mai mult, o asemenea împrejurare poate atrage nulitatea procesului-verbal contestat doar în măsura în care se invocă şi dovedeşte o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului sancţionator, ceea ce petentul nu a relizat.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa retine ca, potrivit dispoziţiilor art.249 din CPC, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. O simplă afirmaţie a petentului prin care se susţine o situaţie de fapt contrară celei reţinute prin procesul-verbal, nu face dovada netemeiniciei acestuia, în lipsa altor elemente probatorii.

La data de 06.01.2021, în jurul orei 15,42, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX pe XXX, sector 1, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 88 km/h, pe un sector de drum unde viteza legală era de 50 km/h.

Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza procesului-verbal seria PBW nr.XXX şi a înregistrării făcute cu aparatul radar.

Astfel, intimata a ataşat la dosar înregistrarea radar pe suport DVD şi printurile acesteia, ce surprind momentul constatării contraventiei (f.27,29, dosar jud. Târgovişte), din care rezultă că la data de 06.01.2021, în jurul orei 15,42, autoturismul cu nr. de inmatriculare DB-93-DDA, condus de petent, a circulat cu viteza de 88 km/h pe XXX, sector 1.

Prin urmare, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator corespunde realităţii, proba fiind făcută de înregistrarea radar consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale şi constatările personale ale agentului de poliţie.

Instanţa consideră că prezumţia de nevinovăţie de care a beneficiat petentul a fost înlăturată de probele administrate, respectiv de înregistrarea efectuată cu aparatul radar şi prezumţia de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliţie, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.

Instanţa reţine faptul că, inclusiv în cauza Anghel contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanţele pot folosi prezumţiile pentru stabilirea vinovăţiei unei persoane, dacă aceste prezumţii sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei şi păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

În speţă, este rezonabilă prezumţia că cele consemnate în procesul-verbal corespund realităţii, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârşirea contravenţiei şi a consemnat ceea ce a văzut (situaţie asemănătoare cu procedura infracţiunii flagrante).

Aspectul ca, in principiu, prezumtia de nevinovatie poarta si asupra sarcinii probei, in sensul ca aceasta ar reveni intimatei, iar indoiala profita persoanei acuzate, nu este de natura ca simpla invocare a acesteia sa conduca, automat, la admiterea contestatiei formulate si la anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europenă a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumtii de fapt si de drept, atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Frantei).

Având în vedere că un agent al statului a constatat fapta săvârşită de petent pe baza înregistrării efectuate cu mijloace tehnice specifice (aparat radar), încheind în acest sens un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspect necontestat de către petent, în condiţiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de acesta, instanţa apreciază că plângerea contravenţională formulată este neîntemeiată.

Instanţa nu va avea în vedere nici argumentele reclamantului în sensul că s-au deplasat mai multe autovehicule în raza de măsurare a aparatului, cu repercusiuni asupra preciziei vitezei înregistrate. Dincolo de faptul că acestea reprezintă simple susţineri nedovedite, din imaginile ataşate la dosar reiese cu certitudine faptul că viteza de 88 km/h reprezintă viteza de deplasare a autoturismului condus de petent (f.27).

Pentru aceleaşi raţiuni, sunt lipsite de fundament şi afirmaţiile petentului cu privire la necesitatea aplicării principiului in dubio pro reo, câtă vreme, dupa cum s-a arătat deja, printurile foto depuse la dosar confirmă faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX, condus de petent, a circulat în ziua de 06.01.2021, în jurul orei 15,42, cu viteza de 88 km/h.

Mai mult, instanţa reţine că acesta a semnat actul sancţionator, în cuprinsul căruia s-a menţionat la rubrica Alte menţiuni că nu are obiecţiuni, de unde concluzia că şi-a însuşit ca reală situaţia de fapt reţinută de agentul constatator în momentul în care i-a fost adusă la cunoştinţă.

Ca atare, instanţa apreciază că petentul nu a răsturnat prezumţia relativă de adevăr de care se bucură cele reţinute de agentul constatator cu privire la situaţia de fapt, în condiţiile în care intimata a probat faptul că autoturismul condus de petent a depăşit viteza legală maxim admisă pe sectorul de drum respectiv.

Faţă de considerentele expuse, instanţa apreciază că plângerea formulată este neîntemeiată, urmând să o respingă, conform disp. art.34 din O.G. nr.2/2001 şi să menţină procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PBW nr.XXX din data de 20.01.2021 ca fiind legal şi temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petentul FCA în contradictoriu cu intimata DGPMB - SERVICIUL RUTIER, ca neîntemeiată.

Menţine procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria PBW nr.XXX din data de 20.01.2021 întocmit de intimată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 11.11.2021.

Domenii speta

Spete similare