Infracțiuni contra patrimoniului

Dosar nr. [...]

[...]

JUDECĂTORIA [...]

Sentinţa penală nr. 428

Şedinţa publică din data de 26.03.2021

 Instanţa constituită din: 

[...]: [...] [...]

GREFIER: [...] [...]

Ministerul Public  - Parchetul de pe lângă Judecătoria [...] –

 reprezentat de procuror  [...] [...]

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul [...] [...] [...]  (fiul lui [...] şi [...], născut la data de 15.04.1979 în oraş [...], jud. [...], domiciliat în sat [...], com. [...], judeţul [...], iar fără forme legale în mun. [...], , str. [...] [...] nr. 142 bl. B2, sc. B, ap.51, posesor al CI seria VN nr. [...], divorţat, [...] [...], stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, cetăţenia română, cu antecedente penale, trimis în judecată prin [...] nr. 1165/P/2018 al  Parchetului de pe lângă Tribunalul [...] pentru infracţiunea de înşelăciune şi evaziune fiscală, fapte prev. şi ped. de art. 244 alin.1 Cod Penal (4 fapte) şi art. 4 din Legea 241/2005 rep., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod Penal.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de  12.03.2021, note consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, în vederea deliberării, a stabilit  termen pentru pronunţare asupra cauzei, astăzi.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele :

Prin rechizitoriul nr. 1165/P/2018 din data de 10.02.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul [...], înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 12.02.2020 sub nr. [...], s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului [...] [...] [...] pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] – [...]), înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] - [...]), înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] [...]) şi înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] [...]) şi evaziune fiscală, faptă prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul [...] [...] [...], în calitate de administrator al [...]. [...] [...] [...]. [...], jud. [...], în perioada septembrie 2017 – iulie 2019 a indus în eroare persoanele vătămate [...] [...] – [...], [...] [...] – [...], [...] [...] [...] şi [...] [...] [...], că le va executa mobilier, a încheiat cu acestea contracte de execuţie, în condiţiile în care societatea nu avea punct de lucru declarat şi nu avea angajaţi, pentru care a încasat suma totală de [...] lei şi 400 euro, nu a executat mobilierul şi nu a restituit decât suma de 3000 lei, iar în timpul cercetărilor a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale în termen termen de cel mult 15 zile de la somaţie.

Situaţia de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost reţinută în baza următoarelor mijloace de probă: plângerile persoanelor vătămate, declaraţiile persoanelor vătămate, documente contabile, facturi fiscale şi ordine de plată, contractele de execuţie mobilier, fişă informare emisă de Oficiul Naţional al [...] Comerţului, adrese [...] [...], adresa nr. [...] a Primăriei comunei [...], sentinţa penală nr. [...] a Tribunalului [...], referat cu propunere de clasare, adresa nr. [...] a [...], raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. [...], întocmit în cadrul dosarului penal nr. 1165/P/2018 de către inspectorul antifraudă din cadrul Direcţiei Generale [...] [...] - Direcţia de [...] a [...], ordonanţa de predare înscrisuri din data de 08.05.2019 de către [...] [...] [...]., declaraţii suspect/inculpat.

[...] parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunţată la data de 25.03.2020, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1165/P/2018 din data de 10.02.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul [...], dispunând începerea judecăţii.

La termenul de judecată cu procedura legal îndeplinită din data de 30.10.2020, înainte de citirea actului de sesizare a instanţei, instanţa a luat act de declaraţiile notariale prin care persoanele vătămate/părţi civile [...] [...] – [...], [...] [...]-[...], [...] [...] – [...] şi [...] [...] – [...] precizează că s-au împăcat cu  inculpatul [...] [...]-[...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune şi că nu mai au pretenţii materiale sau penale de la acesta. De asemenea, inculpatul a precizat că s-a împăcat cu acestea.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a [...] [...], invocată de reprezentantul Ministerului Public.

La termenul de judecată cu procedura legal îndeplinită din data de 11.12.2020, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 [...]., a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului faptele pentru care a fost trimis în judecată şi încadrarea juridică a acestora, precum şi împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declaraţie, atrăgându-i, totodată, atenţia că, dacă va da o declaraţie, tot ceea ce va spune va putea fi folosit şi împotriva sa. De asemenea, instanţa i-a comunicat inculpatului posibilitatea de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10 [...].

Inculpatul a consimţit să dea declaraţie şi în faţa instanţei, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Inculpatul nu a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze potrivit procedurii simplificate, cercetarea judecătorească efectuându-se potrivit procedurii de drept comun.

Pe parcusul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat inculpatului proba cu înscrisuri, acesta depunând la dosarul cauzei acte medicale. Totodată, s-au solicitat relaţii de la [...]. [...] – Serviciul de [...] a [...] Economice.

Analizând şi coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:

În fapt, inculpatul [...] [...] [...] este asociat unic şi administrator al [...]. [...] [...] [...]. [...], jud. [...], ce are ca obiect principal de activitate “fabricarea de mobilă” (filele 196 – 198 din dosarul de urmărire penală).

La data de 19.03.2018, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul [...], sub nr. 1165/P/2018, sesizarea numitei [...] [...], în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul [...] [...] [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 Cod Penal.

La data de 09.03.2018, a fost înregistrată la [...]. [...] – Serviciul de [...] a [...] Economice, petiţia cu nr. 4812, prin care numita [...] [...] [...] reclama aspecte similare, indicându-l ca autor pe numitul [...] [...] [...], în calitate de reprezentant al [...]. [...] [...] [...].

La data de 25.03.2018 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul [...], sub nr. 1249/P/2018, sesizarea numitului [...] [...]-[...] în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul [...] [...]-[...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 Cod Penal.

La data de 26.11.2019 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul [...], sub nr. 2640/P/2019, sesizarea numitei [...] [...] [...] în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul [...] [...]-[...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 Cod Penal.

Toate sesizările mai sus menţionate au fost reunite, cercetările fiind efectuate în cadrul dosarului penal nr. 1165/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul [...].

Pe parcursul cercetărilor, organele de cercetare penală i-au solicitat numitului [...] [...] [...], iniţial verbal, cu ocazia audierii în calitate de martor în data de 01.04.2019 şi ulterior în baza ordonanţei de predare înscrisuri nr. [...] din 08.05.2019, să predea, în temeiul art. 169 – 170 din Codul de Procedură Penală, documentele de evidenţă contabilă aparţinând [...]. [...] [...] [...]., motivat de faptul că acestea pot fi folosite ca mijloace de probă în cauză. (filele nr. 180 – 181 din dosarul de urmărire penală).

[...] [...] [...] nu s-a conformat, declarând la data de 03.06.2019, în calitate de suspect, că nu a predat documentele de evidenţă contabilă aparţinând [...]. [...] [...] [...]. la termenul stabilit, respectiv 08.05.2019, deoarece documentele de evidenţă contabilă nu erau aranjate, iar ulterior, la data de 20.05.2019, termen menţionat în ordonanţa de predare înscrisuri nr. [...] din 08.05.2019, nu le-a prezentat deoarece era bolnav la domiciliul din mun. [...], urmând ca până la data de 19.05.2019 să facă dovada acestui fapt (prezentarea la [...] [...] [...].

În cele din urmă, la data de 05.06.2019, inculpatul s-a conformat solicitărilor organelor de cercetare penală, predând documentele solicitate.

1. Cu privire la cele patru infracţiuni de înşelăciune, fapte prev. de art. 244 alin. 1 din Codul Penal, în urma probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul [...] nr. 1165/P/2018 din 10.02.2020, s-a reţinut în fapt că, inculpatul [...] [...]-[...], în calitate de administrator al [...]. [...] [...] [...]. [...], jud. [...], în perioada septembrie 2017 – iulie 2019 a indus în eroare persoanele vătămate [...] [...] – [...], [...] [...] – [...], [...] [...] [...] şi [...] [...] [...], că le va executa mobilier, a încheiat cu acestea contracte de execuţie, în condiţiile în care societatea nu avea punct de lucru declarat şi nu avea angajaţi, pentru care a încasat suma totală de [...] lei şi 400 euro, nu a executat mobilierul şi nu a restituit decât suma de 3000 lei.

Potrivit art. 244 alin. 3 [...]., în cazul infracţiunii de înşelăciune există posibilitatea împăcării părţilor şi se stipulează faptul că împăcarea înlătură răspunderea penală. Astfel, faţă de dispoziţiile art. 159 [...]. potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală, stinge acţiunea civilă şi produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit dacă are loc până la citirea actului de sesizare, instanţa, în baza art. 396 alin. 1, 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. g [...], va înceta procesul penal, având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] – [...]), înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] - [...]), înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] [...]) şi înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] [...]), de către inculpatul [...] [...] [...], fiul lui [...] şi [...], născut la data de 15.04.1979 în oraş [...], jud. [...], cu domiciliul în sat [...], com. [...], jud. [...], fără forme legale în mun. [...], str. [...] [...] nr. 42, bl. B2, sc. B, ap. 51, [...] [...], cetăţenie română, divorţat, stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, cu antecedente penale, ca urmare a împăcării cu persoanele vătămate [...] [...] – [...], [...] [...] – [...], [...] [...] - [...] şi [...] [...] – [...].

2. În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 rep., s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei faptul că, inculpatul  [...] [...] [...], în timpul cercetărilor, a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale în termen termen de cel mult 15 zile de la somaţie.

S-a arătat că, la data de 01.04.2019, numitul [...] [...]-[...] a fost audiat în prezenta cauză, în calitate de martor, fiindu-i solicitate cu această ocazie, în vederea efectuării de verificări, documentele de evidenţă contabilă aparţinând [...]. [...] [...] [...]., din perioada 01.01.2017 – 31.12.2018, martorul obligându-se ca până la data de 08.05.2019 să pună la dispoziţia organelor de cercetare penală documentele socilitate.

Întrucât la data de 08.05.2019 inculpatul nu s-a prezentat cu documentele solicitate, organele de cercetare penală au emis ordonanţa de predare înscrisuri din data de 08.05.2019, în baza căreia documentele urmau să fie predate de către inculpat până la data de 20.05.2019 la sediul [...]. [...]. Ordonanţa i-a fost comunicată inculpatului la data de 08.05.2019. 

Inculpatul [...] [...]-[...] nu a predat nici până la data de 20.05.2019 documentele solicitate de organele de cercetare penală.

La data de 03.06.2019, fiind audiat în calitate de suspect, [...] [...]-[...] a precizat că nu a predat documentele de evidenţă contabilă aparţinând [...]. [...] [...] [...]. la termenul stabilit, respectiv 08.05.2019, deoarece documentele de evidenţă contabilă nu erau aranjate, iar ulterior, la data de 20.05.2019, termen menţionat în ordonanţa de predare înscrisuri nr. [...] din 08.05.2019, nu le-a prezentat deoarece era bolnav la domiciliul din mun. [...], urmând ca până la data de 19.05.2019 să facă dovada acestui fapt (prezentarea la [...] [...] [...].

Documentele de evidenţă contabilă aparţinând [...]. [...] [...] [...]. nu au fost prezentate de inculpat nici cu ocazia audierii în calitate de suspect, la data de 03.06.2019, acesta motivând faptul că persoana care se ocupă de evidenţa contabilă a societăţii era plecată din ţară, urmând ca la data de 04.06.2019, ora [...], să prezinte organelor de cercetare penală documentele de evidenţă contabilă solicitate.

La data de 05.06.2019, inculpatul [...] [...]-[...], însoţit de apărătorul ales av. [...] [...] [...], a predat organelor de poliţie, documentele de evidenţă contabilă aparţinând [...]. [...] [...] [...]. menţionate în ordonanţa de predare înscrisuri nr. [...] din 08.05.2019, fiind întocmit un proces verbal în acest sens.

Reţinând această situaţie de fapt, procurorul de caz a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 rep., constând în refuzul nejustificat al inculpatului de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare sau fiscale, în termen de 15 zile de la somaţie.

S-a arătat că potrivit literaturii de specialitate şi practicii judiciare, infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 rep. este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat. În consecinţă, împiedicarea efectuării verificărilor constituie scopul ce califică intenţia, iar nu urmarea imediată, astfel încât nu prezintă relevanţă dacă verificările au fost efectuate sau nu. De asemenea, nu este necesară angajarea concomitentă a răspunderii inculpatului pentru alte fapte contravenţionale sau penale aflate într-o conexitate consecvenţională sau etiologică.

S-a reţinut că infracţiunea subzistă şi în situaţia în care, ulterior, verificările efectuate de organele competente nu relevă încălcări ale normelor fiscale.

S-a arătat că inculpatul a oferit, pe rând, mai multe justificări inacţiunii sale, însă acestea nu pot fi credibile, atât timp cât inculpatul, în calitate de administrator al societăţii comericiale, era pe deplin conştient de obligaţiile care îi reveneau în această calitate, precum şi de consecinţele nerespectării acestora. (practică judiciară Evaziunea fiscală Ed. Universul Juridic, 2018 – Curtea de Apel [...], Secţia a [...] penală, Decizia [...], nepublicată).

În vederea stabilirii dacă inculpatul [...] [...]-[...] a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii sumele de bani încasate cu titlu de avans execuţie mobilier de la clienţi, dacă a emis documente justificative în acest sens, precum şi dacă au fost returnate aceste sume de avans, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul [...] nr. 1165/P/2018 din 03.10.2019 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice pentru a se stabili dacă a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. [...], întocmit în cadrul dosarului penal nr. 1165/P/2018, de către inspectorul antifraudă din cadrul Direcţiei Generale [...] [...] – Direcţia de [...] a [...] au fost constatate următoarele:

- [...]. [...] [...] [...]. a înregistrat în evidenţa contabilă sumele de bani încasate cu titlu de avans execuţie mobilier de la clienţi şi a emis documente justificative în acest sens. De asemenea, a înregistrat în contabilitate, veniturile obţinute de la clienţii [...] [...] – [...], [...] [...] [...] şi [...] [...]-[...] şi facturate în cursul anului [...] Din documentele prezentate, s-a constatat că societatea a livrat scriptic mobilierul comandat de clienţi. Chiar dacă din cercetări ar rezulta că lucrările nu au fost executate în realitate, bugetul de stat nu a fost prejudiciat, deoarece societatea a înregistrat veniturile în contabilitate, în baza facturilor emise în cursul anului [...]

S-a apreciat astfel că, prin refuzul de a preda organelor de cercetare penală documentele solicitate, inculpatul a comis infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Instanţa apreciază că o astfel de interpretare vine în contradicţie cu dreptul la apărare al inculpatului.

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal îl reprezintă “Prezumţia de nevinovăţie”.

Prezumţia de nevinovăţie constituie atât o garanţie procedurală legată în sensul ei clasic în noţiunea de sarcină a probei şi de necesitatea dovedirii comiterii faptei dincolo de orice dubiu rezonabil, cât şi un drept subiectiv nepatrimonial.

În cadrul regulilor procedurale, prezumţia de nevinovăţie îşi găseşte, de cele mai multe ori, aplicabilitatea ca garanţie procedurală în materia probei; suspectul sau inculpatul nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia, putând uza de dreptul la tăcere; sarcina probei incumbă organelor de urmărire penală, care sunt obligate să administreze probele necesare pentru dovedirea existenţei faptei, a elementelor constitutive ale infracţiunii, sub aspect subiectiv şi obiectiv, precum şi a lipsei vreunui impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzut de art. 16 din Codul de Procedură Penală. În acest sens, art. 6 din [...] 2016/343/UE prevede că statele membre se asigură că sarcina probei în ceea ce priveşte stabilirea vinovăţiei persoanelor suspectate şi acuzate revine organelor de urmărire penală.

Prezumţia de nevinovăţie nu este o prezumţie absolută, ci una relativă, putând fi răsturnată prin probe certe de vinovăţie. Este însă esenţial ca probele să fie administrate cu respectarea principiilor legalităţii şi loialităţii.

Ca şi în cazul infracţiunii de obstrucţionare a justiţiei, prev. de art. 271 alin. 1 lit. b) din Codul Penal (“(1)Persoana care, fiind avertizată asupra consecinţelor faptelor sale, refuză să pună la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei sau judecătorului sindic, în tot sau în parte, datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în condiţiile legii, în vederea soluţionării unei cauze, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.(2) Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru infracţiunea care formează obiectul procesului penal”), instanţa apreciază că în cazul infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, nu poate fi subiect activ persoana urmărită (suspectul sau inculpatul) pentru infracţiunea care formează obiectul procesului penal. Prin alin. 2 al art. 271 din Codul Penal este stipulată în procesul penal o garanţie suplimentară care vine să întărească prezumţia de nevinovăţie, precum şi dreptul de a păstra tăcerea şi privilegiul împotriva autoincriminării, prin excluderea tipicităţii faptei suspectului sau inculpatului care refuză să colaboreze cu organele judiciare.

Deşi în cazul infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 legiuitorul nu a exclus în mod expres aplicarea dispoziţiilor în cazul celui cercetat, sau nu a prevăzut în mod expres o cauză de nepedepsire în cazul persoanei urmărite (suspect/inculpat), prezumţia de nevinovăţie, sarcina probei şi principiul loialităţii probelor rămân principii şi reguli care guvernează procesul penal. 

Totodată, având în vedere garantarea dreptului la tăcere al martorului în condiţiile art. 118 din Codul de Procedură Penală, noţiunea de “persoană urmărită” trebuie privită în sens larg, astfel încât o persoană care a avut calitatea de martor la momentul la care a comis acţiuni de realizare a elementului material, nu va putea fi trasă la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, dacă ulterior, în aceeaşi cauză, a dobândit calitatea de suspect/inculpat, iar înscrisurile ce îi erau solicitate, urmau a fi folosite ca mijloace de probă în cauză, pentru dovedirea vinovăţiei sale. 

[...] mult, chiar şi în situaţia în care inculpatul ar fi distrus acele documente, acest lucru nu ar fi putut atrage răspunderea penală a acestuia conform dispoziţiilor art. 275 alin. 1 din Codul Penal, privind infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri.

Şi în cazul acestei infracţiuni, deşi legiuitorul nu a exclus în mod expres aplicarea dispoziţiilor în cazul celui cercetat, ca în cazul infracţiunii de obstrucţionare a justiţiei, în mod întemeiat s-a arătat în doctrină că în principiu, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori înscrisuri participantul la infracţiunea care a declanşat procedura judiciară în care acesta sustrage sau distruge mijloace materiale de probă sau înscrisuri, atât timp cât acestea se află în posesia făptuitorului. (V. [...], N. [...], op. Cit., p. [...]

Aşadar, constatăm că în speţa dedusă judecăţii, organele de cercetare penală, pentru a verifica dacă inculpatul şi-a înregistrat în evidenţa contabilă operaţiunile derulate cu persoanele păgubite în urma comiterii celor patru fapte de înşelăciune, i-au impus acestuia, iniţial sub sancţiunea aplicării unei amenzi judiciare şi ulterior sub sancţiunea tragerii la răspundere penală, să prezinte înscrisuri ce urmau a fi folosite la dovedirea vinovăţiei sale.

[...] că în această situaţie, dacă înscrisurile respective erau esenţiale soluţionării cauzei, ar fi putut fi obţinute de către organele de cercetare penală şi prin alte procedee probatorii, cum ar fi efectuarea unei percheziţii domiciliare, inculpatul neavând obligaţia de a prezenta probe în acuzarea sa.

De asemenea, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 241/2005 incriminează refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie.

Or, în speţa dedusă judecăţii, nu a existat o somaţie în care să se arate că înscrisurile respective urmează a fi folosite la efectuarea unor verificări financiare sau fiscale, numitul [...] [...] [...] fiind cercetat la data emiterii ordonanţei de predare documente, în calitate de făptuitor şi ulterior de suspect/inculpat pentru comiterea celor patru infracţiuni de înşelăciune, organele de cercetare penală efectuând acte de cercetare penală şi nu verificări financiare sau fiscale, pentru astfel de verificări putându-se apela la specialişti sau experţi din domeniu, bineînţeles, după obţinerea încrisurilor cu respectarea principiului loialităţii, fără atingerea prezumţiei de nevinovăţie şi fără a schimba titularul sarcinei probei.

În conţinutul ordonanţei de predare documente se arată doar că se fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 din Codul Penal şi că înscrisurile respective pot servi ca mijloc de probă în cauză, dispunându-se, în temeiul art. 169 – 170 din Codul de Procedură Penală, predarea acestora sub sancţiunea aplicării unei amenzi judiciare. (filele nr. 180 – 181 din dosarul de urmărire penală).

 Pentru toate aceste motive, instanţa apreciază că situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului în conţinutul rechizitoriului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Astfel, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I [...]., instanţa va dispune achitarea inculpatului [...] [...] [...] pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cheltuieli de judecată:

În baza art. 398 [...]., raportat la art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d [...]., va obliga inculpatul [...] [...] [...] şi persoanele vătămate [...] [...] – [...], cu domiciliul în sat [...], comuna [...] nr. 74, judeţul [...], jud. [...], [...] [...], [...] [...] – [...], cu domiciliul în mun. [...], int. [...] nr. 11, bl. 147, sc. A, ap. 2, jud. [...], [...] [...], [...] [...] – [...], cu domiciliul în mun. [...], str. [...] nr. 17, bl. R2, sc. 2, et. 4, ap. 53, jud. [...], [...] [...] şi [...] [...] – [...], cu domiciliul în mun. [...], str. [...] nr. 7, bl. P5, sc. 1, et. 2, ap. 14, jud. [...], [...] [...], la plata a 240 lei de către inculpat şi a câte 90 de lei de către fiecare persoană vătămată, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pentru cercetarea celor 4 infracţiuni de înşelăciune (din care 200 de lei de către inculpat şi 50 de lei de către fiecare persoană vătămată, cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale).

Va lua act că asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de avocat ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

1. În baza art. 396 alin. 1 şi 6 [...]. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) [...]., dispune încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] – [...]), înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] - [...]), înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] [...]) şi înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. 1 [...]. (faptă comisă în dauna persoanei vătămate [...] [...] [...]), de către inculpatul [...] [...] [...], fiul lui [...] şi [...], născut la data de 15.04.1979 în oraş [...], jud. [...], cu domiciliul în sat [...], com. [...], jud. [...], fără forme legale în mun. [...] sector 3, str. [...] [...] nr. 42, bl. B2, sc. B, ap. 51, [...] [...], cetăţenie română, divorţat, stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, cu antecedente penale, ca urmare a împăcării cu persoanele vătămate [...] [...] – [...], [...] [...] – [...], [...] [...] - [...] şi [...] [...] – [...].

2. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I [...]., dispune achitarea inculpatului [...] [...] [...] pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 398 [...]., raportat la art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d [...]., obligă inculpatul [...] [...] [...] şi persoanele vătămate [...] [...] – [...], cu domiciliul în sat [...], comuna [...] nr. 74, judeţul [...], jud. [...], [...] [...], [...] [...] – [...], cu domiciliul în mun. [...], int. [...] nr. 11, bl. 147, sc. A, ap. 2, jud. [...], [...] [...], [...] [...] – [...], cu domiciliul în mun. [...], str. [...] nr. 17, bl. R2, sc. 2, et. 4, ap. 53, jud. [...], [...] [...] şi [...] [...] – [...], cu domiciliul în mun. [...], str. [...] nr. 7, bl. P5, sc. 1, et. 2, ap. 14, jud. [...], [...] [...], la plata a 240 lei de către inculpat şi a câte 90 de lei de către fiecare persoană vătămată, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pentru cercetarea celor 4 infracţiuni de înşelăciune (din care 200 de lei de către inculpat şi 50 de lei de către fiecare persoană vătămată, cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale).

Ia act că asistenţa judiciară a inculpatului a fost asigurată de avocat ales.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26.03.2021.

Preşedinte, Grefier,

[...] [...] [...] [...]

[...]

teh. [...] ex./20.04.2021

Domenii speta

Spete similare