Contestaţie

Document finalizat

Cod ECLI ………………..

Dosar nr. ……………..

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

DECIZIA PENALĂ NR. 13/C

Şedinţa publică din 29 iulie 2020

PREŞEDINTE: ………..

JUDECĂTOR: …………

GREFIER: ………….

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror ………. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulate de către inculpatul D.G., împotriva încheierii penale nr. 58 din 23 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul penal nr. …………, prin care s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

Dezbaterile în cauza de faţă au loc în conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată, sunt înregistrate prin mijloace tehnice pe suport audio computerizat.

În conformitate cu art. 62 din Legea nr. 55/2020 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, la apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu, răspunde, prin intermediul videoconferinţei, inculpatul D.G., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Codlea, iar în sala de judecată se prezintă  apărătoarea aleasă, av. ………………, fiind prezent şi interpretul autorizat de limbă maghiară, domnul ............

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Întrucât inculpatul nu cunoaşte limba română, în baza art. 12 Cod procedură penală, traducerea dezbaterilor este asigurată prin intermediul interpretului autorizat de limbă maghiară, în persoana domnului ............

Instanţa de control judiciar procedează la identificarea persoanei care a răspuns la apelul nominal şi anume, contestatorul D.G., constatându-se că datele personale ale acestuia coincid cu cele reţinute în încheierea atacată.

Se aduce la cunoştinţa inculpatului motivul citării sale pentru acest termen de judecată şi anume, soluționarea contestaţiei formulate de acesta împotriva încheierii nr. 58 din 23 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul penal nr. ………….., prin care s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

La întrebarea instanţei de control judiciar, inculpatul arată că îşi menţine contestaţia formulată.

Întrebaţi fiind, reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul din oficiu al contestatorului arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat şi nici excepţii de invocat, instanţa de control judiciar acordă cuvântul asupra contestaţiei formulată de inculpatul D.G.

Apărătoarea aleasă a inculpatului, avocat …………., solicită admiterea contestaţiei formulate de inculpat împotriva încheierii nr. 58 din 23 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul penal nr. ..........., prin care s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv şi s-a menţinut această măsură.

Solicită ca instanţa că constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă în prezent şi nici nu au apărut temeiuri noi.

În continuare, arată că, de fiecare dată la prelungirea măsurii arestării preventive, s-a invocat gravitatea faptei, însă la acest moment trebuie să se aibă în vedere faptul că în prezent s-a încheiat urmărirea penală, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 28.08.2020, iar această măsură preventivă a depăşit termenul rezonabil şi că în acest mod măsura preventivă tinde să devină sancţiune penală înainte să existe o hotărâre de condamnare. 

Totodată, arată că nu s-au avut în vedere toate circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv, faptul că acesta nu are antecedente penale, fapta a fost săvârşită în urma consumului de alcool, a recunoscut fapta şi a dat declaraţii ample în cauză.

Consideră că dacă inculpatul s-ar afla sub o altă măsură nu ar impieta desfăşurarea procesului penal, nu s-ar sustrage de la judecată şi nu ar influenţa martorii.

Solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai blândă şi arată că în încheierea atacată se reţine că această măsură este proporţională cu gravitatea faptei, însă precizează că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat,a trecut o fază procesuală şi nu înţelege de ce  această măsură nu poate fi înlocuită.

Pentru cele arătate, solicită admiterea contestaţiei formulate de inculpat  şi înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia, cu o măsură mai blândă, cum ar fi arestul al domiciliu, sau controlul judiciar.

Reprezentantul Ministerului Public arată că din punctul său de vedere încheierea nr. 58 din 23 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul penal nr. ..........., prin care s-a constat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului şi s-a menţinut această măsură, este legală şi temeinică.

Consideră că judecătorul cauzei a analizat toate elementele, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului şi a dispus în consecinţă.

Referitor la pericolul pentru ordinea public, nu se poate spune că acesta s-a diminuat, având în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, pe timp de noapte, asupra unei persoane cu care a consumat băuturi alcoolice şi a hotărât să o deposedeze de bunuri şi bani, în timp ce se afla împreună cu un minor de 13 ani.

Faptul că au fost administrate probe, că s-a terminat urmărirea penală şi că procesul va avea termen de judecată la data de 18.08.2020, nu înseamnă cu nu trebuie avut un control asupra inculpatului, iar dacă nu va urma procedura simplificată, urmează să se administreze probe.

Precizează că nici termenul rezonabil nu a fost depăşit, deoarece inculpatul este arestat doar de la data de 21.05.2020, deci a treia lună de arest preventiv.

Pentru cele arătate, apreciază că aceasta contestaţie a inculpatului este nefondată şi solicită respingerea ei.

Având ultimul cuvânt, inculpatul D.G., prin interpret şi prin intermediul videoconferinţei, solicită să fie iertat, arată că nu şi-a data seama de gravitatea faptelor, a fost ziua sa de naştere, s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, suportă foarte greu detenţia şi solicită clemenţa instanţei.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra contestației de față, constată;

1. Încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond.

Prin încheierea nr. 58/C din 23.07.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată  în dosarul nr. ..........., în baza art. 208 Cod procedură penală rap. la art. 207 al. 4 Cod procedură penală a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv şi a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul D.G., sub aspectul infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, art. 234 al.1 lit. d Cod penal cu aplic. art. 77 lit. d Cod penal, dispusă prin încheierea nr. 19/UP/2020 din data de 21.05.2020 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

2. Motivele pe care se întemeiază încheierea atacată.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de la prima instanţă a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de  tâlhărie calificată  prevăzută de art. 233, art. 234 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe întocmit sub nr. 890/P/2019 din 12.06.2020 şi  înregistrat pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe sub nr. ………… din data de  12.06.2020.

În fapt, inculpatului i s-a imputat că în  data de  20.05.2020 în jurul orelor 22,00 în timp ce s-ar fi aflat pe strada …….. din municipiul ……….., în parcarea situată între blocurile nr. 1A şi 2 A, împreună cu făptuitorul minor M.O.Z., în vârstă de 12 ani, prin întrebuinţarea de violenţe, l-ar fi deposedat pe persoana vătămată G.T.L. de un lanţ de aur de aproximativ 9 grame, un telefon mobil  marca Nettos şi suma de 100 lei, dintr-un portofel care s-ar fi aflat în buzunarul vestei cu care ar fi fost îmbrăcat.

Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin încheierea din data de 21.05.2020 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, dispunându-se arestarea acestuia, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 21.05.2020.

Încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi a fost menţinută prin încheierea nr.  19/C/UP/27.05.2020 a judecătorilor de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Covasna.

Ca urmare a finalizării procedurii de cameră preliminară, prin încheierea nr. 86/CP/08.07.2020, s-a fixat termen de fond pentru data de 18.08.2020 , fiind fixat şi termen în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive , pentru data de 23.07.2020.

Conform art. 208 Cod procedură penală instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

Totodată, potrivit art. 362 al.2 Cod procedură penală în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând conform dispoziţiilor art. 208 Cod procedură penală.

 În acelaşi timp, conform art. 208 al.3 Cod procedură penală dispoziţiile art. 207 al.3-5 se aplică în mod corespunzător.

Instanţa de fond a avut în vedere faptul că faţă de inculpat s-a dispus măsura arestului preventiv sub aspectul comiterii unei infracţiuni de tâlhărie calificată, infracţiune ce vizează relaţiile sociale referitoare la patrimoniu, dar şi la integritatea fizică a persoanei, fiind imputat inculpatului că în data de 20.05.2020 în jurul orelor 22,00 în timp ce s-ar fi aflat pe strada ……. din municipiul Sfântu Gheorghe, în parcarea situată între blocurile nr. 1A şi 2 A, împreună cu făptuitorul minor M.O.Z., în vârstă de 12 ani, prin întrebuinţarea de violenţe, l-ar fi deposedat pe persoana vătămată G.T.L. de un lanţ de aur de aproximativ 9 grame, un telefon mobil marca Nettos şi suma de 100 lei, dintr-un portofel care s-ar fi aflat în buzunarul vestei cu care ar fi fost îmbrăcat.

S-a apreciat de judecătorul de drepturi şi libertăţi, faptul că din materialului probatoriu administrat rezulta suspiciunea rezonabilă a comiterii faptei imputate, iar măsura arestului preventiv era necesară , proporţională, avându-se în vedere şi scopurile măsurilor preventive, fiind respectate dispoziţiile legale, dar şi drepturile inculpatului, care a fost adus în faţa judecătorului, a fost asistat de apărător, i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea .

Văzând actele efectuate până în acest moment, instanţa de fond a apreciat faptul că, pe baza materialului probatoriu administrat ( urmând desigur, ca temeinicia tuturor probelor să fie analizată de instanţă pe parcursul procesului penal cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie) a rezultat suspiciunea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptei imputate, în acest sens fiind declaraţia persoanei vătămate, depoziţia martorilor T.E.I., M. A. E., raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, fişă de constatare preliminară, declaraţia inculpatului.

Totodată, instanţa de fond a avut în vedere modalităţile şi împrejurările în care s-ar fi comis presupusa faptă, respectiv imputându-i-se inculpatului că pe timp de noapte, cu participarea unei persoane minore în vârstă de 12 ani, ar fi exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate, în scopul deposedării acestuia de bunurile arătate.

Se arată că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, dar şi a drepturilor inculpatului, fiind incident temeiul prevăzut de art. 223 al.2 C.pr.pen., pentru infracţiunea imputată legiuitorul prevăzând pedeapsa închisorii de 3-10 ani.

În continuare se arată că văzând şi scopurile prevăzute de art. 202 al.C.pr.pen. , printre care şi acela de a preveni comiterea unei noi infracţiuni, buna desfăşurare a procesului penal, precum şi dispoziţiile art. 223 al.2 C.pr.pen., instanţa de fond a apreciat că măsura arestului preventiv este legală şi temeinică, fiind îndeplinite condiţiile necesare pentru luarea unei astfel de măsuri, fiind respectate şi drepturile procesuale ale inculpatului.

Judecătorul de la instanţa de fond a reţinut referitor la susţinerea în sensul că inculpatul nu are antecedente penale, lipsa antecedentelor penale trebuie să constituie o stare de normalitate, nicidecum una de excepţie.

Totodată, faptul că urmărirea penală a fost finalizată, că s-a fixat termenul de fond, faptul că inculpatul ar fi recunoscut presupusele faptele şi ar fi manifestat regret, se arată că sunt aspecte care nu determină neapărat aprecierea în sensul că nu ar mai subzista temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, instanţa de fond a avut în vedere şi celelalte criterii prevăzute de legiuitor, inclusiv natura faptei imputate, modalităţile în care presupusa faptă s-ar fi comis, scopurile măsurilor preventive.

 Astfel, conform dispoziţiilor art. 202 C.pr.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit infracţiunea şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Se arată că judecătorul trebuie să analizeze şi dacă la acest moment există pericol pentru ordinea publică, iar pericolul pentru ordinea publică este înţeles şi ca o reacţie colectivă faţă de infracţiunea imputată care, prin rezonanţa ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere şi insecuritate socială, precum şi o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului.

În considerentele încheierii se arată că dosarul se afla în faza de judecată, fiind finalizată procedura de cameră preliminară, primul termen de fond fiind fixat pentru data de 18.08.2020, măsura dispusă fiind necesară pentru asigurarea bunului mers al procesului penal, dar şi a prevenirii comiterii unor alte fapte de natură penală, văzând şi natura faptei imputate, modalităţile în care aceasta s-ar fi comis, respectiv pe timp de noapte, inculpatului fiindu-i imputat că, împreună cu o altă persoană ( minor în vârstă de 12 ani), ar fi urmărit pe persoana vătămată, ar fi lovit-o pe aceasta, şi i-ar fi smuls lanţul de la gât, neputând fi reţinută susţinerea apărătorului că în acest moment nu ar mai exista pericol pentru ordinea publică întrucât ar fi trecut un interval de timp de două luni, instanţa de fond a avut în vedere faptul că, astfel cum a reţinut şi judecătorul de drepturi şi libertăţi, pericolul social se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacţia opiniei publice, rezonanţa faptei imputate, în prezenta cauză inculpatului fiindu-i imputată comiterea unei infracţiuni de tâlhărie în forma calificată, infracţiune ce vizează nu doar relaţiile sociale referitoare la patrimoniu, ci şi relaţiile referitoare la integritatea fizică a persoanei .

Se mai arată că la soluţionarea contestaţiei formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive, presupusa faptă ar fi fost comisă într-o perioadă în care societatea era vulnerabilă, in timpul stării de alertă determinată de pandemia creată de virusul Covid 19, perioadă în care organul judiciar trebuie să fie vigilent, să protejeze populaţia, în vederea împiedicării răspândirii virului arătat.

Instanţa de fond a apreciat astfel că există pericol pentru ordinea publică în situaţia lăsării inculpatului în stare de libertate, date fiind natura faptei imputate, modalităţile şi împrejurările în care aceasta s-ar fi comis , la care s-a făcut referire mai sus, pericolul social fiind necesar a fi apreciat, în raport cu comportamentul inculpatului, reacţia opiniei publice, rezonanţa faptei imputate, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică, creând o stare de nelinişte şi neîncredere în rândul membrilor societăţii, unul din scopurile măsurilor preventive, astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 202 C.pr.pen., fiind şi acela al prevenirii comiterii unor altor infracţiuni.

 Inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, însă prezumţia de nevinovăţie nu constituie un impediment al luării, prelungirii sau menţinerii arestării preventive, în conformitate şi cu art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , întrucât în acest moment nu trebuie stabilită vinovăţia unei persoane, acesta fiind scopul cercetării judecătoreşti, şi numai la finalizarea sa trebuie să rezulte, desigur, sub rezerva unei probaţiuni certe şi dincolo de orice dubiu, realitatea şi natura infracţiunii de care o persoană este acuzată (cauza N.C. conta Italiei).

Instanţa de fond a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii preventive dispuse, temeiul care a stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri subzistă, nu s-a schimbat, dispoziţiile art. 223 al.2 C.pr.pen. prevăzând faptul că măsura arestului preventiv poate fi dispusă în situaţia în care din probe rezultă suspiciunea rezonabilă a comiterii unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, măsura fiind necesară în vederea asigurării bunului mers al procesului penal, al asigurării prezentării inculpatului în faţa instanţei, fiind fixat termen de fond pentru data de 18.08.2020, a prevenirii comiterii unei alte fapte de natură penală, având în vedere atât natura faptei imputate , cât şi modalităţile în care aceasta s-ar fi comis , măsura fiind necesară, proporţională pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 C.pr.pen ., măsura nedepășind nici durata rezonabilă, aceasta fiind dispusă din data de 21.05.2020.

Măsura a fost luată cu îndeplinirea condiţiilor legale, dar şi cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului, iar în acest moment nu rezultă vreun motiv de nelegalitate sau vreo cauză de împiedicare de punere în mişcare a acţiunii penale, în sensul art. 202 al.2 C.pr.pen.

Instanţa de fond a apreciat că măsura arestului preventiv este proporţională cu scopul urmărit, şi având în vedere şi faza procesuală a cauzei, această măsură fiind necesară în acest moment, pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, dar şi pentru prevenirea comiterii de infracţiuni.

Pentru aceste considerente, în baza art. 208 C.pr.pen. rap. la art. 207 al. 4 C.pr.pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv şi a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul D.G., dispusă prin încheierea nr. 19/UP/2020 din data de 21.05.2020 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

3. Calea de atac declarată împotriva încheierii judecătoriei.

Împotriva nr. 58/ din 23.07.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată  în dosarul nr. ..........., în termen legal, a formulat contestație inculpatul D.G. solicitând în principal, punerea în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea cu o măsură preventivă mai blândă.

În susținerea orală a contestației, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă şi nu există temeiuri noi care să determine menţinerea acestei măsuri preventive, că în momentul de faţă urmărirea penală este finalizată, astfel că buna desfăşurare a procesului penal se poate realiza şi dacă inculpatul s-ar afla sub o altă măsură preventivă sau în libertate, sens în care s-a solicitat să se aibă în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, că atunci când inculpatul a săvârşit această faptă se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

S-a aratat că, de fiecare dată la prelungirea măsurii arestării preventive, s-a invocat gravitatea faptei, însă la acest moment trebuie să se aibă în vedere faptul că în prezent s-a încheiat urmărirea penală, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 18.08.2020, iar această măsură preventivă a depăşit termenul rezonabil şi că în acest mod măsura preventivă tinde să devină sancţiune penală înainte să existe o hotărâre de condamnare. 

4. Verificând încheierea contestată sub aspectul motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, judecătorii de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar vor respinge contestaţia formulată în cauză de inculpatul D.G., pentru considerentele ce succed.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa organului de cercetare penală, s-a luat măsura reţinerii faţă de inculpat, pe o durată de 24 de ore, de la data de 21.05.2020, orele 06,00, până la data de 22.05.2020, orele 06,00.

Prin încheierea nr. 19/UP/2020 din 21 mai 2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă prin încheierea nr. 19/C/UP din 27 mai  2020 a Tribunalului Covasna, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.G., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21.05.2020 şi până în data de 19.06.2020, inclusiv.

Prin rechizitoriul nr. 890/P/2020 din 12.06.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe înregistrat pe rolul instanței de fond aceeași dată, sub dosar număr ………, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D.G.  sub aspectul comiterii infracţiunii de „tâlhărie calificată”, prevăzută de art. 233 – 234 alin.1, lit. d Cod penal cu aplic art. 77 lit. d Cod penal.

În esenţă, s-a reținut, prin actul de sesizare în sarcina inculpatului, că la data de 20.05.2020, în jurul orei 22:00, în timp ce se afla pe strada ……….., în parcarea situată între blocurile nr. 1A și 2A, împreună cu făptuitorul minor M.O.Z., în vârstă de 12 ani, prin întrebuinţarea de violenţe, l-a deposedat pe persoana vătămată G.T.L. de un lanț de aur de aproximativ 9 grame, un telefon mobil de culoare neagră, marca Nettos şi de suma de 100 de lei, dintr-un portofel aflat în buzunarul vestei cu care era îmbrăcat.

Potrivit  art. 208 instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

Sub acest aspect, se reţine că trebuie verificate persistenţa a două condiţii imperative:

- condiţia obiectivă, respectiv dacă probele strânse, între timp, de organul de urmărire penală, justifică, în continuare, suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis una din infracţiunile enumerate expres de legiuitor sau care se pedepseşte cu închisoarea de 5 ani sau mai mare;

- condiţia subiectivă, respectiv dacă lăsarea în libertate a inculpatului mai prezintă un pericol pentru ordinea publică.

Referitor la condiţia generală şi prealabilă oricăror altor temeiuri care ar justifica măsura arestării preventive, cea de existenţă a probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit o infracţiune, se reţine că nu numai la luarea măsurii preventive, ci şi ulterior, cu ocazia prelungirii sau menţinerii acesteia, trebuie să existe fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o faptă penală. Bineînţeles, această cerinţă trebuie interpretată în concordanţă cu prezumţia de nevinovăţie de care se bucură orice persoană cercetată pentru fapte penale, până la condamnarea sa definitivă, având în vedere că analiza temeiniciei probelor urmează să se facă numai cu ocazia cercetării judecătoreşti.

Însă prezumţia de nevinovăţie nu înlătură posibilitatea organelor judiciare de a proceda la restrângerea dreptului fundamental la libertate în scopul protejării intereselor publice, în cazuri strict reglementate de normele de procedură.

Sub acest aspect, respectând prezumţia de nevinovăţie prevăzută de legislaţia naţională în cuprinsul art. 99 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa mai trebuie să aibă în vedere şi jurisprudenţa C.E.D.O. exprimată în cauza Ionuţ-Laurenţiu Tudor împotriva României din care se desprinde concluzia ca judecătorul cauzei, cu ocazia menţinerii măsurii preventive, trebuie doar să verifice dacă acuzaţia formulată de Ministerul Public împotriva inculpatului se întemeiază pe date valide, iar soluţia dată trebuie să fie rezultatul unei aprecieri sumare a datelor disponibile în scopul pronunţării asupra măsurii preventive. În caz contrar, s-ar putea da naştere unor temeri cu privire la imparţialitatea magistratului.

Analizând dispoziţiile legale menţionate rezultă că temeiurile care au determinat arestarea preventivă trebuie să existe nu numai ab initio, ci trebuie să subziste în continuare (hotărârea Stiigmuller vs. Austria din 1969), iar suspiciunea trebuie să privească o infracţiune concretă şi determinată.

Astfel, din analiza coroborată şi obiectivă a actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală: proces - verbal de cercetare la faţa locului, declaraţia persoanei vătămate G.T.L., fişă de constatare preliminară nr. A1/59 emisă de Serviciul de Medicină Legală Covasna, raport de prima expertiză medico – legală cu examinarea persoanei, declaraţie suspect şi inculpat, proces - verbal de percheziţie corporală, proces - verbal de conducere în teren, declaraţii martori, se reţine că și în acest moment procesual, rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul D.G., împreună cu minorul M.O.Z., în vârstă de 12 ani,  l-ar deposedat, prin întrebuinţarea de violenţe pe persoana vătămată G.T.L. de un lanț de aur de aproximativ 9 grame, un telefon mobil de culoare neagră, marca Nettos şi de suma de 100 de lei, dintr-un portofel aflat în buzunarul vestei cu care era îmbrăcat, în data de 20.05.2020, în jurul orei 22:00, în timp ce se afla pe strada …….., în parcarea situată între blocurile nr. 1A și 2A.

Bineînţeles, temeinicia acuzaţiilor urmează a fi analizate în cursul judecării cauzei, însă, în această procedură reglementată de art. 208 Cod procedură penală, probele administrate în faza urmăririi penale constituie date valide pe care se poate întemeia o soluţie referitoare la măsura preventivă.

Însă, prezumţia de nevinovăţie nu constituie, un impediment al luării, prelungirii sau menţinerii arestării preventive, chiar art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevăzând că „orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:… dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.

Potrivit alin. 3 al art. 202 Cod procedură penală “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

 Având în vedere încadrarea juridică stabilită prin actul de sesizare al instanţei şi regimul sancţionator corespunzător acesteia, închisoarea de la 3 ani la 10 ani,, condiţia obiectivă impusă de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, este îndeplinită.

Apoi, sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, luând în considerare criteriile orientative stipulate de legiuitor atât în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală,  judecătorii apreciază că măsura arestului preventiv este singura aptă să atingă scopul reglementat de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală şi să înlăture pericolul pe care îl prezint inculpatul pentru siguranţa cetăţenilor şi climatul social normal.

Relativ la starea de pericol pentru ordinea publică, analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că există motive verosimile de suspiciune bazate pe fapte sincere şi autentice, apte să convingă un observator independent că în cauză pare a fi fost comisă o infracțiune gravă, gravitate ce reiese nu numai din natura acesteia şi valorile sociale ocrotite şi lezate și anume relaţiile sociale ce privesc patrimoniul, precum și integritatea corporală şi sănătatea persoanei, dar şi din modul şi circumstanţele de comitere, inculpatul săvârşind presupusa faptă, fără nici o reținere, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, atrăgând în activitatea infracțională și un minor de 12 ani,  pe timpul nopții, între blocuri, pentru a asigurarea reușitei acțiunii sale, prin exercitarea de acte de violenţă asupra persoanei vătămată, consecințele faptei.

Din aceleași punct de vedere, prezintă relevanță și circumstanţele personale ale inculpatului care în pofida vârstei de 18 ani, nu are o ocupație sau un loc de muncă, are studii primare, este necăsătorit.

Fără îndoială că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală - şi ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă (cazul Wemhoff c.Germania, hotărârea din 27 iunie 1968), care se apreciază in concreto, de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele proprii.

Însă trecerea unei perioade de aproximativ 2 luni de la arestarea preventivă a inculpatului nu este de natură a diminua până la dispariţie impactul negativ pe care faptele imputate şi investigate le au pentru comunitate, în acest sens fiind declaraţiile martorilor audiaţi, iar înlocuirea măsurii arestării preventive măsura arestului la domiciliu, nu este nici în interesul bunei desfăşurări a procesului penal.

Prin urmare, pericolul pentru ordinea publică implică şi o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului, iar în cauză, se conturează temerea că, odată pus în libertate, ar putea comite noi fapte penale.

Apoi, sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, luând în considerare criteriile orientative stipulate de legiuitor atât în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală,  judecătorii apreciază că măsura arestului preventiv este singura aptă să atingă scopul reglementat de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală şi să înlăture pericolul pe care îl prezint inculpatul pentru siguranţa cetăţenilor şi climatul social normal.

Față de cele ce preced,  în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 206 Cod procedură penală și art. 208 Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul D.G., în prezent arestat în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii  nr. 58/2020 din data de 23.07.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ............ 

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul D.G. va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 206 Cod procedură penală și art. 208 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul D.G., fiul lui G. şi K., născut la data de ………  în  municipiul ……….,  judeţul ……., domiciliat în ……………………., în prezent arestat în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii  nr. 58/2020 din data de 23.07.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ...........

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul D.G. să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. 

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iulie 2020.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Domenii speta

Spete similare