Camera preliminară. Citarea inculpatului la domiciliul ales.

- art. 108 Cod procedură penală

Organul judiciar nu avea obligaţia de a-l cita pe inculpat sau de a-i comunica actele de procedură la adresa avocatului ales decât în cazul în care inculpatul ar fi indicat în mod expres această adresă pentru comunicarea actelor de procedură. Altfel, comunicările făcute fără o indicare expresă a acestei adrese de către inculpat ar fi fost nelegale. Nu poate fi considerată excesivă aplicarea de către organele judiciare a sancţiunii prevăzute de art. 108 alin. 2 lit. b) şi art. 259 alin. 2 Cod procedură penală, pentru neîndeplinirea de către inculpat a obligaţiei de a încunoştinţa organele de urmărire penală cu privire la schimbarea locului de comunicare a actelor de procedură.

I.Constată că prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu nr. 22/CP din data de 17.09.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna, în dosarul penal nr. xxx/119/2021/a1, au fost respinse cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A..

1.În baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. xxx/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr.xxx/P/2021 al aceluiaşi parchet, privind pe inculpaţii:

2.B., trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal (1969) – 42 de acte materiale şi art. 5 din Codul penal și complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 29 alin 1, lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal (1969)

3.A., trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 9 alin 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal (1969) – 22 acte materiale şi art. 5 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal (1969);

4.S.C. C.  S.R.L., trimisă în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 29 alin 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal,

5.S.C. D. S.R.L., trimisă în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 29 alin 1, lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal,

6.S.C. E. S.R.L., trimisă în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

7.S.C. F. S.R.L., trimisă în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 29 alin 1, lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

8.S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii inculpaţii B., A., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L..

9.Pentru a dispune această soluție, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. xxx/P/2011 din 15.06.2021, înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna la data de 17.06.2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

10.B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (1969) - 42 de acte materiale şi art. 5 din Codul penal (faptă comisă în luna decembrie 2009) și complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 29 alin 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal (faptă comisă în luna decembrie 2009), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal (1969);

11.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (1969) - 22 acte materiale şi art. 5 din Codul penal (activitatea desfăşurată raportat la evaziunea fiscală comisă de S.C. C. S.R.L. în luna decembrie 2009), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal (1969);

12.S.C. C. S.R.L sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal (faptă comisă în luna decembrie 2009);

13.S.C. D. S.R.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal (faptă comisă în luna decembrie 2009);

14.S.C. E. S.R.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi

15.S.C. F. S.R.L sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969) raportat la art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal (fapta comisă în luna decembrie 2009).

II. În motivarea încheierii contestate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond a reținut că cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

16.Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data de 24.11.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: B., G., A., S.C. C. S.R.L, S.C. D. S.R.L, S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., H., I., J..

17.Prin încheierea penală nr. 63/CP/27.05.2016, pronunţată în dosarul penal nr.xxxx/119/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia Penala, s-a constatat că prin încheierea nr.47/CP/04.05.2016, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov în dosarul penal nr. xxxx/119/2015/a1, au fost admise contestaţiile împotriva încheierii nr. 9/CP/01.03.2016 pronunţată în dosarul penal nr. xxxx/119/2015 al Tribunalului Covasna, care a fost desfiinţată. Rejudecându-se cauza, au fost admise cererile şi excepţiile privind legalitatea sesizării instanţei şi s-a constatat neregularitatea rechizitorului, în final s-a dispus reluarea urmăririi penale faţă de inculpaţi şi restituirea cauzei la parchet.

18.Prin ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data 28.06.2016 s-a dispus reluarea urmăririi penale faţă de inculpaţi şi efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat, în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani şi efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice de natură grafoscopică.

19.Prin ordonanţa din data de 02.04.2021, organul de cercetare penală a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de spălare a banilor, faptă prevăzută si pedepsită de art. 29 alin. 1, lit. b), din Legea nr. 656/2002, în infracţiunea de spălare a banilor, faptă prevăzută si pedepsită de art. 49 alin. 1, lit. b), din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. Prin ordonanţa procurorului din data de 24.05.2021, s-a dispus infirmarea ordonanţei organului de cercetare penală din data de 02.04.2021, menţionată mai sus, prin care se dispusese schimbarea încadrării juridice cu privire la infracţiunea de spălare a banilor şi schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

20.Suspecților/inculpaților le-au fost aduse la cunoştinţă drepturile procesuale prevăzute la art. 10 şi art. 83 din Codul de procedură penală, precum şi obligaţiile prevăzute de art. 108 din Codul de procedură penală, respectiv faptele pentru care sunt cercetați, încadrarea juridică dată acestora, dreptul de fi asistați de un apărător şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, aspecte consemnate în procesele-verbale încheiate în acest scop. Cu privire la ordonanţa procurorului din data de 24.05.2021, de schimbare a încadrării juridice, s-a reţinut că inculpaţilor B. şi A. nu le-a fost adusă la cunoştinţă noua încadrare juridică, deoarece nu au fost găsiţi la adresa de domiciliu şi nici nu au indicat o altă adresă la care să le fie comunicate actele de procedură.

21.După finalizarea urmăririi penale, a fost întocmit rechizitoriul nr. xxx/P/2011 din data de 15.06.2021.

22.Cu privire la primul punct invocat de inculpatul A., respectiv, faptul că nu i-au fost comunicate în mod valabil nici la domiciliul din acte şi nici la domiciliul ales al apărătorului Ordonanţa organului de cercetare penală din data de 02.04.2021 şi nici Ordonanţa procurorului din data de 24.05.2021, prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a constatat că prin ordonanţa organului de cercetare penală din data de 02.04.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, iar ulterior, prin ordonanţa procurorului din data de 24.05.2021, s-a dispus infirmarea ordonanţei organului de cercetare penală şi schimbarea încadrării juridice conform celor menţionate mai sus. Inculpatelor persoane juridice le-a fost adusă la cunoştinţă noua încadrare juridică, în timp ce inculpaţilor B. şi A. nu le-a fost adusă la cunoştinţă noua încadrare juridică deoarece nu au fost găsiţi la adresa de domiciliu şi nici nu au indicat o altă adresă la care să le fie comunicate actele de procedură.

23.În drept, judecătorul de cameră preliminară din fond a reţinut că potrivit art. 108 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură penală “Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoştinţă drepturile prevăzute la art. 83, precum şi următoarele obligaţii: b) obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.” Pe lângă drepturile prevăzute de lege, suspectul sau inculpatul are mai multe obligaţii procesuale. Astfel pentru a facilita organelor judiciare chemarea suspectul sau inculpatul în vederea audierii sau pentru ca acesta să aibă posibilitatea de a participa la diverse procedee probatorii ce pot fi realizate pe parcursul desfăşurării procesului penal, precum şi pentru a lua la cunoştinţă de temenele de judecată în faţa instanţei, legiuitorul a prevăzut obligaţia în sarcina acuzatului de a notifica, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei. În caz de nerespectare a acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte de procesuale se consideră legal comunicate la adresa indicată.

24.În cauza CEDO Lena Atanasova c. Bulgariei 2017 , Curtea a stabilit că părăsirea adresei pe care o notificase organelor judiciare, fără a se comunica în prealabil schimbarea de domiciliu, constituie o renunţare în mod conştient şi valabil, de o manieră implicită, la dreptul său de a se prezenta în persoană în faţa organelor judiciare şi prin urmare nu există o încălcare a art. 6 din Convenţie. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului a constatat că prin acţiunile sale inculpatul A., a determinat situaţia în care nu a putut fi informat despre desfăşurarea urmăririi penale, astfel că nu se poate constata încălcarea dreptului la apărare.

25.Cu privire la punctul al doilea invocat de inculpatul A., respectiv nelegalitatea actului de sesizare a instanţei deoarece la momentul emiterii sale urmărirea penală nu fusese finalizată, s-a constatat că la data de 05.03.2018 s-a depus la dosar, de către expertul desemnat, raportul de expertiză contabilă nr. 16/2017. În cauză au fost formulate obiecţiuni la concluziile raportului de expertiză de reprezentanţii ANAF – AJFP K. şi de inculpaţii J. prin apărător ales, S.C. F. S.R.L. şi A., prin apărător ales. În urma studierii obiecţiunilor formulate procurorul de caz a constatat necesitatea audierii expertului desemnat în vederea clarificării raportului de expertiză la data de 16.05.2018. Prin ordonanţa nr. xxx/P/2011 din data de 18.05.2018 s-a dispus respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză fiscală nr. 16/2017 formulate de inculpaţii J. prin apărător ales, S.C. F. S.R.L. şi  A., prin apărător ales.

26.Împotriva ordonanţei nr. xxx/P/2011 din data de 18.05.2018 inculpatul A., prin apărător ales, în temeiul art. 339 din Codul de procedură penală, a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna. Prin ordonanţa nr. xx/II/1/2018 din data de 05.07.2018 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, în temeiul art. 339 din Codul de procedură penală, a respins plângerea petentului A., formulată împotriva ordonanţei nr. xxx/P/2011 din data de 18.05.2018. Soluţia a fost comunicată la avocatul ales potrivit dovezilor de la dosarul cauzei.

27.În drept, s-a reţinut că potrivit art. 339 din Codul de procedură penală “Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (5) Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate. (6) Dispoziţiile art. 336 - 338 se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu dispune altfel.” Potrivit art. 338 din Codul de procedură penală prim-procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanţei.

28.Analizând situaţia de fapt şi dispoziţiile de drept, s-a reţinut că în cauza de faţă plângerea împotriva ordonanţa nr. xxx/P/2011 din data de 18.05.2018, formulată de inculpatul A. prin apărător ales, a fost soluţionată în termenul legal de 20 de zile prevăzut de art. 338 din Codul de procedură penală, prin ordonanţa nr. xx/II/1/2018 din data de 05.07.2018 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, şi a fost comunicată la avocatul ales. Pentru motivele expuse anterior, a fost respinsă excepţia de nelegalitate a rechizitoriului invocată de inculpat.

29.Cu privire la punctul al treilea invocat de inculpatul A., respectiv excepţia de nelegalitatea a probei, respectiv a raportului de expertiză şi a suplimentului la raportul de expertiză, s-a constatat că, potrivit art. 102 alin. 2 din Codul de procedură penală, probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. La baza formulării prevederilor legale anterior menţionate se află principiul legalităţii şi loialităţii în administrarea probelor, care presupune administrarea numai a mijloacelor de probă prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală şi jurisprudenţa CEDO. Principiul legalităţii şi loialităţii în administrarea probelor este reglementat în mod expres la art. 101 din Codul de procedură penală care prevede că: “(1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe. (2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe. ”

30.Astfel s-a reţinut că nelegalitatea unei probe rezultă din condiţiile în care a fost administrată această probă, iar excluderea este o sancţiune procesuală specifică, aplicabilă în materia probelor cu încălcarea principiului legalităţii în administrarea probelor, putând fi dispusă în cazul în care se constată o încălcare substanţială şi semnificativă a unei dispoziţii legale privind administrarea probatoriului, care face ca menţinerea probei astfel administrate să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal. Cu privire la criticile vizând raportul de expertiză şi suplimentul la raportul de expertiză s-a apreciat că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură penală la art. 172-178. Folosirea de către expertul contabil și a documentației depuse la dosar nu atrage nulitatea probei, constând în raportul întocmit de acesta.

31.Judecătorul de cameră preliminară din fond a mai reţinut că argumentele expuse la punctul 3 de către apărătorul inculpatului sunt apărări pe fondul cauzei, care pot fi analizate în cursul judecăţii, nefiind încălcări ale principiului legalităţii probei.

32.Cu privire la punctele al patrulea şi al cincilea din cererile inculpatului A., respectiv excepţia de nelegalitate a rechizitoriului deoarece s-a reţinut că societatea E. S.R.L. este o societate fantomă cu infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, judecătorul de cameră preliminară din fond a arătat că trebuie să verifice, potrivit art. 346 alin. 3 lit. a) din Codul de procedură penală, dacă acuzaţia adusă inculpatului a fost formulată cu o suficientă precizie astfel încât să permită acestuia să înţeleagă fapta de care este acuzat, încadrarea juridică a acesteia şi tratamentul sancţionator. S-a reţinut că jurisprudenţa a relevat că pentru determinarea limitelor judecăţii este suficient ca rechizitoriul să indice reperele rezonabile ale cadrului în care a fost comisă fapta, într-o modalitate suficientă pentru a o individualiza şi a o încadra în tipicitatea infracţiunii.

33.S-a constatat că în rechizitoriu nr. xxx/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna obiectul judecăţii este determinat, descrierea faptelor şi a elementelor de probă care au susţinut existenţa unei legături între fapta descrisă de acuzare sunt detaliate pe larg la capitolul intitulat “În fapt”, astfel încât să permită inculpatului să înţeleagă cu exactitate învinuirea adusă.

34.Expunerea din conţinutul rechizitoriului conţine descrierea pe larg a actelor materiale reţinute în sarcina inculpatului, sunt descrise circumstanţele de timp, de loc şi modalitatea de comitere permiţând acuzatului să înţeleagă, cu exactitate, conţinutul obiectiv al învinuirii aduse. Evaluarea împrejurărilor astfel redate în rechizitoriu conduce la concluzia că toate coordonatele temporale, spaţiale, conţinutul obiectiv a actelor de participaţie imputate inculpatului sunt identificate cu o precizie suficientă pentru a permite cunoaşterea detaliată a acuzaţiei aduse şi exercitarea apărării prin raportare la acuzaţii clar determinate.

35.S-a mai reţinut că criticile formulate la aceste puncte sunt elemente care ţin de temeinicia acuzaţiei. Verificarea în procedura de cameră preliminară nu se face din perspectiva îndeplinirii condiţiilor pentru emiterea rechizitoriului, prevăzute de art. 327 din Codul de procedură penală, urmărirea penală este completă şi există probe necesare trimiterii în judecată, întrucât aceste aspecte vizează temeinicia acuzaţiei, care nu este cenzurată în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 342 şi urmă din Codul de procedură penală.

36.Verificând, din oficiu, restul probelor şi actelor de urmărire penală efectuate în cauză, necontestate de inculpaţi, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului a apreciat că nu pot fi identificate motive de nulitate absolută sau relativă care să afecteze valabilitatea acestora. În raport cu cele mai sus menţionate, în baza art. 345 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură penală, au fost respinse cererile şi excepţiile ridicate de inculpatul A..

III. Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termenul legal, inculpatul A..

37.Contestatorului-inculpat, prin avocat ales, a solicitat desfiinţarea încheierii nr. 22/CP pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna, iar în cadrul rejudecării să se constate neregularitatea actului de sesizare a instanţei.

38.În esență, acesta a arătat că rechizitoriul întocmit în cauză este nelegal şi se întemeiază pe o probă nelegală, respectiv pe proba cu expertiza, probă ce a fost efectuată după ce dosarul de urmărire penală a fost restituit Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna în vederea completării urmăririi penale.

39.Cu referire la infracţiunea de spălare de bani, în opinia inculpatului, aceasta este insuficient descrisă, atât sub aspectul obiectului, cât şi a modului de săvârşire, astfel că se creează o confuzie între infracţiunea de spălare de bani şi infracţiunea de evaziune fiscală. În aceste împrejurări, s-a apreciat că rechizitoriul întocmit în cauză este anulabil în condiţiile art. 282 din Codul de procedură penală pentru nerespectarea art. 328 şi art. 371 din Codul procedură penală. În acest sens, s-a menționat că, deși procurorul reţine în rechizitoriu că evaziunea fiscală s-a consumat anterior, iar suma de 1.235.000 lei ar fi provenit din această infracţiune, această sumă nu putea proveni din infracţiunea de evaziune fiscală deoarece prejudiciul produs prin această infracţiune este de 961483 lei constând în TVA dedus nelegal, astfel cum s-a constatat de către procuror prin acelaşi rechizitoriu.

40.De asemenea, această sumă nu putea proveni din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, deoarece infracţiunea de spălare de bani, în modul în care este descrisă în rechizitoriu, ar fi anterioară însăşi infracţiunii predicat, respectiv infracţiunii de evaziune fiscală, ceea ce nu este plauzibil în condiţiile în care acuzaţia este aceea de săvârşire a infracţiunii în forma prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, respectiv ascunderea ori disimularea provenienţei sau naturii sumei de bani.

41.S-a mai arătat în contestaţia formulată că au fost încălcate dispozițiile art. 41 pct. 8 și art. 42 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 82/1991, precum și a art. 221 ind. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 571/2003, atunci când prin rechizitoriu s-a reținut că societatea E. S.R.L. este o societate fantomă.

42.Un alt aspect criticat de contestatorul inculpat privește faptul că, din întregul material probator administrat în cauză, nu reiese existența unei achiziţii de mărfuri de către S.C. F. S.R.L..

43.S-a mai menționat că toate aceste aspecte au fost invocate la momentul la care au fost formulate obiecţiuni cu privire la expertiza contabilă întocmită în cauză, însă obiecţiunile apărării au fost respinse prin ordonanţă, ordonanţă care, de asemenea, a fost atacată cu plângere. În acest sens a precizat că nu i s-a comunicat niciodată, în mod valabil, ordonanța nr. xx/II/1/2018 și nici suplimentul la raportul de expertiză contabilă.

44.S-a mai susţinut în contestaţie că o problemă esenţială a legalităţii probei cu expertiza contabilă o reprezintă faptul că, în realitate, prin această probă pretins a fi nou administrată în cursul urmăririi penale, se copieze pasaje întregi din vechiul raport de constatare tehnico-ştiinţifică (probă ce fusese exclusă din materialul probator prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov) şi pasaje întregi din rechizitoriu.

45.În opinia inculpatului, prima instanţă, pronunţându-se asupra valabilităţii probei cu expertiza, fără a analiza criticile de nelegalitate, apreciind că acestea reprezintă o problemă ce vizează fondul cauzei, ce urmează a fi analizată la momentul judecării cauzei pe fond, a încălcat dispoziţiile art. 345 din Codul de procedură penală şi art. 342 din Codul de procedură penală.

46.Un alt motiv de nelegalitate invocat vizează faptul că în cuprinsul raportului de expertiză validat de către procuror nu sunt identificate (nici măcar prin indicarea filei la care se regăsesc) documentele pe care expertul pretinde că le-ar fi analizat, ceea ce creează o puternică suspiciune, în opinia contestatorului, în sensul că în cauză s-a copiat lucrarea anterioară, respectiv cea care fusese exclusă din materialul probator.

47.Se mai arată că, într-un răspuns la toate obiectivele care interesau infracţiunea de evaziune fiscală din decembrie 2009, expertul precizează că a analizat inclusiv balanţele analitice de verificare şi rulajele bancare, iar nu şi alte documente justificative.

48.Astfel, inculpatul apreciază că în cauză, pe de o parte, nu s-a respectat încheierea anterioară pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov, în care s-a menţionat că ar fi trebuit să fie analizate toate documentele contabile ale societăţilor implicate, iar pe de altă parte, analizându-se doar balanţele analitice, nu se poate concluziona că este vorba despre aceleaşi mărfuri. Circulaţia aceloraşi mărfuri între cele patru societăţi este de esenţa mecanismului descris în rechizitoriu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

49.Suplimentar, s-a învederat că prima instanţă în mod nelegal a stabilit că proba cu suplimentarea raportului de expertiză ar fi fost un mijloc de probă obţinut în mod legal, având în vedere că inculpaţii nu au fost încunoştinţaţi despre administrarea acestei probe.

50.De asemenea, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 177 alin. 2 din Codul de procedură penală, la momentul la care s-a dispus suplimentarea raportului de expertiză, deoarece apărării nu i s-a permis să propună obiective cu privire la noua probă constând în suplimentarea raportului de expertiză. Astfel, s-a solicitat a se constata că proba numită supliment la raportul de expertiză a fost obţinută în mod nelegal, motiv pentru care în cauză se impunea excluderea acesteia.

51.Totodată, în opinia inculpatului, au fost respinse în mod greşit criticile de la punctul 1 din cererile şi excepţiile formulate de către apărare, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 259 alin. 3 şi alin. 4 raportat la art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală. Potrivit art. 259 alin. 4 din Codul de procedură penală, suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales dacă nu s-a prezentat după prima citare legal îndeplinită, iar potrivit art. 259 din Codul de procedură penală, suspectul sau inculpatul care a indicat printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal un alt loc pentru a fi citat, este citat la locul indicat. Consecutiv, inculpatul a arătat că după reluarea urmăririi penale, nu a mai fost audiat în cauză și nici nu i s-au adus la cunoștință obligațiile prevăzute de art. 108 alin. 2 lit. b) raportat la art. 334 din Codul de procedură penală. Sub acest aspect, s-a învederat încă din faza anterioară judecăţii că locuieşte în comuna L., judeţul M., însă toate actele (după reluarea urmăririi penale) au fost comunicate la un alt domiciliu, respectiv la vechiul domiciliu, pe care nu îl mai avea de aproximativ şase ani, astfel cum rezultă din actele dosarului.

52.Astfel, inculpatul susţine că prima instanţă în mod nelegal a respins această cauză de nulitate invocată, raportându-se exclusiv la dispoziţiile art. 108 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură penală şi motivând că ar fi trebuit să anunţe schimbarea de domiciliu, el anunţând despre acest aspect la momentul la care a avut loc judecata anterioară.

IV. Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov constată că încheierea atacată este legală şi temeinică, contestaţia inculpatului A. fiind nefondată.

53.Este neîntemeiată solicitarea inculpatului de restituire a cauzei la parchet, deoarece nu ar i s-ar fi comunicat în mod legal anumite acte de urmărire penală, acestea fiindu-i comunicate la o altă adresă decât cea reală.

54.În respingerea acestei solicitări, judecătorii de cameră preliminară din cadrul curţii de apel constată că la data de 17.12.2014 inculpatul A. a  fost audiat în cursul urmăririi penale de organul de cercetare penală, în prezenţa aceluiaşi avocat ales care l-a reprezentat şi în procedura de cameră preliminară (av. N.), şi a indicat în declaraţie ca adresă pentru comunicarea actelor de procedură „Bucureşti., bd. P., nr. xx, bl. xxx, sc. x, et. x, ap. xx, sector x”. La rubrica domiciliu a fost indicată adresa din „com. L.-M., str. Q. nr. xxx, jud. M.” (filele 25-27, vol. II, dosar de urmărire penală).

55.După ce s-a emis rechizitoriul din data de 24.11.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, cauza a fost înregistrată pe rolul judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna sub nr. de dosar xxxx/119/2015/a1. În această procedură de cameră preliminară inculpatul A. a fost citat în faţa Tribunalului Covasna în dosarul nr. xxxx/119/2015/a1 la aceeaşi adresă din „Bucureşti, bd. P., nr. xx, bl. xxx, sc. x, et. x, ap. xx, sector x” (fila 29, dosar nr. xxxx/119/2015/a1 al Tribunalului Covasna), iar citaţia a fost primită de numitul R., în calitate de „funcţionar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenţei”.  În cadrul acestui dosar de cameră preliminară inculpatul A., prin acelaşi avocat ales care l-a reprezentat pe parcursul urmăririi penale, a formulat cereri şi excepţii prin memoriul depus la data de 23.12.2015, fără a indica în acest memoriu o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură.

56.Pentru termenul de judecată din data de 3.02.2016, acordat în procedura respectivă de cameră preliminară, inculpatul A. a fost din nou citat la aceeaşi adresă, unde citaţia a fost primită de numitul S., în calitate de „avocat” (fila 109, dosar nr.xxxx/119/2015/a1).  La termenul de judecată din data de 3.02.2016 inculpatul A., prin avocat ales, a depus la dosar un alt memoriu cu cereri şi excepţii (filele 139-142, dosar nr. xxxx/119/2015/a1 al Tribunalului Covasna), fără a indica o altă adresă de citare.

57.Încheierea de cameră preliminară pronunţată de Tribunalul Covasna la data de 1.03.2016 i-a fost comunicată inculpatului A. la aceeaşi adresă, fiind primită de „funcţionar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenţei” (fila 29, dosar nr.xxxx/119/2015/a1 al Tribunalului Covasna). Prin contestaţia depusă la data de 8.03.2016 inculpatul A., prin acelaşi avocat ales, a formulat contestaţie împotriva încheierii de cameră preliminară din data de 1.03.2016, fără a indica o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură, fiind citat la Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. xxxx/119/2015/a1, la aceeaşi adresă din „Bucureşti, bd. P., nr. xx, bl. xxx, sc. x, et.x, ap. xx, sector x”. Citaţia a fost primită tot de un „funcţionar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenţei” (fila 26, dosar nr. xxxx/119/2015/a1 al Curţii de Apel Braşov).

58.La filele 49-54 din dosarul Curţii de Apel Braşov inculpatul A. a depus motivele de contestaţie, prin acelaşi avocat ales, fără a indica o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură. Încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov din data de 18.04.2016 i-a fost comunicată inculpatului A. la aceeaşi adresă, unde a fost primită de „avocat” (fila 130, dosar nr. xxxx/119/2015/a1 al Curţii de Apel Braşov).

59.În urma pronunţării acestei încheieri de cameră preliminară parchetul a solicitat restituirea cauzei, iar inculpatul A. a fost citat pentru termenul din data de 27.05.2016 la aceeaşi adresă, unde citaţia a fost primită de „avocat” (fila 152, dosar nr. xxxx/119/2015/a1 al Curţii de Apel Braşov). Prin încheierea penală nr. 63/CP din data de 27.05.2016 a Curţii de Apel Braşov s-a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

60.Nu rezultă, aşadar, din nicio probă, că inculpatul A. ar fi indicat în cursul urmăririi penale sau în cursul procedurii anterioare de cameră preliminară o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură, aşa cum susţine inculpatul în contestaţia formulată. Acesta susţine că ar fi fost legitimat cu ocazia judecăţii în camera preliminară  în primul ciclu procesual, ocazie cu care s-ar fi constatat că domiciliul său era în sat L., jud. M., str. Q., nr. xxx, însă această afirmaţie a inculpatului nu rezultă din nici un înscris. Chiar dacă ar fi fost legitimat, nu s-a consemnat că inculpatul ar fi solicitat să i se comunice actele de procedură la această adresă, astfel încât organele judiciare nu aveau o astfel de obligaţie, ci erau ţinute să respecte adresa de comunicare a actelor de procedură indicată de inculpat în declaraţia din data de 17.12.2014. Cum în toată procedura anterioară de cameră preliminară, în primă instanţă şi în contestaţie, inculpatul a fost citat şi s-a îndeplinit procedura de citare cu el la adresa din „Bucureşti, bd. P., nr. xx, bl. xxx, sc. x, et. x, ap. xx, sector x”, unde acesta a solicitat să-i fie comunicate, organele de urmărire penală aveau motive suficiente să ia în considerare această adresă a inculpatului.

61.În plus, judecătorii de cameră preliminară din cadrul curţii reţin că inculpatul A. a avut cunoştinţă de cursul urmăririi penale şi după ce s-a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, prin încheierea penală nr. 63/CP din data de 27.05.2016 a Curţii de Apel Braşov. Acest lucru rezultă cu certitudine din faptul că la data de 26.03.2018 inculpatul A., prin aceleaşi avocat ales care l-a asistat pe tot cursul procesului penal, a formulat obiecţiuni la Raportul de expertiză comunicat prin poştă cu adresa nr. 500148/2.03.2018 (filele 140-146, vol. XVII, dosar de urmărire penală). Or, având cunoştinţă de acest Raport de expertiză, cu privire la care a şi formulat obiecţiuni, inculpatul A. nu poate invoca o încălcare a dreptului său al apărare, prin faptul că nu ar fi cunoscut de desfăşurarea urmăririi penale.

62.Aşa cum a reţinut şi judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond, inculpatul A. avea obligaţia, potrivit art. 108 alin. 2 lit. b) Cod procedură penală, de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei. Textul de lege menţionat indică şi sancţiunea neîndepliniri de către inculpat a acestei obligaţii, anume considerarea ca fiind valabile a citaţiilor şi comunicărilor efectuate la adresa indicată. Or, aşa cum s-a arătat anterior, în tot cursul procesului penal inculpatul A. a indicat ca adresă pentru comunicarea actelor de procedură doar pe cea din „Bucureşti, bd. P., nr. xx, bl. xxx, sc. x, et. x, ap. xx, sector x”. Inculpatul nu se poate prevala de propria culpă, de a nu-şi îndeplini obligaţia de a comunicare a schimbării adresei, pentru a invoca nelegala comunicare a actelor de procedură în cursul urmăririi penale. Din moment ce toate actele de procedură anterioare s-au îndeplinit cu inculpatul la această adresă, organul judiciar nu avea obligaţia de a face alte demersuri pentru comunicarea actelor de procedură la o altă adresă.

63.La data de 31.05.2021 organul de cercetare penală a emis un mandat de aducere pe numele inculpatului A. la aceeaşi adresă indicată de acesta în declaraţia anterioară, respectiv la adresa din „Bucureşti, bd. P., nr. xx, bl. xxx, sc. x, et. x, ap. xx, sector x” (fila 36, vol. II, dosar de urmărire penală). Organul însărcinat cu executarea mandatului de aducere a întocmit procesul-verbal din data 4.06.2021 (fila 38, vol. II, dosar de urmărire penală), în care s-a consemnat că la această adresă a fost găsită numita Ş., care a declarat că are contract de închiriere la această adresă de trei luni şi nu îl cunoaşte pe numitul A. şi nu cunoaşte alte date despre cum poate fi contactat.

64.Organul judiciar nu avea obligaţia de a-l cita pe inculpat sau de a-i comunica actele de procedură la adresa avocatului ales decât în cazul în care inculpatul ar fi indicat în mod expres această adresă pentru comunicarea actelor de procedură. Altfel, comunicările făcute fără o indicare expresă a acestei adrese de către inculpat ar fi fost nelegale.

65.Inculpatul invocă în susţinerea contestaţiei dispoziţiile art. 258, art. 259 şi art. 264 Cod procedură penală, care în opinia sa ar constitui norme speciale în raport cu dispoziţiile art. 108 Cod procedură penală, invocate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond pentru respingerea cererii de restituire a cauzei la parchet. Nu poate fi primită o astfel de susţinere, deoarece în cadrul art. 259 alin. 2 Cod procedură penală se prevede aceeaşi obligaţie a inculpatului de a comunica în termen de 3 zile organului judiciar schimbarea adresei ude locuieşte, fiind informat cu privire la consecinţele neîndeplinirii acestei obligaţii. Nu poate fi considerată, aşadar, excesivă, aplicarea de către organele judiciare a sancţiunii prevăzute de art. 108 alin. 2 lit. b) şi art. 259 alin. 2 Cod procedură penală, pentru neîndeplinirea de către inculpatul A. a obligaţiei de a încunoştinţa organele de urmărire penală cu privire la schimbarea locului de comunicare a actelor de procedură. Dacă acesta cunoştea de efectuarea urmăririi penale, avea această obligaţie minimală de a indica organelor de urmărire penală noua adresă unde să-i fie comunicate actele de procedură, în cazul în care adresa comunicată anterior (la care a fost citat de mai multe ori şi unde s-a îndeplinit procedura anterior) nu ar mai fi valabilă. 

66.În ce priveşte eventuala vătămare produsă prin necomunicarea actelor de procedură, curtea constată că inculpatul A. susţine doar că nu a avut posibilitatea să efectueze eventuale obiecţiuni la suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale. O astfel de afirmaţie, fără a indica în mod concret care sunt obiecţiunile concrete pe care le-ar fi făcut şi utilitatea acestora, nu este suficientă pentru a se reţine o vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin restituirea cauzei la parchet.

67.Toate argumentele menţionate anterior sunt valabile şi pentru respingerea celui de-al doilea motiv de contestaţie al inculpatului, referitor la nelegalitatea suplimentului a raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale. Aşa cum s-a arătat, inculpatul A. nu poate invoca propria culpă a neindicării noii adrese valabile pentru comunicarea actelor de procedură, ca să solicite excluderea probei cu suplimentul la raportul de expertiză pe motiv că nu i-a fost comunicat.

68.În plus, nu se poate reţine că dispoziţiile procedurale impun o obligaţie a organelor de urmărire penală de a comunica părţilor suplimentul la raportul de expertiză, deoarece nu există o astfel de prevedere explicită sau implicită în dispoziţiile art. 180 Cod procedură penală, care reglementează această materie. Dimpotrivă, luarea la cunoştinţă a inculpatului de conţinutul dosarului se realizează, în cursul urmăririi penale, prin exercitarea dreptului de consultare a dosarului, potrivit art. 94 Cod procedură penală. Acest text de lege instituie un drept al părţilor şi al avocaţilor acestora de a consulta dosarul de urmărire penală, iar inculpatul A. nu şi-a exercitat acest drept cu privire la studierea suplimentului la raportul de expertiză menţionat. Rămânând în pasivitate, inculpatul A. nu poate invoca o încălcare a dreptului său a apărare în cursul urmăririi penale.

69.Toate aspectele invocate de inculpat la punctul 3 din contestaţia formulată, referitoare la existenţa unor presupuse contradicţii în rechizitoriu, nu pot fi analizate ca cereri şi excepţii de cameră preliminară deoarece sunt aspecte de fond. Astfel, inculpatul A. susţine că „din toate actele şi lucrările dosarului rezultă că S.C. F. nu a livrat deloc mărfuri către S.C. E. S.R.L.”, după care enumeră probele din care rezultă această susţinere referitoare la situaţia de fapt. Or, procedura de cameră preliminară nu permite analizarea probelor din care rezultă o anumită situaţie de fapt invocată de parchet sau de inculpat. Procedura de cameră preliminară vizează exclusiv aspecte de legalitate sau de loialitate a administrării probelor, neputând fi analizate probele în acuzare sau cele în apărare şi nici nu se poate trage o concluzie cu privire la temeinicia acuzaţiilor aduse prin rechizitoriu.

70.La punctul 4 din contestaţia formulată împotriva încheierii de cameră preliminară inculpatul A. invocă nelegalitatea raportului de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale şi enumeră la subpunctele 4.1. – 4.9. toate obiecţiunile pe care le-a făcut în cursul urmăriri penale la acest raport de expertiză şi care au fost respinse prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data de 18.05.2018, emisă în dosarul penal nr. xxx/P/2011. Inculpatul A. a  atacat această ordonanţă la procurorul ierarhic superior, iar plângerea sa a fost respinsă prin Ordonanţa nr. xx/II/1/2018 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, cu motivarea că „obiecţiunile formulate sunt apărări de fond ce exced competenţei expertului contabil, acestea urmând a fi avute în vedere de procurorul de caz, la analizarea materialului probatoriu administrat în cauză în scopul adoptării unei soluţii legale şi temeinice în cauză”.

71.Judecătorii de cameră preliminară din cadrul curţii de apel costată că nu poate face obiectul cenzurii în camera preliminară respingerea unei cereri în probaţiune formulată de inculpat, deoarece obiectul camerei preliminare îl constituie doar analizarea legalităţii probelor administrate. Dacă aceste probe sunt sau nu convingătoare sau suficiente pentru susţinerea acuzării urmează a fi analizat în cursul judecăţii. Din acest motiv, nu poate fi admisă susţinerea inculpatului că ar constitui un motiv de nelegalitate a raportului de expertiză faptul că procurorul a respins toate obiecţiunile inculpaţilor cu o motivare insuficientă care „sugerează că acesta nu este interesat să afle care este realitatea raporturilor comerciale derulate între cele 4 societăţi comerciale, mecanismele de plată şi creditare ce au avut loc între societăţi, modalităţile de restituire a sumelor împrumutate de persoana fizică A. etc.” Toate acestea sunt aspecte de fapt ce urmează a fi lămurite în cursul judecăţii, prin administrarea nemijlocită a probelor, inclusiv a unui supliment la raportul de expertiză, dacă această probă va fi considerată utilă de către instanţă. Ele nu sunt, însă, aspecte care să atragă nelegalitatea raportului de expertiză efectuat în cauză.

72.Faptul că judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut pe de o parte că unele aspecte invocate de inculpatul A. în susţinerea nelegalităţii raportului de expertiză sunt aspecte de fond nu se contrazice cu faptul că acesta a reţinut că raportul de expertiză a fost legal întocmit. Legalitatea administrării unei probe nu se confundă cu concludenţa acesteia, primul aspect fiind analizat în procedura de cameră preliminară, iar cel de-al doilea aspect în cursul judecăţii. Instanţa poate să ţină cont la soluţionarea pe fond a cauzei de concluziile raportului de expertiză efectuat în mod legal în cursul urmăririi penale sau poate să înlăture motivat aceste concluzii, dacă le va aprecia că sunt neconcludente. Această analiză nu poate fi făcută însă în procedura de cameră preliminară, ci doar pe fondul cauzei, în urma administrării nemijlocite a probelor şi analizări întregului material probator şi a concluziilor tuturor participanţilor la procesul penal.

73.În mod corect a reţinut judecătorul de cameră preliminară că folosirea de către expert a documentaţiei de la dosar nu poate atrage nulitatea probei. Faptul că expertul, în urma propriei analize, ajunge la o concluzie similară cu cea din raportul de constatare (exclus anterior ca nelegal), nu constituie un motiv de nelegalitate a raportului de expertiză. Această concluzie poate fi contestată de părţi în cursul judecăţii, iar dacă sunt îndeplinite condiţiile legale instanţa poate încuviinţa un supliment la raportul de expertiză sau efectuarea unei noi expertize. Procedura de cameră preliminară nu permite, însă, o analiză a temeiniciei acestor concluzii sau a argumentelor folosite de expert în susţinerea acestora, aşa cum solicită inculpatul în contestaţia formulată.

74.La punctul 5 din contestaţia formulată inculpatul susţine tot un aspect de fond, criticând faptul că în rechizitoriu s-ar fi reţinut în mod greşit că societatea E. S.R.L. ar fi o societate fantomă. Îndeplinirea sau nu a acestei condiţii de către societatea indicată nu constituie un aspect de neregularitate a rechizitoriului, ci un aspect de fapt, care urmează a fi evaluat în cursul judecăţii.

75.La punctul 6 din contestaţia împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară inculpatul susţine că „sumele ce formează obiectul pretinsei infracţiuni de spălare a banilor sunt de fapt aceleaşi cu cele care formează obiectul complicităţii la evaziune fiscală, creându-se o nejustificată confuzie între obiectul material al celor 2 infracţiuni, motiv pentru care rechizitoriul emis în aceste condiţii este anulabil în temeiul art. 282 Cod procedură penală pentru nerespectarea prevederilor art. 328 rap. la art. 371 Cod procedură penală”. Nici acest aspect nu poate fi reţinut ca unul de neregularitate a actului de sesizare, deoarece presupune o evaluare a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, respectiv a situaţiei premise a acestei infracţiuni. Or, evaluarea existenţei tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului nu poate fi făcută în camera preliminară, ci doar în cursul judecăţii pe fond a cauzei. Dacă instanţa de fond va constata că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani reţinute de parchet în sarcina inculpatului, respectiv că ar lipsi situaţia premisă a acestei infracţiuni, aceasta va pronunţa o soluţie de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I Cod procedură penală. Acest aspect nu este însă unul care ţine de neregularitatea actului de sesizare şi nu poate face obiectul unei analize în procedura de cameră preliminară, deoarece nu poate fi analizată în acest moment temeinicia acuzaţiilor.

76.Pentru aceste motive, în temeiul art. 347 Cod procedură penală, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov vor respinge ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din şedinţa camerei de consiliu nr. 22/CP din data de 17.09.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna.

Domenii speta

Spete similare