Normă generală. normă specială de procedură. aplicare.

NORMĂ GENERALĂ. NORMĂ SPECIALĂ DE

PROCEDURĂ. APLICARE.

Normele Codului de procedură civilă se aplică în

completarea celor statornicite de Legea nr.64//1995, în

măsura compatibilităţii dintre aceste dispoziţii, iar atunci

când legea specială are cerinţe exprese în completarea celor

de drept comun, ele sunt obligatorii.

(Decizia nr.168/R-C din 4 martie 2005)

Creditoarea S.C. „U.S.” S.R.L. Ştefăneşti a solicitat deschiderea

procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea S.C.

„P.S.” S.R.L. Piteşti, susţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite cerinţele

prevăzute de lege pentru o astfel de măsură.

Judecătorul sindic al Tribunalului Comercial Argeş a admis

cererea, a deschis procedura, a ridicat dreptul de administrator al debitoarei, a

indisponibilizat acţiunile şi părţile sociale şi a numit administratorul,

stabilindu-i acestuia sarcinile şi onorariul.

Debitoarea a declarat însă recurs, cale de atac ce a fost admisă de

Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.168/R-C/2005, prin care s-a casat

sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

În motivarea acestei hotărâri instanţa de control judiciar a reţinut

că dispoziţiile Legii nr.64/1995 se completează cu cele ale Codului de

procedură civilă şi ale Codului comercial român (art.147), aşa încât

judecătorul sindic este dator să verifice respectarea cerinţelor din actul

normativ special, iar sub aspectele nereglementare de acesta să respecte

normele din legile organice enunţate.

Potrivit art.38 din Legea specială, judecătorul sindic este dator să

comunice, în 48 de ore de la primirea cererii creditorului, o copie a acesteia

către debitor şi să dispună afişarea şi la uşa instanţei.

Măsura comunicării unei copii către debitor este distinctă de

cerinţa citării instituită de art.85 din Codul de procedură civilă, ea constituie o

îndatorire suplimentară a instanţei şi naşte dreptul debitorului de a contesta

starea de insolvenţă. Reprezintă în mod incontestabil o garanţie a dreptului la

apărare, şi nerespectarea acestei cerinţe are ca efect incidenţa dispoziţiilor

art.105 din Codul de procedură civilă.

Dovada acestei comunicări trebuie să îndeplinească condiţiile

prevăzute de art.100 ale aceluiaşi act normativ, text care conţine şi norme

sancţionatorii pentru situaţia inexistenţei unora din menţiunile expres

enunţate. Astfel, sub sancţiunea nulităţii comunicării, dovada trebuie să

cuprindă numele agentului care a încheiat procesul-verbal, raţiunea textului

fiind aceea că înscrisul face dovadă până la înscrierea în fals (alin.1 pct.2 şi

alin.4)

În speţă, s-a observat că la dosar nu există dovada afişării cererii

de deschidere la uşa instanţei, aspect pe care, însă, debitoarea nu l-a invocat şi

care nu ar fi de natură să-i producă o vătămare, în măsura în care

comunicarea către ea s-ar fi făcut în mod legal.

Din examinarea înscrisului de la fila 23, înscris ce constituie

procesul-verbal de predare către debitoare a cererii de deschidere a

procedurii, se reţine că lipseşte numele agentului - rubrică ce este distinctă de

cea a semnăturii acestuia (pentru care nu este operantă sancţiunea nulităţii) –

ceea ce atrage sancţiunea prevăzută  în alin.3 al art.100 din Codul de

procedură civilă.

Concluzionându-se în sensul că nu s-a dovedit îndeplinirea

cerinţelor art.38 din Legea nr.64/1995, fiind deci incidente prevederile art.304

pct.5 din Codul de procedură civilă, s-a casat hotărârea de deschidere a

procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului şi s-a trimis cauza spre

rejudecare.

Domenii speta

Spete similare