Răspundere civilă delictuală

(Tribunalul Mehedinţi – S.C.79/21.05.2012)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 13.10.2011 reclamantul C. Ghe. a chemat în judecată pe pârâţii: Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ş. C., Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Bucureşti, Biroul Teritorial Mehedinţi, Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a fi obligaţi în solidar la plata sumei de  400.000 lei cu titlu de daune pentru  repararea pagubei materiale şi morale  suferite din cauza privării în mod nelegal a libertăţii şi a restrângerii în mod nelegal a dreptului la liberă circulaţie, în temeiul art. 504 c.p.p., să fie obligaţi pârâţii, în calitate de comitenţi pentru fapta prepusului la plata sumei de 100.000 lei,  daune materiale şi daune morale ce reprezintă repararea prejudiciului moral cauzat prin fapta ilicită a prepusului şi prin fapta ilicită proprie, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderi civile delictuală, prev. de art. 998, 999 c.civ.

În fapt, reclamantul a motivat că în anul 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin.1 şi 2 din legea 678/2001, în dosar penal nr. 27/D/P/2008,  procurorul C.Ş. a dispus  prin Ordonanţa din 28.09.2008 reţinerea sa pentru 24 de ore şi a făcut propunere de arestare preventivă pentru 29 de zile, respinsă de Tribunalul Mehedinţi şi Curtea de Apel Craiova, iar prin Ordonanţa din 30 martie 2009,  a dispus  extinderea urmăririi penale şi faţă de inculpatul G. M.

A mai arătat că sunt incidente disp. art. 504  alin. 3 c.p.p. întrucât  restrângerea libertăţii sale  a fost realizată  prin ordonanţa de reţinere a procurorului, abuzul acestuia fiind confirmat prin însă-şi ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, prin reţinerea nelegală pe 24 de ore şi îngrădirea dreptului la liberă  circulaţie pentru o perioadă de 29 de zile,  fiind victima unei arestări şi reţineri în condiţii contrare  disp. art. 5 din Convenţie, cu consecinţa lezării  profesionale, sociale şi familiale, fiind îndreptăţit la o justă reparaţie în caz de eroare judiciară aşa cum reglementează şi art. 3  din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie. A arătat că i-a fost lezată onoarea, reputaţia, relaţiile cu prietenii, că s-au exercitat presiuni de natură morală asupra sa de către diverşi poliţişti din cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Mehedinţi.

Cu privire la daunele materiale a arătat că sunt justificate întrucât a împrumutat diverse sume de bani pentru a acoperi costurile survenite, respectiv onorariul avocatului ales precum şi pierderea posibilităţii de a munci din cauza abuzului  săvârşit de procurorul Ş. .

Cu privire la al doilea petit  a arătat că sunt îndeplinite art. 998 şi urm. c.civ.: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul şi existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresele nr.1004D/II/7.10.2011şi nr. 1012D/II/1/2011 emise de DIICOT-Biroul Teritorial Mehedinţi, Ordonanţă de reţinere din 28 sept. 2008, declaraţie de inculpat din 28.09.2008, referat cu problemele de arestare preventivă din 28.09.2008, Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului C. Ghe. din 07.05.2010.

Pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia  necompetenţei materiale  cu privire la al doilea petit, având ca obiect răspunderea civilă delictuală, prin încheierea din 09 decembrie 2011, fiind disjuns în temeiul art. 165 c.p.civ. acest petit şi formându-se dosar nr. 9526 /101/2011, s-a admis excepţia invocată şi a fost  declinată cauza în vederea soluţionării ,în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

În cauza dedusă judecăţii ,având în vedere disp. art. 506 alin. 3 c. p. p. potrivit cărora ,în litigiile având ca obiect acţiuni pentru repararea pagubei cauzată prin erori judiciare,calitatea de pârât o are numai statul,reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celorlalţi pârâţi,invocată în prin întâmpinările formulate.

La termenul de judecată din 27.01.2012 s-a depus la dosar, la solicitarea instanţei, adresa nr. 1356/D/II/26.01.2011 emisă de DIICOT-Biroul Teritorial Mehedinţi, din care rezultă că reclamantul (învinuit în dosar nr. 52D/P/2009) nu a formulat plângere împotriva ordonanţei din 07.05.2010, fiind respinsă excepţia  prescripţiei acţiunii invocată de pârât prin întâmpinare.

La termenul din 27.01.2012 , a fost admisă cererea  reclamantului formulată  prin apărător de completare a probatoriului cu proba testimonială,  fiind  încuviinţată în acest sens depunerea listei cu numele şi adresele a doi martori în termen de 5 zile , sub sancţiunea decăderii din probă.

Cum lista cu martorii propuşi de reclamant  a fost depusă la dosar la 03.02.2012 (fila 180 dosar), deci, peste termenul legal, instanţa a dispus decăderea acestuia din proba testimonială, în conf. cu disp. art. 186 alin.2 c.p.civ. 

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că prin Ordonanţa din 28.09.2008 emisă în dosar 27/D/P/2008 de D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Mehedinţi ( fila 15 ds.) s-a dispus reţinerea pentru 24 ore a reclamantului C. Ghe. ,învinuit pentru săvârşirea infracţiunii  de trafic de minori,prev. de art. 13 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea împreună cu alţi învinuiţi şi transportarea în Italia şi Austria a minorului T. V. M.,unde a fost exploatat.

Prin referatul din 29.09.2008 s-a propus de către procuror arestarea preventivă pentru 29 zile ,propunerea fiind respinsă de Tribunalul Mehedinţi prin încheierea nr. 11 din 29.09.2008,rămasă definitivă prin încheierea Curţii de Apel Craiova nr. 28/03.10.2008.

Învinuitul a fost scos de sub urmărire penală  prin Ordonanţa D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Mehedinţi din 07.05.2010 (fila 142 dosar).

Art. 504 alin. 1 c.p.p. reglementează cazurile care dau dreptul la reparaţie persoanei care a fost condamnată definitiv,  dacă în urma rejudecării cauzei  s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare, dar şi persoanei  care a fost privată de libertate ori căreia  i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

Aliniatul 3 al art. 504 c.p.p. stipulează că  privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal  trebuie stabilită prin ordonanţă a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

De asemenea, art. 5 din Convenţie prevede  la punctul 1 lit. c că orice persoană are dreptul la libertate şi siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazului când a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente,  atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice ale necesităţii de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.

Dreptul la reparaţie a victimei unei arestări sau deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor art. 5 din Convenţie, este prevăzut la pct. 5.

În speţă, din înscrisurile depuse la dosar reiese că  reclamantul a fost reţinut 24 de ore cu respectarea disp. art. 136 c.p.p. şi 143 c.p.p., fiind cercetat pentru o infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege  este închisoarea mai mare de 4 ani.

Susţinerea reclamantului potrivit căreia  starea de reţinere preventivă  pentru o perioadă de 24 de ore  a fost constatată ca fiind nelegală de instanţa de judecată  nu poate fi reţinută, fiind cenzurată,  în sensul respingerii de către Tribunalul Mehedinţi prin încheierea nr. 11/21.09.2008 rămasă definitivă, propunerea de arestare preventivă pentru 29 de zile, nu măsura reţinerii pentru 24 de ore.

Cum prin măsura reţinerii reclamantului pentru 24 de ore nu au fost încălcate dispoziţiile legale, respectiv art.136 c.p.p., art.143 c.p.p. cu rap. la  art.148 c.p.p., neexistând nici o violare a art. 5 din Convenţie, această măsură de privare de libertate  fiind susceptibilă de a produce suferinţe morale, de natură să lezeze demnitatea şi onoarea acestuia numai dacă a fost luată abuziv, apreciind că nu sunt întrunite cerinţele  disp. art. 504 c.p.p.şi art. 5 pct. 5 din Convenţie, urmează a respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare