Tentativa de omor

Sentinţă penală 192 din 15.09.2015


Dosar nr. XXXX/40/2015 art. 194 alin. 1 lit e Cod penal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA PENALĂ

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Completul constituit din:

Preşedinte:

Grefier:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a fost reprezentat de procuror

SENTINŢA PENALĂ  NR. XXX

La ordine judecata în cauza penală privind pe inculpatul M. C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din xx.xx.xxxx, dat în dosarul nr.XXX/P/2015, pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă de omor”, prevăzută şi pedepsită de art.32, raportat la art.188 Cod penal, cu aplicarea art.41 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică răspunde inculpatul M. C., asistat de avocat ales A. M., precum şi persoana vătămată I. M. D., asistată de avocat ales L. D., lipsă fiind părţile civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani, Spitalul Judeţean Botoşani şi Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. N. Oblu Iaşi .

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin serviciul registratură al instanţei, a fost înaintată cererea de constituire de parte civilă formulată de  numitul I. M. D., pentru suma de 10.000 lei daune materiale şi 50.000 lei daune morale.

Avocat L. D. înmânează câte un duplicat de pe cererea de constituire de parte civilă către partea adversă şi procuror.

 Constatând cauza în stare de judecată, potrivit art. 374 alin.1 Cod procedură penală, se aduce la cunoştinţa inculpatului învinuirea reţinută prin actul de sesizare a instanţei, cu prezentarea succintă a faptelor lui.

 De asemenea, potrivit art. 374 alin. 2 Cod procedură penală, se aduce la cunoştinţa inculpatului prezent dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, precum şi dreptul de a pune întrebări martorilor, experţilor şi de a da explicaţii oricând socoteşte că ar fi necesar. 

Constatând dată ipoteza art. 374 alin.4 cod procedură penală, instanţa pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa. Instanţa aduce la cunoştinţă că, în asemenea situaţie, este aplicabilă prevederea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, încât limitele de pedeapsă să fie reduse cu o treime.

Întrebat fiind, inculpatul M. C. ia legătura cu apărătorul său ales şi arată că doreşte judecarea potrivit procedurii simplificate, sens în care înţelege să recunoască faptele reţinute în sarcina sa; solicitarea lui, conformă art. 375 alin.1 Cod procedură penală,  este consemnată în procesul  verbal ataşat la dosarul cauzei.

Instanţa pune în discuţie solicitarea inculpatului.

Procurorul apreciază că, în raport de declaraţia inculpatului de la acest termen, în care  acesta declară că recunoaşte fapta reţinută în sarcină-i prin actul de sesizare al instanţei şi că îşi însuşeşte probatoriul administrat în cauză, sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a putea beneficia de procedura simplificată şi pune concluzii de admitere a cererii inculpatului.

Avocat A. M. pentru inculpat solicită admiterea cererii acestuia, învederând că sunt îndeplinite prevederile art. 374 alin. 4 , art. 375  Cod procedură penală.

Şi avocat L. D., pentru partea civilă, solicită să fie admisă cererea acestuia, întrucât sunt îndeplinite prevederile art. 374 Cod procedură penală.

Instanţa admite cererea inculpatului M. C. de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile legale necesare. În baza art. 375 alin.2 Cod procedură penală, întreabă părţile dacă propun administrarea probei cu înscrisuri.

Avocat A. M. pentru inculpat arată că nu va depune înscrisuri relative la latura penală a cauzei.

Avocat L. D., pentru partea civilă, arată că doreşte să se folosească, în primul rând, de  proba cu expertiză medico – legală, prin care să se stabilească numărul real de zile de îngrijiri medicale necesare până la vindecarea completă a părţii civile, întrucât acesta susţine că nu şi-a revenit după vătămările suferite - fracturi  în zona capului - fiindu-i încă afectată capacitatea de a munci, având nevoie de oameni care să-l ajute la muncă, prezentând dificultăţi de vorbire şi de  concentrare; cu alte cuvinte, el nu mai este  un om normal aşa cum era înainte de agresiune; de asemenea, solicită să se încuviinţeze şi proba cu doi martori, I. C. şi B. E., ambii din localitatea X comuna Y judeţ Botoşani, în dovedirea întinderii pretenţiilor civile.

Avocat A. M. nu se opune încuviinţării şi administrării probelor solicitate.

Procurorul este de acord cu încuviinţarea probelor propuse de partea civilă.

Instanţa consideră că probele solicitate de partea civilă sunt pertinente şi utile rezolvării laturii civile a procesului, în sensul stabilirii existenţei şi întinderii prejudiciului invocat de aceasta, încât admite cererile în probaţiune. În ce priveşte solicitarea de a se stabili numărul real de zile de îngrijiri medicale, instanţa va reţine că aceasta trebuie rezolvată mai întâi de instituţia medico – legală care a procedat la prima evaluare, prin certificatul medico – legal nr. XXX/A1 din xx.xx.xxxx (fila 42 – 43 dosar urmărire penală), pe calea unei constatări medico –legale, cu prezenţa părţii civile, încât se va adresa în acest sens, pentru administrarea probei, Serviciului Judeţean de medicină legală Botoşani.

Avocat L. arată că nu mai există o altă constatare medico - legală în afară de certificatul medico - legal arătat şi că prin proba cu expertiza solicitată doreşte ca, pe baza examinării părţii civile, să se facă o reevaluare de către S.M.L. Botoşani a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părţii civile.

Având în vedere solicitarea în probaţiune a apărătorului părţii civile, pe latura civilă a cauzei, ce se referă la alte probe decât cea cu înscrisuri, precum şi dispoziţiile art. 377 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa pune în discuţie necesitatea disjungerii laturii civile, în conformitate cu art. 26 Cod procedură penală.

Procurorul arată că este de acord cu disjungerea laturii civile de cea penală.

Avocat L. D., pentru partea civilă, arată că este de acord cu solicitarea instanţei de disjungere a laturii civile pentru a fi soluţionată separat.

Avocat A. M. pentru inculpat solicită instanţei acordarea unui termen de judecată în cauză, pentru a se întocmi expertiza medico - legală şi a se soluţiona dosarul pe ambele laturi, atât penală, cât şi civilă, întrucât expertiza medico- legală solicitată de partea adversă ar putea avea consecinţe în ce priveşte latura penală a cauzei, ca mod de individualizare a pedepsei.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra necesităţii de disjungere a laturii civile pentru a fi soluţionată separat de cea penală.

În continuare, interpelat de instanţă, inculpatul declară că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, dacă va fi găsit vinovat şi dacă se va aprecia că s-ar impune suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Apoi, instanţa acordă cuvântul pentru concluzii pe latura penală a cauzei.

Procurorul învederează că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea  infracţiunii de  „tentativă de omor”,  prevăzută  şi pedepsită de  art. 32  raportat la  art. 188 Cod  penal, cu aplic. art. 41 Cod  penal,  constând în aceea că, la data de xx.xx.xxxx, a lovit-o  pe persoana vătămată I. M. D. cu pumnii şi picioarele peste  corp  şi cu  un par  peste  cap,  cauzându-i  leziuni traumatice care au necesitat 75/80 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.  Având în vedere declaraţia de recunoaştere a faptelor, dată de inculpat cu ocazia audierii sale în faţa instanţei şi faţă de probatoriul administrat, solicită să se constate că fapta există, constituie infracţiune  şi că a fost săvârşită de către acesta.

Astfel, pe cale de consecinţă,  solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării  unor drepturi, cu aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă.

Mai solicită procurorul obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare aşa cum au fost precizate în cursul urmăririi penale, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat. De asemenea, se solicită să se dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat  în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice.

În ce priveşte măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat solicită menţinerea măsurii, susţinând că subzistă şi în prezent temeiurile care au dus la luarea ei şi nu sunt elemente noi care să justifice înlăturarea acestei măsuri până la judecarea definitivă a cauzei.

Avocat L. D. pentru partea civilă îşi însuşeşte concluziile expuse de procuror. În plus, face precizarea că, deşi, inculpatul s-a aflat sub control judiciar şi nu a fost reţinut, nu a încercat în vreun fel să despăgubească partea civilă cât a fost internată în spital şi nu a discutat cu partea civilă în acest sens.  În contextul în care în rechizitoriu se reţine că  inculpatul a încercat să dovedească starea de provocare,  solicită să se observe că această împrejurare nu a fost probată cu martorii care au fost audiaţi.

Avocat A. M. învederează instanţei, vizavi de obiecţia antevorbitorului său, că inculpatul nu a luat legătura cu partea vătămată în vreun fel întrucât prin măsura preventivă impusă avea interdicţia a lua legătura cu aceasta; totuşi, ar fi dispus ca, printr-un intermediar, să ia legătura cu partea civilă, să discute cu aceasta şi să o ajute.

În ce priveşte infracţiunea dedusă judecăţii, arată că sunt de pus în discuţie două aspecte:

În primul rând, relevă că este adevărat că inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa - lovirea, obiectul cu care a lovit, locul faptei , concluzii ale certificatului medico - legal - dar, în opinia sa, un element este esenţial, iar parchetul nu l-a analizat şi l-a tratat cu oarecare uşurinţă, deoarece între tentativa de omor şi infracţiunea prevăzută de art. 194 Cod penal prin  punerea în primejdie a vieţii victimei există o distanţă mică; în cauză zilele de îngrijiri medicale sunt de până la 90, astfel  că există o limită de demarcaţie foarte sensibilă între cele două infracţiuni.

Arată apărătorul inculpatului că tentativa de omor presupune întotdeauna,  atunci când este analizată din punct de vedere a răspunderii penale, să se discute intenţia în raport cu situaţia de fapt reţinută în  actul de acuzare. Chiar dacă inculpatul a recunoscut fapta comisă, din punct de vedere juridic recunoaşterea faptelor nu înseamnă şi însuşirea unei anumite încadrări juridice a faptei, care poate fi discutată chiar în contextul acestei proceduri. Mai susţine avocatul că, în afara elementelor de fapt legate de intensitatea loviturii, chiar locul loviturii, există elementul subiectiv esenţial -  intenţia de a ucide.  Sub acest aspect susţine că  acuzarea  nu a fost preocupată să analizeze şi latura subiectivă a acestei infracţiuni. Dacă ar fi fost analizată  această latură, ar fi  existat o paralelă între cele două infracţiuni care  au o limită de demarcaţie foarte sensibilă.

Pe baza probelor administrate la dosar noi consideră că intenţia şi latura subiectivă nu s-au dovedit, pentru că este cunoscut că între cei doi a existat  o uşoară stare conflictuală,  inculpatul era şi el  sub influenţa alcoolului, astfel că împreună cu partea vătămată au parcurs mai multe etape ale agresiunii, dar nu loviri care să aibă consecinţa rezultantă a uciderii. Au fost lovituri cu pumnii în cap, chiar şi inculpatul a căzut în genunchi în acest conflict; astfel aceste lovituri de violenţă redusă care s-au consumat până la etapa finală,  demonstrează că inculpatul nu a avut intenţia de  ucide partea vătămată. 

În ce priveşte momentul efectiv al stării de fapt a lovirii, arată că este adevărat că sub aspectul laturii materiale partea vătămată a fost lovită în zona capului, dar nu s-a stabilit care a  fost intensitatea loviturilor aplicate de inculpat cu acel par;cert este că  s-au produs 75/ 80 zile de îngrijiri medicale , că opinia medicilor a fost că s-a pus în primejdie viaţa victimei;  dar că doar existenţa elementelor materiale nu duc la existenţa tentativei de omor sub aspectul laturii subiective.

În măsura în care instanţa nu va agrea aceste  apărări şi vor fi înlăturate  şi se va reţine în sarcina inculpatului infracţiunea de tentativă de omor cu intenţia inculpatului de  a ucide partea vătămată, avocat A. M. solicită să se facă aplicarea dispoziţiei art. 396 alin.10 Cod procedură penală, în sensul reducerii cu o treime a limitelor pedepsei şi orientarea instanţei către o pedeapsă redusă sub minimul special conform legii. Trebuie avut în vedere că a existat un conflict între doi cetăţeni, aflaţi ambii sub influenţa alcoolului,  un conflict care se întâmplă des în sat, departe de ideea uciderii;  din aceste motive este necesară o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege  cu aplicarea tuturor criteriilor legate de situaţia de fapt şi personală; dacă  acesta s-ar încadra în posibilitatea de a executa pedeapsa sub supraveghere solicită a se avea în vedere şi această susţinere.

Instanţa pune în discuţie cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută d e art. 194 lit. e Cod penal.

Procurorul arată că, deşi s-a solicitat procedura simplificată,  prin concluziile apărătorului  inculpatului s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei, solicitare cu care  nu este de acord,  motivat de faptul că probatoriul administrat de parchet şi însuşit, în totalitate, de inculpat confirmă săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor. Din probele administrate rezultă că loviturile au fost aplicate de inculpat în două etape: după  lovirea directă  cu pumnul peste gură, partea vătămată a căzut jos, apoi inculpatul s-a deplasat la locuinţa mamei lui, după care s-a întors cu un par, aplicându-i acesteia două lovituri în zona capului, o zonă vitală. Raportat la zona vizată, având în vedere şi intensitatea loviturilor, parul s-a rupt. Faţă de zona vizată de inculpat în cea de-a doua parte a momentului agresiunii şi faţă de intensitatea loviturilor aplicate ar trebui apreciat că rezultă fără dubiu forma intenţiei la săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, sens în care se opune la cererea de schimbare a încadrării a faptei de tentativă de omor, aşa cum s-a solicitat de apărătorul inculpatului.

Avocat L. D. pentru partea civilă arată că, de asemenea,  se opune cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă de omor. Astfel,  în certificatul medico - legal se reţine situaţia de fapt cum că partea vătămată a fost lovită iniţial în zona capului,  a treia lovitură a fost îndreptată tot în zona capului, însă partea vătămată s-a apărat cu mâna, încât s-a rupt parul; la fel şi cea de-a patra lovitură îndreptată tot în zona capului.  Toate cele patru lovituri îndreptate spre el au fost în zona capului, o zonă vitală importantă şi despre care  inculpatul ştia, cu siguranţă, că pot duce la deces. Celelalte lovituri care au fost pe partea stângă a umărului sau peste corp au fost datorate faptului că partea civilă se apăra de loviturile inculpatului care erau îndreptate doar către cap.  Acest lucru rezultă şi din certificatul medico-legal emis la scurt timp de la agresiune.

Instanţa rămâne în pronunţare pe latura penală a cauzei, inclusiv în ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă de omor.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei penale de faţă;

 Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani nr XXX/P/2015 din data de xx.xx.xxxx, a fost trimis în judecată, sub control judiciar, inculpatul M. C., pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă de omor” prevăzută şi pedepsită de art. 32  raportat la art. 188  Cod  penal, cu aplicarea art.  41  Cod  penal, constând în aceea că, la data de xx.xx.xxxx, a lovit-o pe persoana vătămată I. M. D. cu pumnii şi picioarele peste corp şi cu  un par  peste  cap, cauzându-i leziuni cranio - cerebrale care au necesitat pentru vindecare 75 – 80 zile îngrijiri medicale şi au pus  în pericol  viaţa  acesteia.

 S-a reţinut în fapt că, în ziua  de xx.xx.xxxx, în  jurul orei  17:00,  persoana  vătămată şi martorul B. E. se deplasau spre marginea satului X,  comuna Y,  judeţul Botoşani, unde se află saivanele în care familia lui îşi ţine  oile.

La un moment dat, în timp ce persoana vătămată vorbea la telefonul mobil,  fiind  aproape  de locuinţa mamei inculpatului, acesta a venit pe la spatele ei şi a lovit-o cu piciorul peste picior. Urmare acestei acţiuni, inculpatul s-a dezechilibrat,  fiind şi băut, şi a căzut. Persoana vătămată l-a  ajutat să se ridice, apoi şi-a continuat drumul, inculpatul mergând în faţa ei şi a martorului. Când a ajuns în dreptul locuinţei mamei lui,  inculpatul s-a oprit, a aşteptat-o pe persoana vătămată şi i-a tras de două ori cu  pumnul sau cu palma peste  gură, aceasta căzând pe marginea  drumului.

Imediat, inculpatul a fugit în curtea mamei sale, de unde a revenit cu un par  şi,  în timp ce persoana vătămată încerca să se ridice, i-a aplicat cu parul două  lovituri peste cap,  una  peste partea stângă laterală a gâtului şi peste  umărul stâng,  una peste  mâna stângă şi una peste picioare. Pe măsură ce loviturile au fost date, parul s-a rupt. Inculpatul  a încetat agresiunea, văzând că din intersecţie venea un unchi de-al persoanei vătămate, martorul L. E. şi a fugit în curte,  abandonând bucăţile de par.

Persoana  vătămată a fost dusă la  locaţia unde se aflau saivanele,  ulterior fiind transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean „Mavromati” Botoşani, apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N. Oblu” Iaşi – Secţia Neurochirurgie I. 

Potrivit certificatului medico-legal nr. XXX/D 1, din xx.xx.xxxx, al S.M.L.  Botoşani, la  examinarea persoanei  vătămate s-au constatat  cicatrice,  echimoze,  iar din documentaţia medicală a rezultat că a prezentat diagnosticul de „Dilacerare  temporală  şi parietală stângă, hematom extradural  parietal stâng, afazie  în remisie, fractură temporo-parietală stângă, pneumoencefalie în remisie, hemoragie  subarahnoidiană, agresiune”. Leziunile  s-au  putut produce prin  loviri cu corp contondent,  pot  data din xx.xx.xxxx,  au necesitat  pentru vindecare 75 – 80  zile îngrijiri medicale şi au pus  în pericol  viaţa  sus-numitului.

La examinare  s-au mai constatat:  o  echimoză de 7/6  cm,  palidă,  gălbui-verzuie, discret  vizibilă,  neomogenă, discontinuă  la  nivelul frontal stâng,  suprasprâncenar 1/3  laterală,  până la nivelul  liniei de inserţie a  firelor de păr  superior;  o echimoză de 3,5/1,3  cm.  gălbui-verzuie, palidă, neomogenă,  în regiunea orbitară stângă şi o cicatrice postexcoriaţie de 1,3/0,5  cm albicios-rozie-sidefie, pe  antebraţul stâng 1/4 superioară postero-intern.

După sesizarea instanţei, dosarul a parcurs procedura camerei preliminare, conform dispoziţiilor art.342 şi următoarele Cod procedură penală.

 Prin încheierea din xx.xx.xxxx a judecătorului de cameră preliminară al Tribunalului Botoşani, în temeiul art. 207 alin.4 Cod de procedură penală, a fost menţinută măsura controlului judiciar faţă de inculpatul M. C., măsură luată prin ordonanţa din xx.xx.xxxx dată în dosarul nr.XXX/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

În continuare, în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală, prin încheierea Camerei de Consiliu din xx.xx.xxxx, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Prin încheierea de la aceeaşi dată  a fost menţinută măsura controlului judiciar faţă de inculpat, măsură luată prin ordonanţa din xx.xx.xxxx dată în dosarul nr.XXX/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, menţinută prin încheierea din xx.xx.xxxx a judecătorului de cameră preliminară al Tribunalului Botoşani.

Păşind la soluţionarea laturii penale a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa va reţine ca dovedită următoarea situaţie de fapt:

În ziua de xx.xx.xxxx, în jurul orei 17:00, persoana vătămată I. M. D. şi inculpatul M. C. se deplasau alături pe drumul sătesc din localitatea X, comuna Y, jud. Botoşani, ambii fiind sub influenţa băuturilor alcoolice – martorul B. E. atestă că „M. C. era băut mai bine decât I. M. D.” – şi discutau despre un băţ şi despre o datorie; în faţa lor, la 2-3 paşi, se afla B. E., care-l însoţise pe I. M. D. înainte ca cei doi să se fi întâlnit.

Aceştia nu s-au înţeles asupra celor ce le discutau, încât, în apropiere de locuinţa mamei inculpatului, au avut un contact fizic, de pe urma căruia M. C. a căzut la pământ. În contextul în care singurul martor ocular, B. E., nu a văzut împrejurarea anterioară căderii inculpatului, deci nu a sesizat cauza acestei căderi, instanţa va avea în vedere declaraţia persoanei vătămate, coroborate cu recunoaşterea inculpatului din data de faţă, încât va reţine că inculpatul ar fi lovit cu piciorul pe persoana vătămată, dar că el s-ar fi dezechilibrat din această acţiune.

În continuare, instanţa reţine că, după ce a fost ajutat să se ridice de către I. M. D., acesta deplasându-se câţiva paşi, în continuare, cu B. E., inculpatul l-a ajuns din urmă, în zona porţii casei mamei sale şi l-a lovit cu pumnul peste gură, încât l-a doborât la pământ. Imediat, inculpatul s-a dus la poarta locuinţei mamei sale, de unde a revenit înarmat cu un par, lovind cu acesta pe persoana vătămată de patru ori - două  lovituri peste cap,  una  peste partea stângă laterală a gâtului şi peste  umărul stâng şi una peste  mâna stângă şi una peste picioare - încât parul s-a rupt.

Rugat de martorul B. E. să nu-l mai lovească pe I. M. D. – „… nu-i mai trage în cap cu parul că îl omori” (fila 125 dosar urmărire penală) - şi văzând că spre locul respectiv se apropia un unchi al acestuia, inculpatul a încetat acţiunile de lovire şi, abandonând parul rupt, s-a refugiat în curtea locuinţei mamei sale.

Partea vatamata a primit primele îngrijiri de la rudele sale, fiind transportat apoi cu ambulanţa la Spitalul Judeţean „Mavromati” Botoşani, apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N. Oblu” Iaşi – Secţia Neurochirurgie I. 

Situaţia de fapt descrisă este dovedită în cauză cu declaraţiile martorului ocular B. E. (fila 20 – 23 şi 125 – 125 dosar urmărire penală), cu cele ale persoanei vătămate (fila 5- 7 dosar urmărire penală) şi cu recunoaşterea inculpatului, făcută în şedinţă publică, coroborate cu declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în faza de urmărire penală, între care şi rude ale persoanei vătămate, precum şi cu vătămările corporale suferite de aceasta.

Astfel, instanţa reţine că, potrivit certificatului medico-legal nr. XXX/D 1, din xx.xx.xxxx, al S.M.L. Botoşani, la examinarea persoanei vătămate s-au constatat  cicatrice, echimoze, iar din documentaţia medicală a rezultat că a prezentat diagnosticul de „Dilacerare temporală şi parietală stângă, hematom extradural  parietal stâng, afazie  în remisie,  fractură temporo-parietală stângă, pneumoencefalie în remisie, hemoragie  subarahnoidiană, agresiune”. De asemenea, s-au mai constatat:  o echimoză de 7/6 cm, palidă, gălbui-verzuie, discret vizibilă, neomogenă, discontinuă la nivelul frontal stâng, suprasprâncenar 1/3 laterală, până la nivelul  liniei de inserţie a  firelor de păr  superior;  o echimoză de 3,5/1,3 cm. gălbui-verzuie, palidă, neomogenă,  în regiunea orbitară stângă şi o cicatrice postexcoriaţie de 1,3/0,5  cm albicios-rozie-sidefie, pe  antebraţul stâng 1/4 superioară postero-intern.

Actul medico –legal concluzionează că leziunile constatate s-au  putut produce prin loviri cu corp contondent, pot data din xx.xx.xxxx şi că necesită pentru vindecare 75 – 80 zile îngrijiri medicale şi au pus în pericol viaţa persoanei vătămate, concluzii ce urmează să fie reţinute ca atare de instanţă.

În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, reţinute conform celor ce preced, instanţa va reţine că, în funcţie de poziţia subiectivă a inculpatului, aceasta poate fi cea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, ori cea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal. Dacă inculpatul a urmărit, ori, chiar dacă nu a urmărit, dacă a acceptat ca rezultat al acţiunilor sale de lovire moartea victimei, este incidentă prima dintre încadrările menţionate. Dacă însă inculpatul a dorit, ori acceptat doar vătămarea corporală a victimei, cea de-a doua încadrare este cea corectă.

Atât literatura de specialitate, cât şi practica judiciară, a arătat că poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete şi, îndeosebi, în raport de instrumentul folosit (apt sau nu de a produce moartea), regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), numărul şi intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor şi victimă anterioare săvârşirii faptei, atitudinea infractorului după săvârşirea faptei. De asemenea, s-a subliniat că este necesară luarea în considerare a tuturor acestor împrejurări şi nu numai a unora, deoarece, chiar dacă unele împrejurări par concludente, privite în mod izolat, pot duce la o încadrare juridică greşită a faptei.

În speţă, în ceea ce priveşte instrumentul folosit de inculpat în agresiunea îndreptată împotriva inculpatului, deşi acesta a fost descris de martorul ocular din speţă că ar avea „circa 2 metri lungime şi circa 7 – 8 cm. grosime” (fila 125 dosar urmărire penală), acesta nu a fost depus în cauză, spre a fi vizualizat de instanţă, menţionându-se la finalul rechizitoriului că la dosar nu sunt ataşate mijloace materiale de probă. În consecinţă, instanţa nu va putea reţine că instrumentul respectiv ar avea dimensiunile respective, având în vedere că există posibilitatea ca martorul să fi fost influenţat de tragicul situaţiei în a-l prezenta mai mare, cât şi pentru că s-a afirmat că el s-a rupt în urma loviturilor.

Pe de altă parte, regiunea corpului lovită de inculpat – regiunea capului, vitală, precum şi numărul de patru lovituri aplicate, pot conduce la concluzia că inculpatul ar fi urmărit, ori măcar ar fi acceptat suprimarea vieţii victimei.

Însă, în contextul în care inculpatul şi persoana vătămată nu se aflau în relaţii de duşmănie (înţelegând prin aceasta mai mult decât rivalitate, ori neînţelegeri anterioare), câtă vreme conflictul lor a fost unul spontan, iar lovirea persoanei vătămate nu a fost premeditată prin pregătirea instrumentului vulnerant, precum şi având în vedere că nu a existat o obiectivare în cuvinte a inculpatului în sensul dorinţei lui de a ucide ci, dimpotrivă, atunci când martorul B. E. l-a atenţionat că l-ar putea ucide pe I. M. D., inculpatul a încetat agresiunea, instanţa va reţine că acesta s-a raportat doar la vătămarea corporală a persoanei vătămate, poziţia lui psihică nefiind orientată spre un omor.

Aşadar, complexul de împrejurări reţinut conform celor ce preced conduce la concluzia că inculpatul M. C. a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal, astfel că instanţa va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei acestuia, din infracţiunea de omor, rămasă în faza tentativei, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal, în infracţiunea menţionată, de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal, urmând ca, în baza art. 396 alin.2 Cod procedură penală, să pronunţe condamnarea lui, în raport de acest text de lege.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut faptele sale, prevalându-se de dreptul la a fi judecat numai pe baza probelor administrate la urmărirea penală, conform art. 374 alin.4 Cod procedură penală, instanţa va face aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, încât va reduce cu 1/3 limitele speciale ale pedepsei.

Drept urmare, şi aplicând criteriile de individualizare oferite de art. 74 alin.1 Cod penal, cu precădere cele arătate de lit. g a respectivului text de lege, precum şi în raport de împrejurarea că atât inculpatul cât şi persoana vătămată se aflau la momentul faptelor sub influenţa băuturilor alcoolice, instanţa se va orienta spre o pedeapsă situată uşor peste minimul legal rezultat, încât va aplica pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.

Totodată, văzând prevederile art.67 alin.1 Cod procedură penală şi considerând că gravitatea relativ ridicată a infracţiunii şi persoana inculpatului, recidivist faţă de o condamnare anterioară (fila 11 dosar urmărire penală), impun aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, instanţa se va pronunţa în sensul interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal, pe o durată de 2 (doi) ani.

Instanţa va constata că inculpatul M. C. a fost anterior condamnat prin Sentinţa penală nr. XX/xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. XXXX/193/2010, rămasă definitivă prin nerecurare (fila 11 dosar urmărire penală), la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pe o durată de 5 (cinci) ani, ce constituie termen de încercare, fiindu-i atrasă atenţia asupra dispoziţiei art. 83 Cod penal (fila 101 dosar).

În acest context, văzând că data de xx.xx.xxxx a săvârşirii infracţiunii judecată în prezenta cauză se înscrie înlăuntrul termenului de încercare menţionat (ce s-ar fi împlinit la începutul anului 2016) şi având în vedere dispoziţia art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012, care lasă aplicabile dispoziţiile vechiului Cod penal în materia suspendării condiţionate a executării pedepsei, în baza art. 83 Cod penal 1969, instanţa va pronunţa revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, arătată, dispunând adiţionarea acestei pedepse la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, stabilită în precedent, astfel că inculpatul M. C. va avea de executat o pedeapsă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 65 alin.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare şi până la executarea pedepsei totale aplicată, ori până la considerarea ca executată a acesteia, inculpatului îi este interzis exerciţiul drepturilor  prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal.

În aplicarea art. 404 alin.4 lit. b Cod procedură penală, instanţa va menţine măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpat prin Ordonanţa din xx.xx.xxxx dată de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani în dosar nr. XXX/P/2015,  menţinută prin încheierea din xx.xx.xxxx a judecătorului de cameră preliminară a al Tribunalului Botoşani şi prin încheierea de şedinţă din xx.xx.xxxx, considerând că subzistă temeiurile iniţiale pentru luarea acesteia, în primul rând fiind socotită ca pe deplin dovedită acuzaţia adusă inculpatului, precum şi pentru că este necesară limitarea deplasării şi interzicerea contactului inculpatului cu  persoana vătămată şi membrii familiei acesteia, ca şi cu martorii audiaţi la urmărirea penală, în scopul bunei desfăşurări a procesului penal, până la definitivarea hotărârii.

În baza art. 7 din Legea Nr. 76 /2008, instanţa va dispune  prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Văzând şi prevederile art. 274 alin.1 Cod procedură penală, în raport de cheltuielile judiciare avansate de stat în instrumentarea cauzei,

Având în vedere că este necesară disjungerea laturii civile a cauzei, nefiind practic posibilă rezolvarea acesteia cu acordarea unui singur termen de judecată şi potrivit celor dispuse în probaţiune în latura civilă, conform celor din practicaua prezentei hotărâri,

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Hotărăşte :

Schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M. C. din infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1  Cod penal rămasă în faza tentativei prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal,  în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.

 Condamnă pe inculpatul M. C., fiul lui C. şi J., născut la data de xx.xx.xxxx în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, cu domiciliul în sat X, comuna Y, judeţul Botoşani, C.N.P. XXXXXXXXXXXXX, studii 5 clase, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, trei copii minori, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală  la  pedeapsa de 1 ( un) an şi 8 ( opt) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal, pe o durată de 2 ( doi) ani.

În baza art. 15 alin. 2 din Lg 187/ 2012  combinat cu art. 83 Cod penal 1969,  revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală XX/xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosar nr. XXXX/193/2010 şi adiţionează această pedeapsă la  pedeapsa aplicată  pentru infracţiunea din cauza de faţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ( patru) ani şi 8 ( opt) luni închisoare şi 2 ( doi ) ani interzicerea drepturilor prevăzute de  art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal.

Face în cauză aplicarea art. 65 alin.1 cod penal.

Menţine măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpat prin Ordonanţa din xx.xx.xxxx dată de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani în dosar nr. XXX/P/2015,  menţinută prin încheierea din xx.xx.xxxx a judecătorului de cameră preliminară a al tribunalului Botoşani şi prin încheierea de şedinţă din xx.xx.xxxx.

În baza art. 7 din Lg. Nr. 76 /2008 dispune  prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice, după rămânerea definitivă a hotărârii.

 Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care s-a inclus suma de 200 lei cheltuieli judiciare urmărire penală.

Disjunge latura civilă a cauzei.

Încuviinţează constatarea medico-legală de către Serviciul Judeţean de Medicină legală Botoşani, în ce priveşte stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părţii civile  I. M. D., sens în care se va face adresă unităţii medico-legale.

Încuviinţează proba cu martorii I. C. şi B. E., în dovedirea pretenţiilor civile ale părţii civile.

Stabileşte termen de judecată a laturii civile  a cauzei la data de xx.xx.xxxx, pentru când se vor cita părţile şi martorii.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale  a cauzei .

Pronunţată în şedinţă publică azi xx.xx.xxxx.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta