Măsuri de protecţie specială reglementate de Legea nr.272/2004; instituirea şi încetarea lor.

Măsuri de protecţie specială reglementate de Legea nr.272/2004; instituirea şi încetarea lor.

Chiar dacă minorul cu privire la care s-a instituit măsura de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă nu se mai află de mult la persoana la care s-a instituit măsura, măsura  nu încetează de drept, ci trebuie revocată, fie de organul care a dispus-o, în temeiul art.70 alin.2 din Legea nr.272/2004, fie de instanţa de judecată, în temeiul art.70 alin.3 sau 72 din aceeaşi lege, adică situaţia de fapt trebuie reglementată din punct de vedere  juridic. Instanţa poate fi sesizată atât de  D.G.A.S.P.C. în temeiul art.70 alin.1 din Legea nr.272/2004, în termen de 5 zile de la luarea măsurii, cât şi de  părinţii minorului, care au dreptul şi calitatea procesuală activă de a solicita instanţei, în temeiul art.72 alin.2 şi 3 din Legea nr.272/2004, modificarea sau încetarea măsurii în cazul în care împrejurările  care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială au încetat.

Aceasta deoarece măsurile de protecţie specială a minorilor  nu pot înceta de drept, ci este nevoie de intervenţia unui organ de stat atât pentru instituirea lor, cât şi pentru modificarea sau încetarea lor. În speţă, instanţa trebuia să constate că nu se mai justifică  menţinerea măsurii plasamentului în regim de urgenţă faţă de minora  D.G., măsura încetând în fapt  încă din decembrie 2014, când copilul a fost reintegrat în familia sa naturală şi să reglementeze  juridic această stare de fapt.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr.282/14  mai 2015.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara  reclamanţii  M.B. şi D.B., în contradictoriu cu pârâţii T.E. şi D.G.A.S.P.C.  H., au solicitat încetarea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă a copilului D.G. la bunica maternă pârâta T.E. şi reintegrarea acestuia în familia lor naturală.

În motivarea cererii, reclamanţii  au arătat că minora  se află în familia lor, în comuna B., judeţul B. şi că nu se mai justifică măsura plasamentului.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Pârâta  D.G.A.S.P.C. a  depus întâmpinare solicitând admiterea cererii în sensul de a se constata încetată măsura de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă a copilului în cauză, acesta fiind reintegrat în familia părinţilor săi.

La  dosar  a fost comunicată  o declaraţie prin  care numita T.E. a arătat că  minora locuieşte împreună cu mama sa  încă din luna iulie 2013 şi nu se mai doreşte menţinerea  minorei în plasament.

Prin sentinţa civilă nr…/2015 Tribunalul Hunedoara a respins ca rămasă fără obiect  acţiunea reclamanţilor, reţinând în considerente următoarele:

Copilul D.G. este născut la .../.../… în Italia, fiind fiica reclamanţilor.

Prin Dispoziţia nr…/17.04.2013, D.G.A.S.P.C. a stabilit în favoarea copilului în cauză măsura de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă, la bunica maternă  pârâta  T.E.,  reţinând în considerentele acesteia starea de dificultate în care se afla acesta, datorită faptului că mama lui a plecat din ţară, lăsându-l  fără acte de identitate (certificat de naştere) în grija respectivei bunici.

Din decembrie 2014  copilul se află în familia părinţilor săi,  pe raza judeţului B.

Tribunalul a apreciat că măsura de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă a fost dispusă de către direcţie prin directorul său general, la 17.04.2013 – conform  Dispoziţiei nr…/2013 - fiind de mult expirat termenul de sesizare a instanţei de judecată pentru examinarea împrejurărilor care au stat la baza emiterii acesteia şi, de altfel, aceste împrejurări  nu mai subzistă, copilul fiind reintegrat familiei părinţilor săi.

Ca atare, s-a constatat că cererea petenţilor este lipsită de obiect în condiţiile în care plasamentul în regim de urgenţă al copilului D.G. a încetat, cel puţin din luna decembrie 2014, odată cu revenirea lui în familia acestora – pe raza localităţii B., judeţul B.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta D.G.A.S.P.C.  H. care a solicitat  modificarea  acesteia şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În expunerea de  motive, apelanta  a  arătat  că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă greşită prin care a nesocotit prevederile  art.72 şi  73 din Legea nr.272/2004, care stipulează obligaţia  instituţiei pârâte, a copilului, a reprezentantului  legal sau a părinţilor acestuia de a sesiza instanţa atunci când împrejurările care au stat la baza  instituirii  măsurii de protecţia specială  s-au modificat. Conform art.70 din Legea nr.272/2004 Directorul General al D.G.A.S.P.C.  poate revoca măsura de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă  doar în termen de 5 zile de la luarea măsurii, termen care în speţă a expirat.

În cazul de faţă cererea părinţilor a fost aceea de reintegrare în familia naturală  şi încetare a plasamentului în regim de urgenţă la bunica maternă, instanţa fiind singura în măsură şi obligată prin efectul legii să se pronunţe  cu privire la  încetarea măsurii, conform art.70  alin.3 din Legea nr.272/2004.

Apelul a fost întemeiat în drept  pe art.70, 72 şi 73 din Legea nr.272/2004.

Intimata pârâtă T.E., bunica maternă a minorei a comunicat instituţiei apelante  o declaraţie înregistrată sub nr…/29.04.2015 prin care a arătat că  solicită revocarea  măsurii de plasament  pentru nepoata sa deoarece se află în grija mamei  sale, reclamanta M.B. care locuieşte în judeţul B.

Curtea a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa şi a admis acţiunea reclamanţilor astfel cum a fost formulată, reţinând următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că măsura plasamentului a încetat din decembrie 2014 şi deci acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.

Este adevărat că în fapt, copilul nu se mai află în plasament conform Dispoziţiei nr…/2013 a Directorului D.G.A.S.P.C. H., însă măsura nu încetează de drept, ci trebuie revocată, fie de organul care a dispus-o, în temeiul art.70 alin. 2 din  Legea nr.272/2004,  fie de instanţa de judecată, în temeiul art.70 alin.3 sau 72 din aceeaşi lege, adică situaţia de fapt trebuie reglementată juridic.

Instanţa de fond a reţinut greşit faptul că D.G.A.S.P.C. are calitatea de petent, care a sesizat instanţa în temeiul art.70 alin.1 din Legea nr.272/2004, termen care a expirat de mult.

Desigur, termenul a expirat, dar aceasta nu duce la încetarea de drept a măsurii, măsurile de protecţie specială a minorilor  nu pot înceta de drept, ci este nevoie de intervenţia unui organ de stat atât pentru instituirea lor, cât şi pentru modificarea sau încetarea lor.

Esenţial este însă faptul că instanţa de fond nu a fost sesizată  de instituţia care a luat măsura de protecţie specială asupra copilului, ci de părinţii acestuia, care au dreptul şi calitatea procesuală activă de a solicita instanţei, în temeiul art.72  alin. 2 şi 3 din  Legea nr.272/2004, modificarea sau încetarea măsurii în cazul în care împrejurările  care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială au încetat.

Reclamanţii  sunt părinţii copilului care au solicitat instanţei  încetarea măsurii plasamentului şi reintegrarea copilului în familia naturală, întrucât împrejurările care au stat la baza luării măsurii au încetat.

Starea de fapt  a fost confirmată atât de  bunica  maternă a minorei,  pârâta T.E.,  care a avut minora  în plasament, cât şi de D.G.A.S.P.C. care a  depus un raport privind copilul – D.G. Din  acest raport rezultă  că  minora nu se mai află în grija bunicii materne care a avut copilul în plasament, ci  se află pe raza jud. B. în grija părinţilor naturali şi a bunicii paterne.

Prin urmare,  nu se mai justifică  menţinerea măsurii plasamentului în regim de urgenţă faţă de minora  D.G. născută la data de .../…/…, măsura încetând în fapt  încă din decembrie 2014, când copilul a fost reintegrat în familia sa naturală.

Această situaţie trebuie însă constatată de instanţă, ceea ce au solicitat dealtfel  reclamanţii, părinţii naturali ai copilului, prin acţiunea formulată, fiind irelevant că aceştia nu au încadrat-o din punct de vedere juridic. Instanţa  de fond putea să considere că  este sesizată în temeiul  art.72 din Legea nr.272/2004, respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect fiind nelegală.

Pentru aceste motive, Curtea a constat că Tribunalul a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii la starea de fapt deplin stabilită în cauză şi necontestată, respectiv a dispoziţiilor art. 70, 72-73 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului astfel încât, în temeiul art. 479 alin. 1 raportat la art. 480 alin.1  NCPC, Curtea a  admis  apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi constatării încetate a  măsurii plasamentului în regim de urgenţă a minorei, măsură luată prin Decizia nr…/17.04.2013 a Directorului D.G.A.S.P.C. dispunerii reintegrării minorei în familia naturală, la părinţii săi reclamanţii, cu domiciliul actual în comuna B., sat B., jud. B.

Domenii speta

Spete similare