Pensie pentru limită de vârstă. Stagiu de cotizare.

Recalcularea pensiei pentru persoanele care au lucrat în grupe de muncă prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, potrivit Deciziei nr.40/22.09.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile recursului în interesul legii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.40/2008 sunt aplicabile doar asiguraţilor care au lucrat în locurile de muncă prevăzute de art. 20 din Legea nr. 19/2000, respectiv: unităţile miniere, activităţi de cercetare, exploatare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expune la radiaţi, aviaţia civilă, activitate artistică considerate condiţii speciale de muncă, iar nu tuturor persoanelor care au lucrat în grupe de muncă.

Decizia civilă nr. 730/R/31.05.2010 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 238/05.03.2010 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 4440/113/2009, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.V. considerând-o nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului se arată că, din coroborarea dispoziţiilor art. 43 şi art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, rezultă că pentru locurile de muncă în condiţii speciale, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut în art. 43, respectiv 20 de ani.

Decizia nr. 40/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, prin care a fost statuat că dispoziţiile art. 77 alin. 2 raportate la art. 43 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 la 31.03.2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat în art. 14 din Legea nr. 3/1977 demonstrează acurateţea juridică a acestui raţionament.

Potrivit art. 19 şi 20 din Legea nr. 19/2000 există două categorii de locuri de muncă tratate diferit faţă de locurile de muncă obişnuite care au un tratament juridic egal conform art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.

Având o activitate de peste 29 de ani în grupa I de muncă, prin urmare în condiţii deosebite în înţelesul art. 10 din Legea nr. 19/2000, i se pot aplica dispoziţiile cuprinse în anexa 4 a Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani.

A invocat practica judiciară în materie.

În consecinţă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Analizând hotărârea recurată sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

În primul rând, este de observat faptul că recurentul nu emite nici o critică împotriva sentinţei recurate, nu arată nici un motiv de nelegalitate şi netemeinicie ci reia argumentele de fapt şi de drept expuse în acţiunea introductivă.

Aşa cum a reţinut instanţa de fond, recurentul contestator s-a pensionat, la cerere, pentru limită de vârstă, prin decizia emisă în baza Legii nr. 3/1977.

Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, prin care a statuat că dispoziţiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este reglementat în art. 14 din Legea nr. 3/1977  invocată de recurent nu devine aplicabilă în speţa dedusă judecăţii întrucât recurentul s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977 dar nu a desfăşurat activitate în locurile de muncă în condiţii speciale prevăzute de art. 43 din acelaşi act normativ.

 Mai mult, concluzia cuprinsă în recursul în interesul legii face referire la aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 77 alin. 2, la art. 43 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv categoriile profesionale încadrate în condiţii speciale de muncă – mineri, personalul artistic şi de aviaţie militară şi ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, la  determinarea punctajului mediu anual să se utilizeze stagiile de cotizare prevăzute la art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Deci, doar asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătăţii, şi ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât şi de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuţie, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.

Ca atare, pentru asiguraţii care au lucrat în condiţii speciale de muncă şi ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Recurentului-contestator nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 raportat la art. 20 din Legea nr. 19/2000 (referitor la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 15-20 ani) deoarece acesta nu şi-a desfăşurat activitatea în locurile de muncă în condiţii speciale cum sunt cele din: unităţile miniere, activităţi de cercetare, exploatare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expune la radiaţi, aviaţia civilă, activitate artistică şi nici în condiţii deosebite.

Or, activitatea desfăşurată de recurentul-contestator nu se regăseşte la art. 43 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000  (mineri, personal artistic şi aviaţie civilă) şi nici nu au făcut obiectul  actelor normative cu caracter special menţionate.

Mai mult, recurentului i s-a recalculat pensia prin decizia de pensie, iar acesta nu a contestat această decizie în termen de 45 de zile de la comunicare, rămânând astfel definitivă.

 În ceea ce priveşte susţinerea recurentului că există hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată într-o altă cauză, arătăm următoarele:

Practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanţă întrucât potrivit Constituţiei, judecătorii se supun doar legii.

Hotărârile judecătoreşti pronunţate în alte cauze sunt opozabile doar acelor părţi litigante din cauza respectivă şi nu ,,erga omnes”.

În consecinţă, instanţa trebuie să se bazeze în pronunţarea soluţiei adoptate pe temeiuri de drept aplicabile speţei dedusă judecăţii şi pe propria  convingere rezultată din analizarea situaţiei de fapt raportată la probele  administrate în cauză.

Mai mult, CEDO prin hotărârea pronunţată la data de 06.12.2007 în cauza  Beian împotriva României a precizat faptul că divergenţele de jurisprudenţă constituie prin natură, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar care se  bazează pe un ansamblu de instanţe de fond având autoritate asupra competenţei lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicţii ale jurisprudenţei revine instanţei supreme.

Ori, în cauză instanţa supremă a lămurit aspectele invocate în sensul învederat de către intimată aşa cum rezultă din considerentele deciziei enunţate mai sus.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept  expuse mai sus, curtea a apreciat că recursul contestatorului este nefondat astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare