Recurs contencios administrativ. anulare proces verbal de control încheiat de i.t.m.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE PROCES VERBAL DE CONTROL ÎNCHEIAT DE I.T.M.

art.1 alin.3 şi art.6 din Legea nr.108/1999;

Legea nr.130/1999;

O.U.G. nr.6123/2010;

Legea nr.53/2003.

Prima instanţă a făcut o corectă interpretare a legii şi a probelor de la dosar, reţinând că în prezent, după abrogarea Legii nr. 130/1999, toate raporturile individuale de muncă sunt guvernate de Codul muncii (Legea nr. 53/2003), exceptând cele reglementate de legi speciale, convenţiile civile de prestări servicii putând exista doar în cazul unor raporturi juridice de muncă cu caracter izolat şi ocazional. Prin urmare, desfăşurarea muncii constante în folosul unui beneficiar, pentru o perioadă de timp care să dea activităţii prestate caracter de permanenţă şi nu de activitate ocazională, nu se poate face decât în temeiul unui contract individual de muncă.

Primul motiv de recurs este nefondat, prima instanţă analizând implicit excepţia necompetenţei inspectorilor de muncă atunci când au reţinut că prestarea activităţii în beneficiul reclamantei în temeiul unor convenţii civile eludează dispoziţiile imperative ale Codului muncii, fiind aplicabila prin urmare prevederile Legii nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, act normativ ce prevede competenţa inspectorilor ITM de controlul în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei (art. 1 alin. 3, art. 6).

Următoarele motive de recurs sunt şi ele nefondate, neputându-se vorbi de o prestare a activităţii în temeiul unor convenţii civile încheiate în baza Legii nr. 130/1999, act normativ abrogat prin OUG nr. 123/2010, anterior controlului în discuţie.

În consecinţă, nu suntem în prezenţa situaţiei exprimate prin adagiul ad imposibilia, nemo tenetur, ci în situaţia nemo censetur ignorare legem, respectiv nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, mai exact principiul legalităţii impunând respectarea şi aplicarea legii. Prin urmare, atâta vreme cât anumite persoane care doresc să muncească în schimbul unor sume de bani nu doresc să li se încheie contracte de muncă, reclamanta asociaţie de proprietari este datoare să nu primească serviciul acestora, şi nu să fie părtaşă la încălcarea legii.

Decizia nr.1708/CA/15.04.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.5186/CA din 16.10.2012 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Nr., cu sediul în O., strada E. G. nr.5, judeţul B., în contradictoriu cu pârâtul I. T. M.  J.  B. , cu sediul în O. , strada A. R.  nr.1/B, judeţul B.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele :

În data de 30.06.2011, inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. B. au efectuat un control tematic privind respectarea prevederilor Legii nr.53/2003, la sediul reclamantei Asociația de proprietari nr., din O., strada E. G. nr.5, județul B. 

În urma analizării actelor societăţii (state de plată semnate de salariaţi), s-a întocmit procesul verbal de control seria BH nr.0016272 din 30.06.2011, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei o serie de măsuri, individualizate în planul de măsuri din Anexa nr.3, şi anume:

- Se vor încheia contracte individuale de muncă cu data efectivă a începerii activității în luna iulie 2008, pentru următoarele persoane:

1-2 J. F. , 2-2 M. R., 3-2 C. M. , 4-2 K.  R. , 5-2 D.  A. , 6-2 K. S. – cu luna ianuarie 2011, 7-2 C. I. ;

- Se vor transmite în REVISAL la ITM B. contractele individuale de muncă pentru:

 8-2 J.  F. ,  9-2 M.  R. , 10-2 C. M. , 11-2 K. R. , 12-2 D. A. , 13-2 K. S.  – cu luna ianuarie 2011, 14-2 C. I.;

- Se vor înregistrat la ITM B. contractele individuale de muncă cu data efectivă a începerii activităţii în luna iulie 2008, pentru următoarele persoane:

15-2 J. F.,16-2 M. R., 17-2 C.  M. , 18-2 K. R., 19-2 D.  A. , 20-2 C.  I., cu toate consecinţele legale ce decurg din aceasta;

21-3 Se vor întocmi şi depune la ITM B. statele de plată pentru perioada 07.2008 – 12.2010;

22-4 – Se vor întocmi şi depune la ITM B.  noi declaraţii fiscale privind comisionul datorat pentru perioada 07.2008 – 12.2010.

Împotriva acestui proces verbal de control, reclamanta a formulat plângere prealabilă, în conformitate cu art.7 din Legea nr.554/2004, care a fost respinsă de I.T.M. B. prin adresa nr.31143 din 12.08.2011.

Potrivit susţinerilor reclamantei, măsurile luate prin procesul verbal sunt nelegale deoarece raporturile dintre părţi sunt guvernate de dispoziţiile Codului civil şi nu ale Codului muncii, asociaţia având încheiate cu aceste persoane convenţii civile de prestări servicii.

Instanţa a apreciat aceste susţineri neîntemeiate, considerând că prestarea activităţii în beneficiul reclamantei în baza acestor convenţii eludează dispoziţiile imperative prevăzute de Codul muncii şi legislaţia specifică raporturilor de muncă.

Astfel, convenţia civilă de prestări servicii a fost reglementată detaliat în Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă. Această lege prevedea că se pot încheia convenţii civile pentru activităţi regulate ce nu depăşesc în medie 3 ore pe zi în raport cu programul de lucru lunar.

Însă, aceste dispoziții au fost abrogate prin Legea nr.577/2003 privind aprobarea O.U.G. nr.9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, „(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii. (2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.”

Din interpretarea acestor dispoziții legale a rezultat că, în prezent, toate raporturile individuale de muncă sunt guvernate de Codul muncii, exceptând cele reglementate de legi speciale, convențiile civile de prestări servicii putând exista doar în cazul unor raporturi juridice de muncă cu caracter izolat și ocazional.

Prin urmare, desfășurarea muncii constante în folosul unui beneficiar, pentru o perioadă de timp care să dea activității prestate caracter de permanență și nu de activitate ocazională, nu se poate face decât în temeiul unui contract individual de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta reclamantă Asociaţia de Proprietari nr., solicitând în principal casarea cu trimitere la instanţa de fond care nu s-a pronunţat asupra excepţiei referitoare la necompetenta ITM de a aplica sancţiuni în domeniul convenţiilor civile, acesta având competenta de a exercita un control numai asupra respectării normelor contractelor de munca, ceea ce nu este cazul în speţa de fata, iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre judecare, anularea procesului verbal de control al ITM B., precum şi a adresei prin care s-a respins plângere noastră prealabila.

A arătat că sentinţa atacată este nelegală, nefondată şi netemeinică întrucât nu tine seama de împrejurările specifice spetei de faţă.

Susţine excepţia de necompetenta a ITM de aplicare de masuri şi sancţiuni în derularea unor convenţii civile, întrucât organele ITM au competente speciale numai sub aspectul respectării normelor contractelor individuale de munca.

Organele ITM au aplicat sancţiuni intr-un domeniu unde nu au competenta necesara, aspect pe care l-a relevat în instanţa de fond, dar Tribunalul nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii.

Pe fondul cauzei, arată că activitatea pensionarilor în cadrul asociaţiei a fost una cu strict caracter ocazional, izolat, nefiind o activitate constanta, pentru care sa se primească un salariu ,astfel după cum prevede codul muncii.

In speţă, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 1 şi 2 din Codul Muncii care se aplica şi raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

In speţa de fata sunt întrunite existenta şi aplicabilitatea unor dispoziţii specifice care privesc o activitate ocazională, cu caracter temporar şi nu permanent.

Măsura adoptării încheierii unor convenţii civile a fost una de natura economica, pentru că asociaţia este săraca, nu realizează venituri, a apelat la pensionari care s-au mulţumit cu obţinerea unor beneficii foarte modeste, cu caracter ocazional, pentru o activitate cu caracter redus şi foarte redus .

Intrarea în vigoare a codului muncii nu exclude în mod absolut menţinerea unor convenţii civile pe durata scurtă şi foarte scurtă.

Raporturile de munca între Asociaţie şi câţiva pensionari sunt reglementate de legi speciale şi anume Legea 13o/ 1999 privind unele masuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca, lege care prevede în mod expres ca se pot încheia convenţii civile pentru activităţi regulate ce nu depăşesc în medie 3 ore pe zi în raport cu programul de lucru lunar.

Asociaţia de proprietari nr., a respectat legea speciala când a încheiat convenţii civile pentru ca în prezenta speţa s-au îndeplinit condiţiile generale pentru legalitatea unei convenţii civile (acum art. 942 şi următoarele din codul civil). A respectat atât codul civil general , cat şi aceasta lege speciala în materie şi anume Legea nr.13o/1999, care îi convenea sub aspectul economic, de a plăti mai puţin unor persoane cu venituri modeste şi extrem de modeste, pensionari, care, in plus, si-au dat şi acordul în scris că nu au pretenţia de a fi angajate în mod permanent în baza unui contract de munca, ci doar în baza unor convenţii civile temporare, pentru a ajuta Asociaţia prin prestarea de munca cu caracter ocazional, de 3 ore pe zi.

Intimata Inspecţia teritoriala de munca B. a solicitat un lucru care este imposibil a se realiza şi anume încheierea de contracte individuale de munca în mod retroactiv, din luna iulie pentru 6 pensionari , iar pentru o pensionara K. S., din ianuarie 2o11, înregistrarea acestor contracte individuale de munca din iulie 2oo8 la ITM, întocmirea de state de plata pentru perioada iulie 2008 - decembrie 2olo şi declaraţii fiscale pentru comisionul datorat pentru perioada iulie 2oo8- decembrie 2olo.

Aceste persoane sunt pensionari care au declarat ca nu vor sa muncească în cadrul asociaţiei în baza unor contracte de muncă iar ITM nu îi poate obliga pe aceştia sa încheie contracte de munca cu Asociaţia din moment ce ei au declarat în scris ca nu vor sa lucreze în baza unor contracte de munca.

În drept a invocat Legea nr.13o/1999, art.942 şi următoarele din Codul civil, art.1 alin 1 şi 2 din Codul muncii.

Intimatul pârât legal citat nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu , având în vedere actele şi lucrările dosarului s-a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a făcut o corectă interpretare a legii şi a probelor de la dosar, reţinând că în prezent, după abrogarea Legii nr. 130/1999, toate raporturile individuale de muncă sunt guvernate de Codul muncii (Legea nr. 53/2003), exceptând cele reglementate de legi speciale, convenţiile civile de prestări servicii putând exista doar în cazul unor raporturi juridice de muncă cu caracter izolat şi ocazional. Prin urmare, desfăşurarea muncii constante în folosul unui beneficiar, pentru o perioadă de timp care să dea activităţii prestate caracter de permanenţă şi nu de activitate ocazională, nu se poate face decât în temeiul unui contract individual de muncă.

Primul motiv de recurs este nefondat, prima instanţă analizând implicit excepţia necompetenţei inspectorilor de muncă atunci când au reţinut că prestarea activităţii în beneficiul reclamantei în temeiul unor convenţii civile eludează dispoziţiile imperative ale Codului muncii, fiind aplicabila prin urmare prevederile Legii nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, act normativ ce prevede competenţa inspectorilor ITM de controlul în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei (art. 1 alin. 3, art. 6).

Următoarele motive de recurs sunt şi ele nefondate, neputându-se vorbi de o prestare a activităţii în temeiul unor convenţii civile încheiate în baza Legii nr. 130/1999, act normativ abrogat prin OUG nr. 123/2010, anterior controlului în discuţie.

În consecinţă, nu suntem în prezenţa situaţiei exprimate prin adagiul ad imposibilia, nemo tenetur, ci în situaţia nemo censetur ignorare legem, respectiv nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, mai exact principiul legalităţii impunând respectarea şi aplicarea legii. Prin urmare, atâta vreme cât anumite persoane care doresc să muncească în schimbul unor sume de bani nu doresc să li se încheie contracte de muncă, reclamanta asociaţie de proprietari este datoare să nu primească serviciul acestora, şi nu să fie părtaşă la încălcarea legii.

Acestea fiind avute în vedere, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare