Pretenţii

Asupra cererii de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată de reclamanta  N.A.  în contradictoriu cu pârâtul I.A  înregistrată pe rolul Judecătoriei O. sub nr .de dosar 931272015 s-a solicitat instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa să dispună suplinirea consimţământului pârâtului în vederea călătoriei minorei I.A.I în Italia şi să se suplinească lipsa consimţământului pârâtului în vederea obţinerii paşaportului minorei.

Cererea a fost timbrată  cu taxă judiciară de timbru de  40 lei.

In motivarea cererii reclamanta a arătat în esenţă că minora s-a născut din relaţia de concubinaj a părţilor, relaţie care s-a terminat imediat după naşterea copilului. Mai arată reclamanta că nu a mai luat niciodată legătura cu pârâtul, minora fiind permanent în grija acesteia, tatăl, respectiv, pârâtul, fiind absent din viaţa fiicei sale. Reclamanta arată faptul că sunt întrunite condiţiile ordonanţei  sub aspectul urgenţei întrucât minora a rămas în grija provizorie a rudelor sale, măsura fiind vremelnică. Se arată că pe rolul instanţei s-a înregistrat dosarul de exercitare autoritate părintească exclusivă asupra minorei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 996 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 18 din Legea nr. 272/2004, art. 17 din Legea nr. 248/2005.

În probaţiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi cu martori,  fiind audiat P.D.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei O.şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.A. şi pe pârâtul I.A. în favoarea Judecătoriei B. unde cauza a fost înregistrată sub acelaşi indicativ.

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine următoarele:

Din relaţia de convieţuire a părţilor s-a născut în data de  19 mai 2011 minora I.A.I. Aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului de naştere, minora s-a născut în Italia, naşterea fiind înregistrată ulterior şi în Jud Bacău.

Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declaraţia martorului audiat reiese că reclamanta lucrează în Italia, este rezidentă având închiriată o unitate imobiliară în oraşul P, compus din trei camere plus servicii. Din declaraţia martorului, audiat în cauză, rezultă că minora a locuit în Italia împreună cu mama sa fiind înscrisă acolo la o grădiniţă (). În luna octombrie 2014 reclamanta a venit în ţară cu minora dar nu i-a putut face paşaport iar minora nu a mai putut pleca din ţară. Întrucât  reclamanta îşi pierdea locul de muncă a fost nevoită să-şi lase fetiţa în grija martorului şi a soţiei acestuia. Martorul arată faptul că  fetiţa s-a acomodat foarte greu cu absenţa mamei iar în conversaţiile zilnice pe care le are cu mama sa, aceasta îşi exprimă dorinţa de a pleca alături de ea. 

Din certificatul de grefă anexat la dosar, rezultă că reclamanta a promovat pe rolul Judecătoriei B., o acţiune având ca obiect exercitare autoritate părintească, pe calea dreptului comun, dosarul fiind înregistrat sub nr. nr. 2381802015şi aflându-se în procedura prevăzută de art. 200-201 NCPC.

Potrivit art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 „deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească”,  textul constituind o expresie a custodiei comune, ce presupune acordul ambilor părinţi pentru toate măsurile care privesc minorii. De asemenea, potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.248/2005, se eliberează paşapoarte simple electronice în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti , iar conform art.  17 alin. 2 din Legea nr.248/2005, „ emiterea paşaportului simplu sau a paşaportului simplu electronic pentru minor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluţionarea acestor situaţii de către instanţa de judecată, care se pronunţă în condiţiile legii”.

Potrivit art 992 cod proc civ al 1, 2 şi 5  “Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Din cuprinsul dispoziţiilor sus menţionate instanţa reţine că cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe: aparenţa dreptului; caracterul provizoriu al măsurilor; existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

Cum în speţă atât reclamanta cât şi pârâtul sunt părinţi ai minorei, ambii sunt îndreptăţiţi a solicita luarea de măsuri cu privire la copil, deci  în favoarea acestora există aparenta dreptului.

Instanţa reţine şi că  vremelnicia ţine de esenţa şi natura ordonanţei preşedinţiale, iar durata în timp depinde de cauzele care au generat măsurile şi de poziţia părţilor. Astfel, măsurile care se ordonă pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt temporare din momentul naşterii lor, indiferent dacă ar dura câteva ore, zile sau luni, ori vor rămâne definitive, în cazul în care cel împotriva căruia s-au luat s-ar convinge de justeţea lor. În speţă instanţa reţine faptul că pe rolul Judecătoriei B. există un litigiu pe dreptul comun astfel încât problema modului în care se va exercita autoritatea părintească se va rezolva pe această cale. Din această cerinţă decurge şi cea a neprejudecării fondului.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz grabnic ( urgenţa ) instanţa reţine următoarele:

In raport de circumstanţele obiective ale cauzei, instanţa trebuie să constate existenţa sau inexistenţa unei situaţii caracterizate prin urgenţă care să se încadreze în ipotezele enumerate de art. 996 cod proc civ C.proc.civ., respectiv: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Instanţa apreciază că interesul superior al minorului imune ca acesta să se afle sub ocrotirea directă cel puţin a unui părinte. Or martorul audiat în cauză a arătat faptul că după naşterea minorei, pârâtul nu  s-a mai interesat de fetiţă, nu a luat legătura cu aceasta şi nu s-a dus să o viziteze.  Minora a rămas în îngrijirea mamei iar în prezent minora locuieşte la sora mamei reclamantei. Urgenţa decurge din faptul că minora la o vârstă foarte mică, de doar patru ani este lipsită de ocrotirea mamei, este nevoită să locuiască într-un alt mediu decât cel unde a fost crescută, actele depuse la dosar relevând faptul că minora frecventa cursurile şcolare a unei grădiniţe în Italia.

 De asemenea pentru eliberarea paşaportului minorei  este necesar acordul ambilor părinţi, nefiind încă pronunţată o hotărâre de exercitare autoritate părintească exclusivă de către reclamant iar lipsa consimţământului tatălui în vederea eliberării paşaportului şi deplasării minorului pentru o perioadă limitată în timp la reşedinţa  reclamantei prejudiciază tocmai interesul  superior al copilului minor respectiv acela de a menţine legăturile personale cu mama sa.

Faţă de aceste considerente şi câtă vreme nu există nicio dovadă că deplasarea minorei în Italia împreună cu mama sa ar fi de natură să aducă atingere intereselor superioare ale copilului,  instanţa va admite acţiunea precizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamant N.A. CU DOM. ALES LA CAB. DE AV. " DIN BACĂU, în contradictoriu cu  pârât I.A. –-cu domiciliul în ONEŞTI, , având ca obiect ordonanţă preşedinţială suplinire consimţământ.

Suplineşte consimţământul pârâtului I.A.  în scopul

•eliberării paşaportului minorei  I.A.I.

• deplasării minorei în Italia, în provincia Italia,  însoţită de reclamantă.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Provizorie şi executorie.

Cu drept de apel  în termen de 5 zile de la pronunţare, apel care se depune la Judecătoria B.

Pronunţată în şedinţa publică de la 31 Martie 2015

Domenii speta

Spete similare