Acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, membrilor directoratului sau consiliului de supraveghere din cadrul societăţii pe acţiuni, introdusă de adunarea generală a acţionarilor. Lipsa capacităţii procesuale active a ag

-Legea nr. 31/1990: art. 155

-Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep. : art. 56

Potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acţiunea în răspundere contra administratorilor, directorilor, membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere din cadrul societăţilor pe acţiuni, pentru daune cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine Adunării Generale. Conform art. 155 alin.2 din aceeaşi lege, Adunarea Generală desemnează, totodată, persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie.

În consecinţă, calitatea subiectivală de drept material societar pentru a hotărî angajarea răspunderii patrimoniale prin acţiune în justiţie a administratorului, directorului, membrului directoratului sau consiliului de supraveghere, inclusiv prerogativa de a desemna persoana care urmează a susţine acţiunea în justiţie, aparţine Adunării Generale a Acţionarilor, însă calitatea subiectivală procesuală, cu legitimare procesuală în exercitarea acţiunii în justiţie în scopul hotărât de Adunarea Generală a Acţionarilor, aparţine societăţii în cadrul căreia este organizată şi funcţionează Adunarea Generală a Acţionarilor.

Această problemă de drept a făcut obiectul jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 3726/05.11.2013 pronunţată de Secţia a II-a Civilă, a arătat că acţiunea în răspundere prevăzută de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 aparţine Adunării Generale, însă nu se poate considera că legiuitorul intenţionează o legitimare procesuală excepţională a Adunării Generale, ca entitate, pentru introducerea unei asemenea acţiuni, întrucât scopul său este îndeobşte societar. Acţiunea este introdusă întotdeauna în contul societăţii, tinzând la repararea prejudiciilor cauzate societăţii ca urmare a activităţii defectuoase a administratorilor.

(Secţia a II-a civilă, Decizia civilă nr. 554/A din 29 iunie 2016, judecator, conf. univ. dr. M.B.)

Prin sentinţa civilă nr. 54/PI/LP/19.01.2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 6823/30/2015, s-a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, s-a admis excepția lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SN A.I.T. – T.V. SA G. şi s-a anulat cererea formulată de reclamanta Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SN A.I.T. – T.V. SA G. în contradictoriu cu pârâtul S.C.-M. ca fiind introdusă de o entitate fără capacitate procesuală de folosinţă.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei adunarea generală ordinară a acționarilor SN A.I.T. – T.V. SA G. a fost admisă de către instanță, având în vedere că,  potrivit art. 56 C. pr. civ., capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea folosinţa drepturilor civile pe plan procesual. Capacitatea procesuală de folosință reprezintă așadar o condiţie esenţială pentru ca o persoană să devină parte în procesul civil.

În cauza de față acțiunea a fost promovată de adunarea generală ordinară a acționarilor SN A.I.T. – T.V. SA G. și nu de către persoana juridică însăși, reclamanta justificându-și calitatea și implicit capacitatea procesuală de a introduce această acțiune prin trimiterea la dispozițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care dispun că acţiunea în răspundere contra directorilor pentru daune cauzate de aceștia societăţii  prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112 din lege.

Adunarea generală reprezintă organul de deliberare și decizie al societății comerciale, fiind formată din totalitatea acționarilor societății. Potrivit legii, adunarea generală exprimă voința socială, care decide în toate problemele esențiale ale activității societății, inclusiv numirea celorlalte organe ale societății, astfel că ea apare ca organul suprem de conducere al societății. Cu toate acestea, ea nu subzistă ca subiect distinct de persoana juridică însăși, neavând capacitate de folosință și drepturi civile pe care să tindă să le realizeze în scop propriu sau obligații pe care să și le asume prin încheierea de acte juridice în mod autonom de persoana juridică însăși. Neavând folosința drepturilor civile adunarea generală nu se bucură nici de capacitatea de folosință pe plan procesual.

În cauza de față capacitatea procesuală de exercițiu aparține persoanei juridice care o realizează prin intermediul organelor sale administrative care acționează în numele și pe seama persoanei juridice.

Chiar dacă art. 155 din Legea nr. 31/1990 menționează că acțiunea în răspundere aparține adunării generale, aceste text de lege nu are semnificația atribuirii adunării generale de competențe pe plan procesual civil, ci doar că decizia de angajare a răspunderii directorului aparține adunării generale. De altfel, în alineatul următor se menționează că adunarea generală desemnează cu aceeaşi majoritate persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie, în numele societății, aceasta fiind persoana presupus păgubită prin faptele directorului și cea care justifică atât capacitate, cât și calitate procesual civilă.

Având în vedere dispoziţiile art. 56 C. pr. civ. care prevăd în mod expres că poate sta în judecată doar persoana care are folosinţa drepturilor civile, tribunalul a constatat că adunarea generală ordinară a acționarilor SN A.I.T. – T.V. SA G. nu poate avea calitatea de reclamantă şi deci nici folosinţa drepturilor civile, astfel încât instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei adunarea generală ordinară a acționarilor SN A.I.T. – T.V. SA G.  şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o entitate fără capacitate procesuală de folosinţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SN A.I.T. – T.V. SA G., solicitând în principal admiterea excepţiei de nulitate a sentinţei şi constatarea nulităţii sentinţei apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş, în subsidiar solicită admiterea apelului, anularea în parte a sentinţei şi, pe cale de consecinţă, respingerea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SN A.I.T. – T.V. SA G. şi constatarea că aceasta este titularul acestei acţiuni, având atât calitate procesuală activă cât şi capacitate procesuală de folosinţă şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş.

Examinând apelul astfel declarat prin prisma motivelor invocate în fapt şi în drept precum şi a apărărilor formulate potrivit dispoziţiilor art. 476 – 482 C. pr. civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acţiunea în răspundere contra administratorilor, directorilor, membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere din cadrul societăţilor pe acţiuni, pentru daune cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine Adunării Generale. Conform art. 155 alin. (2) din aceeaşi lege, Adunarea Generală desemnează, totodată, persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie.

Prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a SN A.I.T. – T.V. SA G. nr. 6/05.08.2015 punctul 7, s-a decis angajarea răspunderii pârâtului S.C.-M. în calitate de director al societăţii pentru suma de 24.598,22 lei, reprezentând prejudiciul cauzat patrimoniului societăţii pe durata mandatului său.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SN A.I.T. – T.V. SA G.

Tribunalul, în calitate de primă instanţă, la reţinut excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SN A.I.T. – T.V. SA G., arătând în motivare că o atare capacitate procesuală aparţine persoanei juridice  iar nu însăşi Adunării Generale a Acţionarilor.

Curtea relevă că dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990, atribuie dreptul de acţionare a administratorului, directorului, membrului comitetului director sau  consiliului de supraveghere, în competenţa Adunării Generale a Acţionarilor. Acest drept include prerogativa de decizie a introducerii acţiunii în justiţie, având unicul obiect de angajare a răspunderii patrimoniale a persoanei mai sus arătate.

Această prerogativă nu se juxtapune însă atributului exclusiv aparţinând persoanei juridice, societatea sub a cărei reglementare şi constituire funcţionează Adunarea Generală a Acţionarilor, şi anume de a sta în justiţie în nume propriu, fie în calitate de reclamant fie în calitate de pârât sau o altă calitate procesuală prevăzută de Codul de procedură civilă. Acest atribut este recunoscut doar în puterea şi la dispoziţia persoanei juridice în considerarea atributelor inexorabile aparţinând personalității juridice atribuite societăţii.

Prin urmare, Adunarea Generală a Acţionarilor are capacitate de folosinţă sub aspectul dreptului de a hotărî asupra angajării răspunderii patrimoniale, capacitate care îi este conferită în mod expres de articolul 155 alin. (1) din Legea societăţilor, însă capacitatea de exerciţiu în sens procesual, în vederea  materializării atributului de a sta în justiţie în calitate de parte, aparţine doar societăţii în calitate de persoană juridică, având drepturi şi obligaţii ce pot fi exercitate în justiţie.

În consecinţă, calitatea subiectivală de drept material societar pentru a hotărî angajarea răspunderii patrimoniale prin acţiune în justiţie a administratorului, directorului, membrului directoratului sau consiliului de supraveghere, inclusiv prerogativa de a desemna persoana care urmează a susţine acţiunea în justiţie, aparţine Adunării Generale a Acţionarilor, însă calitatea subiectivală procesuală, cu legitimare procesuală în exercitarea acţiunii în justiţie în scopul hotărât de Adunarea Generală a Acţionarilor, aparţine societăţii în cadrul căreia este organizată şi funcţionează Adunarea Generală a Acţionarilor.

Această problemă de drept a făcut obiectul jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 3726/05.11.2013 pronunţată de Secţia a II-a Civilă, a arătat că acţiunea în răspundere prevăzută de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 aparţine Adunării Generale, însă nu se poate considera că legiuitorul intenţionează o legitimare procesuală excepţională a Adunării Generale, ca entitate, pentru introducerea unei asemenea acţiuni, întrucât scopul său este îndeobşte societar. Acţiunea este introdusă întotdeauna în contul societăţii, tinzând la repararea prejudiciilor cauzate societăţii ca urmare a activităţii defectuoase a administratorilor.

Astfel fiind, Curtea constată că în mod judicios prima instanţă a statuat că Adunarea Generală a Acţionarilor nu este înzestrată cu legitimare procesuală activă, neavând capacitatea procesuală prevăzută de lege pentru a sta în justiţie în nume propriu.

Domenii speta

Spete similare