Obligaţie de a face. desfiinţare lucrări. inadmisibilitate.

OBLIGAŢIE DE A FACE. DESFIINŢARE LUCRĂRI.

INADMISIBILITATE.

 Art.33 alin.(1) din Legea nr.50/1991, modificată şi completată

Potrivit art.33 alin.(1) din Legea nr.50/1991 modificată 

şi completată, construcţiile executate fără autorizaţie de construire

pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, al

judeţelor, oraşelor sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale

administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale

competentă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala

contravenientului.

(Decizia civilă nr.1217/R/25 septembrie 2006 pronunţată de Curtea

de Apel Piteşti)

Prin sentinţa civilă nr.872 din 21 decembrie 2005, pronunţată

de Judecătoria Brezoi, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul

Oraşul Brezoi – prin Primar şi obligată pârâta G.M. să sisteze lucrările de

construire şi să demoleze construcţia edificată fără autorizaţie pe un teren

pentru care nu deţine act de proprietate.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă  a reţinut că

prin procesul-verbal de contravenţie nr.5/2005 pârâta a fost sancţionată

cu 1000 RON în baza art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991,

reactualizată, dispunându-se totodată desfiinţarea construcţiilor executate

şi acordându-se termen la data de 31 octombrie 2005.

Deşi termenul acordat în desfiinţarea lucrării a expirat, pârâta

nu şi-a îndeplinit această obligaţie, situaţie ce impune intervenţia

coercitivă a legii.

Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe pe care a

criticat-o  pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând, în primul motiv,

lipsa calităţii procesuale pasive în acţiunea de sistare şi demolare lucrări,

cu motivarea că titularul dreptului de proprietate al imobilului în cauză

este soţul său, G.I., care nu figurează ca parte în proces, iar în al doilea

motiv, împrejurări de ordin umanitar, precizând că locuieşte cu familia în

acest imobil de  mai mulţi ani  şi nu are altă  locuinţă.

Prin decizia civilă nr.366/A din 23 mai 2006, Tribunalul

Vâlcea a respins ca nefondat apelul, reţinând următoarele:

Pârâta a edificat imobilul împreună cu soţul său pe un teren

ce face parte din domeniul privat al Oraşului Brezoi şi fără autorizaţie de

construcţie, fiind sancţionată contravenţional şi dispunându-se, în acelaşi

timp, măsura desfiinţării lucrării, acordându-se termen de graţie în acest

sens  la 13  octombrie 2005.

Cum nu a respectat obligaţia impusă printr-un act

administrativ  rămas irevocabil, în mod corect  prima instanţă a hotărât 

ca pârâta să sisteze lucrările de construire şi să  le demoleze pe cele

executate fără autorizaţie.

Potrivit art.35 alin.1 din Codul familiei, soţii administrează şi

folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.

Activitatea de sistare şi demolare lucrări impusă pe cale

administrativă în baza unui proces-verbal de contravenţie, rămas

irevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziţie în sensul art.35 alin.2

teza a II-a din Codul familiei, pentru a se cere consimţământul expres al

celuilalt soţ.

Ca atare, excepţia invocată în apel cu privire la lipsa calităţii

procesuale pasive a  pârâtei s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a arătat

că nu pot fi luate în considerare  împrejurările de ordin umanitar, atâta

timp cât construcţia a fost edificată fără autorizaţie şi fără un act care să

ateste dreptul de proprietate asupra terenului.

Chiar dacă familia apelantei este de etnie rrom, drepturile

sunt egale pentru toţi cetăţenii români.

Faţă de aceste considerente, apelul a fost respins ca nefondat

în baza art.296 Cod procedură civilă.

Împotriva deciziei civile nr.366/A/23 mai 2006 pronunţată

de Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă a  declarat recurs, în termen legal,

pârâta G.M. care a criticat hotărârea atacată pentru motive de

nelegalitate, respectiv:

- hotărârea recurată este nelegală,  întrucât a fost dată cu

încălcarea şi aplicarea greşită a  legii şi anume în mod greşit instanţa de

apel a respins excepţia invocată de pârâtă, respectiv faptul că titularul

dreptului de proprietate asupra imobilului, G.I., nu a fost şi nu este parte

în proces, nefiind de altfel citat în cauză;

- instanţa de apel a pronunţat  o hotărâre nelegală, deoarece

deşi la dosar a fost depus interogatoriu pentru reclamanta  Primăria

Brezoi, aceasta nici nu a răspuns şi mai mult, nici nu i-a fost comunicat.

S-a mai precizat că imobilul din  litigiu a fost edificat acum 40

de ani, când nu li s-a solicitat autorizaţie de construcţie şi  mai mult,

art.31 din Legea nr.50/1991 menţionează clar că termenul în care pot fi

constatate contravenţiile în acest domeniu este de 2  ani de  la data

săvârşirii lor, termen de  mult depăşit.

Recurenta-pârâtă a menţionat că instanţa de apel a încălcat şi

dispoziţiile art.129 din Codul de procedură civilă, judecând procesul fără

nici un fel de probe.

În drept şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod

procedură civilă.

S-a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii, iar în

subsidiar casarea deciziei pentru a se efectua probe cu privire  la

prescripţia dreptului de aplicare a sancţiunii de demolare.

Oraşul Brezoi a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul  art.242 alin.2 Cod procedură civilă a solicitat

judecarea în lipsă.

Recurenta-pârâtă G.M. a depus la dosarul cauzei şi note de 

şedinţă.

Analizând recursul în limita motivelor invocate şi din

ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Recursul este admisibil pentru că potrivit art.33 din Legea

nr.50/1991, Oraşul Brezoi  putea desfiinţa construcţia edificată pe un

teren ce face parte din domeniul privat fără a se adresa justiţiei, ci doar

pe cale administrativă.

Astfel, potrivit art.33 alin.(1) din Legea nr.50/1991

modificată  şi completată, se arată că  „Prin derogare de la prevederile

art.32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri

aparţinând domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor

sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de către

autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizarea

instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului”.

Conform alin.(2) din acelaşi text de  lege sus citat, se

menţionează că „Pentru realizarea prevederilor alin.(1) consiliile locale

comunale, orăşeneşti, municipale ori judeţene, după caz pot contracta

efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale, în condiţiile  legii”.

Prezenta acţiune formulată de Oraşul Brezoi este inadmisibilă

având în vedere dispoziţiile art.33 din Legea nr.50/1991 republicată,

deoarece măsura demolării construcţiei se ia pe cale administrativă de 

către autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizarea

instanţelor judecătoreşti.

Rezultă  că instanţa de apel, cât şi cea de fond au pronunţat

hotărâri nelegale, încălcând astfel  prevederile  art.304 pct.9 Cod

procedură civilă.

În concluzie, în baza art.312 Cod procedură civilă, a fost admis recursul

declarat de pârâta G.M. şi, pe cale de consecinţă, a fost modificată decizia

civilă nr.366/A/23 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia

Civilă şi pe fond a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Oraşul

Brezoi, ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare