Întrerupere executare pedeapsă. Instanţa competentă.

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA PENALĂ NR. 191/P DIN DATA DE 05.08.2008

Întrerupere executare pedeapsă. Instanţa competentă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia  la 11.07.2008 petentul B.D.I. a solicitat instanţei de judecată să dispună întreruperea pedepsei de 16 ani închisoare care i-a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În motivarea cererii, petentul a arătat că mama sa este bolnavă, tatăl său este operat pe coloană, iar membrii familiei au nevoie de el pentru repararea acoperişului.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La solicitarea instanţei, prin adresa din 24.07.2008 (fila 9), Penitenciarul Poarta Albă a precizat că petentul B.D.I. se află în stare de detenţie în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, care i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 207/2006 a Tribunalului Constanţa.

Întrucât instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare este Tribunalul Constanţa, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Mangalia.

Procedând la soluţionarea excepţiei, instanţa reţine că, prin sentinţa penală nr. 207/2006 a Tribunalului Constanţa, petentul B.D.I. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

Potrivit dispoziţiilor art. 456 din Codul de procedură penală „instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare sau instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere (…) corespunzătoare în grad instanţei de executare”.

În cauză, hotărârea de condamnare a fost pronunţată de Tribunalul Constanţa astfel că, prin raportare la dispoziţiile art. 418 alin. (1) din Codul de procedură penală, aceasta este instanţa de executare care este competentă, din punct de vedere material şi prin prisma dispoziţiilor art. 456 din Codul de procedură penală, să soluţioneze să soluţioneze şi cererea de întrerupere a executării pedepsei, dar şi orice alte cereri incidentale formulate în cadrul procesului.

Pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 42 din Codul de procedură penală, instanţa a admis excepţia invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţa competentă urmând să dea eficienţă şi manifestării de voinţă exprimate de petent în şedinţa publică, în sensul retragerii cererii.

Totodată, în temeiul art. 189 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu al petentului, în cuantum de 40 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de avocaţi Constanţa, iar în temeiul art. 192 alin. (3) din Codul de procedură penală,  cheltuielile judiciare avansate de stat  rămân în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare