Revizuire - art.290 C.pr.p.

Revizuire - art.290 C.pr.p.

Pe rol se află spre soluţionare apelul penal declarat de condamnatul I.F împotriva sentinţei penale nr.25 din 14.01.2009 a Judecătoriei Vaslui, pronunţată în dosar nr. XXX/333/2008.

Obiectul cauzei: revizuire art. 290 C.pr. p.

Prin Sentinţa penală nr.XX/14.01.2009 a Judecătoriei  Vaslui,  în baza art. 403 alin.3 rap. la art.394 alin.1 Cod pr. penală, a fost respinsă cererea  formulată de condamnatul IF, privind revizuirea sentinţei penale nrXX/14.06.2005 a Judecătoriei Vaslui şi modificată  prin DPXX/A/6.04.2006 a Tribunalului Vaslui şi rămasă definitivă prin DP nr.XX/8.05.2007 a CA Iaşi, ca inadmisibilă.

A fost respinsă ca  neîntemeiată cererea de trimitere a  cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui.

A fost respinsă cererea de  suspendare a  execut. pedepsei.

A fost obligat, conform art.192 alin.2 C.p.penală revizuentul la plata  cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond  a reţinut următoarele :

Prin sentinţa penală nr.XX/14.06.2005 pronunţată de Judecătoria Vaslui, în dosarul nr. XXX/2004, modificată prin decizia penală nr.XX/A din 6 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 08.05.2007 prin decizia penală nr. XX/08.05.2007 a Curţii de Apel Iaşi, inculpatul IF a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.3 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal şi art.37 lit. a) Cod penal şi  la o pedeapsă de 1 (un) an de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art.41 alin.2 Cod penal şi art. 37 lit. a) Cod penal.

S-a înlăturat cumulul aritmetic dintre pedeapsa de 1 (un) an de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.XX/23 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria Bârlad, modificată prin decizia penală nr.XX/A din 18 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 30.06.2005 ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr.XX/30.06.2005 a Curţii de Apel Iaşi pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a) Cod penal şi pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. XX/14 aprilie 1999 pronunţată de Judecătoria Bârlad, rămasă definitivă în 26 aprilie 1999, prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 33 lit. a) Cod penal şi 34 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele de: 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a) Cod penal, 1 (un) an de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a) Cod penal, aplicate prin sentinţa penală nr. XX/14.06.2005 pronunţată de Judecătoria Vaslui. în dosarul nr.XX/2004, modificată prin decizia penală nr. XX/A din 6 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 08.05.2007 prin decizia penală nr. XX/08.05.2007 a Curţii de Apel Iaşi, şi de 1 (un) an de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. XX/23 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria Bârlad, modificată prin decizia penală nr. XX/A din 18 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 30.06.2005 ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. XX/30.06.2005 a Curţii de Apel Iaşi pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a) Cod penal în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani de închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art.83 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute alături de această pedeapsă şi pe cea de 2 (doi) ani de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. XX/14 aprilie 1999 pronunţată de Judecătoria Bârlad, rămasă definitivă în 26 aprilie 1999, prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu privire la care s-a menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, revocare dispusă prin sentinţa penală nr. XX/23 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria Bârlad, modificată prin decizia penală nr. XX/A din 18 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 30.06.2005 ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. XX/30.06.2005 a Curţii de Apel Iaşi, astfel încât s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare.

În fapt, s-a reţinut că, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, în temeiul aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la datele de 12 februarie 2003 şi 3 aprilie 2003, inculpatul IF, cu prilejul încheierii cu A.J.O.F.M. a convenţiilor nr.XX/12.02.2003 şi nr. XX/03.04.2003, prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv a 11 contracte individuale de muncă, a atestat în mod necorespunzător adevărului că Asociaţia Agricolă Albina, al cărei reprezentant legal era, a angajat un număr de 5 şomeri, în vârstă de peste 45 de ani, precum şi 6 şomeri unici întreţinători de familie.

S-a reţinut şi că pe parcursul executării celor două contracte, tot prin folosirea unor mijloace frauduloase, respectiv depunerea lunară la A.J.O.F.M. a unor declaraţii privind obligaţiile de plată către bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi a unor tabele nominale fictive în care erau individualizate în mod nereal orele efectiv lucrate şi sumele cuvenite pentru cei 11 salariaţi, ale căror semnături au fost contrafăcute de inculpat, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii A.J.O.F.M., cu prilejul încheierii şi executării contractelor sus-menţionate, inducere în eroare în lipsa căreia aceştia nu ar fi încheiat şi executat contractele în condiţiile stipulate, cauzându-se astfel părţii vătămate un prejudiciu în cuantum totale de 302.773.680 lei, reprezentând facilităţile acordate potrivit Legii nr.76/2002, sumă virată eşalonat în perioada 19 aprilie 2003 – 20 aprilie 2003 şi 28 martie 2003-26 aprilie 2004.

Atât instanţa de apel, cât şi instanţa de recurs au apreciat că prima instanţă a procedat la o riguroasă analiză a materialului probator administrat în cauză şi în mod corect a stabilit vinovăţia inculpatului IF.

În termenul prev.de art.363 Cod pr.penală a declarat apel condamnatul IF . Printr-un memoriu depus ulterior la dosar a criticat hotărârea sub aspectul legalităţii  în sensul că;

- nu a fost audiat de către procuror ca urmare a cererii de revizuire  aflată în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui;

- în cauză rechizitoriul a fost  întocmit de  un procuror  al DIICOT  iar cererea de revizuire a fost examinată şi soluţionată de un procuror de la  Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui;

- în momentul soluţionării cererii dosarul de fond se afla  la CA Iaşi  astfel  că procurorul nu a  putut să studieze  dosarul cauzei;

- a fost încălcat art.6 din CEDO  pentru că nu a fost audiat de procuror şi nu i s-a trimis un exemplar de pe referatul întocmit pentru  soluţionarea cererii de revizuire.

- un  judecător de la  CA Iaşi ce a făcut parte din completul de recurs  era  incompatibil să  judece întrucît revizuientul a  formulat  plângeri penale împotriva  acestuia. În acest caz  decizia CA Iaşi  nr.XX/2007 este  nulă absolut;

- instanţa investită  cu  judecarea cererii de revizuire  este inferioară în grad  celei care a pronunţat decizia al cărei  revizuire de fapt condamnatul o cerere. Acesta a reclamat de fapt modul  în care a  fost soluţionat apelul de către Tribunalul Vaslui, astfel că cererea de revizuire  nu putea  să fie  soluţionată de Judecătoria Vaslui.

- prima  instanţă  a ignorat sau a respins aplicarea Dec. nr.70/2007 a ÎCCJ Bucureşti dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii. 

Examinând sentinţa apelată, motivele de apel formulate precum şi din oficiu conf.art.371 alin.2 Cod pr. penală, tribunalul constată că apelul este nefondat.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă corespunde  actelor  dosarului. Instanţa  a  apreciat corect  situaţia invocată de revizuient şi a  motivat  amplu şi corespunzător  modul de soluţionare a  cererii de revizuire.

Rezultă din actele dosarului că, cererea de revizuire formulată de condamnat a fost trimisă conf. art.397 Cod pr. penală la procuror care a întocmit referatul prin care s-a opinat că, cererea de revizuire este  inadmisibilă întrucât condamnatul  invocă  greşita  aplicare a legii, situaţie care nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prev de art.394 Cod pr. penală.

Este  adevărat  că revizuientul nu a fost audiat de procuror însă audierea lui nu era  obligatorie. Potrivit  art.399 alin.1 Cod pr. penală  procurorul ascultă dacă este cazul persoana care solicită revizuirea. Legea lasă la  aprecierea procurorului dacă consideră necesar să-l audieze sau nu pe revizuient.

Cerea de revizuire a fost înaintată  conform art.397 Cor pr. penală procurorului de la parchetul de pe  lângă instanţa  care a  judecat cauza în primă instanţă, respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui. În cauză rechizitoriul a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui însă această situaţie nu influenţează  competenţa  procurorului care  soluţionează cererea de revizuire.

Din referatul întocmit de procuror, rezultă că acesta a studiat dosarul cauzei  şi a întocmit referatul care este documentat în ceea ce priveşte  situaţia infracţională a revizuientului, situaţia de fapt din dosar, astfel că  susţinerea revizuientului apelant  precum că  procurorul nu ar fi studiat dosarul cauzei nu  este susţinută.

Prin faptul că nu a fost audiat  şi nu i-a  fost comunicat un exemplar de pe referatul întocmit de procuror nu i-a  fost încălcat  revizuientului dreptul la un proces  echitabil şi nu  i-a  fost îngrădit accesul  la  justiţie.

Cererea formulată de condamnat a fost soluţionată conf. prevederilor legale de procuror după care a fost trimisă la instanţă unde revizuientul a fost asistat de un apărător desemnat din oficiu, acesta  a avut acces la dosar a formulat cereri, a depus acte, astfel că  i-a fost respectat  dreptul de a se adresa instanţei unde cererea sa a fost rezolvată conform procedurii prevăzută de lege.

Instanţa a avut în vedere atât situaţia personală a inculpatului, vârsta acestuia, atitudinea  acestuia  în timpul procesului, problemele  familiale  pe care le are, condiţiile concrete în care a comis  faptele.

Faptul că un judecător ce a participat  la  judecarea  cauzei în recurs  ar fi fost incompatibil nu influenţează soluţia dată de prima instanţă la  judecarea cererii de revizuire care se referă la hotărârea dată de prima instanţă aşa cum a fost modificată de instanţa de apel. Într-o astfel de situaţie competenţa de a soluţiona cererea de revizuire revine instanţei care a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se cere.

Nu se poate face  aplicarea  unei decizii  a ICCJ  respectiv  Dec. nr.70/2007 în procedura revizuirii cauzelor  prev de art.393 şi următoarele.

În mod  corect prima  instanţă a reţinut că revizuientul nu a  invocat  vreun motiv de revizuire dintre cele prev de art.394 alin.1 Cod pr. penală şi a criticat  greşita  aplicare a disp. art.83 din Codul penal  de instanţa de apel.

În acest context în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul I  F.

De asemenea în mod corect a respins cererile de suspendare a executării pedepsei şi cea de trimitere  a cauzei  la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui.

În baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr. penală apelul formulat de condamnatul revizuient IF va fi  respins ca nefondat.

Conform  art.192 alin.2 Cod pr. penală revizuientul apelant va fi obligat la  plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul  IF, împotriva Sentinţei penale nr.XX/14.01.2009 a Judecătoriei Vaslui, pe care o  menţine.

Obligă condamnatul apelant IF la 240 lei cheltuieli  judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 200 lei reprezentînd  onorariu pentru avocat din oficiu asigurat în apel se avansează din fondurile  speciale  ale  Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare