Obligaţia de a face-Pretenţii

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ nr. 4092

Şedinţa publică din data de 25.03.2014

Instanţa constituită din:

Preşedinte: …..

Grefier: ….

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect obligaţie de a face - pretenţii, privind pe R în contradictoriu cu P1, P2 şi P3.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 11.03.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de 25.03.2014, în aceeaşi compunere  hotărând următoarele:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20.11.2012 sub nr de dosar ….., R în contradictoriu cu P1, P2 şi P3, solicitând:

oîn principal obligarea pârâtelor, în solidar, la desfiinţarea şi reconstruirea ulterioară a obiectivului industrial deţinut de R în str. xxxxx, pe propria lor cheltuială,

oîn subsidiar, dacă va fi respinsă solicitarea principală, obligarea pârâtelor, în solidar la plata despăgubirilor cauzate R ca urmare a i) diminuării suprafeţei de teren dobândite în proprietate, ii) cheltuielilor efectuate până la acest moment cu edificarea construcţiilor şi asigurarea utilităţilor, iii) demolării construcţiilor realizate şi iv) beneficiul nerealizat,

oobligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, în temeiul art. 274 (1) din Codul de procedură civilă.

În fapt, reclamanta a arătat că în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate în patrimoniul R, prin cererea formulată de V ŞI Z, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis Titlul de Proprietate nr. xxxx din data de 22.05.1995. Pentru a proceda astfel, comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate pe baza propunerii Comisiei comunale, orăşeneşti, municipale analizând actele anexate cererii formulate de V şi Z. a constatat că sunt îndeplinite dispoziţiile Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar şi că petenţii (V şi Z) sunt moştenitorii defunctului A. În susţinerea cererii formulate, petenţii au făcut dovada calităţii de moştenitori ai dreptului de proprietate pentru care urma a fi reconstituit acest drept, precum şi dovada dreptului de proprietate al autorului, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 18/1991. Pe cale de consecinţă, la data de 22.05.1995 a fost eliberat pe numele V şi Z Titlul de Proprietate nr. xxxx prin intermediul căruia s-a stabilit că: „cetăţeanul (a) V şi Z (moştenitorii defunctului) (ei) A din Sector 3 Municipiul Bucureşti^ primeşte în proprietate o suprafaţă totală de 1 ha5300 mp, din care: - prin reconstituirea dreptului de proprietate 1 ha, 5300 mp; ... situată pe teritoriul Sector 3 municipiul Bucureşti structurată şi amplasată conform celor de pe verso".

Anterior emiterii titlului de proprietate, respectiv la data de 20.03.1995, între P2 şi V şi Z, aceştia din urmă în calitate de titulari ai dreptului de proprietate, s-a încheiat Procesul verbal de punere în posesie nr. xxx, fiind prevăzut în mod expres faptul că „în baza adeverinţei nr. xxx din 23.03.1992 de constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1,53 ha, validat prin Hotărârea Comisiei Municipale din data de 12.03.1992 cu nr. 42 nominalizat în anexa nr. 4 poziţia …, s-a procedat la măsurarea şi punerea în posesie a V şi Z cu suprafaţa de 1,53 ha ".

A mai arătat reclamanta că V a decedat la data de 01.06.2001, iar la data de 24 februarie 2004 a fost este emis Certificatul de moştenitor nr…. în dosarul nr. …/2004, întreaga masă succesorală fiind transferată doamnei Z, în calitate de soţie supravieţuitoare.

Prin încheierea nr. xxxx din data de 23.06.2004 dată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Biroul de carte funciară în dosarul nr. xxxx, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului extravilan, categoria de folosinţă arabil, situat în Bucureşti, str.xxxxx, în suprafaţă de 1 ha 5300 mp, astfel că a arătat reclamanta de la data de 23.06.2004, data înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară, dreptul de proprietate a devenit opozabil erga omens conform prevederilor Legii nr. 7/1996.

Prin antecontractul de vânzare cumpărare nr. xxx din data de 11.06.2004 s-a stipulat că „promitentul vânzător (V - n.n.) se obligă să vândă, iar promitentul cumpărător (T - n.n.) se obligă să cumpere dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 15300 mp, situat în localitatea Bucureşti, str. xxxxx, având număr cadastral xxxx, proprietatea exclusivă a promitentului vânzător conform Titlului de Proprietate nr. xxxx din data de 22.05.1995, emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a Municipiului Bucureşti, SAI, şi a Sector 3, Certificat de Moştenitor nr. …/24.02.2004, emis de BNP xxxxx iu la data de 24.02.200f”, vecinătățile imobilului fiind indicate în cuprinsul actului. La data de 18.08.2004, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr…., Z a vândut dreptul de proprietate asupra imobilului identificat anterior în favoarea T, declarând la data de 31.08.2004 că a încasat întregul preţ al imobilului.

A arătat reclamanta că față de faptul că T a dobândit în proprietate imobilul din Bucureşti, str. xxxxx, fiind de bună credinţă a solicitat P2 eliberarea unei autorizaţii de construire, iar cererea T a fost soluţionată favorabil, astfel încât la data de 31.03.2005 a fost emisă Autorizaţia de construire nr. xxxx. La data de 12.03.2007 a fost încheiat procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 123 prin intermediul căruia Comisia a propus admiterea recepţiei la terminarea lucrărilor la obiectivul de inventar „spaţii de depozitare şi producţie". Ulterior, la data de 12.07.2006 P3, la cererea T emite o nouă autorizaţie de construcţie nr. xxx.

Ambele autorizaţii de construire au avut la bază, printre altele, actele de proprietate ale solicitantului, respectiv T, iar reclamanta a arătat că nici P2 şi nici P3 nu au sesizat nereguli de natură să conducă la refuzul eliberării autorizaţiilor de construire. Dreptul de proprietate a fost înscris în cartea funciară nr. xxxx a Sectorului 3, fiind astfel asigurată publicitatea şi opozabilitatea dreptului de proprietate dobândit.

Reclamanta a arătat faţă de modul în care B a dobândit dreptul de proprietate că prin titlul de proprietate nr. …. emis la data de 22.05.1995 de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a declarat-o pe numita C proprietară asupra unei suprafeţe de teren de 8400 mp. B şi D au devenit proprietari asupra terenurilor în baza Deciziei civile nr. xxxx pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a III - a Civilă la data de 09.11.2005 în dosarul nr. xxxxx.

Reclamanta a mai arătat că prin cererea de chemare în judecată promovată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. xxxx, B a solicitat în contradictoriu cu T să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin intermediul căreia acestuia să îi fie lăsat în proprietate şi liniştită posesie terenul situat în Bucureşti, Str. xxxx, pretins a fi ocupat fără drept de T. Totodată, prin intermediul aceleiaşi cereri de chemare în judecată s-a solicitat instanţei stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăţi, precum şi obligarea T să ridice construcţiile ridicate pe terenul din Bucureşti, Str. xxxx. Împotriva hotărârii pronunțate T a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. xxxx. Prin încheierea de şedinţă din data de 14.10.20-10 Tribunalul a luat act de transmiterea pe cale convenţională a calităţii procesuale de la T la R, dispunând înlocuirea apelantului pârât T cu R, iar prin Decizia civilă nr. xxxxx, instanţa de apel, a admis apelul declarat de R, fiind respins capătul de cerere având ca obiect revendicare.

A mai arătat reclamanta că, în acest stadiu procesual, T a vândut societăţii R terenul deţinut în str. xxxx învecinat cu terenul deţinut de B, iar R a preluat calitatea procesuală.

Prin decizia civilă nr.xxxx pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti s-a decis irevocabil admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca nefondat. De asemenea, instanţa de recurs a reținut, în pag. 17 din decizie, că B nu a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, astfel că nu a fost analizată nicio critică adusă de acesta împotriva soluţiei date de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti capătului de cerere privind ridicarea construcţiilor edificate pe terenul în cauză.

Reclamanta a învederat că prezentul litigiu priveşte remedierea prejudiciului suferit în urma admiterii unei acţiuni în revendicare formulate de B, proprietarului terenului învecinat pe latura de vest cu terenul reţinut în proprietate de R. Acţiunea pornită de B a fost cauzată de apariţia unei suprapuneri între documentaţia cadastrală întocmită cu privire la terenul deţinut de acesta şi documentaţia cadastrală întocmită cu privire la terenul deţinut de subscrisa. Această suprapunere este imputabilă Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, autoritate căreia i-a revenit obligaţia de a aviza documentaţia cadastrală iniţială a imobilelor în cauză, precum şi de a reaviza această documentaţie cu ocazia modificărilor ulterioare. Astfel, a arătat reclamanta, că în momentul în care terenul cumpărat de R de la Z a fost scos din circuitul agricol, a fost întocmită, de către OCPI Bucureşti, o documentaţie cadastrală iniţială. Ulterior, a edificat pe acest teren un obiectiv economic funcţional, pentru desfăşurarea unor lucrări de producţie şi depozitare în valoare de aproximativ 4.929.840,30 lei. Construcţia acestui obiectiv s-a efectuat în baza unor autorizaţii de construcţie emise de P2 şi de P3. In momentul în care a depus documentaţia necesară intabulării dreptului de proprietate asupra obiectivului economic construit, au fost anunţaţi că ar exista o suprapunere între documentaţia cadastrală a terenului deținut de reclamantă şi cea a terenului deţinut de vecinii din partea de Sud (Str. xxxx). În condiţiile în care fost imposibilă o rezolvare amiabilă a situaţiei cu aceşti vecini, OCPI Bucureşti a refăcut măsurătorile imobilelor din această zonă şi a întocmit o altă documentaţie cadastrală.

Cu toate acestea, în toamna anului 2007, reclamanta a arătat că a fost anunțată de P1 că este necesară o nouă refacere a documentaţiei cadastrale şi i-a fost comunicat un inventar nou al imobilelor, în care se prezentau coordonate ale terenurilor diferite de cele deja avizate, context în care, au apărut mai multe litigii între reclamantă şi proprietarii terenurilor învecinate, printre care şi B.

A mai arătat reclamanta că având în vedere aspectele învederate şi ţinând cont de faptul că acţiunea formulată de B a fost admisă, în mod definitiv şi irevocabil, în timp ce litigiul cu proprietarul terenului învecinat pe latura de sud s-a prelungit (fiind în acest moment în stadiul procesual al apelului), au suferit un prejudiciu semnificativ, care trebuie reparat. Răspunderea P1 este atrasă în conformitate cu prevederile art. 998 - 999 Cod civil, și consideră că în prezenta cauză, îşi găsesc aplicarea şi dispoziţiile art. 915 din Noul Cod civil.

De asemenea, reclamanta consideră că în temeiul dispoziţiilor citate mai sus, P1 este obligată să răspundă pentru prejudiciul cauzat subscrisei prin efectuarea unor înscrieri inexacte în cartea funciară şi pentru întocmirea şi avizarea unor documentaţii greşite, subliniind faptul că sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de lege pentru angajarea răspunderii P1, respectiv s-a admis acţiunea în revendicare formulată de proprietarul terenului învecinat cu cel deţinut de reclamantă pe latura de Vest, în urma căreia s-a modificat graniţa dintre cele două terenuri şi a fost obligată să îi cedeze o porţiune din terenul proprietatea sa, prejudiciul a fost cauzat prin acţiunile funcţionarilor din cadrul P1, care au eliberat titluri de proprietate şi au avizat documentaţii cadastrale fără să observe şi să evite suprapunerea de terenuri, funcţionarii din cadrul P1 au acţionat din culpa, ei având obligaţia de a realiza o verificare amănunţită şi măsurători exacte cu ocazia fiecărei avizări a documentaţiei cadastrale întocmite, însă nu au depus diligenta necesară şi nu au verificat care este situaţia exactă a terenurilor situate în strada xxxx, există un raport de cauzalitate între acţiunile OCPI Bucureşti şi prejudiciul suferit de reclamantă.

Reclamanta a mai arătat că a acţionat mereu cu bună-credinţă, respectând întocmai documentaţia cadastrală avizată de P1. In schimb, P1 a acţionat, în mod evident, în culpă, fapt care reiese şi din planul de amplasament propus în cadrul litigiului împotriva lui B, în care se stabilesc anumite coordonate care să îi avantajeze pe toţi proprietarii.

De asemenea, reclamanta a mai arătat faptul că P1 a încălcat şi dispoziţiile Regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale, aprobat prin Ordinul ANCPI nr…., respectiv art. 26 din acest act normativ. Proprietatea reclamantei este afectată de construcţii, în timp ce proprietatea vecinilor era liberă, coordonatele imobilului putând fi modificate de către OCPI Bucureşti chiar şi în lipsa acordului proprietarului, pentru a se corecta suprapunerea proprietăţilor, iar procedura de modificare a coordonatelor este mai simplă în ceea ce priveşte terenurile fără construcţii.

În ceea ce priveşte pe P2 şi P3, a arătat faptul că acestea au emis două Autorizaţii de construire pe terenul deţinut în proprietate, respectiv Autorizaţia nr. xxx şi Autorizaţia nr. xxx. Aceste două instituţii aveau, de asemenea, obligaţia de a verifica situaţia juridică a terenului pentru care se eliberează autorizaţiile de construcţie, precum şi documentaţia cadastrală care stă la baza lui, însă nu au depus diligenta necesară şi nu au verificat care este situaţia exactă a terenului pentru care au emis autorizaţiile, fapt ce demonstrează culpa cu care au acţionat. Acţionând în acest mod, P2 şi P 3  i-au cauzat un prejudiciu semnificativ, pe care sunt obligate să îl repare, în temeiul art. 998 şi 999 din Vechiul Cod civil.

Reclamanta a subliniat faptul că sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de lege pentru angajarea răspunderii P2 şi P3, existând un prejudiciu suferit de aceasta, un fapt prejudiciabil al celor 2 pârâţi, o atitudine culpabilă a acestora şi o legătură de cauzalitate între acţiunile primăriilor şi prejudiciul suferit de aceasta.

In drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 282 şi următoarele din Codul Procedură Civilă, precum şi pe dispoziţiile art. 584 din Codul Civil.

P2 a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a P2, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a P2,  solicitând admiterea excepţiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată,  fiind o autoritate publică locală cu atribuţii în emiterea autorizaţiilor de desfiinţare/ construire, potrivit competenţei stabilită prin Legea nr.50/1991(privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii).

A arătat pârâta că autorizaţia de construire nr. xxxx este legală fiind eliberată cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.50/1991 republicată şi modificată privind regimul construcţiilor. Astfel potrivit prevederilor art. 1 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991, solicitantul autorizaţiei de construire/desfiinţare poate fi orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept real asupra imobilului - teren şi/sau construcţii, identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcţii.

Faţă de prevederile legale anterior menţionate a învederat instanţei faptul că la data emiterii autorizaţiei de construire, respectiv 31.03.2005, reclamanta avea calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului-teren potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. xxxx, astfel că instituţia nu poate fi obligată să răspundă pentru prejudiciul cauzat reclamantei, întrucât nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

Având în vedere cele expuse a arătat că nu pot fi stabilite în sarcina sa obligaţii care potrivit legii revin proprietarului, obligaţii legate de desfiinţarea şi ridicarea construcţiilor.

În drept, a invocat prevederile Codului de Procedură Civilă, dispoziţiile Legii nr.2015/2001, Legea 50/1991.

Reclamanta a formulat cerere precizatoare cu privire la valoarea despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată este de 23.650 Euro/ respectiv 107.233,83 lei. Suma anterior menţionată reprezintă contravaloarea terenului pierdut de R din culpa paratelor. Aşa fiind, valoarea totală a terenului este de: 946 mp x 25 Euro/mp = 23.650 Euro, respectiv 107.233,83 lei la cursul BNR valabil pentru data de 20.11.2012 1Euro=4,5342 lei (data promovării cererii de chemare în judecată).

În drept, reclamanta a invocat disp. art. 132 din C.proc.civ.

P3 a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând respingerea acţiunii ca introdusă faţă de o persoană fără calitate procesuală pasiva, iar pe fond ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință, pârâtul a arătat că în raport de art. 77 din Legea 215/2001 P3 nu poate fi purtătoare de drepturi și obligații întrucât nu are patrimoniu propriu și structură organizatorică proprie, fiind doar o structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire actele administrative emise de organul deliberativ sau dispozițiile autorității executive, astfel că actele emise de această instituție nu sunt producătoare de efecte juridice decât dacă sunt învestite printr-un  act de autoritate de către primar ca autoritate executivă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, P3, față de împrejurarea că în materie de fond funciar întocmirea documentației necesare validării dreptului de proprietate și eliberării titlului aparține Comisiei pentru Stabilirea Dreptului de Propritate în baza Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii Municipiului București la propunerea Subcomiei de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Priemăriei Sectorului 3, iar nici unul dintre actele la care se face referire în cererea de chemare în judecată nu este emis de către P3. A mai arătat că în speță nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată, lipsa calității procesuale pasive duce la respingerea acțiunii întrucât în sistemul nostru de drept o parte nu poate fi schimbată cu alta, că prezenta acțiune nu a fost determinată de către culpa instituției pârâte, ci exclusiv de atitudinea reclamantului, fiind promovată ca unica posibilitate de a obține un titlu pe care îl aveau deja în privința imobilului, că nu a contestat dreptul reclamantului și nici nu avea posibilitatea legală de a recunoaște dreptul de proprietate în modul în care reclamantul era interesat. Solicită și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

În  drept P2 a invocat art. 115-118 cod proc.civ.

La termenul din data de 18.06.2013 a fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a P2 şi P3.

La termenul din data de 01.10.2013, reclamanta a formulat o nouă precizare de acțiune, solicitând obligarea pârâtelor în solidar la desființarea și reconstruirea ulterioară a obiectivului industrial deținut de reclamantă din str. xxxx, pe propria lor cheltuială, iar în subsidiar obligarea pârâtelor în solidar, la plata despăgubirilor cauzate reclamantei ca urmare a diminuării suprafeței de teren dobândite în proprietate, a cheltuielilor efectuate până la momentul formulării precizării cu edificarea construcțiilor și asigurarea utilităților, demolarea construcțiilor realizate și beneficiul nerealizat, cu obligarea de asemenea la plata cheltuielilor de judecată în solidar.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâtele i-au cauzat un prejudiciu și că au acționat în culpă întrucât nu au verficat în mod corespunzător situația juridică a terenului anterior întocmirii autorizațiilor de construcție, precum și documentației cadastrale, s-a realizat suprapunerea între terenul deținut de B și terenul deținut de reclamantă. Din interpretarea dispozițiilor art. 1386 alin. 1 C.civ., a arătat reclmanata, reiese că unul dintre principiile aplicabile în materie de răspundere civilă delictuală este acela al reparării în natură a prejudiciului cauzat unei persoane, prin restabilirea situației anterioare, ceea ce are prioritate față de repararea prin echivalent, iar numai dacă repararea în antură nu este posibilă, aceasta se face prin echivalent, sub forma acordării de despăgubiri. În cauză, reclamanta a arătat că solicită în principal repararea în natură a prejudiciului prin desființarea și reconstruirea ulterioară a imobilului, pe propria lor cheltuială, reparare în antură ce este posibilă și reprezintă modalitatea cea mai adecvată pentru repararea prejudiciului suferit fiind aptă să ducă la restabilirea situației anterioare. În situația în care va fi respinsă această solicitare, arată că apreciază că are dreptul de a obține repararea prin echivalent a prejudiciului, prin plata unor despăgubiri bănești în raport de prejudiciul efectiv suferit, că repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, astfel că trebuie acoperite paguba efectivă, câștigul pe care ar fi putut să îl realizeze, cheltuielile efectuate pentru evitarea sau limitarea prejudiciului, prejudiciul previzibil, cât și cel imprevizibil, fiind aplicabile dispozițiile art. 1385 alin. 3 C.civ.

A mai arătat reclamanta că pentru o reparare integrală a prejudiciului suferit se impune ca despăgubirea să acopere valoarea suprafeței de teren pe care au fost obligați să o cedeze lui B în urma soluționării cauzei cu nr….., valoarea obiectivului economic construit de reclamantă pe terenul suprapus și cheltuielile efectuate cu asigurarea utilităților, cheltuielile efectuate cu demolarea construcțiilor realizate, câștigul nerealizat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 132 C.pr.civ., art. 1385 și art. 1386 C.civ.

La termenul din data de 08.10.2013 s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize în specialitatea topografie și o expertiză în specialitatea construcții.

La data de 13.01.2014 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, iar la data de 22.01.2014 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie.

La termenul din data de 11.03.2014 au fost respinse obiecțiunile formulate la raportul de expertiză topografică.

Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține următoarele:

În fapt, la data de 22.05.1995 s-a eliberat pe numele numiților V şi Z titlul de proprietate nr. xxxx pentru o suprafața de teren de 1 ha și 5300mp situată în București, sector 3, str. xxxxx, emis în baza Legii 18/1991.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxx, numita Z a vândut către T terenul situat în București, sector 3, str. xxxxx în suprafață de 15.300mp, respectiv 15.297,58 mp rezultați în urma măsurătorilor de fapt, cu nr. cadastral xxxx, înscris în cartea funciară xxxxx, sector 3 București.

Reclamanta deține în proprietate imobilele terenuri situate în str. xxxx, numere cadastrale xxxx, xxxxx, xxxx în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat, astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr. xxxx, prin cumpărare de la T.

Prin decizia civilă nr. xxxxx pronunțată în dosarul nr. xxxxx de către Curtea de Apel București a rămas irevocabilă sentința civilă nr…./18.12.2009 pronunțată în dosarul nr. xxx având ca obiect revendicare imobiliară prin care reclamanta R (în urma transmiterii calității procesuale pasive de la T prin vanzare) a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie numitului B terenul în suprafață de 956 mp situat în București, str. xxxx, astfel cum acesta a fost individualizat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert la punctele 1-A-B-C, fiind stabilită linia de hotar între proprietăți pe segmentul descris de punctele F-1-A-B-C.

Pentru a se hotărî astfel, s-a reținut că în urma analizei titlurilor de proprietate ale reclamantei și numitului B, că la momentul emiterii titlurilor de proprietate nr. xxxx și nr. xxxx terenurile ce făceau obiectul acestora nu se suprapuneau, iar suprapunerea s-a creat în urma documentației cadastrale pentru imobilul cu nr. cadastral xxxx, aparținând reclamantei.

Cu privire la demolarea construcțiilor s-a respins acest capăt de cerere formulat de numitul B, apreciindu-se că reclamanta T a fost de bună credință la ridicarea construcțiilor față de coordonatele inițiale stabilite de către OCPI. Conform deciziei civile nr. xxxx pronunțată în dosarul nr. xxx de către Curtea de Apel București, împotriva soluției pronunțate cu privire la acest capăt de cerere nu s-a declarat apel, astfel încât în această privință soluția de respingere a rămas irevocabilă.

Prin încheierea nr. xxxx dată de Judecătoria Sectorului 3 București, Biroul de Carte Funciară în dosarul nr. xxx s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului situat în București, str. xxxxx în suprafață de 1 ha și 5300 mp pe numele numitei Z în urma avizării în cursul anului 2004 a documentației cadastrale cu nr. xxxxxx, fiind acordat nr cadastral xxxx.

Ulterior, prin documentațiile cadastrale nr. xxxxx și nr. xxxxx s-a dezmembrat numărul cadastral xxx în numerele cadastrale xxxxxx, xxxxx.

Prin încheierea nr. xxxx emisă de judecătorul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al T în cartea funciară nr. ….

Prin încheierea nr. xxxxx emisă de Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București a fost admisă dezmembrarea imobilului situat în xxxxx, București în două loturi având numerele cadastrale xxxxx și xxxxx.

În urma dobândirii terenului de către reclamantă, aceasta a solicitat eliberarea unor autorizații de construcții pentru teren, fiind emise autorizațiile nr. xxxxx și nr. xxxx emise de către P2 și P3(f. 55-58).

Cele două autorizații de construcții au fost emise de către P2 şi P3 în baza titlului de proprietate prezentat de către reclamantă.

În urma solicitării reclamantei prin adresa din anul xxxx s-a comunicat de către P1 prin răspunsul nr. xxxx situația de suprapunere existentă între lotul cu nr. cadastral xxxx și lotul nr. xxxx din str. xxxxx.

Pentru imobilul situat în str.xxxxx având ca proprietar pe B nu s-a emis aviz tehnic, nu s-a alocat număr cadastral, nu este intabulat în cartea funciară, învecinându-se cu terenul reclamantei pe latura de sud, iar suprapunerile constatate vizează latura de vest.

Prin raportul de verificare nr. xxxxx efectuat în zona xxxx, întocmit de către inspectorul s-a concluzionat că în proporție de aproximativ 80% planul parcelar inițial avizat de P2 a fost respectat, erorile apărute încadrându-se în prevederile instrucțiunilor tehnice, notă discordantă făcând numai documentațiile cadastrale xxx pe imobilul situat în str. xxxxx proprietatea reclamantei și nr. xxxx situat în str. xxxxx proprietatea …..

Conform expertizei în specialitatea construcții efectuată în cauză a rezultat că în urma pronunțării hotărârii civile irevocabile în dosarul nr. xxxx, reclamanta a pierdut din patrimoniu suprafața de teren de 914,12 mp, fiind afectate clădirile corp C1 în sensul că exteriorul peretelui dinspre vest devine limită de hotar, iar picătura de pe acoperiș cade în proprietatea vecină, respectiv jgheabul și burlanele sunt pe terenul pierdut, iar ușile de acces în hală situate pe acest perete nu mai pot fi utilizate, se pierde trotuarul de gardă cu lățimea de 0,70 m, care proteja fundațiile de infiltrațiile de ape și întreaga împrejmuire edificată în latura din stânga a lotului pe o lungime de 190,39 m.

1.Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a P2 şi P3

Analizând excepția invocată, reține că în temeiul art.137 alin.2 C.pr.civ., excepțiile pot fi unite cu fondul cauzei în situația în care pentru soluționarea acestora sunt necesare aceleași probe ca pentru dezlegarea în fond a pricinii.

Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Astfel, cu privire la calitatea procesuală pasivă a P2 şi P3, instanța reține că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, astfel încât calitate procesuală pasivă o are persoana pe care reclamanta o consideră vinovată de săvârșirea unei fapte ilicite care i-a provocat un prejudiciu.

Analiza condițiilor privind răspunderea civilă delictuală sunt aspecte de fond ce urmează a fi detaliate pe fondul cauzei.

Față de aceste aspecte urmează a respinge excepția lisei calității procesuale pasive a pârâtelor ca neîntemeiată.

Cu privire la fondul cauzei

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește aplicarea legii civile în timp, față de data la care se consideră săvârșite faptele ilicite de către pârâte, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile Codului Civil de la 1865, respectiv art. 998 -999 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, aceasta fiind cauza juridică din care decurg pretențiile sale.

Cu privire la pârâta P1, reclamanta susține că fapta ilicită a acesteia constă în efectuarea defectuoasă a documentației cadastrale, aspect ce a condus la suprapunerea terenului său cu cel al numitului B, iar prejudiciul constă în pierderea suprafeței de teren de 956 mp în urma suprapunerii cu terenul deținut în proprietate de către numitul B prin soluționarea definitivă a cauzei ce a făcut obiectul dosarului xxxx.

În ceea ce privește P2 şi P3 reclamanta susține că fapta ilicită săvârșită de acestea este reprezentată de emiterea autorizațiilor de construcție nr. xxxx și nr. xxxx deși exista o suprapunere de terenuri, ceea ce i-a permis edificarea de construcții ce acum trebuie demolate în urma soluționării irevocabile a cauzei ce a făcut obiectul dosarului cu nr. xxxx.

În drept, potrivit art. 998-999 din Codul civil, orice faptă a omului care cauzează un prejudiciu, indiferent de forma de vinovăţie (intenţie sau culpă) determină repararea prejudiciului de către cel care l-a cauzat.

Astfel, răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligaţional care izvorăşte dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite are obligaţia de a repara prejudiciul.

În consecinţă, potrivit textelor legale citate, răspunderea civilă delictuală a unei persoane poate fi angajată atunci când sunt cumulativ îndeplinite condiţiile: să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu; să existe o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciul produs; fapta să fi fost săvârşită cu vinovăţie.

Potrivit art. 1073 din Codul civil, raportat la art. 998-999 din Codul civil, societatea reclamantă, în măsura în care dovedeşte existenţa condiţiilor necesare pentru răspunderea civilă delictuală, în persoana pârâtelor, este în drept să ceară pârâtei repararea prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită.

În cauză, din probatoriul administrat, instanța reține că niciuna dintre pârâte nu a săvârșit o faptă ilicită în accepțiunea dispozițiilor art. 998-999 C.civ. aplicabile în cauză.

Astfel, în ceea ce privește pe P1, se reține că înscrierile în cartea funciară și alocarea numărului cadastral xxxx au fost efectuate de către judecătorul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București în anul 2004, iar pârâta a luat ființă în anul 2005 prin Hotărârea de Guvern nr. 1210/2004. Mai mult decât atât, suprapunerea terenului reclamantei cu cel deținut de către numitul B pe latura de vest a proprietății nu a fost provocată în nici un fel de către P1 atâta timp cât numitului B nu i s-a emis aviz tehnic pentru proprietatea sa, nu s-a alocat număr cadastral și nu este intabulat în cartea funciară.

Suprapunerile constatate de către P1 prin răspunsul xxxx vizează suprapunerea terenului reclamantei cu terenul ce are număr cadastral xxxx situat pe str. xxxxx, situație ce nu face obiectul litigiului întrucât reclamanta susține că prejudiciul suportat de aceasta în urma admiterii acțiunii în revendicare formulată de numitul B se datorează suprapunerii planurilor cadastrale efectuate de P1 între reclamantă și numitul B, însă terenul proprietatea acestuia din urmă nu are număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară.

De asemenea, instanța reține că la nivelul anului 2004 când reclamanta și-a înscris terenul în cartea funciară măsurătorile nu erau efectuate cu exactitatea aparaturii actuale, respectiv prin GPS, suprapunerea fiind datorată și acestor aspecte.

Anterior a fost de asemenea întocmit un plan de parcelare, în urma căruia a fost emis procesul verbal de punere în posesie pentru proprietatea reclamantei, cu schițe anexe conform Legii 18/1991, fiind menționate vecinătățile terenului, înscrisuri ce nu au fost contestate la momentul respectiv.

Cu privire la demolarea construcțiilor, se reține că reclamanta nu a fost obligată în acest sens, ci mai mult decât atât capătul de cerere formulat de către B în dosarul nr. xxxx având ca obiect demolarea construcțiilor a fost respins irevocabil, reținându-se că reclamanta a fost constructor de bună-credință.

În ceea ce privește P2 şi P3, instanța reține că aceste instituții au emis autorizațiile de construcții nr. xxxx și nr. xxxx pe baza actelor de proprietate ale părților, iar la momentul emiterii nu era soluționat irevocabil litigiul dintre reclamantă și numitul B pentru a putea avea cunoștință de o suprapunere de terenuri ori lipsire de proprietate stabilită cu putere de lucru judecat.

De asemenea, conform art. 1 din Norma metodologică de punere în aplicare a Legii 50/1991 autorizația de construire poate fi eliberată oricărei persoane fizice sau juridice titulară a unui drept real asupra imobilului, identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcții.

La momentul emiterii celor două autorizații de construcții asupra terenului deținut de către reclamantă era emis un titlu de proprietate, era înscris în cartea funciară și avea număr cadastral alocat încă din anul 2004 astfel încât prin emiterea autorizațiilor de construcții s-au aplicat dispozițiile legale în materie.

Față de aceste considerente, instanța reține că nu a fost dovedită în cauză de către reclamantă săvârșirea unei fapte ilicite de către pârâte în sensul dispozițiilor art. 998-999 C.civ., astfel încât nu se impune analiza celorlalte condiții privind vinovăția, legătura de cauzalitate ori prejudiciul produs, urmând a fi respinsă acțiunea în privința tuturor capetelor de cerere ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., fiind respinsă cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

Va lua act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita plata onorariului de apărător pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a P2 şi P3.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de R în contradictoriu cu P1, P2 şi P3, ca neîntemeiată în privinţa tuturor capetelor de cerere.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25.03.2014.

Domenii speta

Spete similare