Procedura insolvenţei

O societate comercială nu poate fi angajată într-un raport juridic, iar acesta nu poate face obiectul unei întreruperi a cursului prescripţiei extinctive decât dacă angajamentul este dat de reprezentantul legal al societăţii, astfel cum acesta rezultă din actele constitutive ale societăţii înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul judeţean, potrivit art. 151, alin. 4 rap. la art. 209 Cod Civil.

Prin Decizia civilă nr. 846/A/21.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 632/05.09.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 774/108/2016/a2, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin sentinţa apelată a fost respinsă contestaţia la tabelul de creanţe formulată de contestatoarea creditoare, în contradictoriu cu debitoarea- societate comercială aflată în procedura de insolvenţă şi cu practicianul în insolvenţă desemnat în calitate de administrator judiciar al debitoarei, cu privire la neînscrierea creditoarei în tabelul preliminar publicat în B.P.I. nr. 13262/07.07.2016.

Prima instanţă a reţinut, cu privire la starea de fapt, că la data de 15.07.2016 (data poştei,), creditoarea a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe publicat în B.P.I. nr. 13262/07.07.2016, întocmit de către practicianul în insolvenţă pentru  debitoarea insolventă, solicitând înscrierea sa în tabel  cu  suma de 46.900 lei, sens în care a arătat că aprecierile administratorului judiciar provizoriu privind prescrierea creanţei sunt nefondate faţă de întreruperea cursului termenului de prescripţie, potrivit recunoaşterii  creanţei, realizată de reprezentantul debitoarei prin mesajele electronice emise faţă de creditoarea contestatoare.

Debitoarea, societate aflată în procedura de insolvenţă şi practicianul în insolvenţă desemnat în calitate de administrator judiciar al debitoarei, au susţinut neîntreruperea cursului prescripţiei, raportat la lipsa calităţii de reprezentant al debitoarei faţă de persoana care a purtat respectiva comunicare electronică cu creditoarea.

Prima instanţă a reţinut că, în esenţă, părţile fac trimitere la corespondenţa electronică purtată de o salariată a contestatoarei, în reprezentarea sa, care a trimis un mesaj electronic către o angajată a  societăţii debitoare, prin care i-a comunicat acesteia din urmă facturile şi corespondenţa purtată între cele două societăţi, mesaj faţă de care respectiva salariată a debitoarei a remis următorul mesaj electronic: „în concluzie sold final de plată rămâne factura 12B60011171, în valoare de 45.493 ron”.

Analizând contractul părţilor, sub aspectul determinării persoanelor desemnate în vederea reprezentării celor două părţi cocontractante, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit contractului de prestări servicii semnat de către creditoarea contestatoare cu debitoarea,  aceasta din urmă este reprezentată de către directorul societăţii (conform menţiunilor privind părţile contractante şi a celor aferente semnăturilor realizate olograf) , iar  potrivit art. 25 din contract, comunicările între părţi se realizează în scris, fără a se nominaliza alte persoane împuternicite în afara celor semnatare; că pentru creditoare, contractul este semnat de către  inginerul şef, şi de către doamna mai sus menţionată în calitate de inginer, iar pentru debitoare, contractul este semnat de directorul societăţii, iar anexele la contract şi actele adiţionale ulterioare sunt semnate, pentru  debitoare, de aceeaşi persoană.

În ceea ce priveşte dreptul aplicabil în cauză, prima instanţă a reţinut conţinutul dispoziţiilor art. 209 alin. 1 C.civ., art. 218 alin. 1-3 C.civ., art. 2537 alin. 1 pct. 1 C.civ.

Având în vedere menţiunile din contractul părţilor, privind desemnarea reprezentantului debitoarei, care poate angaja juridic societatea faţă  de creditoare, în persoana domnului director şi aspectul potrivit căruia mesajul electronic invocat de către creditoare ca reprezentând un act de recunoaştere a creanţei, cu  efect de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, emană de la o altă persoană decât cea împuternicită potrivit legii, actului constitutiv al debitoarei şi/sau contractului, instanţa de fond a apreciat că respectivul mesaj electronic invocat de către creditoare în sprijinul susţinerilor sale nu reprezintă o manifestare de voinţă a debitoarei, aptă de a produce efectul de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, deoarece nu este exprimată de organele statutare ale persoanei juridice debitoare sau de reprezentanţii legali ori convenţionali ai acesteia.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că nu  au  fost solicitate cheltuieli de judecată, de către partea câştigătoare.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a statuat în sensul celor mai sus menţionate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea, solicitând admiterea apelului formulat şi modificarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul admiterii contestaţiei formulate şi înscrierii sale la masa credală a debitoarei, cu suma de 46.900 lei.

În motivare, apelanta creditoare critică hotărârea atacată, pentru nelegalitate, susţinând că aceasta este rezultatul unei analize superficiale a probatoriului şi a cadrului legal incident speţei.

În acest sens, apelanta creditoare menţionează că între aceasta şi intimata debitoare s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 1445/30.06.2011, având ca obiect „achiziţia deşeurilor industriale reciclabile”; că prin actele adiţionale încheiate, printre alte modificări, termenul contractului susmenţionat a fost prelungit succesiv.

Apelanta creditoare menţionează că, în temeiul contractului susmenţionat, a emis mai multe facturi pe care, în urma discuţiilor purtate între părţi, intimata debitoare le-a achitat, însă până în prezent a mai rămas de achitat factura nr. 12B6001171/06.06.2012, în valoare totală de 46.900 de lei, creanţă cu care a solicitat să fie înscrisă la masa credală a debitoarei, însă potrivit tabelului preliminar cuprinzând creanţele împotriva averii debitoarei, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 13262 din data de 07.07.2016, respectiva creanţă nu a fost înscrisă la masa credală a debitoarei, motivat de faptul că este o creanţă prescrisă.

Apelanta creditoare subliniază faptul că, în data de 27.02.2015, a transmis debitoarei, prin corespondenţă electronică, componenţa soldului pe facturi.

De asemenea, apelanta creditoare precizează că, după efectuarea verificărilor, intimata debitoare a confirmat, la data de 27.02.2015, faptul că soldul final de plată pe care îl mai datorează este factura nr. 12B6001171/06.06.2012.

Aşadar, apelanta creditoare apreciază că intimata debitoare a recunoscut şi şi-a asumat în mod expres obligaţia datorată în temeiul contractului încheiat.

Apoi, menţionează că, potrivit dispoziţiilor legale privind prescripţia extinctivă, această prescripţie a fost întreruptă prin recunoaşterea şi asumarea debitului de către debitoare.

Apelanta creditoare evidenţiază faptul că, raportat la data emiterii facturii ce face obiectul cauzei, respectiv 06.06.2012, aceasta s-ar fi prescris la data de 06.06.2015, însă prin recunoaşterea şi asumarea expresă a debitului la data de 27.02.2015, cursul prescripţiei a fost întrerupt, după data întreruperii începând să curgă un nou termen de prescripţie.

În acest sens, apelanta creditoare invocă dispoziţiile art. 2537 Cod Civil şi art. 2541 Cod Civil.

Intimatul administrator judiciar al debitoarei  a depus note de şedinţă, solicitând respingerea apelului declarat şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate, pentru motivele invocate şi la fondul cauzei

Intimatul administrator judiciar mai susţine că, în absenţa unui extras de cont, transmis de către apelanta creditoare conform cerinţelor legii contabilităţii, a confirmării sumei datorate, de către intimata debitoare, sub semnătura reprezentanţilor acesteia, sau a unui alt demers legal întreprins de către apelanta creditoare, creanţa este prescrisă.

Analizând apelul de faţă, prin prisma criticilor formulate de apelantă, Curtea constată că acesta este nefondat,  judecătorul sindic pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu probele de la dosar.

Prin hotărârea pronunţată de judecătorul sindic s-a respins contestaţia formulată de creditoarea apelantă la tabelul creanţelor debitoarei, reţinându-se că creanţa solicitată de aceasta, în sumă de 46.900 de lei, este prescrisă, având în vedere că această sumă reprezintă contravaloarea unei facturi emise de creditoare la data de 06.06.2012, care a fost solicitată la plată la 05.07.2016.

Atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, creditoarea nu a contestat această împrejurare, însă a susţinut că nu operează excepţia prescripţiei, deoarece în speţă a intervenit un motiv de întrerupere a prescripţiei, reprezentat de recunoaşterea datoriei, din partea debitoarei.

Dovada acestui motiv de întrerupere a cursului prescripţiei, respectiv a recunoaşterii de datorie, este considerată de creditoarea apelantă o corespondenţă electronică purtată între părţi, respectiv un e-mail depus la fila 4 dosar fond, prin care se arată că se trimit în ataşament facturile solicitate şi corespondenţa purtată între contestatoarea-apelantă şi debitoarea-intimată şi se menţionează că, în concluzie, sold final de plată rămâne factura 12860011171, în valoare de 45.493 de lei.

Această corespondenţă electronică este purtată între angajaţii celor două societăţi, astfel cum s-a arătat şi la fond, însă Curtea constată că, aşa cum a reţinut şi judecătorul sindic, aceste persoane nu au calitatea de a angaja juridic societatea, nefiind reprezentanţii legali ai părţilor, potrivit disp. art. 209 Cod civil, şi nu îşi pot asuma un angajament sau o recunoaştere de datorie valabilă, câtă vreme o astfel de manifestare de voinţă a debitoarei trebuia să emane de la reprezentantul legal al acesteia, care era directorul societăţii debitoare, cel care a şi semnat contractul de furnizare energie electrică.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 din noul Cod de procedură civilă, Curtea a respins apelul declarat de creditoarea contestatoare împotriva sentinţei civile nr. 632/2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 774/108/2016/a2.

Domenii speta

Spete similare